Cerebral Venous Sinus Thrombosis Associated with Vaccine-Induced Thrombotic Thrombocytopenia—A Narrative Review

In March 2021, cerebral venous sinus thrombosis and thrombocytopenia after vaccination with adenovirus-based vaccine against SARS-CoV-2 were first reported. The underlining condition has been termed vaccine-induced immune thrombocytopenia (VITT). Anti-platelet factor 4 antibodies have been proposed as a central component of the pathomechanism. Treatment recommendations entailed immunomodulation with intravenous immunoglobulins, avoidance of heparins and avoidance of platelet transfusions. Although mortality from VITT-associated cerebral venous sinus thrombosis has decreased over time, it remains high. The aim of this narrative review is to describe different aspects of this disease according to the current state of knowledge

Analysis of the complications after ESWL in the treatment of renoureteral stones

IP USMF "Nicolae Testemiţanu", IMSP Spitalul Clinic Republican, Al VI-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (21-23 octombrie 2015)Rezumat Aproximativ 80-90% din calculii reno-ureterali au ca indicaţie pentru tratament Litotriţia Extracorporeală cu unde de Şoc (ESWL). Fiind o procedură terapeutică, după ESWL pot apărea anumite complicaţii. Majoritatea complicaţiilor sunt minore, dar pot fi întâlnite şi complicaţii majore. Hematomul este o complicaţie gravă, dar are o frecvenţă scăzută. Pielonefrita acută apare în urma existenţei infecţiei sau datorită eliberării germenilor din calcul după fragmentare. Summary Approximately 80-90% of reno-ureteral stones have for treatment indication Extra Corporeal Shock Wave Lithotripsy (ESWL). Like a therapeutic procedure, extracorporeal lithotripsy may be accompanied by complications. Most of this complications are minor complications, but in a lower percentage, major complications can be appear. Hematoma is the most serious complication of extracorporeal lithotripsy, with a low incidence. Acute pyelonephritis (PNA) occurs either due to a pre-existing urinary infection, or by the release of germs located into the calculi during fragmentation

Tratamentul hiperplaziei benigne a prostatei cu Prostamol®Uno

Summary During 5 years, between 2001-2006, 200 patients with BPH were treated with Prostamol®Uno, 320mg, daily. In this trial patients were assessed pre- and post- treatment with International Prostate Symptom Score (IPSS), the Quality of Life (QOL) and volume of residual urine appreciated ecographically. The analysis of our data shows decrease in IPSS score, QOL and volume of residual urine with in 53,4 %, 57,5% and 48,7% respectively Prostamol®Uno is one of election drug in conservative treatment of BPH. Actualitatea, obiective. Hiperplazia benignă a prostatei (HBP) este cea mai frecventă patologie a bărbaţilor în etate. Majoritatea bărbaţilor după vârsta de 50 ani acuză simptoamele cauzate de HBP, manifestându-se clinic prin obstrucţia vezicală. În prezent există o variaţie largă de metode curative în HBP: conservative, endoscopice, chirurgicale. Pacienţilor cu simptomatologie moderată a maladiei, precum şi celor cu contraindicaţii pentru tratamentul chirurgical şi endoscopic, bolnavilor cu risc major cauzat de prezenţa maladiilor concomitente le este indicată terapia medicamentoasă. Scopul lucrării. Aprecieria eficacităţii preparatului Prostamol®uno în tratamentul adenomului de prostată. Material şi metode. Studiul a fost efectuat în Clinica de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Spitalului Clinic Republican, USMF „N.Testemiţanu”, în perioada octombrie 2001- mai 2006, pe un lot de 200 pacienţi, bărbaţi cu HBP, care au fost trataţi conservativ prin administrarea preparatului Prostamol®uno. Pacienţii au fost selectaţi după următoarele criterii: stabilirea diagnosticului de HBP în baza tuşeului rectal, ultrasonografiei transrectale a prostatei cu aprecierea dimensiunilor prostatei, nodulului adenomatos şi volumul urinei reziduale, fiind repetate şi la sfârşitul studiului clinic. Evaluarea clinică a HBP a fost apreciată prin Scorul Internaţional al Simptoamelor Prostatei (IPSS) şi prin determinarea Scorului Calităţii Vieţii (QOL) iniţial şi la sfârşit de studiu. Vârsta pacienţilor a variat între 56 şi 80 ani cu media de 64,53 ±3,47 ani. Preparatul a fost administrat zilnic, în doze de 320 mg per os, într-o singură priză, seara după masă. Rezultate. În conformitate cu materialul şi metodele de cercetare, analiza studiului a evaluat următoarele rezultate: indicii medii a simptoamelor prostatei IPSS după tratament au constituit 8,9±0,4 (-53,4%) şi respectiv QOL 1,7±0,2 (-57,5%). Volumul rezidiului urinar s-a diminuat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml. Complicaţii şi reacţii adverse s-au înregistrat la 7 pacienţi, peste 2 luni de tratament, fiind spitalizaţi pe motiv de retenţie acută de urină, în urma căreia s-a efectuat intervenţia chirurgicală - adenomectomia prostatei transvezicală şi tratamentul conservativ a fost întrerupt. La 5 pacienţi a fost înregistrată diaree, tratamentul parţial a fost sistat, apoi prelungit ulterior peste 2 săptămâni. La 2 pacienţi, în urma tratamentului aplicat, a fost determinată scăderea funcţiei erectile. Concluzii 1. Preparatul Prostamol ®uno este unul dintre medicamentele contemporane de elecţie în tratamentul conservativ al HBP cu acţiune antiandrogenă (blocator de 5a-reductază de origine naturală), efect antiinflamator şi antiexudativ. 2. Administrarea preparatului a îmbunătăţit IPSS prostatei de la 19,1 până la 8,9, fapt ce a constituit în medie 53,4%. A permis ameliorarea QOL de la 4,0 până la 1,7, ceea ce a constituit în medie 57,5%. 3. Volumul rezidiului urinar s-a micşorat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml, fapt ce constituie 48,7%. 4. În scopul preveniririi complicaţiilor şi a unor reacţii adverse, este necesar a selecta strict pacienţii pentru tratament, cu evaluarea tratamentului de probă. Se recomandă indicarea tratamentului în adenom de dimensiuni mici şi medii

Tratamentul litiazei vezicii urinare prin litotriţie endoscopica mecanică

Summary Lithiasis of the bladder is known from antiquity, beeing one of the first diseases wich profits by surgical treatment. The discovery of lithotripsy had spreaded the indication of endoscopic treatment. In the period of 1998-2006 we practiced the mecanical endoscopy in 30% of patients with lithiasis of the bladder. The endoscopic lithotripsy is the initial method of therary in the treatment of lithiasis of the bladder. The endoscopic acces alow to solve also another diseases of the lower urinar system as TURP, TURB, TUIP and other. Introducere. Litiaza vezicii urinare este cunoscută din antichitate, fiind una dintre primele maladii care au beneficiat de tratament chirurgical, iar operaţia de cistolitotomie, fiind pâna la finele secolului XIX unica metodă de ablaţie a calcului. Până în anii 60 ai secolului trecut litotriţia endoscopică era efectuată prin metoda oarbă, fiind grevată de numeroase incidente şi complicaţii intraoperatorii. Apariţia litoriptoarelor controlabile optic Hendrixon şi Punch, iar apoi a celor electorhidraulice şi ultrasonice au largit cu mult indicaţiile tratamentului endoscopic. Scopul lucrării. Analiza experienţei personale a tratamentului litiazei vezicii urinare prin metode endoscopice mecanice. Material şi metodă. În perioada 1998-2006 am practicat litotriţia endoscopică mecanică la 81 pacienţi, 68 bărbaţi şi 13 femei, cea ce reprezintă 30% din numărul pacienţilor cu litiază a vezicii urinare, internaţi în Clinica Urologie a SCR. Dimensiunile calculului au variat de la 0,6 la 3,5 cm, cu o perioadă simptomatică de la 1 lună la 3 ani. Am efectuat litotriţia mecanică cu respectarea celor 3 faze ale litotirţiei vezicale: fragmentarea primară a calculului, prelucrarea şi evacurarea fragmentelor. În situaţia când calculul a avut dimensiuni sub 2,5 cm am efectuat toate cele 3 etape cu ajutorul litoriptorului Punch. Dacă calculul a avut dimensiuni mai mari, am practicat iniţial fragmentarea primară cu ajutorul litotriptorului mecanic Hendrixon, care are o vizibilitate mai redusă şi o manevriabilitate mai greoaie, din cauza branşelor mai mari ale instrumentului. Evacuarea fragmentelor cu ajutorul litoriptorului Punch a fost facilă, datorită construcţiei sale speciale, cu un orificiu central al extermităţii active, fapt ce permite aspirarea totală şi orientată şi a fragmentelor impregnate în mucoasă, evită leziunile peretelui vezicii urinare, apelând destul de rar la instrumentar suplimentar, precum seringa Guyon sau pompa de aspiraţie. Nu am abordat deliberat calculi cu dimensiuni mai mari de 3,5 cm, supuşi cistolitotomiei. Rezultate. Dintre 68 cazuri de litiază vezicală la bărbaţi, 60 (88%) au avut o litiază secundară. La 23 pacienţi (39%) în aceeaşi şedinţă operatorie am practicat şi alte intervenţii endoscopice (TUR P, ITUP, TURV, uretrotomie optică internă). Intervenţia chirurgicală a fost efectuată sub anestezie rahidiană (50 pacienti, 62%), intravenoasă (29 pacienţi, 35%), locală (2 pacienţi, 3%). Durata intervenţiei a variat de la 10 minute la 1 ora, cu o medie de 25 minute. În 21 cazuri (26%) litotriţia propriu zisa a fost precedată de meatotomia meatului uretral extern, pentru a facilita introducerea tecii de 26 Ch. În perioada postoperatorie în 43 (53%) cazuri nu am aplicat sonda uretro-vezicală permanentă, pacientul fiind externat la un interval de 24-48 ore de la intervenţie. În cazul intervenţiilor dificlie, prelungite sau ale celor asociate cu alte manevre endoscopice, am menţinut drenajul uretro-vezical permanent pe o durată de 3-4 zile, pacientul fiind externat la un interval maxim de 5 zile de la intervenţie. Durata medie de spitalizare a pacienţilor a fost de 3,5 zile. Concluzii. Litoriţia endoscopică este metoda terapeutică de primă intenţie în tratamentul litiazei vezicii urinare. Abordul endoscopic permite rezolvarea concomitenă şi a altor maladii ale aparatului urinar inferior (adenom de prostată, scleroza coluli vezicii urinare, strictura uretrei, etc.). În situaţiile când calculul are dimensiuni sub 2,5 cm, şi/sau nu este complet neted, preferăm efectuarea litotiţiei Punch. Cistolitotomia îşi pastrează locul în arsenalul terapeutic al litiazei vezicale şi este rezervată calculilor cu dimensiuni mari, peste 3,5 cm, excesiv de duri, cu o suprafaţă netedă sau în situaţii particulare, precum adenomul de prostată voluminos

Jahn-Teller Distortion and Dissociation of CCl4+_4^+ by Transient X-ray Spectroscopy Simultaneously at the Carbon K- and Chlorine L-Edge

X-ray Transient Absorption Spectroscopy (XTAS) and theoretical calculations are used to study CCl$_4^+$ prepared by 800 nm strong-field ionization. XTAS simultaneously probes atoms at the carbon K-edge (280-300 eV) and chlorine L-edge (195-220 eV). Comparison of experiment to X-ray spectra computed by orbital-optimized density functional theory (OO-DFT) indicates that after ionization, CCl$_4^+$ undergoes symmetry breaking driven by Jahn-Teller distortion away from the initial tetrahedral structure (T$_d$) in 6$\pm$2 fs. The resultant symmetry-broken covalently bonded form subsequently separates to a noncovalently bound complex between CCl$_3^+$ and Cl over 90$\pm$10 fs, which is again predicted by theory. Finally, after more than 800 fs, L-edge signals for atomic Cl are observed, indicating dissociation to free CCl$_3^+$ and Cl. The results for Jahn-Teller distortion to the symmetry-broken form of CCl$_4^+$ and formation of the Cl -- CCl$_3^+$ complex characterize previously unobserved new species along the route to dissociation

Spasmex în tratamentul incontinenţei urinare (IU) prin imperiozitate

Summary In the Urology Department, Republican Hospital was analyzed 21 women suffering from Urgency Urinary Incontinence, during Nov 2005-March 2006 period, which used Spasmex during six weeks. After the treatment 62 % from the patients didn’t complain more about urinary incontinence and other 23% had decrease of the clinical symptoms. Introducere. Incontinenţa prin imperiozitate este o manifestare răspândită a vezicii urinare hiperactive (OAB). Este bine cunoscut faptul că aproximativ fiecare a treia femeie în vîrstă de e” 40 ani suferă de această patologie, iar odată cu vârsta înaintată creşte frecvenţa episoadelor de pierdere involuntară a urinei. Medicamentele cele mai utilizate în tratamentul acestor simptome sunt M-cholinoliticele. Scopul lucrării. Aprecierea eficacităţii preparatului Spasmex (distribuitor-firma ProMed, Cehia) în tratamentul femeilor cu micţii imperioase, convocate de contracţarea involuntară a detrusorului. Material şi metodă. În perioada noiembrie 2005 - martie 2006 sub observaţie au fost 21 de femei cu vârsta de la 44 până la 77 ani (vârsta medie 62,5 ani) cu incontinenţă prin imperiozitate. Aprecierea tabloului clinic, al sindromului micţional prin imperiozitate s-a efectuat în baza metodei de tabelă, cu determinarea numărului de puncte acumulate. Evaluarea simptomaticii, efectuată cu ajutorul unei anchete pentru aprecierea funcţiei vezicii urinare, relevă un tablou clinic pronunţat al IU prin imperiozitate - punctajul mediu a fost de 23 (de la 10 până la 35). Până la completarea anchetei s-au efectuat cercetările de laborator (urogramă, investigaţii radiologice, ultrasonografia vezicii urinare cu aprecierea urinei reziduale). Paralel s-a făcut cistoscopia pentru a exclude lezările locale ale mucoasei vezicii urinare şi cercetarea pacientelor pe scaunul ginecologic pentru a exclude o patologie ginecologică asociată. La fiecare 2 săpt. se recompleta ancheta pentru a observa dinamismul tratamentului. Spasmex s-a indicat: primele 2 săpt.- 5mg. x 3 ori pe zi, următoarele 4 săpt.- 15mg. x 2 ori pe zi. Rezultate şi discuţii. Pe fundalul tratamentului cu Spasmex au survenit schimbări evidente în simptomatica incontinenţei prin imperiozitate. În primele 2 săpt. dinamica a constituit 5,4 puncte sau 0,38 puncte pe zi. Ulterior schimbările nu au fost aşa de pronunţate: 3-4 săpt. - 2,1 puncte; 5-6 săpt.- 2,3 puncte. Între a 2-a şi a 4-a săpt. s-a manifestat o scădere a cantităţii micţiunilor diurne şi nocturne. Caracteristic a fost faptul că simptoamele de imperiozitate au devenit mai şterse şi manifestate mai rar. Pacientele au menţionat că intervalele între micţii au devenit mai mari şi a apărut posibilitatea de a inhiba aceste chemări imperioase şi, astfel, a prelungi faza de umplere. 13 paciente nau mai avut episoade de incontinenţă în procesul de administrare a preparatului Spasmex, la 5 paciente a survenit o ameliorare, dar continua pierderea de urină, deşi într-un volum mai mic şi doar la 4 paciente nu s-a înregistrat nici o schimbare. Reacţiile adverse s-au manifestat numai prin uscăciune în gură, care a putut fi suportată. Pacientele au demonstrat o îmbunătăţire considerabilă a calităţii care a depins nu numai de episoadele de incontinenţă, ci şi de cantitatea de micţii nocturne, creşterea intervalului dintre micţii. Este bine ştiut că rezultatele corecţiei chirurgicale sunt foarte dependente de fundalul pe care este efectuată intervenţia, IU nu este o excepţie. Dacă luăm în consideraţie faptul că la femei cel mai des se manifestă o incontinenţă mixtă, iar rezultatele negative ale intervenţiei chirurgicale sunt legate de simptoamele de imperiozitate, se poate de indicat o cură de tratament de 2-3 săpt. cu M-cholinolitice, preoperator, pentru a evita insuccesul posibil în IU mixtă. Concluzii. Preparatul Spasmex s-a dovedit a fi eficient în 85% de cazuri: 62% de femei n-au mai acuzat episoade de incontinenţă, iar 23% au manifestat o ameliorare vizibilă a stării. La administrarea preparatului Spasmex se manifestă o dinamică pozitivă a tuturor componentelor simptomelor micţiunilor imperioase. IU prin imperiozitate suferă schimbări vădite în primele 2 săptămâni, îmbunătăţind calitatea vieţii la pacientele care îl administrează

Migraine aura-like symptoms at onset of stroke and stroke-like symptoms in migraine with aura.

Background and objectives In general, suddenly occurring neurological deficits, i.e., negative neurological symptoms, are considered symptoms of focal cerebral ischemia, while positive irritative symptoms with gradual onset are viewed as the characteristics of migraine aura. Nevertheless, cortical spreading depolarization, the pathophysiological basis of migraine aura, has also been observed in acute ischemic stroke. The aim of our study was to determine the frequency of migraine aura-like symptoms at ischemic stroke onset and stroke-like symptoms in migraine with aura. Methods We interviewed 350 consecutive patients with ischemic stroke and 343 with migraine with aura using a structured questionnaire. Stroke diagnosis was confirmed by imaging, and migraine with aura was diagnosed according to the current criteria of the International Headache Society. Patients with wake-up strokes or severe cognitive deficits that precluded a useful interview were excluded from the study. Results Seventy-eight patients with stroke (22.3%) reported visual symptoms, 145 (41.4%) sensory symptoms, 197 (56.3%) a paresis, and 201 patients (57.4%) more than one symptom, compared to 326 migraine patients with aura (95%) with visual symptoms (P < 0.001), 175 (51%) with sensory symptoms (p = 0.011), 50 (14.6%) with paresis (P < 0.001), and 211 (61.5%) with more than one symptom (p = 0.27). Among patients with stroke, migraine-like symptoms were frequent: 36 patients (46.2%) with visual disturbance and 78 (53.8%) with sensory symptoms experienced irritative sensations. Paresis-onset in stroke lasted longer than 5 min in 43 patients (21.8%). Spreading of sensory and motor symptoms occurred in 37 (25.5%) and 37 (18.8%) patients, respectively. Stroke-like negative symptoms in migraine with aura occurred in 39 patients (12%) with visual symptoms, in 55 (31.4%) with sensory symptoms, and paresis appeared suddenly in 14 patients (28%). More than one symptom in succession occurred in 117 patients with stroke (58.2%) and in 201 migraine with aura patients (95.3%; P < 0.001). Conclusion Many patients with stroke experience migraine-like symptoms at stroke onset, and many migraine with aura patients have stroke-like symptoms. Though overall the symptom frequencies of the two groups are significantly different, clarifying the differential diagnosis in an individual patient requires additional history elements, physical findings, or results of ancillary investigations

Particularităţile tratamentului pielonefritei acute la gravide

Summary The tactics of AOP in pregnant women depends of the urodynamics rehabilitation by the conservative and endoscopic treatment: cystoscopy with uretera catheterization. The maintaince of ureter of renal pelvis hyponicity (pielonectasis, hydrocalicosis) and relapse of obstructive pyelonephritis the in stallation of “jj ” ureteral stand. Using of these methods, the drug administration and period of treatment which important for pregnancy have been minimized. Introducere. Apariţia pielonefritei acute (PA) obstructive la gravide este legată de un complex de schimbări fiziologice, topografoanatom ice în timpul gravidităţii, dereglarea urodinamicii din cauza măririi uterului. Se evedenţiază hipotonia şi lărgirea sistemului bazinet-caliceal şi a ureterului (volumul bazinetului şi al ureterului care este de 3-4 ml până la graviditate, ajunge în a II-a perioadă până la 20 - 40 ml, uneori 70ml). În această etapă a gravidităţii uterul deviază şi se roteşte spre dreapta formând o compresie a rinichiului drept, prin acest fapt se poate explica apariţia frecventă a patologiei sistemului urinar pe dreapta. Materiale şi metode. Lotul de studiu a cuprins 74 gravide supuse tratamentului în Secţia Urologie IMSP SCM “Sf. Treime “ şi în secţiile de patologie a gravidelor a IMSP SCM Nr.1, în perioada anilor 2004- 2006. Conţinutul lucrării este bazat pe metodele de tratament al gravidelor cu (PA) obstructivă, repartizate în două loturi: - Lotul I - 30 gravide, sarcina 22-34 săptămâni, tratament etiotrop: terapie antiinfecţioasă (grupa penicilinelor şi a cefalosporinelor, ftocrhinolone, nitrofurane, etc), inclusiv 40%, conform sensibilităţii agentului patogen, ameliorarea hemodinamicii renale, diuretice, fitoterapie, spasmolitice, vitaminoterapie, antipiretice, etc. - Lotul II - 44 gravide, sarcina 20-33 săptămâni, a fost supus tratamentului endoscopic la a 3-5-a zi după eficacitatea parţială a tratamentului etiotrop aplicat. S-a efectuat cistoscopia cu cateterizarea ureterului sau instalarea stentului “JJ”. Rezultate şi discuţii. Lotul I - administrarea tratamentului bacterian cu posibilile efecte teratogene, embriotoxice, nefrotoxice, în funcţie de durata sarcinii şi de farmacocinetica medicamentului. Lotul II - cateterism ureteral, instalarea stendului “JJ” ureteral cu continuarea tratamentului etiotrop. Concluzii. Tactica tratamentului PA obstructive la gravide constă în restabilirea urodinamicii. Dacă tratamentul, timp de 2-5 zile, n-a dat rezultate scontate (menţinerea febrei, durerile lombare, pieloectazia, etc.), s-a utilizat metoda endoscopică: cistoscopia cu cateterizarea ureterului timp de 3-5 zile. La apariţia pielonefritei obstructive recidivante, cu hipotonia bazinetului şi ureterului, după cateterizare s-a aplicat instalarea stendului “JJ” ureteral timp 1-2 luni. Metoda a micşorat durata tratamentului şi cantitatea medicamentelor utilizate cu 30- 50%

Symptoms and patterns of symptom propagation in incipient ischemic stroke and migraine aura

Background and objectivesTaking a detailed history of symptoms is important for differentiating incipient ischemic stroke and migraine aura. The aim of our study is to describe in detail symptom type and temporal pattern of symptom evolution (i.e., symptom succession and the time lapse between symptoms) and to identify differentiating clinical features in patients with ischemic stroke and migraine with aura.MethodsConsecutive patients with ischemic stroke and migraine with aura were interviewed using a structured questionnaire. Stroke diagnosis was confirmed by imaging and migraine with aura was diagnosed according to the current criteria of the International Headache Society. Wake-up strokes and patients with severe cognitive deficits were excluded.ResultsIn stroke patients and migraine patients, respectively, 50/78 (64%) vs. 123/326 (37%) had one, 18 (23%) vs. 127 (38%) had two, 5 (6%) vs. 69 (21%) had three, 2 (2%) vs. 4 (1%) had four, and 3 (3%) vs. 3 (1%) had five visual symptoms. In respect of sensory symptoms, 76/145 (52.4%) vs. 116/175 (66%) reported paresthesia and 92/145 (63.4%) vs. 132 (75%) numbness. Looking at the beginning, visual symptoms were the first symptom more often in migraine aura than in ischemic stroke (72.1 vs 18.8%, P &lt; 0.001; PPV 86.8%). Sensory (29 vs 13.9%, P = 0.001; PPV 54.8%) and motor symptoms (20.5 vs 1.4%, P &lt; 0.001; PPV 88.9%) were the first symptom more frequently in ischemic stroke. Of patients with consecutive symptoms, 39 of 201 (19%) compared to 34 of 117 (29%) (P = 0.02; PPV 46.6%) reported at least two simultaneous symptoms. A time lapse between symptoms of &lt; 1 min (18.6 vs 6.3%, P &lt; 0.001; PPV 57.1%) and &gt; 360 min (15.8 vs 0%, χ2 = 39.61, P &lt; 0.001; PPV 100%) was more frequent in stroke whereas a time lapse between 5 and 60 min was more frequent in migraine aura (41.1 vs 68.7%, χ2 = 23.52, P &lt; 0.001; PPV 78.7%).ConclusionThere is a significant overlap in the clinical presentation of stroke and migraine aura. In particular, a substantial proportion of patients in one group had symptoms that are traditionally attributed to the other group. This study highlights the similarities and differences between symptoms of ischemic stroke and migraine aura and challenges our reasoning in daily clinical practice

Our experience in acute pyelonephritis treatment in pregnancy

Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N.Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. It is known that during the pregnant morbidity the extragenital pathology is ranked on the first place. Although the pregnancy is a physiologic phenomenon, the vulnerability of the organism in pregnancy is increasing, especially the cardiovascular system that should ensure a complex sanguine circuit – placenta, and of the kidneys that should detoxify a supplemental weight of fetus. The renal pathology in pregnancy occupies the second rank between extrauterine pathologies. Under the influence of some factors, the increasing of PNA in pregnant patients could be observed. Pyelonephritis in pregnancy is a complicated condition with no clear evolution and not very good prognosis for both - the mother and fetus. 49 pregnant patients were evaluated with PNA. In all cases, a treatment was adjusted with favorable results, that included ureteral catheterization and insertion of autostatic stent like JJ stent. The PNA treatment in pregnancy implies the JJ stent insertion, that has an essential role in decompression of renal pelvis and have minimal risk of complications. This contributes to reduction of treatment duration with antibiotics