Lateral landfill gas migration : characterization and preliminary modeling results

International audienceLateral landfill gas migration occurs in the surroundings of a MSW landfill with capped old waste cells. Three areas were identified by poor vegetation growth. Methane flux chamber measures confirm the extent of these areas, as observed in the cultivated land. These measures and some complementary physical measures were used to build a conceptual model of lateral landfill gas migration in the geological layer. Prior to drilling new boreholes on the site, a preliminary simplified model will be built with the numerical code TOUGH2-LGM. A description of the geological units, methane flux and the results of the preliminary modeling are presented. The aim of this work is to identify the key parameters used to predict the travel distance of landfill gas

Contemporary management of internal chronical hemorrhoids depending on grade of clinical course

Curs chirurgie generală al facultății stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul clinic central feroviar, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Hemoroizii reprezintă o patologie răspîndită a regiunii ano-rectale. La momentul actual pe larg se utilizează diferite clasificări ale hemoroizilor interni. Gradul I – hemoroizii proemină în anus fără prolaps; gradul II – hemoroizii prolabează în timpul defecației și se reduc spontan; gradul III – hemoroizii prolabează și necesită reducție manuală; gradul IV – hemoroizii prolabează și sunt ireductibili. De asemenea, de obicei gradul este în corelație cu severitatea eliminărilor sangvinolente din rect. Material și metode: Noi am analizat rezultatele managementului contemporan al hemoroizilor cronici interni. Rezultate: Reieșind din datele literaturii de specialitate și experiența noastră, considerăm, că în gradul I-II este indicată schimbarea modului de viață, dieta cu conținutul sporit al fibrelor naturale, cantitate optimă de lichide; tratamentul conservativ local (unguente, creme, supozitoare, uleiuri, clistere, băi, etc.) și sistemic (angioprotectoare, flavonoide, laxative, antiinflamatoare, coagulante/anticoagulante, antispastice, imunostimulante, antioxidanți, etc.). De asemenea, la necesitate, tratamentul conservativ în hemoroizii interni de gradul I-III poate fi asociat cu metodele miniminvazive de tratament chirurgical: ligaturarea arterelor hemoroidale cu/fără mucopexie (HAL-RAR), ligatura cu benzi elastice (RBL), hemoroidopexia cu stapler (Longo), fotocoagularea în infraroșu, scleroterapia, hemoroidoliza galvanică, laser – fotocoagulare, diatermocoagularea monosau bipolară. În gradul III-IV este indicat tratamentul chirurgical: excizia tradițională cu abordarea individuală – Milligan-Morgan, Parks, Fergusson, Whitehead, etc.; excizia cu electrocoagulare, radiofrecvența, cu ultrasunete; metoda Longo sau HAL-RAR. Concluzii: Considerăm, că abordarea diferențiată, complexă și individuală în managementul hemoroizilor interni în funcție de grad permite o alegere optimală a metodei de tratament.Introduction: Hemorrhoids are a widespread pathology of anorectal region. Currently various classifications of internal hemorrhoids are widely used. Grade I – hemorrhoids protrude into the anus without prolapse; grade II – hemorrhoids prolapse during defecation and are reduced spontaneously; grade III – hemorrhoids prolapse and require manual reduction; grade IV – hemorrhoids prolapse and are irreducible. Also, the grade is usually correlated with the severity of bleeding from the rectum. Material and methods: We analyzed the results of contemporary management of chronic internal hemorrhoids. Results: Basing on literature data and our experience, we believe that in grade I-II it is indicated: the change of lifestyle, diet with high content of natural fibers, the optimal amount of liquid; local conservative treatment (ointments, creams, suppositories, oils, enemas, baths, etc.) and general treatment (angioprotectors, flavonoids, laxatives, anti-inflammatory, coagulants/anticoagulants, spasmolytics, immunostimulants, antioxidants, etc.). Also, if necessary, conservative treatment of internal hemorrhoids grade I-III can be associated with minimally invasive surgical treatment methods: hemorrhoidal artery ligation with/without mucopexy (HAL-RAR), rubber band ligation (RBL), stapled hemorrhoidopexy (Longo), hemorrhoids infrared coagulation (IRC), sclerotherapy, galvanic hemorrhoidolysis, Nd-YAG laser phototherapy, mono- or bipolar diathermocoagulation. In grade III-IV surgery is indicated: traditional excision with individual approach – Milligan-Morgan, Parks, Fergusson, Whitead, etc.; excision with electrocoagulation, radiofrequency, ultrasound; Longo or HAL-RAR method. Conclusions: We believe that differentiated, complex and individual approach in management of internal hemorrhoids depending on grade allows to select an optimal method of treatment

Laparoscopic intraperitoneal on-lay mesh repair for the umbilical hernia using anti-adhesive gel

Curs Chirurgie Generală al Facultăţii Stomatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Poziţionarea intraperitoneală a plasei chirurgicale în cadrul curei laparoscopice intraperitoneale (IPOM) impune selectarea materialului sintetic. Material şi metode: În clinica noastră de chirurgie (SCMC), în anii 2013-2015 au fost supuşi curei laparoscopice pentru hernie ombilicală 10 pacienţi, 6 femei şi 4 bărbaţi. Vârsta a variat de la 20 pînă la 60 ani. Pentru protezare s-a folosit plasa din polivinilidenftorid (PVDF) de tip „Uniflex” (Rusia), mai mare cu 5 cm decât defectul herniar pe toate dimensiunile. Pentru prevenirea aderenţelor parieto-viscerale a fost utilizat suplimentar, compozitul antiadeziv „Mezogel” (Rusia). Fixarea plasei s-a asigurat prin aplicarea a 5 suturi tip „ancore” transfasciale şi agrafe helicoidale neresorbabile de diametrul – 4 mm, plasate la 1cm de marginea protezei. Algometria s-a efectuat cu utilizarea scalei analog vizuale (VAS). Rezultate: Defectul herniar a avut un diametru median de 3,9 cm. La 4 pacienţi a fost suturat defectul (diametrul = 1-3 cm) herniar prin aplicarea suturii intracorporale. Din particularităţi intraoperatorii se menţionează: reducerea conţinutului sacului herniar, adezioliză, controlul hemoragiei din adeziuni. Durata medie a intervenţiilor a fost de 55 min (45-65 min). În perioada postoperatorie complicaţii nu au fost semnalate. Sindromul dolor postoperator a fost minim (VAS: 1-3); complicaţii parietale – absente. Durata mediană de spitalizare – 3,2 zile. În perioada postoperatorie la distanţă nu s-au constatat dureri şi neuropatii, dereglări de tranzit intestinal sau recidive herniare. Concluzii: Cura laparoscopică a herniei ombilicale cu aplicarea protezei IPOM este o metodă fezabilă, sigură şi minim-invazivă. Plasa şi gelul cu proprietăţi antiadezive reduce semnificativ riscul aderenţelor parieto-viscerale şi a complicaţiilor parietale, asigurând reintegrarea socio-profesională rapidă. Avantajele expuse argumentează perspectivele utilizării tehnicii IPOM în cura herniilor ombilicale.Introduction: In laparoscopic intraperitoneal on-lay mesh repair (IPOM) positioning of a surgical mesh requires the selection of a synthetic material with anti-adhesive properties. Material and methods: Within period of 2013-2015, 10 IPOM hernia repairs have been performed on the group of 10 patients diagnosed with umbilical hernia, 6 male and 4 female. The overall age was 36.4 years (range 20-60). The PVDF monofilament macroporous mesh has been utilized for repair. The mesh overlaped the defect with 5 cm. The combined fixation technique was ensured by applying the “anchor” type sutures and 4 mm non-resorbable spiral tacks plaid up to 1 cm from the edge of the prosthetic mesh. The non-adhesive composite “Mezogel” has been used to ensure the prevention of the adhesions. Algometry was performed using visual analog scale (VAS). Results: The mean diameter of the hernia defect was 3.9 cm. In 4 cases the hernia defect (d=1-3 cm) has been closed by applying intracorporeal suture. The intraoperative features were: reduction the hernia sac content, removal of adhesions, control of the bleeding. The mean time of operations was 55 min. In postoperative period there no reported complications. In the distance postoperative period were not found pain and local neuropathy, bowel disorders or hernia recurrences. Conclusions: Laparoscopic IPOM umbilical hernia repair it is a feasible, safe and minimally-invasive procedure. Prosthesis and gel with anti-adhesive properties significantly reduce the risk of the parieto-visceral adhesions and complications ensuring quick socio-professional reintegration. The exposed advantages arguments the use of IPOM procedure in the umbilical hernia repair

Prospects for the use of the laparoscopic transabdominal pre-peritoneal approach (TAPP) in groin hernia repair

Curs Chirurgie al Facultăţii Stomatologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chisinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Abordul laparoscopic în cura herniilor inghinale devine o metodă de elecţie pe plan mondial. Rămîne actuală problema standardizării tehnicii chirurgicale şi optimizării rezultatelor acestui procedeu. Material şi metode: În perioada anilor 2008-2014 în Clinică a fost efectuată cura laparoscopică a herniei inghinale la 271 pacienţi (16 – bilateral). Repartiţia herniilor conform clasificării Nyhus: tip II (n=188), tip IIIa (n=64), tip IIIb (n=18), tip IIIc (n=9), tip IV (n=12). A fost utilizată tehnica transabdominală preperitoneală (TAPP). Rezultate: Durata intervenţiei a constituit în medie 47,8±25,07 min, fiind mai lungă pentru herniile recidivante – 95±48,99 min (60-180) şi bilaterale – 92,78±23,47 min (65-140). Mediana spitalizării – 3 zile, reîntoarcerea în cîmpul muncii – sub 10 zile. Incidentele intraoperatorii au fost corectate laparoscopic. Conversia a fost efectuată la un pacient. Nu au fost constatate cazuri de infecţie a plăgii postoperatorii. Aprecierea rezultatelor tratamentului chirurgical la distanţă a fost realizată la 223 pacienţi. Pentru evaluarea durerii la pacienţii cu diagnosticul hernie inghinală a fost utilizată scala de evaluare numerică NRS – 11. În perioada postoperatorie au prevalat pacienţi cu sindrom algic redus (NRS: 1-3). Algoparestezia postoperatorie persistentă a fost diagnosticată la 4 pacienţi. Recidiva herniei a fost înregistrată la 2 pacienţi, în ambele cazuri recidiva a fost corectată laparoscopic. Concluzii: Experienţa noastră confirmă posibilitatea utilizării procedeului TAPP la diferite tipuri de hernie inghinală. Acumularea experienţei permite de a lărgi indicaţiile pentru abordul laparoscopic la pacienţii cu hernii bilaterale, glisante şi recurente. Avantajele hernioplastiei laparoscopice sunt: micşorarea sindromului algic postoperator, reintegrarea socioprofesională rapidă şi numărul redus de complicaţii parietale.Introduction: The transabdominal pre-peritoneal procedure (TAPP) represents one of the most popular techniques used for inguinal hernia repair. The analysis of the reported cases helps to standardize the relatively new laparoscopic technique and to improve the overall results. Material and methods: The group of 271 patients underwent laparoscopic hernia repair (16 bilateral) for the period 2008-2014. According to Nyhus classification, the groin hernias were classified as type II (n=188), type IIIa (n=64), type IIIb (n=18), type IIIc (n=9), type IV (n=12). The TAPP procedure was utilized. Results: The mean operating time was 47.8±25.07 minutes, being statistically longer for recurrent hernias 95±48.99 min (range, 60-180) and bilateral hernias – 92.78±23.47 min (range, 65-140). The average length of hospital stay was 3 days. Patients returned to work in an average of 10 days. The postoperative morbidity rate was 2.2%. The majority of intraoperative incidents (intraoperative hemorrhage, n=4) were solved laparoscopically without sequelae. One case was converted to Lichtenstein repair. Patients were evaluated at a median follow up of 24 month (range, 12-36 month). A total of 223 patients were assesssed for long-term outcomes. Pain was assessed with Numerical Rating Scale (NRS – 11). The vast majority of post-operative patients had minor pain manifestation of pain (NRS: 1-3). We observed 4 cases of persistent inguinal pain. The hernia recurrence was developed in 2 patients and has been corrected via laparoscopic approach. Conclusions: While laparoscopic hernia repair requires a lengthy learning curve, it represents safe and valid alternative to open hernia repairs and could be effectively used for bilateral, recurrent and sliding hernias. The advantages of laparoscopic repair include less postoperative pain, faster return to normal activities and low wound infection rate

Laparoscopic transperitoneal retromascular (sublay) mesh repair in cure of ventral hernias: first experiences

Catedra Chirurgie nr.5, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Poziționarea laparoscopică, retromusculară (sublay) a plasei chirurgicale. Material și metode: În clinica chirurgie Nr 5, (SCMC), în anii 2018-2019 au fost supuși curei laparoscopice pentru hernii ventrale 8 pacienți, 4 femei și 4 barbați. Vîrsta medie 25-70 ani. Pentru protezare s-a folosit plasa din polipropilen light, mai mare cu 5 cm decât defectul herniar pe toate dimensiunile. Proteza a fost amplasată retromuscular, prin abord laparoscopic transperitoneal. Fixarea plasei sa asigurat prin aplicarea agrafelor helicoidale nerezorbabile de ø 4 mm, plasate la 1cm de marginea protezei. Algometria sa efectuat cu utilizarea scalei analog vizuale (VAS). Rezultate: Defectul herniar a avut un diametru median de 3,7 cm. La toți pacienți defectul herniar a fost suturat prin aplicarea suturii intracorporale. Din particularități intraoperatorii se menționează: reducerea conținutului sacului herniar, adezioliză, controlul hemoragiei din adeziuni și decolarea peritoneului și tunicii retromusculare prin incizie longitudinală. Durata medie a intervențiilor a fost de 45 min (35-65 min). În perioada postoperatorie complicații nu au fost semnalate. Sindromul dolor postoperator a fost minim (VAS 1 – 3), complicații parietale absente. Durata mediana de spitalizăre 3,1 zile. În perioada postoperatorie la distanța nu s-au constatat dureri și neuropatii, dereglări de tranzit intestinal, recidive herniare. Concluzii: Cura laparoscopică intraperitoneală retromusculară (sublay) a herniilor ventrale cu aplicarea protezei din polipropilen este o metodă sigură și miniminvazivă, cu costuri reduse la consumabile. Amplasarea retromusculară a plasei exclude aderențele parietoviscerale și complicațiile parietale, asigurând reintegrarea socio-profesională rapidă. Avantajele expuse argumentează perspectivele utilizării tehnicii laparoscopice retromusculare în cura herniilor ventrale.Introduction: Transperitoneal retromuscular sublay positioning of a surgical mesh. Materials and methods: Within period of 2018-2019, 8 retromuscular hernia repairs have been performed on the group of 8 patients diagnosed with ventral hernias, 4 male and 4 female. The overall age was 47,2 years (range 25 - 70). Polypropylene mesh has been utilized for repair. The mesh overlaped the defect with 5 cm. The fixation technique was ensured by applying ø 4 mm non-resorbable spiral tacks plaid up to 1cm from the edge of the prosthetic mesh. Algometry was performed using visual analog scale (VAS). Results: The mean diameter of the hernia defect was 3.7 cm. In all cases the hernia defect has been closed by applying intracorporeal suture. The intraoperative features were: reduction the hernia sac content, removal of adhesions, control of the bleeding with peritoneum and posterior rectus are opened by a longitudinal incision. The mean time of operations was 45 min. In postoperative period there no reported complications. In the distance postoperative period were not found pain and local neuropathy, bowel disorders, hernia recurrences. Conclusions: Laparoscopic transperitoneal retromuscular hernia repair is a safe and minimally-invasive procedure with low cost of consumables. Retromuscular location of the prosthesis exclude the risk of the parietovisceral adhesions and complications ensuring quick socio-professional reintegration. The exposed advantages argument the use of transperitoneal retromuscular procedure in the ventral hernia repair

Active-distributed temperature sensing to continuously quantify vertical flow in boreholes

We show how a distributed borehole flowmeter can be created from armored Fiber Optic cables with the Active-Distributed Temperature Sensing (A-DTS) method. The principle is that in a flowing fluid, the difference in temperature between a heated and unheated cable is a function of the fluid velocity. We outline the physical basis of the methodology and report on the deployment of a prototype A-DTS flowmeter in a fractured rock aquifer. With this design, an increase in flow velocity from 0.01 to 0.3 m s−1 elicited a 2.5°C cooling effect. It is envisaged that with further development this method will have applications where point measurements of borehole vertical flow do not fully capture combined spatiotemporal dynamics

Laparoscopic preperitoneal hernia repair

Spitalul Clinic Militar Central, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Actualitatea temei. La etapa actuală există mai multe metode de hernioplastie bazate pe principiu „tension –free”. Apariția tehnologiilor endovideoasistate a marcat implementarea în practica chirurgicală a hernioplastiilor laparoscopice. Rămîne actuală problema standartizării tehnicii chirurgicale şi optimizării rezultatelor hernioplastiei laparoscopice.Material şi metode.În perioada anilor 2008 - 2010 au fost efectuate 60 hernioplastii laparoscopice preperitoneale la 57 pacienți (54 monolateral şi 3 bilateral). Hernioplastie preperitoneală laparoscopică prin abordul transabdominal a fost efectuată la 56 pacienți, hernioplastie total preperitoneală la 1 pacient. Au fost analizate datele demografice şi clinico-patologice a pacienților, particularitățiile tehnicii chirurgicale, evoluția perioadei postoperatorii, complicațiile survenite şi rezultatele la distanță. Rezultate. Vîrsta pacienților a constituit 28.4±13.1 ani. Bărbați 56(98%), femei 1(2%). Durata medie a intervenției chirurgicale a constituit 79.3 ± 23.89 min.(55-180). Complicațiile intraoperatorii au inclus: lezarea vaselor epigastrice inferioare, hemoragie din spațiul Retzius, lezarea omentului mare (n= 4). Toate complicațiile survenite intraoperator au fost corectate laparoscopic. Conversia s-a efectuat la 1 pacient. În perioada postoperatorie recentă au prevalat pacienți cu dureri uşoare (SVA 1-3), cazuri de dureri severe (SVA 7-10) nu au fost înregistrați. Mediana perioadei de spitalizare a constituit 4 zile, reîntoarcerea în cîmpul muncii-10 zile. Seromul postoperator a fost depistat în 4 cazuri. Neuralgia persistentă postoperatorie a fost constatată la 1 pacient. Recurența herniei a fost stabilită a 1 pacient după plastie laparoscopică a herniei inghinale indirecte tip NII în termen de 6 luni, ultima corectată laparoscopic. Concluzii. Avantajele incontestabile ale hernioplastiei laparoscopice sunt: sindromul algic postoperator redus, reintegrarea rapidă a pacienților în cîmpul muncii, incidența redusă a neuropatiilor postoperatorii cronice şi infecției în plaga postoperatorie. Factorul cheie în prevenirea complicațiilor intraoperatorii în hernioplastia laparoscopică constă în metodologia standartizată a intervenției, bazată pe cunoaşterea nuanțelor anatomice ale regiunii inghinale şi posedarea tehnicilor laparoscopice avansate.Introduction. Different “tension free” techniques and various prosthetic meshes and types of fixation could be used for groin hernia repair. The latest trends in modern hernia surgery include laparoscopic preperitoneal approach for groin hernia repair. Standardization of the methodology represents the crucial aspect governing the outcome of the TAPP procedure. Materials and methodsThis report reviews our experience with 60 laparoscopic preperitoneal hernia repairs in 57 patients (3 bilateral) over the 3-year period (2008-2010). The transabdominal preperitoneal (TAPP) hernia repairs have been performed in 56 cases, total preperotoneal approach in 1 case. The results of the laparoscopic hernia repair were evaluated in terms of complications and post-operative pain development. Results. The median age of our patients was 28.4±13.1 Ninety-eight percent of the patients were men. The mean operating time was 28.4±13.1 min.(Range, 55-180 min). The majority of intraoperative complications (intraoperative hemorrhage, n=4) were corrected laparoscopically without sequelae. Conversion to open procedure was required in 1 patient due to extensive adhesions and risk of bladder lesion. Pain intensity diminished postoperatively, usually described as mild (1-3 VAS). None of the patients experienced severe chronic pain. The mean hospital stay was 4 days. Patients returned to work in an average of 10 days. The major postoperative complications included seroma (n=4) and persistent inguinal pain (n=1), none of them needed reoperation. The recurrence (n=1) developed 6 month after primary TAPP repair and has been corrected via laparoscopic approach. Conclusions. The advantages of laparoscopic repair include less postoperative pain, faster return to normal activities and low wound infection rate. Anatomic landmarks identification and advanced laparoscopic surgical skills are the crucial keys governing the outcome of the TAPP procedure. When performed by experienced team, it represents safe and valid alternative to open hernia repairs

The advantages of the laparoscopic approach in operative management of the destructive acute appendicitis

Catedra de chirurgie nr. 5, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: În ultimul deceniu apendicectomia laparoscopică a devenit standardul de aur în terapia apendicitei acute (AA). Lucrarea relevă rezultatele apendicectomiilor laparoscopice (AL) în AA pe un lot de 118 de pacienți în perioada anilor 2011-2019 Material și metode: În perioada ianuarie 2011-2019 au fost efectuate 118 de AL. Repartiția după sex a evidențiat o predominarea patologiei la femei în coraport B/F – 1:1.7. Vîrsta pacienților a variat de la 18 pînă la 60 de ani, constituind în medie 32,3±11,5 ani. Intraoperator a fost constatat: AA flegmonoasă (n=87), AA gangrenoasă (n=12), și AA perforată cu abces localizat (n=9), perforația apendicelui cu peritonită generalizată (n=6) și infiltrat apendicular (n=4). Tehnica operatorie AL include: poziționarea trocarelor cu instalarea capnoperitoneului, explorarea cavității peritoneale, secționarea mezoapendicelui, ligatura, secționarea apendicelui, și înlăturarea lui. La 45 pacienți prelucrarea bontului a fost efectuată prin metoda ligaturală, iar la 73 a fost realizată tehnica Semm. Rezultate: Durata medie a intervenției a constituit 47,2±18,1 min. (interval 35-78). Algometria postoperatorie a relevat prezența sindromului algic redus. Mediana perioadei de spitalizare a constituit 3 zile cu reîntoarcerea în cîmpul muncii pînă la 10 zile. Rata comună a infecților plăgilor chirurgicale în cadrul grupului AL a fost de 3,38%. Concluzii: Avantajele AL față de cea clasică sunt: diagnosticul cert în cazurile echivoce; intervenție optimă în apendicele ectopic; dializa peritoneală ”la cerere”; incidența redusă a complicațiilor în plăgile postoperatorii, perioada de recuperare mai rapidă și beneficiul cosmetic.Background: Over the last 10 years the use of videoendoscopic approach has been revolutionary expanded into surgical practice. Mounting evidence supports the use of laparoscopic techniques for the diagnosis and treatment of the destructive forms of appendicitis (DA). This paper reveals the results of laparoscopic appendectomies (LA) in DA on a group of 118 patients over the period of 8 years (2011-2019). Methods and materials: From 2011 until 2019 118 LA were performed. The gender distribution revealed a predominance of the pathology in women with a ratio M / F-1: 1.7. The age of patients varied from 18 to 60 years, averaging 32.3±11.5 years. Intraoperative were found: phlegmonous appendicitis (n = 87), gangrenous appendicitis (n = 12), perforated appendicitis with localized abscess (n = 9), perforated appendicitis with generalized peritonitis (n = 6) and appendiceal mass (n= 4). The LA operative technique includes trocars application and CO2 - peritoneum achievement, transabdominal exploration, skeletization of the appendix, ligatures, appendix base ligation with a pre-knotted Roeder-loop, and appendix removal. The appendix stump was inverted in the cecum according to Semm in 73 patients; the ligature technique was applied in 45 patients. Results: The mean operating time was 47.2±18.1 min (range 35-78). The postoperative algometry revealed a decreased presence of postoperative pain syndrome. The mean length of hospital stay was 3 days. Patients returned to work in less than 10 days. Pooled mean surgical wound infection (SWI) rate within the LA group was 3.38%. Conclusions: The LA provides obvious advantages including: definitive diagnosis in equivocal cases; optimal intervention in ectopic appendix; adequate peritoneal lavage “on demand” following removal of the appendix; reduced SWI rate, rapid recovery and cosmetic benefits

Возможности использования физикального осмотра и ультразвукового исследования паховой области в предоперационной оценке типа паховой грыжи

Course of Surgery of the Faculty of Dentistry, State University of Medicine and Farmacy "Nicolae Testemitanu", Central Clinical Military Hospital, Chisinau, Republic of MoldovaThe aim of the study is to analyse the diagnostic accuracy of physical examination and color Doppler sonographic examination in the preoperative distinction of inguinal hernias. 368 consecutive patients with inguinal hernia recieved a clinical examination and preoperative diagnosis of the type of hernia. The coughing test was used to distinguish between direct, indirect and femoral hernia. In 277 cases the color Doppler ultrasound had been used to asist with case management. The criteria used for the diagnosis of inguinal hernia by ultrasound consisted of the finding of the hernial sac or a defect of the fascia transversalis on Valsalva maneuver. On color duplex exam the relationship between the inferior epigastric artery and hernal sac were examined. The data obtained were compared to the intra-operative findings. The accuracy of the physical examination for direct inguinal hernia was 88% for patients with palpable groin mass and 81% for non-palpable hernias. The accuracy of sonographic examination for direct inguinal hernia amounted 100% (palpable hernias) and 95% (non-palpable hernias). Conclusions: the ultrasound color duplex examination is a valuable tool in the preoperative non-invasive differentiation of inguinal hernias. The combined physical and sonographic exams may help classify groin hernias with great accuracy. The preoperative distinction of the hernia type helps to select the proper surgical procedure.Целью данного исследования является анализ диагностических возможностей физикального осмотра и ультразвукового исследования в точной предоперационной диагностике и определении типа паховой грыжи. В статье были проанализированы результаты физикального осмотра 368 пациентов с паховыми грыжами. Основным критерием в диагностике и определении типа паховой грыжи был симптом кашлевого толчка. У 277 пациетов после физикального осмотра было проведено ультразвуковое исследование паховой области в цветном допплеровском режиме. Основными критериями обнаружения грыжи при УЗИ были: обнаружение грыжевого мешка или дефекта поперечной фасции при осуществлении пробы Вальсальвы. Диагностическим критерием при определении типа паховой грыжи было отношение грыжевого мешка к нижней подвздошной артерии в режиме цветного допплеровского сканирования. Полученные данные сравнивали с интраоперационными результатами. Точность физикального осмотра при определении прямой паховой грыжи составила 88% у больных с грыжевыми опухолевидными выпячиваниями и 81% у больных с непальпируемой грыжей. Точность ультразвукового сканирования составила соответственно 100% для пальпируемых и 95% для непальпируемых грыж. Выводы: ультразвуковое исследование паховой области в цветном допплеровском режиме является весьма эффективным и весомым методом предоперационной неинвазивной дифференциальной диагностики паховых грыж. Предоперационная диагностика типа паховой грыжи может быть успешно использована в процессе выбора оптимального способа ее хирургической коррекции