Correlation between the superior, anterior and inferior occlusal plane with TMJ dysfunctions

Rezumat Studiul a urmărit determinarea corelaţiei dintre diferite clase scheletice, deplasarea condilară și înclinarea planurilor ocluzale superior posterior și superior anterior. Sistemul stomatognat este unul complex în dezvoltarea sa filo– și ontogenetică, funcţionalitatea acestuia fiind influenţată de diverși factori. Sindroamele de disfuncţie a articulaţiei temporomandibulare pot avea forme clinice miogene, artrogene, tulburări de dezvoltarea, hipomobilitate cronică. Asupra funcţionalităţii un impact deosebit îl au o serie de parametri, printre care planul ocluzal și tipul de clasa scheletică. În populaţia europeană, se atestă o tendinţă de predominare a clasei scheletice II, care e un factor predispozant și favorizant pentru apariţia disfuncţiei temporomandibulare. Studiul nostru a relevat că majoritatea pacienţilor cu această clasă scheletică prezintă deplasare condiliană. Determinarea valorilor planului ocluzal are o importanţă deosebită în evalurea diagnostică a pacientului și în stabilirea complexităţii tratamentului.Abstract The study aimed to determine the correlation between different skeletal classes, the condylar displacement and the inclination of the superior posterior and superior anterior occlusal planes. The stomatognathic system is a complex one in its phylogenetic and ontogenetic development, its functionality being influenced by various factors. Temporomandibular joint dysfunction syndromes may present as the following clinical forms: myogenous, arthrogenous, developmental disorders, chronic hypomobility. On the functionality of the system, a special impact has a number of parameters, including the occlusal plane and the type of the skeletal class. In the European population, there is a tendency of predomination for the skeletal class II, which is a predisposing and favorable factor for the appearance of temporomandibular disorders. Our study revealed that the majority of patients with this skeletal class have a condylar displacement. Determining the values of the occlusal plane is of particular importance in the diagnostic evaluation of the patient and in establishing the complexity of the treatment

ALTERNATIVE TECHNIQUE FOR THE COSMETICISATION OF THE UPPER FRONTAL TOOTH GROUP (PILOT STUDY)

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. În stomatologia estetică este actuală cosmetizarea problemelor estetice la nivel de grup frontal superior, fiind propuse numeroase scheme și metode, însă cu eficacitate, pronostic variabil și neaplicabile pentru fiecare situație clinică. Scopul lucrării. Elaborarea unei tehnici alternative de cosmetizare a compoziției dento-gingivale frontale superioare la pacienții cu acuze estetice. Material și Metode. Tehnica a fost dezvoltată pe modele dentare, recreându-se similitudinea aspectului și concordanța cromatică a dinților omologi (cheia de culori, harta cromatică). La 16 pacienți cu acuze estetice, s-a aplicat tehnica prin metoda directă (compozite), cu evaluarea autopercepției esteticii orofaciale (chestionarul OES) pre- (T1) și post-tratament (T2). Rezultate. Impactul utilizării tehnicii propuse în reabilitarea estetică a fost evaluată pozitiv de către pacienți, fiind atestate următoarele ameliorări statistic semnificative (p<0.01) ale mediei itemilor chestionarului OES (T2 vs. T1): aspectul feței în plan frontal (+15.7 %), alinierea dinților (+10.9%), conturul dinților (+21.2%), culoarea (26.7%), impresia generală (+23.6%), scor total (+30.4%). Concluzii. Tehnica propusă a demonstrat viabilitatea în cosmetizarea acuzelor estetice a grupului frontal superior de dinți, având un potențial de extindere și adaptare pentru situații clinice complexe.Background. A current topic in aesthetic dentistry is the cosmeticisation of aesthetic issues of the upper frontal teeth. Numerous solutions and methods have been proposed in this regard, exhibiting varying efficacy and prognosis while being inapplicable for every single clinical situation. Objective of the study. To develop an alternative technique for the cosmeticisation of the upper frontal dento-gingival composition in patients with aesthetic complaints. Material and Methods. The technique was developed on dental models, recreating the similarity in appearance and chromatic concordance of homologous teeth (shade guide, shade map). It was applied by direct technique (composites) in 16 patients with aesthetic complaints, assessing their self-perception of orofacial aesthetics (OES questionnaire) pre- (T1) and post-treatment (T2). Results. The impact of using the proposed technique in aesthetic rehabilitation was positively evaluated by the patients, with the following statistically significant improvements (p<0.01) in the the mean of the OES questionnaire items (T2 vs. T1): facial appearance from the frontal view (+15.7%), tooth alignment (+10.9%), tooth contour (+21.2%), tooth color (+26.7%), overall impression (+23.6%), total score (+30.4%). Conclusion. The proposed technique has demonstrated viability in cosmeticising aesthetic complaints of the upper frontal group of teeth, with potential for expansion and adaptation for complex clinical situations

Tehnică alternativă de cosmetizare a grupului de dinți frontal superior (studiu pilot)

Background. A current topic in aesthetic dentistry is the cosmeticisation of aesthetic issues of the upper frontal teeth. Numerous solutions and methods have been proposed in this regard, exhibiting varying efficacy and prognosis while being inapplicable for every single clinical situation. Objective of the study. To develop an alternative technique for the cosmeticisation of the upper frontal dento-gingival composition in patients with aesthetic complaints. Material and Methods. The technique was developed on dental models, recreating the similarity in appearance and chromatic concordance of homologous teeth (shade guide, shade map). It was applied by direct technique (composites) in 16 patients with aesthetic complaints, assessing their self-perception of orofacial aesthetics (OES questionnaire) pre- (T1) and post-treatment (T2). Results. The impact of using the proposed technique in aesthetic rehabilitation was positively evaluated by the patients, with the following statistically significant improvements (p<0.01) in the the mean of the OES questionnaire items (T2 vs. T1): facial appearance from the frontal view (+15.7%), tooth alignment (+10.9%), tooth contour (+21.2%), tooth color (+26.7%), overall impression (+23.6%), total score (+30.4%). Conclusion. The proposed technique has demonstrated viability in cosmeticising aesthetic complaints of the upper frontal group of teeth, with potential for expansion and adaptation for complex clinical situations.Introducere. În stomatologia estetică este actuală cosmetizarea problemelor estetice la nivel de grup frontal superior, fiind propuse numeroase scheme și metode, însă cu eficacitate, pronostic variabil și neaplicabile pentru fiecare situație clinică. Scopul lucrării. Elaborarea unei tehnici alternative de cosmetizare a compoziției dento-gingivale frontale superioare la pacienții cu acuze estetice. Material și Metode. Tehnica a fost dezvoltată pe modele dentare, recreându- se similitudinea aspectului și concordanța cromatică a dinților omologi (cheia de culori, harta cromatică). La 16 pacienți cu acuze estetice, s-a aplicat tehnica prin metoda directă (compozite), cu evaluarea autopercepției esteticii orofaciale (chestionarul OES) pre- (T1) și post-tratament (T2). Rezultate. Impactul utilizării tehnicii propuse în reabilitarea estetică a fost evaluată pozitiv de către pacienți, fiind atestate următoarele ameliorări statistic semnificative (p<0.01) ale mediei itemilor chestionarului OES (T2 vs. T1): aspectul feței în plan frontal (+15.7 %), alinierea dinților (+10.9%), conturul dinților (+21.2%), culoarea (26.7%), impresia generală (+23.6%), scor total (+30.4%). Concluzii. Tehnica propusă a demonstrat viabilitatea în cosmetizarea acuzelor estetice a grupului frontal superior de dinți, având un potențial de extindere și adaptare pentru situații clinice complexe

The interdisciplinary approach to the assessment of mechanical pain sensitivity in temporomandibular disorders

Introducere: Dereglările temporomandibulare (DTM) sunt afecțiuni de durere orofacială non-dentară, cu o prevalență înaltă în populația generală (5- 12%). Una din particularitățile clinice este faptul că frecvent DTM se asociază cu variate modificări ale sensibilității mecanice algice la presiune (MPS) la nivelul structurilor sistemului stomatognat (articulație temporomandibulară, mușchi masticatori), care are ca impact sporirea dificultății de diagnostic a acestei probleme la nivel clinic. Scop: evaluarea opțiunilor de investigare clinică a expresiei și distribuției spațiale a sensibilității mecanice algice la presiune (MPS) în dereglările temporomandibulare.Material si metode: Am realizat analiza variației expresiei sensibilității mecanice algice (MPS) a fost efectuată pe baza datelor obținute prin algometrie (praguri de sensibilitate/toleranță la presiune) colectate la 55 de pacienți. Investigația s-a realizat în proiecția punctelor de acupunctură ST6 (mușchiul maseter), ST7 (articulația temporomandibulară). Colectarea datelor s-a realizat în 2 stări (condiții de repaus relativ, modelarea stresului operațional). Investigarea distribuției spațiale a sensibilității mecanice algice (MPS) s-a realizat prin hărți algice la nivelul mușchiului maseter (30 de pacienți cu dereglări temporomandibulari și 30 de persoane asimptomatice - lot de control). Rezultate: În cadrul studiului, s-a identificat că expresia sensibilității mecanice algice (MPS) variază în funcție de condițiile de testare (repaus relativ/stres operațional modelat), fiind atestate reduceri semnificative statistic la nivel de mușchi maseter (pragul de toleranță și raportul praguri sensibilitate/toleranță) în condiții de stres. Această stare relevă o hipoalgezie post-eveniment stresant, ceea ce reflectă complexitatea mecanismelor implicate în cadrul patogenezei și evoluției DTM. Distribuția spațială observată a sensibilității mecanice algice (MPS) a relevat importanța utilizării indicilor sintetici complecși, care permit prelucrarea datelor brute (praguri de sensibilitate/toleranță), inclusiv cu reflectarea nivelui de heterogenitate/ omogenitate a MPS. Concluzii: Investigarea particularităților sensibilității algice mecanice la nivel de structuri stomatognatice, în special mușchi masticatori în dereglările temporomandibulare, reprezintă o abordare interdisciplinară fiabilă, care necesită investigarea în multiple condiții standardizate (confort relativ/modelare stres operațional), cu evaluarea distribuției sensibilității (hărți algice). Viziunea integrală asupra DTM prin prisma aspectelor MPS oferă noi criterii de evaluare clinice (intensitate expresie, distribuție spațială, heterogenitate).Introduction: Temporomandibular disorders (TMDs) are non-dental orofacial pain conditions with a high prevalence in the general population (5-12%). One of the clinical peculiarities is the fact that TMD is often associated with various changes in mechanical pain sensitivity (MPS) at the level of the structures of the stomatognathic system (temporomandibular joint, masticatory muscles), which has the impact of increasing the difficulties of diagnosing this problem for the clinicians. Objective of the study: to evaluate options for clinical investigation of the expression and spatial distribution of mechanical pain sensitivity (MPS) in temporomandibular disorders.Material and methods: We performed the analysis of the variation in the expression of mechanical pain sensitivity (MPS) based on the data obtained by algometry (thresholds of sensitivity/tolerance to pressure) collected in 55 patients. The investigation was carried out in the projection of acupuncture points ST6 (masseter muscle), ST7 (temporomandibular joint). Data collection was carried out in 2 states (relative rest conditions, operational stress modeling). The investigation of the spatial distribution of mechanical pain sensitivity (MPS) was carried out through pain maps at the level of the masseter muscle (30 patients with temporomandibular disorders and 30 asymptomatic people - control group). Results: In the study, it was identified that the expression of mechanical pain sensitivity (MPS) varies according to the test conditions (relative rest/modeled operational stress), being attested statistically significant reductions at the masseter muscle level (tolerance threshold and sensitivity/tolerance threshold ratio) under stress conditions. This state reveals a hypoalgesia occurring after the stressful event, which reflects the complexity of the mechanisms involved in the pathogenesis and evolution of TMD. The observed spatial distribution of mechanical pain sensitivity (MPS) revealed the importance of using complex synthetic indices, which allow the processing of raw data (sensitivity/tolerance thresholds), including the reflection at the level of MPS heterogeneity/homogeneity. Conclusions: Investigating the particularities of mechanical pain sensitivity at the level of the stomatognathic structure, especially masticatory muscles in temporomandibular disorders, which represent a reliable interdisciplinary approach, which requires investigation in multiple standardized conditions (relative comfort/operational stress modeling), with the evaluation of the sensitivity distribution (pain maps). The integral view of TMD through the prism of MPS aspects provides new clinical evaluation criteria (expression intensity, spatial distribution, heterogeneity)

Dual-light antibacterial photodynamic therapy in peri-implant mucositis treatment

Introducere. Relația existentă între acumularea biofilmului în jurul implanturilor dentare și dezvoltarea unei afecțiuni inflamatorii a fost demonstrată în diverse studii pre-clinice și clinice.În cazul pacienților cu mucozită peri-implantară, ghidul de practică clinică de nivel S3 al EFP sugerează să nu se utilizeze agenți administrați local (antiseptice, postbiotice, gel desicant) sau terapia fotodinamică, ca metode adjuvante la îndepărtarea mecanică profesională a plăcii bacteriene (PMPR). În schimb, se poate lua în considerare utilizarea unei autoadministrări limitate în timp a antisepticelor prin clătituri orale (pe bază de clorhexidină și pe bază de plante) sau autoadministrarea probioticelor ghidată de un medic. În studiile anterioare, unele antiseptice au fost asociate cu efecte secundare nedorite, cum ar fi senzația de anestezie tranzitorie la nivelul mucoasei orale sau niveluri sporite de colorare a dinților sau a limbii. Anterior, terapia fotodinamică antibacteriană (aPDT) a fost utilizată în principal în cabinetele stomatologice, iar utilizările rare, atunci când a fost aplicată rar (1-4 ori pe an), de obicei nu a determinat o îmbunătățire a indicilor clinici. Recent, aPDT pe bază de LED a fost dezvoltată, facilitând utilizarea repetată și practică la domiciliu.Scopul lucrării. Acest studiu a avut ca scop determinarea rezultatelor clinice obținute cu terapia fotodinamică antibacteriană regulată în tratamentul mucozitei peri-implantare. Material și metode. După aplicarea criteriilor de includere și excludere, 29 de pacienți au fost incluși în studiu. Fiecare dintre ei avea cel puțin 1 implant diagnosticat cu mucozită peri-implantară. Pacienții au fost repartizați aleatoriu în 2 grupuri: Grupul de studiu (GS) - 14 pacienți, și Grupul de control (GC) - 15 pacienți. Pacienții din GS, pe lângă instrumentarea submarginală, au primit tratament repetat cu aPDT. În cadrul studiului s-a folosit un dispozitiv medical care conținea apă de gură Lumorinse® activată cu ajutorul luminii și un activator luminos Lumoral®. Variabila de rezultat primar a fost reducerea adâncimii de sondare periimplantară (PiPD), în timp ce variabilele de rezultat secundare au fost modificările indicelui de sângerare la sondare (mBOP) și ale indicelui de placă modificat (mPI). Indicii clinici au fost evaluați inițial și la 2 luni. Rezultate. Toți cei 29 de pacienți incluși în studiu au finalizat studiul. În GS și, respectiv, GC, rezultatele au fost următoarele: PiPD de 5,3±0,6 mm și 5,4±0,5 mm inițial, iar după 2 luni de 4,1±0,5 mm și respectiv 4,2±0,7 mm (p >0,05), mPI a fost mai redus în grupul GS decât în GC (p <0,05), iar mBoP a fost mai mic în GS comparativ cu GC (p <0,05). Concluzii. Pacienții din grupul de control au prezentat rezultate bune ale indicilor mPI și mBoP. Tratamentul repetat cu aPDT la domiciliu poate îmbunătăți igiena orală și rezultatele tratamentului mucozitei peri-implantare. Sunt necesare studii suplimentare pentru a valida rezultatele actuale.Background. The link between biofilm accumulation around dental implants and the development of an inflammatory disease around them has been demonstrated in classical pre-clinical and clinical studies. In patients with peri-implant mucositis, the EFP S3 level clinical practice guideline suggest not to use locally administered agents (antiseptics, postbiotics, desiccant gel) or photodynamic therapy, as adjunct methods to professional mechanical plaque removal (PMPR). Instead, the use of a time limited self-administration of oral rinse antiseptics (chlorhexidine and herbal-based) or the professionally guided self-administration of probiotics may be considered. In previous studies, some antiseptics have been associated with undesirable side effects, such as transient anaesthetic sensation in the oral mucosa or higher levels of staining of the teeth or tongue. Previously, antibacterial photodynamic therapy (aPDT) has been used mainly in dental offices practice and rare aplications (1-4 times per year ) usually did not improve the results. Recently, LED based aPDT has been developed allowing repeated and practical use at home.Objective of the study. This study aimed to determine the clinical outcomes obtained with regular antibacterial photodynamic therapy in peri-implant mucositis treatment. Materials and methods. After applying inclusion and exclusion criteria, 29 patients were enrolled in the study. Each of them had at least 1 implant diagnosed with mucositis. Patients were randomized into 2 groups: Study Group (GS) – 14 patients, and Control Group (GC) – 15 patients. Patients from GS, besides submarginal instrumentation, received repeated aPDT treatment. The study used a medical device containing a light-activated Lumorinse® mouthwash and a Lumoral® light activator. The primary outcome variable was peri-implant probing depth reduction (PiPD), while the secondary outcome variables were changes in bleeding on probing (mBOP) and plaque index (mPI). Clinical parameters were assessed at the beginning and after 2 months. Results. All 29 patients included in the study finalized the study. In GS and GC respectively, the results were: PiPD of 5.3±0.6 mm and 5.4±0.5 mm initially, and after 2 months 4.1±0.5 mm and 4.2±0.7 mm respectively (p >0.05), mPI was more reduced in GS group than GC (p < 0.05), and mBoP was lower in GS comparing to GC (p < 0.05). Conclusion. Patients from the control group showed better results on mPI and mBoP indices. Repeated aPDT treatment at home can improve oral hygiene and the results of peri-implant mucositis treatment. Additional studies are required to validate the current results

Mechanical modification of the implant surface as an adjunctive measure during surgical treatment of peri-implantitis

Introducere. Peri-implantita a fost definită ca o condiție patologică asociată cu biofilmul, care afectează țesuturile din jurul implanturilor dentare și se caracterizează prin inflamație în mucoasa peri-implantară și prin resorbția progresivă a țesutului osos de suport. Numeroase abordări chirurgicale, inclusiv chirurgia cu lambou de acces și tehnici de rezecție sau de augmentare, au fost propuse anterior în tratamentul peri-implantitei. Modificarea mecanică a suprafeței implantului a fost propusă ca o măsură adjuvantă în timpul tratamentului chirurgical al periimplantitei. Implantoplastia este o procedură bazată pe îndepărtarea mecanică a firelor implantului pentru a crea o suprafață netedă, mai puțin susceptibilă la acumularea plăcii și la reinfecție.Scopul lucrării. Scopul acestui studiu a fost de a evalua eficacitatea clinică a modificării mecanice a suprafeței implantului ca măsură adjuvantă în timpul tratamentului chirurgical rezectiv al peri-implantitei. Material și metode. Peri-implantita a fost definită la implanturile cu o resorbție osoasă radiologică ≥3 mm și/sau adâncimea pungii ≥6mm, împreună cu sângerarea la sondare.12 pacienți cu peri-implantită au fost incluși în studiu. Grupul de control (CG, n=6) a beneficiat de tratament chirurgical rezectiv cu implantoplastie, în timp ce grupul de testare (TG, n=6) a fost supus aceluiași tratament folosind perii rotative din titan pentru decontaminare. Instrumentele din carbură de tungsten au fost utilizate pentru implantoplastie în timpul tratamentului chirurgical al periimplantitei. Debridarea mecanică a suprafețelor implanturilor a fost precedată de aplicarea de agenți antibacterieni, cum ar fi gluconatul de clorhexidină 0,05 % și peroxidul de hidrogen 3% Au fost analizate următoarele variabile: adâncimea de sondare peri-implantară (PiPD), indicele desângerarea la sondare modificat (mBoP), indicele de placă modificat (mPI), supurația (SUP) și recesiunea (REC). Rezultate. Toți subiecții au fost supuși anterior tratamentului non-chirurgical. La controlul de 3 luni, ambele grupuri au prezentat ameliorări ale variabilelor clinice. Reducerea indicelui clinic mBoP a fost similară între grupul de studiu și grupul de control (p > 0,05). Cu toate acestea, grupul GC a demonstrat o reducere mai mare, semnificativă din punct de vedere statistic, a indicilor mPI și PiPD (p < 0,05). Nu a existat nicio diferență semnificativă statistic în ceea ce privește indicele de supurație între cele două grupuri (p > 0,05). Situsurile tratate prin implantoplastie au evidențiat o recesiune semnificativ mai mare a țesuturilor moi (CG: 1,9±0,4 mm; TG: 1,1±0,35 mm; p < 0,05) și, în consecință, o expunere accentuată a suprafeței implantului. Concluzii. Pacienții din grupul de control au înregistrat rezultate mai bune ale indicilor mPI și PiPD. Ambele metode au dus la obținerea unor condiții stabile, cu o ameliorare semnificativă a indicilor clinici. Implantoplastia este mai potrivită pentru zonele laterale. Șlefuirea suprafeței implantului este indicată în situsurile peri-implantare la care nu se preconizează regenerarea osoasă.Background. Peri-implantitis has been defined as a biofilm-associated pathological condition, occurring in tissues around dental implants, and characterized by inflammation in the peri-implant mucosa and subsequent progressive loss of supporting bone. Numerous surgical approaches, including access flap surgery, and resective or augmentative techniques, have been proposed previously in order to treat peri-implantitis. The mechanical modification of the implant surface has been proposed as an adjunctive measure during surgical treatment of peri-implantitis. Implantoplasty is a procedure based on the mechanical removal of implant threads to create a smooth surface that is less predisposed to plaque accumulation and reinfection.Objective of the study. This study aims to evaluate the clinical efficacy of mechanical modification of the implant surface as an adjuvant measure during resective surgical treatment of peri-implantitis. Material and Methods: Peri-implantitis was defined as radiographic bone loss ≥ 3mm and/or probing depths ≥ 6mm, followed by profuse bleeding. 12 patients with peri-implantitis were included in the study. The control group (CG, n=6) received resective surgical treatment with implantoplasty, while the test group (TG, n=6) received the same treatment using rotating titanium brushes for decontamination. Tungsten carbide instruments were used for implantoplasty on titanium during the surgical treatment of peri-implantitis. Mechanical debridement of implant surfaces was preceded by the application of antibacterial and chemical agents, such as 0,05 % chlorhexidine gluconate and 3% hydrogen peroxide The following outcome variables were assessed: peri-implant probing depth (PiPD), modified bleeding on probing (mBoP), modified plaque index (mPI), suppuration (SUP) and recession (REC). Results. All subjects had previously received submarginal instrumentation. At the 3-month follow-up, both groups showed clinical improvements. The reduction in clinical index, mBoP were quite similar between the study and control groups (p > 0.05). However, the GC group demonstrated a statistically significant greater reduction of the indices mPI and PiPD (p < 0.05). There was no statistically significant difference in suppuration index between the two groups (p > 0.05). The sites treated with implantoplasty revealed significantly more soft-tissue recession (CG: 1.9±0.4 mm; TG: 1.1±0.35 mm; p < 0.05) and consequently marked exposure of the implant surface. Conclusions. Patients from the control group showed better results on mPI and PiPD indices. Both methods resulted in stable conditions, with high improvement in clinical indices. Implantoplasty is more suitable for lateral areas. Implant surface polishing is indicated at implant sites where no bone regeneration is expected

Knowledge, opinions, and practices related to oral cancer prevention and oral mucosal examination among dentists in Moldova, Belarus and Armenia: a multi-country cross-sectional study

Introduction Moldova, Belarus, and Armenia are post-Soviet countries with a high rate of heavy smokers and a relatively high age-standardized incidence of oral cancer. However, to our knowledge, there is lack of available information on dentists’ knowledge on prevention of oral cancer in the countries in question. Accordingly, this study aimed to assess the knowledge, opinions, and practices related to oral cancer prevention and oral mucosal examination among dentists in Moldova, Belarus, and Armenia. Methods This was a multi-country, cross-sectional study based on a self-administered questionnaire. A structured questionnaire was distributed to 3534 dentists (797 in Chisinau, Moldova, 1349 in Minsk, Belarus, and 1388 in Yerevan, Armenia). Dentists' knowledge about risk factors for oral cancer development and its clinical picture, current practices and opinions with regard to oral mucosal screening and oral cancer prevention, and their consistency to perform oral mucosal examination were assessed. A knowledge score ranging from 0 to 14 points was generated based on each dentist’s answer to the questionnaire. Results A total of 1316 dentists responded, achieving an overall response rate of 37.2% (34.5% in Moldova; 52.3% in Belarus; 24.2% in Armenia). Most dentists in the three countries correctly identified tobacco (83.8–98.2%) and prior oral cancer lesions (84.0–96.3%) as risk factors for oral cancer. Most dentists correctly identified leukoplakia as a lesion with malignant potential (68.7% in Moldova; 88.5% in Belarus; 69.9% in Armenia), while erythroplakia was identified by much fewer in all three countries. Less than 52% of dentists identified the tongue, rim of tongue, and floor of mouth as the most common sites for oral cancer. The mean knowledge score for all countries combined was 7.5 ± 2.7. The most commonly reported barriers to perform oral mucosal examination were lack of training, knowledge, and experience. Conclusions This study highlights the need for improved oral cancer-related education and training on oral mucosal examination for dentists in Moldova, Belarus, and Armenia. Such skills are essential to enhance oral cancer prevention and to improve the prognostic outcome by early detection

Knowledge, opinions, and practices related to oral cancer prevention and oral mucosal examination among dentists in Moldova, Belarus and Armenia: a multi-country cross-sectional study

Introduction Moldova, Belarus, and Armenia are post-Soviet countries with a high rate of heavy smokers and a relatively high age-standardized incidence of oral cancer. However, to our knowledge, there is lack of available information on dentists’ knowledge on prevention of oral cancer in the countries in question. Accordingly, this study aimed to assess the knowledge, opinions, and practices related to oral cancer prevention and oral mucosal examination among dentists in Moldova, Belarus, and Armenia. Methods This was a multi-country, cross-sectional study based on a self-administered questionnaire. A structured questionnaire was distributed to 3534 dentists (797 in Chisinau, Moldova, 1349 in Minsk, Belarus, and 1388 in Yerevan, Armenia). Dentists' knowledge about risk factors for oral cancer development and its clinical picture, current practices and opinions with regard to oral mucosal screening and oral cancer prevention, and their consistency to perform oral mucosal examination were assessed. A knowledge score ranging from 0 to 14 points was generated based on each dentist’s answer to the questionnaire. Results A total of 1316 dentists responded, achieving an overall response rate of 37.2% (34.5% in Moldova; 52.3% in Belarus; 24.2% in Armenia). Most dentists in the three countries correctly identified tobacco (83.8–98.2%) and prior oral cancer lesions (84.0–96.3%) as risk factors for oral cancer. Most dentists correctly identified leukoplakia as a lesion with malignant potential (68.7% in Moldova; 88.5% in Belarus; 69.9% in Armenia), while erythroplakia was identified by much fewer in all three countries. Less than 52% of dentists identified the tongue, rim of tongue, and floor of mouth as the most common sites for oral cancer. The mean knowledge score for all countries combined was 7.5 ± 2.7. The most commonly reported barriers to perform oral mucosal examination were lack of training, knowledge, and experience. Conclusions This study highlights the need for improved oral cancer-related education and training on oral mucosal examination for dentists in Moldova, Belarus, and Armenia. Such skills are essential to enhance oral cancer prevention and to improve the prognostic outcome by early detection