Tomografia computerizată în managementul formaţiunilor de volum din glandele suprarenale

Centrul Medical MagnificScop: aprecierea posibilităţilor tomografiei computerizate în diagnosticul și diferenţierea formaţiunilor de volum din glandele suprarenale. Materiale și metode. Studiul reprezintă o analiză retrospectivă a materialului iconografic al 196 de pacienţi examinaţi în Centrul Medical Magnific, în perioada ianuarie – decembrie 2011, dintre care 108 (55%) femei și 88 (45%) bărbaţi. Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 3 și 81 de ani. Vârsta medie – 50.9 ani: a bărbaţilor – 52.3 ani, a femeilor – 49.5 ani. Pacienţii investigaţi prezentau patologii diverse ale organelor cavităţii abdominale și retroperitoneale. Toate investigaţiile au fost efectuate la unitatea TC Siemens Somatom Sensation, înzestrată cu 64 de rânduri de detectori. Protocolul de scanare a inclus: 1) examinare nativă a organelor cavităţii abdominale și retroperitoneale; 2) studiul postcontrast al cavităţii abdominale și al spaţiului retroperitoneal, în fazele arterială, portovenoasă și tardivă, cu introducerea intravenoasă a substanţei iodate (omnipaque 350, visipaque 320) în bolus, 5 ml/sec – 100 ml. Rezultate. Din numărul total de pacienţi examinaţi (196), formaţiuni de volum în glandele suprarenale au fost depistate în 20 de cazuri (10.2%), raportul barbaţi:femei fiind de 1:1. Adenoame în glandele suprarenale au fost vizualizate la 10 (50%) pacienţi, hiperplazie nodulară – la 2 (10%), carcinom adrenocortical – 1 (5%), feocromocitom – 1 (5%), lipom şi mielolipom de suprarenale – 3 (15%), metastaze – 3 (15%) pacienţi. Concluzie. Tomografia computerizată este metoda imagistică de elecţiune în depistarea şi diferenţierea formaţiunilor de volum din glandele suprarenale. Incidenţa formaţiunilor suprarenale a crescut în ultimii ani ca urmare a folosirii pe scară largă a tomografiei computerizate. Examenul clinic, datele anamnestice, rezultatele examenului de laborator (profilul hormonal) şi ale examenului TC cu contrastare intravenoasă multifazică, de obicei pot diferenţia formaţiunile de volum din glandele suprarenale

Reconstructing the Indian Origin and Dispersal of the European Roma: A Maternal Genetic Perspective

Previous genetic, anthropological and linguistic studies have shown that Roma (Gypsies) constitute a founder population dispersed throughout Europe whose origins might be traced to the Indian subcontinent. Linguistic and anthropological evidence point to Indo-Aryan ethnic groups from North-western India as the ancestral parental population of Roma. Recently, a strong genetic hint supporting this theory came from a study of a private mutation causing primary congenital glaucoma. In the present study, complete mitochondrial control sequences of Iberian Roma and previously published maternal lineages of other European Roma were analyzed in order to establish the genetic affinities among Roma groups, determine the degree of admixture with neighbouring populations, infer the migration routes followed since the first arrival to Europe, and survey the origin of Roma within the Indian subcontinent. Our results show that the maternal lineage composition in the Roma groups follows a pattern of different migration routes, with several founder effects, and low effective population sizes along their dispersal. Our data allowed the confirmation of a North/West migration route shared by Polish, Lithuanian and Iberian Roma. Additionally, eleven Roma founder lineages were identified and degrees of admixture with host populations were estimated. Finally, the comparison with an extensive database of Indian sequences allowed us to identify the Punjab state, in North-western India, as the putative ancestral homeland of the European Roma, in agreement with previous linguistic and anthropological studies