The seven-gluon amplitude in multi-Regge kinematics beyond leading logarithmic accuracy

We present an all-loop dispersion integral, well-defined to arbitrary logarithmic accuracy, describing the multi-Regge limit of the 2->5 amplitude in planar N=4 super Yang-Mills theory. It follows from factorization, dual conformal symmetry and consistency with soft limits, and specifically holds in the region where the energies of all produced particles have been analytically continued. After promoting the known symbol of the 2-loop N-particle MHV amplitude in this region to a function, we specialize to N=7, and extract from it the next-to-leading order (NLO) correction to the BFKL central emission vertex, namely the building block of the dispersion integral that had not yet appeared in the well-studied six-gluon case. As an application of our results, we explicitly compute the seven-gluon amplitude at next-to-leading logarithmic accuracy through 5 loops for the MHV case, and through 3 and 4 loops for the two independent NMHV helicity configurations, respectively.Comment: 56 pages, 4 figures, 1 table; v2: minor corrections and clarifications, matches published versio

A recurrent 14q32.2 microdeletion mediated by expanded TGG repeats

Nearly all recurrent microdeletion/duplication syndromes described to date are characterized by the presence of flanking low copy repeats that act as substrates for non-allelic homologous recombination (NAHR) leading to the loss, gain or disruption of dosage sensitive genes. We describe an identical 1.11 Mb heterozygous deletion of 14q32.2 including the DLK1/GTL2 imprinted gene cluster in two unrelated patients. In both patients, the deleted chromosome 14 was of paternal origin, and consistent with this both exhibit clinical features compatible with uniparental disomy (UPD) (14)mat. Using a high-resolution oligonucleotide array, we mapped the breakpoints of this recurrent deletion to large flanking (TGG)n tandem repeats, each approximately 500 bp in size and sharing ≥88% homology. These expanded (TGG)n motifs share features with known fragile sites and are predicted to form strong guanine quadruplex secondary structures. We suggest that this recurrent deletion is mediated either by NAHR between the TGG repeats, or alternatively results from their inherent instability and/or strong secondary structure. Our results define a recurrent microdeletion of the 14q32.2 imprinted gene cluster mediated by flanking (TGG)n repeats, identifying a novel mechanism of recurrent genomic rearrangement. Our observation that expanded repeats can act as catalysts for genomic rearrangement extends the role of triplet repeats in human disease, raising the possibility that similar repeat structures may act as substrates for pathogenic rearrangements genome-wid

Compositional data supports decentralized model of production and circulation of artifacts in the pre-Columbian south-central Andes

ArticleThis is the author accepted manuscript. The final version is available from National Academy of Sciences via the DOI in this record.The circulation and exchange of goods and resources at various scales have long been considered central to the understanding of complex societies, and the Andes have provided a fertile ground for investigating this process. However, long-standing archaeological emphasis on typological analysis, although helpful to hypothesize the direction of contacts, has left important aspects of ancient exchange open to speculation. To improve understanding of ancient exchange practices and their potential role in structuring alliances, we examine material exchanges in northwest Argentina (part of the south-central Andes) during 400 BC to AD 1000 (part of the regional Formative Period), with a multianalytical approach (petrography, instrumental neutron activation analysis, laser ablation inductively coupled plasma mass spectrometry) to artifacts previously studied separately. We assess the standard centralized model of interaction vs. a decentralized model through the largest provenance database available to date in the region. The results show: (i) intervalley heterogeneity of clays and fabrics for ordinary wares; (ii) intervalley homogeneity of clays and fabrics for a wide range of decorated wares (e.g., painted Ciénaga); (iii) selective circulation of two distinct polychrome wares (Vaquerías and Condorhuasi); (iv) generalized access to obsidian from one major source and various minor sources; and (v) selective circulation of volcanic rock tools from a single source. These trends reflect the multiple and conflicting demands experienced by people in small-scale societies, which may be difficult to capitalize by aspiring elites. The study undermines centralized narratives of exchange for this period, offering a new platform for understanding ancient exchange based on actual material transfers, both in the Andes and beyond.We thank the former directors of Museo Etnográfico (University of Buenos Aires), M. N. Tarragó (2005–2015) and the late J. A. Pérez Gollán (1987–2005), who provided access to key samples and enthusiastic support for this project since its earliest stages. We also thank M. Berón (current Director of Museo Etnográfico, University of Buenos Aires), R. Cattáneo (Director of Museo de Antropología, University of Córdoba, 2011–2013), J. P. Carbonelli, M. E. De Feo, V. Puente, G. Míguez, and R. Spano for providing access to additional samples; A. Brechbuhler and E. Gillispie for assisting with lithic sample preparation and measurements; and C. Roush for preparing the samples for irradiation and for general laboratory management responsibilities. This research was primarily funded by Arts and Humanities Research Council Early Career Grant SX–5317 (2011–2013) and preliminary research was funded by British Academy Small Grant 51798 (2009) (both to M.L.). Fieldwork and petrography analyses have been supported by successive grants from Argentinean National Agency for Science and Technology (ANCyT) Raíces Program PICT 2007-00116 (to M.C.S.) and ANCyT PICT 2010-1048 (to M.A.K.). Funding was also provided by the National Council for Science and Technical Research PIP 112-2008 01-00256 (to M.C.S.) and PIP 11/042 (to M.A.K.). The Archaeometry Laboratory at the University of Missouri Research Reactor is supported in part by the National Science Foundation (BCS-1415403 and BCS-0922374)

Tradiciones alfareras del valle de Cajamarca y cuenca alta del Jequetepeque, Perú

Este artículo presenta las tradiciones alfareras de dos regiones del departamento de Cajamarca: el valle de Cajamarca y la región de San Pablo en la cuenca alta del Jequetepeque. Este estudio etnoarqueológico enfoca las materias primas utilizadas, las fuentes y el proceso de producción, y ofrece un cuadro interpretativo para los datos cerámicos del sitio Formativo de Kuntur Wasi. Los resultados permiten evaluar las posibilidades y áreas de producción alrededor de Kuntur Wasi, proponiendo una posible zona de adquisición y producción hasta unos 15 kilómetros al nor/noreste del sitio y posiblemente en el área de Sangal, cerca de Kuntur Wasi.Cet article présente des données ethnoarchéologiques sur la production céramique traditionnelle dans deux régions du département de Cajamarca, dans les Andes nord péruviennes: la vallée de Cajamarca et la région de San Pablo, dans le haut bassin du Jequetepeque. Cette étude se concentre sur l’aspect technologique du processus de production, sur les matières premières et les sources d’approvisionnement. Elle offre un cadre d’interprétation des données céramiques pour le site Formatif de Kuntur Wasi. Les résultats permettent d’évaluer les possibilités et aires de production autour du site, avec une possible zone d’acquisition et de production jusqu’à 15 kilomètres au nord/nord-est de Kuntur Wasi, ainsi que dans la région de Sangal, proche du site.This article presents the traditional ceramic production of two regions in the department of Cajamarca: the valley of Cajamarca and the region of San Pablo in the high river basin of the Jequetepeque. This ethnoarchaeological study focuses on raw materials, catchment areas and production processes, and offers an interpretative framework for the ceramic data of the Formative site of Kuntur Wasi. The results help us evaluate the possibilities of pottery production around the archaeological site, and allow us to propose a possible production area 15 kilometers to the north/north-east of Kuntur Wasi, and possibly also close to Sangal near Kuntur Wasi

Tradiciones alfareras, identidad social y el concepto de etnias tardías en Conchucos, Ancash, Perú

Este artículo trata de identificar los grupos humanos vinculados históricamente con las tradiciones cerámicas observadas en Conchucos. La discusión enfoca al grupo Huari, la noción de grupo étnico, las parcialidades y lo que estas divisiones sociopolíticas representan mediante el análisis de las prácticas cerámicas. El examen de las tecnologías cerámicas, de la división del trabajo por categorías sexuales y del reparto geográfico de estas tradiciones revelan una nueva imagen de la composición de los grupos sociopolíticos en el Intermedio Tardío en Conchucos sur y central.Cet article tente d’identifier les groupes humains qui, historiquement, sont reliés aux traditions céramiques observées dans le Conchucos. La discussion porte sur le groupe Huari, la notion de groupe ethnique, de parcialités et sur ce que ces divisions socio-politiques représentent en fonction de l’analyse des pratiques céramiques. L’examen des technologies céramiques, de la division sexuelle du travail et de la distribution géographique de ces traditions donne une image nouvelle de la composition des groupes socio-politiques à l’Intermédiaire Récent au Conchucos sud et central.This article explores the issues of social identity, Late Intermediate Period ethnic groups and sociopolitical divisions in relation to the ceramic traditions observed in southern and central Conchucos. Based on differences in ceramic technology, gendered production and distribution of the ceramic traditions, two sociocultural groups are identified and associated with different factions of the Huari group

Epidemiological assessment of acute viral respiratory infections with the improvement of surveillance and response measures: 331.01 – Epidemiology: Summary of the PhD thesis in medical sciences

Relevance of the Topic. Influenza, acute respiratory infections (ARI), and severe acute respiratory infections (SARI) are globally widespread infectious diseases, accounting for up to 95% of infectious diseases in some regions. These infections, characterized by high levels of morbidity and mortality, have a significant impact on public health, and considerable pressure on the healthcare system, resulting in substantial economic losses. [1,2]. Globally, influenza epidemics affect approximately one billion people annually, with three to five million developing severe forms of the disease, and between 290,000 and 650,000 losing their lives [3]. Up to 20% of the general population is infected with influenza annually [4]. A study highlighted that influenza-associated respiratory infections in children under five years old account for 7% of total cases, 5% of hospitalizations, and 4% of deaths globally, with the majority occurring in low- and middle-income countries [5]. Lafond K. et al. demonstrates that influenza viruses are responsible for over five million hospitalizations worldwide annually, including more than two million in Europe [6]. People with lower socioeconomic status are disproportionately affected by influenza due to limited access to healthcare. In low- and middle-income countries, hospitalizations in intensive care units due to influenza are approximately seven times more frequent compared to high-income countries, with case severity increasing with age and the presence of comorbidities [7]. Influenza has severe complications, which increase hospitalization and mortality rates [8]. Influenza viruses frequently undergo mutations and recombinations, influencing the evolution of epidemics and the distribution of cases. Genetic monitoring of influenza viruses is essential for detecting mutations and ensuring effective infection and epidemic management [9,10,11]. Seasonal influenza epidemics typically occur during the winter months [12,13]. Antiviral resistance complicates the treatment and control of epidemics, and continuous surveillance of resistance is crucial for adjusting therapeutic strategies [14]. In 2019, the World Health Organization (WHO) identified influenza as a major global threat and established partnerships to ensure equitable access to diagnostics, vaccines, and antivirals, particularly for developing countries [15]. The WHO is implementing the Global Influenza Strategy (2019-2030) to optimize surveillance and promote research and innovation in this field. The study conducted by Kiseleva I. et al. in 2022 reveals that ARIs are among the most common infections globally. Although they are generally mild and self-limiting, their behavior can vary under pandemic conditions, such as the replacement of influenza viruses by Rhinoviruses and Respiratory Syncytial Virus in some regions [16]. The prevalence of ARIs is influenced by pathogen variability and rapid transmission, especially airborne. Immunity is often incomplete or short-lived, leading to frequent reinfections and temporary immunosuppressive effects [17,18]. The WHO has established criteria for SARI to facilitate the monitoring of influenza-associated hospitalizations, and the definition has been widely adopted for assessing its public health impact [19]. The results of a 2023 study in Tunisia indicate an increase in post-pandemic SARI cases, with influenza A and B strains as the primary causes, highlighting the need for proactive strategies [20]. Another observational study, conducted in 23 countries, reports an overall mortality rate of 9.5%, with the highest rate among individuals over 60 years of age (18.6%) and children under five years old (1%) [21]. Recent studies highlight the significant economic impact of influenza. A 2019 study from Turkey reported an average hospitalization cost of $3,274 for influenza patients, compared to$2,880 for those not confirmed. Influenza vaccination reduced these costs by 4.8 times, with hospitalization costs for vaccinated individuals amounting to $780, compared to$3,762 for those unvaccinated. Community costs exceed $22 million for individuals aged 18-65 and$15 million for those over 65, emphasizing the need for targeted surveillance and prevention [22]. Acute upper respiratory infections generate global costs of approximately 25 billion dollars [1,2]. A study in 20 countries reported average hospitalization costs of €17,804 for adults over 50 and €129 for outpatient care. Costs increase significantly for elderly patients and those with comorbidities [23]. Another 2022 study showed that patients with SARI confirmed with influenza virus had direct medical costs of $700, and total costs amounted to$848 per patient, being three times higher in the elderly [24]. These results underline the economic burden of respiratory infections and the need for effective prevention and control measures to reduce the global economic impact. Seasonal influenza vaccination is the most effective method for preventing influenza [25,26]. Although these programs have been implemented for decades in high-income countries [27], vaccine uptake remains low in low- and middle-income countries, where mortality and hospitalization rates are higher [28,29,6,30]. In 2022, out of the 194 WHO member states, 128 (66%) had seasonal flu vaccination policies [31]. Low vaccination rates in low- and middle-income countries are influenced by factors such as lack of government involvement and competition for limited health resources. In contrast, high-income countries have higher vaccination rates, associated with a higher socioeconomic status [32]. According to estimates, approximately one in five unvaccinated children and one in ten unvaccinated adult contract seasonal influenza annually [33]. Seasonal influenza vaccination has demonstrated a significant impact in reducing the incidence of influenza, particularly among vulnerable groups, by decreasing severe cases and deaths. Continuous evaluation of program effectiveness is crucial for improving vaccination strategies [34]. Surveillance of viral respiratory infections remains a global challenge due to the unequal capacities of national influenza centers, limited resources, and inefficient monitoring mechanisms [35]. The WHO recommends monitoring influenza, ARIs, and SARI to reduce morbidity and mortality, focusing on geographical spread, epidemic intensity, viral strain prevalence, and antiviral resistance. These require dedicated research projects to improve prevention, surveillance, and response strategies. Aim of the research: Assessment of the epidemiological and virological characteristics that are associated with the morbidity and mortality caused by influenza, acute respiratory infections (ARI), and severe acute respiratory infections (SARI), depending on the circulating strains of the influenza virus, to improve prevention, surveillance, and response measures at national level [...]

Evaluarea epidemiologică a infecțiilor respiratorii virale acute cu perfecționarea măsurilor de supraveghere și răspuns: 331.01 – Epidemiologie: Rezumatul tezei de doctor în științe medicale

Actualitatea temei. Gripa, infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare (IACRS) și infecțiile respiratorii acute severe (SARI) reprezintă maladii infecțioase răspândite la nivel global, reprezentând în unele regiuni până la 95% din bolile infecțioase. Aceste infecții, cu niveluri crescute de morbiditate și mortalitate, influențează semnificativ sănătatea publică și exercită o presiune considerabilă asupra sistemului medical, ducând totodată la pierderi economice substanțiale [1,2]. La nivel global, epidemiile de gripă afectează anual aproximativ un miliard de oameni, din care de la trei până la cinci milioane dezvoltă forme severe, iar de la 290 000 până la 650 000 își pierd viața [3]. Anual, până la 20% din populație este infectată cu gripa sezonieră [4]. Un studiu a evidențiat că infecțiile respiratorii asociate gripei la copiii sub cinci ani reprezintă la nivel global 7% din totalul cazurilor, 5% din spitalizări și 4% din decese, majoritatea fiind înregistrate în țările cu venituri mici și mijlocii [5]. Lafond K. et al. au arătat că anual virusurile gripale sunt responsabile de peste cinci milioane de spitalizări la nivel mondial, inclusiv peste două milioane în Europa [6]. Persoanele cu statut socioeconomic scăzut suportă în mod disproporționat povara gripei, din cauza accesului limitat la îngrijire medicală. În țările cu venituri mici și mijlocii, spitalizările în unitățile de terapie intensivă din cauza gripei sunt de aproximativ șapte ori mai frecvente comparativ cu țările cu venituri mari, iar severitatea cazurilor crește odată cu înaintarea în vârstă și în prezența comorbidităților [7]. Gripa are complicații severe - pneumonia virală și infecțiile bacteriene, ceea ce contribuie la un risc crescut de spitalizare și de deces [8]. Virusurile gripale suferă frecvent mutații și recombinări, afectând evoluția epidemiilor și distribuția cazurilor. Monitorizarea genotipică a virusurilor gripale joacă un rol esențial pentru detectarea rapidă a mutațiilor, asigurând o gestionare mai eficientă a epidemiilor [9,10,11]. Virusul gripal este responsabil de epidemii sezoniere marcate, care apar predominant în lunile de iarnă [12,13]. Rezistența la antivirale complică tratamentul și controlul epidemiilor, iar supravegherea continuă a rezistenței este fundamentală pentru ajustarea strategiilor terapeutice [14]. În 2019, OMS a identificat gripa ca fiind una dintre principalele amenințări pentru sănătatea globală și a stabilit parteneriate pentru a asigura accesul echitabil la diagnosticare, vaccinuri și antivirale, în special pentru țările în curs de dezvoltare [15]. OMS implementează Strategia globală împotriva gripei (2019-2030) pentru a optimiza supravegherea și promovarea cercetării și inovării în acest domeniu. Studiul realizat de Kiseleva I. et al. în 2022 evidențiază că IACRS sunt printre cele mai frecvente infecții la nivel global. Deși, în general, sunt de severitate redusă și autolimitate, comportamentul lor poate varia în condiții pandemice, cum ar fi înlocuirea virusului gripal de Rinovirusuri și Virusul Respirator Sincițial în unele regiuni [16]. Prevalența IACRS este influențată de variabilitatea agenților patogeni și de transmiterea rapidă, în special aerogenă. Imunitatea este adesea incompletă sau de scurtă durată, ceea ce duce la reinfectări frecvente și efecte imunosupresoare temporare [17,18]. OMS a stabilit criterii pentru SARI cu scopul de a facilita monitorizarea spitalizărilor asociate gripei, iar definiția a fost larg adoptată pentru evaluarea impactului asupra sănătății publice [19]. Rezultatele unui studiu din 2023 în Tunisia indică o creștere a cazurilor de SARI post-pandemie, cu tulpinile de gripă A și B ca principale cauze, subliniind necesitatea unor strategii proactive [20]. Într-un alt studiu observațional, desfășurat în 23 de țări, a arătat o mortalitate generală de 9,5%, cea mai mare rată fiind la persoanele peste 60 de ani (18,6%) și la copiii sub cinci ani (1%) [21]. Studiile recente subliniază impactul economic semnificativ al gripei. Un studiu din Turcia (2019) a arătat un cost mediu de spitalizare de 3.274 de dolari pentru pacienții cu gripă, comparativ cu 2.880 de dolari pentru cei neconfirmați. Vaccinarea antigripală a redus aceste costuri de 4,8 ori, spitalizarea pentru cei vaccinați fiind de 780 de dolari, față de 3 762 de dolari pentru cei nevaccinați. Costurile comunitare asociate gripei depășesc 22 de milioane de dolari pentru persoanele între 18 și 65 de ani, și 15 milioane de dolari pentru cei peste 65 de ani, evidențiind necesitatea supravegherii și a prevenirii specifice [22]. Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare generează costuri globale de aproximativ 25 miliarde de dolari [1,2]. Un studiu în 20 de țări a raportat costuri medii de internare de 17.804 de euro pentru adulții peste 50 de ani și 129 de euro pentru îngrijirea ambulatorie. Costurile cresc semnificativ pentru pacienții vârstnici și cei cu comorbidități [23]. Un alt studiu din 2022 a arătat că pacienții cu SARI confirmați cu virus gripal au avut costuri medicale directe de 700 de dolari, iar costurile totale au fost de 848 de dolari per pacient, fiind de trei ori mai mari la vârstnici [24]. Aceste rezultate subliniază povara economică a infecțiilor respiratorii și necesitatea unor măsuri eficiente de prevenire, de control și de răspuns pentru reducerea impactului economic la nivel global. Vaccinarea sezonieră antigripală este cea mai eficientă metodă de prevenire a gripei [25,26]. Deși în țările cu venituri mari aceste programe sunt bine implementate de decenii [27], utilizarea vaccinului rămâne scăzută în țările cu venituri mici și mijlocii, unde mortalitatea și spitalizările asociate gripei sunt considerabil mai ridicate [28,29,6,30]. În 2022, din cele 194 de state membre ale OMS, politici de vaccinare antigripală sezonieră aveau 128 (66%) [31]. Ratele scăzute de acoperire vaccinală în țările cu venituri mici și mijlocii sunt influențate de factori precum lipsa implicării guvernamentale și competiția pentru resursele limitate de sănătate. În contrast, țările cu venituri mari au rate mai mari de vaccinare, asociate cu un statut socioeconomic superior [32]. Conform estimărilor, aproximativ unul din cinci copii nevaccinați și unul din zece adulți nevaccinați se infectează anual cu gripa sezonieră [33]. Vaccinarea antigripală a demonstrat un impact semnificativ în reducerea incidenței gripei, în special în rândul grupurilor vulnerabile, prin scăderea cazurilor severe și a deceselor. Evaluarea continuă a eficacității programelor este crucială pentru îmbunătățirea strategiilor de vaccinare [34]. Supravegherea infecțiilor respiratorii virale rămâne o provocare globală din cauza capacităților inegale ale centrelor naționale de gripă, resurselor financiare insuficiente și mecanismelor de monitorizare ineficiente [35]. OMS recomandă monitorizarea gripei, IACRS și SARI pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea, concentrându-se pe răspândirea geografică, intensitatea epidemiilor și prevalența tulpinilor virale, precum și pe rezistența la antivirale. Acestea necesită proiecte de cercetare dedicate pentru a îmbunătăți strategiile de prevenire, de supraveghere și de răspuns. Scopul cercetării: Evaluarea particularităților epidemiologice și virusologice asociate cu morbiditatea și cu mortalitatea cauzate de gripă, de infecțiile acute a căilor respiratorii superioare (IACRS) și de infecțiile respiratorii acute severe (SARI) în funcție de tulpinile circulante ale virusului gripal, pentru perfecționarea măsurilor de prevenire, de supraveghere și de răspuns la nivel național [...]

¿Shashal o no shashal? Esa es la cuestiónEtnoarqueología cerámica en la zona de Huari, Ancash

La producción cerámica en la zona de Huari, Ancash, se particulariza por el uso de shashal, un temperante de piedra pizarra molida, agregado a una tierra arcillosa amarilla. Dos de los tres pueblos productores intercambian materias primas. Más al norte, en la región de San Luis- Chacas, otros pueblos utilizan el shashal. ¿Cuáles son las diferencias de composición de este material? ¿Cómo identificar los centros de producción cuando las estrategias de adquisición son similares? ¿Qué es realmente el shashal? Se ve que el contenido en carbón del shashal varía según la mina y la región. El porcentaje de carbón determina si se trata de lutita negra, antracita o grafito. También se necesita extender el estudio de la zona de producción para incluir a los pueblos aprovisionándose de las mismas canteras. El estudio etnoarqueológico y los análisis de pastas presentados en este artículo ofrecen un modelo para la interpretación de los datos arqueológicos y los estudios de procedencia.La production céramique dans la région de Huari, Ancash, se singularise par l’usage d’un dégraissant de pierre broyée, appelé shashal. Deux des trois villages producteurs autour de Huari échangent leurs matières premières. Plus au nord, dans la région de San Luis-Chacas, d’autres villages utilisent aussi le shashal. Quelles sont les différences de composition de ce matériel ? Comment identifier des centres de production quand les stratégies d’approvisionnement sont identiques ? Qu’est ce que le shashal ? Les analyses montrent que le contenu en carbone du shashal varie selon la mine et la région et que le pourcentage de carbone détermine s’il s’agit de shale, d’anthracite ou de graphite. Enfin, il faut étendre l'étude de la zone de production pour inclure les villages qui utilisent les mêmes ressources. Cette étude ethnoarchéologique offre de nouveaux scénarios pour l’interprétation des données archéologiques et des études de provenance.Ceramic production in the Huari region, Ancash, is characterized by the use of ground slate, a temper called shashal, mixed to a yellow clay. Two of the three villages producing around Huari exchange their materials. Further north, in the San Luis-Chacas region, other villages use also shashal. What are the compositional differences of this material? How can we distinguish one producing village from the other? What is shashal? The content of carbon varies from one mine and one region to the other, and determines if it is shale, anthracite or graphite. Also, the production zone must be extended to include the villages exploiting the same resources. This ethnoarchaeological study offers a model for interpreting archaeological data and provenance studies

Исследование по оценке знаний медицинских работников в осуществлении мер контроля и реагирования на грипп

Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Congresul al VIII-lea al specialiștilor din domeniul sănătății publice și managementului sanitar 24-25 octombrie 2019 Chișinău, Republica MoldovaÎn Republica Moldova, gripa și infecțiile respiratorii virale acute sunt înregistrate în fiecare an, numărul cazurilor variind de la un an la altul, dar în general reprezentând 2/3 din numărul total de boli infecțioase înregistrate anual. Din aceste motive, cunoștințele lucrătorilor medicali în acest domeniu sunt foarte importante. Acest studiu a avut drept scop evidențierea îmbunătățirii cunoștințelor personalului medical în domeniul supravegherii epidemiologice, proi - laxiei și promovării vaccinării împotriva gripei sezoniere. Ținta eșantionării a constituit-o personalul medical (456 de persoane, primordial medici de familie și epidemiologi) care a participat la atelierele de lucru ”Supravegherea epidemiologică, proi laxia și promovarea vaccinării împotriva gripei sezoniere” din perioada februarie – aprilie 2019 și activează în instituțiile medico-sanitare publice din 10 teritorii administrative. Analiza chestionarelor pre- și post-ateliere de lucru a evidențiat îmbunătățirea cunoștințelor lucrătorilor medicali privind diverse aspecte epidemiologice și clinice ale gripei. In the Republic of Moldova, inl uenza and acute viral respiratory infections are recorded each year, the number of cases varying from one year to the next but generally representing 2/3 of the total number of infectious diseases recorded during the year. For these reasons, the knowledge of medical workers in this i eld is very important. h is study aimed at highlighting the improvement of medical staf knowledge in the i eld of epidemiological surveillance, prophylaxis and promotion of vaccination against seasonal inl uenza. h e target of the sampling was the medical staf (456 persons, primordial family doctors and epidemiologists) who participated in the workshops “Epidemiological Surveillance, Prophylaxis and Promotion of Seasonal Inl uenza Vaccination” from February to April 2019 and are active in the medical-public sanitary facilities in 10 administrative territories. Analysis of pre-and post-workshop questionnaires highlighted the improvement of the knowledge of medical workers on various epidemiological and clinical aspects of inluenza. В Республике Молдова грипп и острые вирусные респираторные инфекции регистрируются каждый год, причем число случаев варьирует от года к году, но обычно составляет 2/3 от общего числа инфекционных заболеваний, зарегистрированных в течение года. По этим причинам знания медицинских работников в этой области очень важны. Это исследование было направлено на то, чтобы подчеркнуть улучшение знаний медицинского персонала в области эпидемиологического надзора, профилактики и пропаганды вакцинации против сезонного гриппа. Целью выборки были медицинские работники (456 человек, первичные семейные врачи и эпидемиологи), которые участвовали в семинарах «Эпидемиологический надзор, профилактика и пропаганда сезонной вакцинации против гриппа» с февраля по апрель 2019 года и работают в государственных санитарных объектах в 10-ти административных территориях. Анализ анкет до и после семинара выявил улучшение знаний медицинских работников о различных эпидемиологических и клинических аспектах гриппа