Congenital hip dislocation, surgical treatment, evolution for the dysplastic coxarthrosis (A case report)

Catedra Ortopedie, Traumatologie şi Chirurgie de Campanie, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Traumatologie şi Ortopedie Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională în cadrul Asociaţiei Ortopezilor – Traumatologi din Republica Moldova ”Actualităţi în microchirurgia reconstructivă”, Chișinău, Republica MoldovaProcesele displazice în articulaţia coxofemurală se întâlnesc, comparativ cu alte afecţiuni ortopedice congenitale, frecvent (4, 5, 7). Rolul principal în tratamentul acestei patologii, mai ales în caz de luxaţie de şold, depinde de tactica şi strategia de depistare precoce şi tratare ortopedică, începând de la cea mai fragedă vârstă – după naşterea copilului; prin metode funcţionale, gingaşe şi cruţătoare. Procedeele de reducere şi stabilizare ortezică prin forţă sunt inadmisibile (2). La nereuşita metodelor conservatoare de reducere a femurului luxat, se parcurge la intervenţii chirurgicale, care de asemenea nu trebuie să fie întârziate. Consecinţele tratamentului tardiv sunt nefavorabile şi, de regulă, nu stopează dezvoltarea coxartrozei la aceşti pacienţi. Prezentare de caz. Pacienta B., 1968, luxaţie congenitală de şold pe dreapta(Fig. 1). La 18. 09. 1973 s-a efectuat intervenţie chirurgicală (I. Marin) de tip Salter, plastia defectului osului iliac cu alogrefă corticală, osteotomie de detorsie, varizare şi medializare de femur cu osteosinteza fragmentelor prin aloştift confecţionat din os cortical (Fig. 2). Postoperator şi la distanţă recuperarea a decurs satisfăcător. A absolvit şcoala medie, ulterior s-a căsătorit. A născut 2 copii, a lucrat şi lucrează în gospodărie sătească proprie, la construcţia şi amenajarea căreia a participat activ personal. 5 ani (1990-1995) a lucrat fizic la construcţii înafara republicii. De dispensarizare şi protecţie medicală nu s-a folosit. În a. 2000, treptat, a apărut disconfort în articulaţia în cauză, dureri, limitarea volumului de mişcări. Examenul clinic şi radiologic a determinat diagnosticul: Coxartroză displazică pe dreapta, gr. III (Fig3). În anul 2007 bolnavei i s-a efectuat endoprotezare totală de şold. În prezent starea pacientei este satisfăcătoare, activează în gospodărie. Peste 30 de ani de la prima operaţie pacienta a avut calitatea vieţii, activitate funcţională şi profesionistă satisfăcătoare. Să fi fost pe parcurs la evidenţă dispensarială şi supraveghere medicală, patologia coxartrozică putea fi cu consecinţe mult mai puţin pronunţate. Discuţie şi concluzii Coxartroza constituie 17,8 la 10000 de populaţie matură, din care 50,0% are geneză displazică (5). Publicaţii de acest gen în literatura de specialitate sunt numeroase, însă lucrări consacrate dinamicii evoluţiei proceselor de deteriorare şi recuperare pe fundalul displaziei în articulaţiile coxofemurale, începând cu nounăscuţii şi continuând cu persoanele mature, sunt foarte puţine (1, 2, 3). De facto, specialiştii ortopezi-pediatri sunt la curent cu dinamica evoluţiei dezvoltării articulaţiilor afectate în perioada creşterii copilului până la finele perioadei de adolescenţă. Iar ma

Evaluation of monitoring of patients with acoustic neurinoma

Catedra de otorinolaringologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Institutul de Otorinolaringologie „A.I. Kolomiichenko”, Kiev, Ucraina, IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”, Chișinău, Republica Moldova, IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea USMF ”Nicolae Testemițanu” 21-23 octombrie 2020Rezumat. Obiective. În Statele Unite ale Americii, managementul ”Wait & Scan” al neurinomului de acustic a fost inițiat în anul 1974, în ”Florida Ear and Sinus Center”. Acesta constă în monitorizarea pacienților cu schwanom vestibular, pe parcursul a mai multor ani, prin examen utilizând rezonanță magnetică nucleară. Scopul lucrării a fost de a evalua rezultatele monitorizării pacienților aflați la evidență cu schwanom vestibular. Material și Metode. În cadrul clinicii de Otorinolaringologie a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, s-au aflat la evidență 6 pacienți cu schwanom vestibular. Pentru stabilirea diagnosticului la acești pacienți, au fost utilizate următoarele metode de diagnostic: audiometria, potențialele evocate auditive precoce, vestibulometria și examenul prin rezonanță magnetică nucleară. Rezultate. Pacienți încadrați în studiu au fost diagnosticați cu următoarele patolgii: în 1 caz – schwanom vestibular intralabirintic, 2 cazuri – schwanom vestibular intracanalicular, 3 cazuri – schwanom vestibular de gradul II. În 5 cazuri, primul simptom a fost hipoacuzia neurosenzorială unilaterală. Conform clasificării Academiei Americane de Otorinolaringologie – Chirugie Cap și Gât, pacienții au fost repartizați în următorul mod: hipoacuzie de clasa D – în 4 cazuri, de clasa C – 1 caz, 1 caz – auzul a fost în limitele normei. Conform examenului prin rezonanță magnetică nucleară, la 2 pacienți cu schwanom de gradul II, formațiunea a fost în creștere, iar în 2 cazuri de schwanom intracanalicular, formațiunea a fost în stagnare. Concluzii. Pacienții cu hipoacuzie neurosensorială unilaterală, de etiologie necunoscută, necesită efectuarea rezonanței magnetice nucleare cu contrast, pentru stabilirea diagnosticului. De asemenea, în urma studiului efectuat s-a stabilit faptul că tumorile ce depășesc conductul auditiv intern manifestă o evoluție negativă, spre deosebire de cele intracanaliculare.Summary. Objectives. In 1974, in the United States of America, ”Florida Ear and Sinus Center” initiated a ”Wait & Scan” approach for acoustic neurinoma. It consists of monitoring vestibular schwannoma patients, during several years, using magnetic resonance imaging. The aim of our study was to evaluate monitoring results of vestibular schwannoma patients. Material and Methods. In the Otorhinolaryngology clinic of the Republican Clinical Hospital „Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republic of Moldova, were monitored 6 patients with vestibular schwannoma. In order to establish the diagnosis in these patients, the following diagnostic methods were used: audiometry, brainstem auditory evoked potential test, vestibulopathy and magnetic resonance imaging exam. Results. In our study, the following diagnoses were established: 1 case of intralabyrinthine vestibular schwannoma, 2 cases of intracanalicular vestibular schwannoma, 3 cases of 2nd grade vestibular schwannoma. Unilateral neurosensorial hypoacusis, in 5 cases, was the first symptom of this pathology. By American Academy of Otolaryngology - Head and Neck Surgery classification system, patients were distributed as follows: 4 cases of class D hypoacusis, 1 case of class C hypoacusis and, in 1 case, hearing was normal. According to the magnetic resonance imaging scan, two 2nd grade vestibular schwannoma patients showed tumor growth, while 2 cases of intracanalicular vestibular schwannoma were in stagnation. Conclusion. It is strongly necessary to perform contrast magnetic resonance imaging scan in patients with unilateral neurosensorial hypoacusis of unknown ethiology, in order to establish the diagnosis. Also, following the study, it was established that tumors that exceed the internal auditory canal, show a higher growth rate than intracanalicular tumors

Монооссальная фиброзная дисплазия: медикобиологические, клинические и лечебные аспекты

USMF N. Testemiţanu, Spitalul Clinic de Traumatologie şi OrtopedieA lot of 149 patients affected by monostotic fibrous dysplasia were treated surgically (1962-2012). The postoperative complications were analyzed, the outcomes of treatment cleared up and final recovery for a long time.Монооссальная фиброзная дисплазия: медикобиологические, клинические и лечебные аспекты Представле - ны результаты хирургического лечения 149 пациентов, перенесших монооссальную фиброзную дисплазию. Анализированы послеоперационные осложнения, освещены исходы лечения и реабилитации

Search for continuous gravitational wave emission from the Milky Way center in O3 LIGO--Virgo data

We present a directed search for continuous gravitational wave (CW) signals emitted by spinning neutron stars located in the inner parsecs of the Galactic Center (GC). Compelling evidence for the presence of a numerous population of neutron stars has been reported in the literature, turning this region into a very interesting place to look for CWs. In this search, data from the full O3 LIGO--Virgo run in the detector frequency band $[10,2000]\rm~Hz$ have been used. No significant detection was found and 95$\%$ confidence level upper limits on the signal strain amplitude were computed, over the full search band, with the deepest limit of about $7.6\times 10^{-26}$ at $\simeq 142\rm~Hz$. These results are significantly more constraining than those reported in previous searches. We use these limits to put constraints on the fiducial neutron star ellipticity and r-mode amplitude. These limits can be also translated into constraints in the black hole mass -- boson mass plane for a hypothetical population of boson clouds around spinning black holes located in the GC.Comment: 25 pages, 5 figure

Search for subsolar-mass binaries in the first half of Advanced LIGO’s and Advanced Virgo’s third observing run

We report on a search for compact binary coalescences where at least one binary component has a mass between 0.2 M_\odot and 1.0 M_\odot in Advanced LIGO and Advanced Virgo data collected between 1 April 2019 1500 UTC and 1 October 2019 1500 UTC. We extend previous analyses in two main ways: we include data from the Virgo detector and we allow for more unequal mass systems, with mass ratio q \geq 0.1. We do not report any gravitational-wave candidates. The most significant trigger has a false alarm rate of 0.14 \mathrm{yr}^-1. This implies an upper limit on the merger rate of subsolar binaries in the range [220–24200] \mathrm{Gpc}^{-3} \, \mathrm{yr}^{-1}, depending on the chirp mass of the binary. We use this upper limit to derive astrophysical constraints on two phenomenological models that could produce subsolar-mass compact objects. One is an isotropic distribution of equal-mass primordial black holes. Using this model, we find that the fraction of dark matter in primordial black holes is f_\mathrm{PBH}\equiv \Omega_\mathrm{PBH}/\Omega_\mathrm{DM}\lesssim 6\%. The other is a dissipative dark matter model, in which fermionic dark matter can collapse and form black holes. The upper limit on the fraction of dark matter black holes depends on the minimum mass of the black holes that can be formed: the most constraining result is obtained at M_\mathrm{min}=1 M_\odot, where f_\mathrm{DBH}\equiv \Omega_\mathrm{PBH}/\Omega_\mathrm{DM}\lesssim 0.003\%. These are the tightest limits on spinning subsolar-mass binaries to date

All-sky search for gravitational wave emission from scalar boson clouds around spinning black holes in LIGO O3 data

This paper describes the first all-sky search for long-duration, quasimonochromatic gravitational-wave signals emitted by ultralight scalar boson clouds around spinning black holes using data from the third observing run of Advanced LIGO. We analyze the frequency range from 20 to 610 Hz, over a small frequency derivative range around zero, and use multiple frequency resolutions to be robust towards possible signal frequency wanderings. Outliers from this search are followed up using two different methods, one more suitable for nearly monochromatic signals, and the other more robust towards frequency fluctuations. We do not find any evidence for such signals and set upper limits on the signal strain amplitude, the most stringent being ≈10−25 at around 130 Hz. We interpret these upper limits as both an “exclusion region” in the boson mass/black hole mass plane and the maximum detectable distance for a given boson mass, based on an assumption of the age of the black hole/boson cloud system

„Wait & Scan” în evidența pacienților cu neurinom de acustic

Background. In 1974 „Florida Ear and Sinus Center” initiated in USA „Wait &S can” approach in acustic neuroma. It consists in monitoring vestibular schwannoma patients by the help of MRI. Objective of the study. To evaluate monitoring results of vestibular schwannoma patients. Material and Methods. In ENT clinic of Republican Clinical Hospital „Timofei Moșneaga” were monitored 6 patients with vestibular schwannoma. Investigation methods were: audiometry, brainstem auditory evoked potential test, vestibulometry and MRI exam. Results. 1 case - intralabyrinthine, 2 cases – intracanalicular, 3 cases – 2nd grade vestibular schwannoma. Unilateral sensorineural hearing loss in 5 cases was the first symptom of this pathology. By AAO-HNS classification system 4 cases - class D hearing loss, 1 case - class C and in 1 case hearing was normal. As a result of continuous MRI scan two 2nd grade vestibular schwannoma patients showed tumor growth, while 2 cases of intracanalicular vestibular schwannoma were in stagnation. Conclusion. It is strongly necessary to perform MRI scan in patients with unknown unilateral sensorineural hearing loss. Tumors that exceed internal auditory canal show a higher growth rate than intracanalicular tumors. Introducere. În SUA managemenul „Wait & Scan” în neurinomul de acustic a fost inițiat în anul 1974, în „Florida Ear and Sinus Center”. Acesta constă în monitorizarea pacienților cu schwanom vestibular în decurs de mai mulți ani prin examen RMN. Scopul lucrării. Evaluarea rezultatelor monitorizării pacienților aflați la evidență cu schwanom vestibular. Material și Metode. În cadrul clinicii ORL a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga” au fost la evidență 6 pacienți cu schwanom vestibular. Metodele de investigații utilizate au fost: audiometria, potențialele evocate auditive precoce, vestibulometria și examenul RMN. Rezultate. 1caz – schwanom vestibular intralabirintic, 2 cazuri – intracanalicular, 3 cazuri - gradul II. În 5 cazuri, primul simptom a fost hipoacuzia neurosensorială unilaterală. Conform clasificării AAO-HNS hipoacuzia class D - 4 cazuri, class C - 1 caz, 1 caz - auzul a fost în limitele normei. Conform examenului RMN la 2 pacienți cu schwanom de gradul II acesta a fost în creștere, iar în două cazuri de schwanom intracanalicular, aceasta a fost în stagnare. Concluzii. Pacienții cu hipoacuzie neurosensorială unilaterală, de etiologie neclară necesită efectuarea RMN cu contrast. Tumorile ce depășesc conductul auditiv intern manifestă o evoluție negativă spre deosebire de cele intracanaliculare