Tibial plateau fractures management

Clinica ortopedie și traumatologie „Vitalie Bețișor”, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scop. Prezentarea metodelor de evaluare și management a pacienților cu fracturi ale platoului tibial trataţi în clinica Ortopedie-Traumatologie „V. Beţişor” în perioada anilor 2014-2015. Material şi metode. Au fost analizate 112 cazuri clinice de fracturi ale platoului tibial: bărbați – 47(42%) și femei – 65(58 %), cu vârsta medie 52,4 ani. Circumstanțele traumelor: habitual – 69 cazuri, accident rutier – 19 , precipitare – 12, sport – 8, agresiune – 4. Fracturile au fost clasificate după Schatzker: tip I – 15 cazuri, II – 29, III – 17, IV – 10, V – 28, VI – 13, dintre care 109 închise, 3 deschise (Gustillo-Andersen tip I). Toți pacienții au fost examinați prin radiografie, 78 prin CT. Tactica de management: 68 pacienți - chirurgical,44 cazuri – ortopedic. Tratamentul chirurgical s-a efectuat prin reducere închisă - 8 cazuri (6 - șuruburi canulate, 2 - aparat Ilizarov), reducere deschisă – 60 cazuri (49 - placă, 11 - 2 plăci). S-a recurs la autoosteoplatie în 12 cazuri. Rezultate. Până în prezent 50% din pacienți au fost examinați clinico-radiologic și evaluați conform Lysholm Knee Scoring Scale la un termen de 3,6,12,24 luni. Consolidarea osoasă a fost obținută la un termen cuprins între 10-20 săptămâni. La 5 pacienți în perioada postoperatorie precoce au fost înregistrate complicații ale plăgii, ce au fost în dependență de complexitatea fracturii și acuratețea actului chirurgical. Rezultatele la distanță au fost în dependență de stabilitatea osteosintezei, precocitatea, corectitudinea reeducării funcționale și complianța pacientului. Concluzii. Abordarea managementului individualizat a fracturilor platoului tibial, alegerea fixatoarelor potrivite și tehnicilor chirurgicale minim invazive este o tactică optimală pentru obţinerea rezultatelor funcţionale favorabile şi evitarea complicaţiilor posibile.Purpose. Presenting the methods of evaluation and management of patients with tibial plateau fractures treated in Orthopaedics and Traumatology Clinic "V. Bețișor " during 2014 – 2015 years. Materials and methods. There were analyzed 112 clinical cases of tibial plateau fractures: men – 47(42%), women – 65(58 %), mean age 52.4 years. Trauma circumstances: habitual – 69 cases, traffic accident – 19, precipitation – 12, sport – 8, aggression – 4. Fractures were classified as Schatzker: type I – 15 cases, II – 29, III –17, IV – 10, V – 28, VI – 13, including 109 close, 3 open (Gustillo-Andersen type I). All patients were examined by X-ray, 78 by CT. Management tactics applied: 68 – surgical treatment, 44 – orthopaedic. Surgical treatment consisted of close reduction – 8 cases (6 – percutaneus canulated screws, 2 – Ilizarov apparatus), open reduction – 60 cases (49 – plate, 11 – 2 plates). It was performed autoostheoplaty in 12 cases. Results. Until the present 50% of patients were examined clinically, radiologically and evaluated according to Lysholm Knee Scoring Scale to a term of 3, 6, 12, 24 months. Bone consolidation was achieved in a period of between 10 to 20 weeks. To 5 patients during the early postoperative period appeared wound complications, which were depending on the complexity of fractures and accuracy of surgical treatment. Remote results were depending on the stability of osteosynthesis, precocity, rightness of functional reeducation and patient compliance. Conclusions. Individual approach of tibial plateau fractures management, the right choice of implants and minimally invasive surgical techniques is an optimal tactics to obtain favorable functional results and avoid possible complications

Cell scaffold for tissue engineering

Laboratorul de inginerie tisulară și culturi celulare, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scop. Obținerea unui suport tridimensional hibrid din colagen tip I și chitosan pentru fixarea celulelor cultivate in vitro, favorizarea adeziunii celulare și proliferării acestora. Material și metode. Materiale utilizate pentru obținerea spongiei hibride colagen/chitosan au fost tendoane de bovină care după mărunțire au fost prelucrate cu soluție de 0,05M de Na2HPO4 timp de 4 zile, după care s-a supus procesului de digestie enzimatică cu pepsină în cantitate de 100 mg/gram tendon cu acid acetic EDTA timp de 24 de ore la 4°C. Apoi colagenul obținut se purifică prin precipitarea cu 1,8M NaCl, după care se dizolvă cu acid acetic și se dializează în săculețe cu dimensiunile porilor de 12000 Da (Sigma) într-un volum mare de soluție de 0,02M Na2HPO4 pînă pH-ul soluției de colagen devine neutru sau slab bazic, apoi acesta se îngheață la -60°C și se lasă la dezghețat la temperatura camerei. Colagenul se separă de restul lichidului prin centrifugare la 1000 g timp de 10 min. Colagenul obținut se dizolvă cu acid acetic pînă la concentrația de 1%, apoi se liofilizează (EVD-12; Unicryo MCL-60). Spongia obținută se tratează timp de 24 de ore cu soluție chitosan de 0,25%. Apoi se spală cu apă distilată pe vibrator (Leleux, Laborwelt, V7032) cu schimbarea apei. După care spongia cu chitosan se usucă prin liofilizare și ulterior reticulează la temperatura camerei în aburi de glutaraldehidă de 12,5% (SERVA) timp de 24 ore. Rezultate. Dimensiunile porilor în cazul spongiei colagenice variază între 50 și 200μ, iar în cazul spongiilor hibride dimensiunile porilor variază între 30 și 100μ. Concluzii. Tehnică de obținere a matricei hibride din colagen este una efectivă. Structura microscopică și dimensiunile spongiei permit de a fi utilizată pentru suplinirea unor defecte de țesuturi, cît și utilizarea pentru ingineria tisulară.Purpose. To obtain a three-dimensional collagen type I/chitosan scaffold for seeding the cells cultured in vitro, and promotion of cell adhesion and proliferation. Materials and methods. Materials used to obtain a collagen I/chitosan hybrid scaffold were bovine tendons that after mincing have been processed with 0,05M Na2HPO4 solution for 4 days, followed by enzymatic digestion with pepsin 100 mg per 1gr. of tendon, EDTA and acetic acid for 24 hours at 4°C. Then collagen was purified by precipitation with 1.8 M NaCl, followed by acetic acid dissolution and dialysis in bags with 12000 Da pore size by a large volume of 0.02 M Na2HPO4 solution, until pH of collagen solution become neutral or weak base, then it was frozen at -60 °C and allowed to thaw at room temperature. Collagen is separated from the remaining liquid by centrifugation at 1000 g for 10 min. The obtained collagen is dissolved with acetic acid to a concentration of 1%, then freeze-dried (EVD-12; Unicryo MCL-60). Obtained sponge was treated with 0.25% chitosan solution for 24 hours, then washed with distilled water on a vibrator, frequently changing the water. After that the collagen/chitosan sponge is freeze-dried and cross-linked at room temperature in a vapor chamber with 12.5% glutaraldehyde (SERVA) for 24 hours. Results. Pore size in native collagen sponge varies between 50 and 200μ, but in the case of hybrid collagen/chitosan sponge, pore size varies between 30 and 100μ. Conclusion. The obtaining method of a hybrid collagen/chitosan scaffold for cell seeding is effective. The sponge size and microscopic structure allow its utilisation in filling tissue defects and tissue engineering

Autologous chondrocyte culture for cell therapy

Laboratorul de inginerie tisulară și culturi celulare, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scop. Izolarea condrocitelor din cartilaj hialin și expansionarea acestora în culturi celulare pentru transplantarea ulterioară în defectul de cartilaj. Material și metode. Studiul s-a efectuat pe 9 iepuri de rasa neozeelandeză de 6 luni. În condiții sterile s-a prelevat cartilajul hialin de la nivelul regiunii neportante a articulației genunchiului, după care s-a tratat cu tripsină-EDTA de 0,25% timp de 30 min, apoi cu colagenază de 0,6% timp de 6 ore. Celulele au fost cultivate în flacoane de cultură celulară a cîte 10000 ±500 cel/cm2 în mediu de nutriție DMEM cu 10% FBS în incubator cu 5% CO2 la temperatura de 37°C. Celulele s-au expansionat în culturi până la o confluență de 80%, timp de 21 de zile. Numărarea celulelor s-a efectuat cu hemocitometru. Condrocitele s-au colorat cu Safranin O și albastru de tuloidină/fast green. Rezultate. Din aproximativ 50 ±10 mg de cartilaj prelevat s-au izolat 4x105±5x104 celule. La colorarea condrocitelor cu Safranin O, nucleii celulelor erau de culoare întunecată, citoplasma sur-verzuie, iar mucina și cartilajul oranj spre roșu. La colorarea cu albastru de tuloidină/fast green nucleii au apărut de culoare albastru închis, cartilajul albastru-violet intens iar fundalul verde. Concluzii. Metoda de izolare a condrocitelor din cartilaj hialin este una eficientă și a fost confirmată prin intermediul colorării celulelor in vitro cu Safranin O și albastru de tuloidină/fast green. În continuare este necesară implantarea in vitro a condrocitelor pe suport tridimensional și transplantarea lor în defectul osteocondral.Purpose. Isolation of chondrocytes from articular hyaline cartilage and their expansion in cell cultures for further transplantation in a cartilage defect. Materials and methods. The study was performed on 9 New Zealand White rabbit 6 months old. Under sterile conditions, slices of hyaline cartilage were harvested from unbearing area of knee joint, followed by 0,25% tripsină-EDTA treatment for 30 min and 0,6% collagenase for 6 hours. The cells were cultivated in cell culture flasks by 10000 ±500 cell/cm2 and incubated at 37 ° C with 5% CO2 in DMEM with 10% FBS. The cells were expanded in culture up to 21 days to a confluence of 80%. The cells were counted by a hemocytometer. The chondrocytes were stained with Safranin O and toluidine blue/fast green. Results. From approximately 50±10 mg of cartilage were isolated 4x105±5x104 cells. At staining chondrocytes with Safranin O, the nuclei were black, the cytoplasm gray-green and and cartilage, mucin were orange to red. At staining chondrocytes with toluidine blue/fast green, the nuclei appeared dark blue, the cartilage blue, deep purple and background green. Conclusion. The method of chondrocytes isolation from hyaline cartilage is efficient and it was confirmed by in vitro cell staining with Safranin O and toluidine blue/fast green. Our further purpose is implantation in vitro of expanded chondrocytes on tridimensional scaffold and their transplantation in an osteochondral defect

Bone marrow nucleated autocells in treatment of femoral head osteonecrosis in adults (preliminary report)

Clinica ortopedie și traumatologie „Vitalie Bețișor”, Laboratorul de inginerie tisulară și culturi celulare, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Elaborarea unui protocolul de colectare, procesare, multiplicare și administrare a autocelulelor nucleate din măduva osoasă pentru tratamentul osteonecrozei de cap femural la adult. Material şi metode. Studiul a fost realizat în cadrul Laboratorului de inginerie tisulară şi culturi celulare și Clinica Ortopedie şi Traumatologie ’’V. Bețișor” al USMF ’’N. Testemiţanu”. Inițial au fost efectuate studii preclinice pe animale de laborator la care s-au obținut rezultate favorabile. A fost elaborat protocolul recoltării (aspirat de măduvă osoasă în volum de 40 ml din crista iliaca postero-superioară), separării și multiplicării pe mediu nutritiv (DMEM cu 10% autoser) în incubator CO2 până la 12,6±1,5x106 celule/ml. După 5-6 zile, suspensia celulară, a fost inoculată cu ajutorul unei trefine speciale sub control Rx în focarul necrotic. În prima jumătate a anului 2015 au fost tratați prin această metodă 8 pacienți adulți cu diagnosticul de osteonecroză de cap femural (6 în stadiul II și unul în stadiul IIIa). A fost elaborată o conduită postoperatorie care a constat din: repaus funcțional cu sprijin dozat pe membrul afectat timp de o lună, oxibaroterapie, preparate pentru ameliorarea microcirculației, preparatele vit. B, bisfosfonați.Rezultate. La toți pacienții postoperator s-a determinat un grad înalt de satisfacție datorită dispariției durerilor. La investigația imagistică progresie în focarul necrotic nu s-a depistat în nici un caz. Concluzii. Luând în considerație evoluția clinică favorabilă și datele literaturii considerăm necesare prelungirea studiilor în acest domeniu.Purpose. Protocol elaboration for prelevation, processing, multiplication and administration of bone marrow nucleated autocells in treatment of avascular femoral head osteonecrosis in adults. Materials and methods. The study was performed in the Laboratory ’’Tissue engineering and cell cultures’’ and Orthopaedics and Traumatology clinic ’’Vitalie Bețișor”. Pre-clinical studies with favorable results were obtained on laboratory animals. A procedure protocol was elaborated for collecting bone marrow (aspiration of 40 ml bone marrow from posterior superior iliac crest), cells separation and multiplication on nutrient medium (DMEM with 10% autoserum) in CO2 incubator until reach to 12,6±1,5x106 cells/ml. After 5-6 days, the cell suspension was inoculated in necrotic area using a special cannulated needle Rx guided. In first half of 2015, using this method, were treated 8 adult patients diagnosed with osteonecrosis of the femoral head (6 in stage II and 1 in stage IIIa). All patients followed a special postoperative care that consists in: functional rest with dosed support on affected limb for one month, oxibarotherapy, medicamentous microcirculation enhancement, group B vitamins and bisphosphonates. Results. All patients after surgery declared a high degree of satisfaction due to pain disappearance. On imaging investigation progression of necrotic area was not determined in all cases. Conclusions. Due to a favorable clinical evolution and conducive literature data, we consider mandatory continuation of studies

From Pink To Blue And Back To Pink Again: Changing The Co(Ii) Ligation In A Two-Dimensional Coordination Network Upon Desolvation

Heating of a pink two-dimensional Co(ii) coordination network {[Co2(μ2-OH2)(bdc)2(S-nia)2(H2O)(dmf)]·2(dmf)·(H2O)}n (1) built from 1,4-benzenedicarboxylic acid (H2bdc) residues and thionicotinamide (S-nia) ligands initiates a single-crystal-to-single-crystal transition accompanied by removal of both coordinated and co-crystallized solvents. In the dry blue form, [Co(bdc)(S-nia)]n (dry-1), the Co(ii) centers changed from an octahedral to a square pyramidal configuration

Demography and adaptation promoting evolutionary transitions in a mammalian genus that diversified during the Pleistocene

Species that evolved in temperate regions during the Pleistocene experienced periods of extreme climatic transitions. Consequent population fragmentation and dynamics had the potential to generate small, isolated populations where the influence of genetic drift would be expected to be strong. We use comparative genomics to assess the evolutionary influence of historical demographics and natural selection through a series of transitions associated with the formation of the genus Capreolus, speciation within this genus during the Quaternary and during divergence among European roe deer (C. capreolus) populations. Our analyses were facilitated by the generation of a new high‐coverage reference genome for the Siberian roe deer (Capreolus pygargus). We find progressive reductions in effective population size (Ne), despite very large census sizes in modern C. capreolus populations and show that low Ne has impacted the C. capreolus genome, reducing diversity and increasing linkage disequilibrium. Even so, we find evidence for natural selection shared among C. capreolus populations, including a historically documented founder population that has been through a severe bottleneck. During each phylogenetic transition there is evidence for selection (e.g. using evidence from non‐synonymous change or population data), including at loci associated with diapause (delayed embryonic development), a phenotype restricted to this genus among the even‐toed ungulates. Together these data allow us to assess expectations for the origin and diversification of a mammalian genus during a period of extreme environmental change