Inhaled dry salt micro particles in the treatment of bronchopulmonary dysplasia: a five case series report

Background. Despite current medical advances, to this day there is no single medical intervention to effectively prevent or treat bronchopulmonary dysplasia (BPD) in both preterm and term infants. Along with protective ventilation strategies, various drugs are being used or are being researched at this very moment, with the sole purpose of improving the general outcome for these patients. Inhaled dry salt micro particles therapy is now one of them. Materials and methods. This report presents five patients, diagnosed with severe BPD. All of them received, complementary to classical BPD management and respiratory support, continuous inhaled dry salt micro particles, via SaltMed cartridges, for a period of 12 to 30 days. After only 24 hours of administration, we were able to observe a significant improvement in respiratory function and dynamics. It was possible to use a lower fraction of inspired oxygen (FiO2), mean airway pressure (MAP) and peak inspiratory pressure (PIP) in all mechanically ventilated patients. Higher tidal volumes were recorded and we observed improvement in oxygenation indexes. Conclusion. Continuously inhaled dry salt micro particles, administered complementary to classic BPD management, could improve respiratory and overall morbidity and mortality in infants with any form of BPD. Further study of these possible effects is needed, as there is no data published on this matter so far

Three embeddings of the Klein simple group into the Cremona group of rank three

We study the action of the Klein simple group G consisting of 168 elements on two rational threefolds: the three-dimensional projective space and a smooth Fano threefold X of anticanonical degree 22 and index 1. We show that the Cremona group of rank three has at least three non-conjugate subgroups isomorphic to G. As a by-product, we prove that X admits a Kahler-Einstein metric, and we construct a smooth polarized K3 surface of degree 22 with an action of the group G.Comment: 43 page

Management treatment of thrombosis prostheses heart

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fenomenul de tromboză sau “pannus-tromboză” a protezelor valvulare cardiace rămâne o complicație gravă ce necesită o intervenție promptă în cardiochirurgie. Recent în arsenalul medical se implementează o metodă nouă - tromboliza medicamentoasă în trombozele valvulare. Scop. Analiza experienței noastre de tratament al trombozelor valvulare cardiace prin diverse metode care au fost aplicate pe parcursul ultimilor 9 ani. Materiale și metode. În lotul studiului (2007-2016) s-au operat 1411 pacienți cu patologii valvulare în IMSP SCR secţia VCD, la care s-au implantat 1315 valve cardiace: dintre care 173 - cu proteze biologice; 1142: proteze mecanice. Disfuncție de proteza prin tromboza s-a depistat la 34 pacienți, cu vârstă cuprinsă între 35 și 63 de ani. Tromboliza a fost efectuată la 22 pacienți. Tratamentului chirurgical au fost supusi 11 pacienți. Rezultate. Din 22 cazuri care au fost supuşi trombolizei cu Ateplaza si Reteplaza s-a reuşit restabilirea completă a funcţiei protezelor valvulare la 19 pacienţi. Doua cazuri letale: 1- hemoragie, 1–soc anafilactic. Într-un caz de tromboliză s-a obținut restabilire incompleta a funcției protezei, dar cu ameliorare hemodinamică, care peste 2 săptămâni a fost supusa intervenției chirurgicale Concluzii. Pacienții cu tromboza protezelor valvulare în stare critică pot fi rezolvaţi efectiv prin aplicarea trombolizei medicamentoase care poate vindeca pacientul complet sau poate servi drept un procedeu de salvare până la aplicarea tratamentului chirurgical de schimbare a protezei valvulare. Rata complicațiilor embolice este joasă, ceea ce poate fi implementat ca tratament de prima linie. La răspunsul parţial tratamentului de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiții hemodinamice satisfăcătoare, cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis or "pannus-thrombosis" valve cardiac prostheses remains a serious complication requiring prompt intervention in cardiac surgery. Recently the medical arsenal implemented a new method of valve thrombosis in drug thrombolysis. Purpose: Analysis of our experience of treating heart valve thrombosis by various methods that have been applied over the last 9 years. Materials and Methods: The study group (2007-2016) was made in 1411 patients with valve pathologies of RCH department AHD, which were implanted heart valves 1315: of which 173 - with biological prostheses; 1142: mechanical prostheses. Dysfunction of prosthesis thrombosis was detected in 34 patients, aged between 35 and 63 years. Thrombolysis was performed on 22 patients. Surgical treatment of 11 patients were undergoing. Results: Of 22 cases who underwent thrombolysis with Ateplaza and Reteplase was able to restore full function prosthetic gradient transprotetic normalized in 19 patients. Two fatal cases: 1- hemorrhage, 1-anaphylactic shock. In a case of thrombolysis was obtained incomplete restoration of hearing function, but with hemodynamic improvement, more than 2 weeks has surgical reintervention. Conclusions: Patients with prosthetic valve thrombosis in critical condition can be effectively resolved by applying thrombolysis drug that can cure the patient completely or can serve as a method of saving surgery to change the application of a valve prosthesis. Embolic complication rate is low, which can be implemented as a first-line treatment. Partial response to thrombolysis treatment, the patient can be operated satisfactory hemodynamic conditions, with low risk

Retracted cusps augmentation in corection of relative tricuspid insufficiency

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidă relativă (ITR) evoluează cu o mortalitate sporită şi deteriorarea în timp a rezultatelor corecţiei valvulopatiilor asociate. Ea este cauzată de alterarea geometriei VD, „tethering”-ul cuspelor valvei tricuspide (TCVT) şi dilatarea inelului ei fibrotic. Scopul studiului a fost aprecierea eficacităţii tehnicilor de corecţie a ITR cauzată de TCVT utilizând procedee noi de augumentare a cuspelor anterioare şi posterioare cu pericard autolog. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 10 ani au fost efectuate 1004 operaţii reconstructive în ITR. Fenomenul TCVT cu regurgitaţii gr.III-IV a fost diagnosticat în 112 cazuri. Ecocardiografic au fost evaluate diametrul cavităţii medii a VD, aria de TCVT, diametrul inelului fibrotic, presiunea sistolică în VD. În 61 cazuri au fost efectuată anuloplastia De Vega, în 17 – a fost aplicat un petic de lărgire în baza cuspelor anterioară şi posterioară a VT cu implantarea unui inel de suport. Ceilalţi pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Rezultate: Postoperator regurgitări reziduale >gr.II au fost diagnosticate în grupul de pacienţi după anuloplastie De Vega în 15 (24,6%) cazuri, cu recidiva patologiei în perioada de durată la 9 pacienţi, 5 dintre ei au necesitat reoperaţie. După augumentare a fost înregistrat un caz de regurgitare până la gr.II, fără cazuri de recurenţă şi reoperaţii. Analiza statistică multivariantă confirmă că diametrul cavităţii medii a VD şi aria de TCVT sunt determinante în apariţia efectelor adverse după corecţia reconstructivă a ITR. Concluzii: Procedeul de augumentare poate înlătura efectiv fenomenul de TCVT şi împreună cu anuloplastia cu inel de suport poate asigura o corecţie adecvată şi durabilă a ITR.Introduction: Relative tricuspid insufficiency (RTI) evolves with significant mortality and deteriorates in time the results of correction of associated valve pathology. It is caused by altering of the RV geometry, tricuspid valve cusps tethering (TVCT) and fibrous ring dilatation. Purpose of study was assessment of effectiveness of RTI correction techniques caused by TVCT using new methods of anterior and posterior cusps augmentation with autologous pericardium. Material and methods: During last 10 years 1004 reconstructive operations for RTI were performed. TVCT with regurgitation of gr.III-IV was diagnosed in 112 cases. The average diameter of the RV, TVCT area, fibrotic ring diameter, RV systolic pressure were assessed by echocardiography. De Vega annuloplasty was performed in 61 cases and a patch for widening the base of the anterior and posterior TV with implantation of a support ring was applied in 17, other patients received valve prosthesis. Results: Postoperative residual regurgitation >gr.II was diagnosed in the group of patients after De Vega annuloplasty in 15 (24.6%) cases, with pathology relapse in the long-term period at 9 patients, 5 of them required reoperation. After augmentation was one case of regurgitation up to gr.II, without recurrence and reoperation. Multivariate statistical analysis confirms that the RV mean diameter and TVCT area determines the appearance of adverse effects after reconstructive correction of RTI. Conclusions: Augmentation procedure can effectively eliminate the phenomenon of TVCT and together with support ring annuloplasty may provide adequate and durable correction of the RTI

Off pump myocardial revascularization

Departamentul Chirurgie Cardiacă, IMSP Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Analiza retrospectivă a 308 de operaţii de revascularizare a miocardului fără circulaţie extracorporală efectuate în aa.2002 – mai 2016 în secţia Chirurgia viciilor cardiace dobândite a Spitalului Clinic Republican. Materiale şi metode. Au fost operaţi 308 de pacienţi (254 bărbaţi , 54 femei), cărora li s-a efectuat revasularizarea miocardului pe cord bătând. Vârsta medie a pacienţilor 58±11 ani (28 – 84 ani). 253 (82%) de pacienţi cu angină pectorală cl.f. III – IV, 55 (18%) angină pectorală instabilă. 193 (62,6%) au suportat infarct miocardic.249 (81%) pacienţi cu multiple leziuni coronariane. Operaţiile au fost efectuate prin sternotomie mediană. Rezultate. Pentru stabilizarea hemodinamicii în timpul operaţiei la 106 (34%) de pacienţi s-au administrat cardiotonice şi vasopresori. În 109 (35%) cazuri a fost nevoie de β-blocatori. Infarctul miocardic perioperator a fost documentat în7 (2,2%) cazuri. Hemoragia postoperatorie care a necesitat resternotomiea survenit în 7 (2,2%) cazuri, la 49 (15,9%) de pacienţi s-a transfuzat concentrat eritrocitar. Majoritatea pacienţilor au fost extubaţi în prima zi. Dereglări de ritm s-au manifestat la 56 (18%) pacienţi, care au necesitat administrarea adăugătoare de preparate antiaritmice pentru restabilirea ritmului sinusal, în 11 cazuri a fost efectuată cardioversie electrică. În perioada postoperatorie precoce au decedat 3 (0,97%) pacienţi. Concluzii. Revascularizarea miocardului off pump are multe priorităţi: durata mai scurtă a operaţiei, micşorarea timpului de anestezie şi de aflare la ventilaţia artificială, diminuarea hemoragiei şi a cantităţii hemotransfuziilor, reducerea complicaţiilor de plagă, excluderea complicaţiilor specifice legate de CEC şi, ca urmare, micşorarea duratei spitalizării şi a cheltuielilor legate de operaţie.Purpose. Retrospective analysis of 308 myocardial revascularization surgeries on a beating heart performed since 2002 to 2016 (may), in the Acquired Cardiac Disease Surgery Unit of Republican Clinical Hospital. Materials and methods. 308 patients were operated (254 men, 54 women), who have undergone “off-pump” myocardial revascularization. The mean patient age was 58 +/- 11 years (28-84). 253 (82%) have angina pectoris f.cl. III-IV, 55 (18%) have unstable angina, 193 (62,6%) have suffered myocardial infarction. 249 (81%) of patients were diagnosed with multiple coronary lesions. Most of the surgeries were performed through median sternotomy. Results. In order to stabilize the hemodynamic status during myocardial revascularization at 103 (34%) patients were administrated cardiotonics and vasopressors also in 109 (35%) cases, was needed to administrate B-blockers. Perioperatory myocardial infarction was in 7 (2,2%) cases. Postoperatory haemorrhage that required resternotomy occurred in 7 (2,2%) cases, for 49 (15,9%) patients was transfused concentrated erythrocytes. The majority of patients were extubated during the first day. Rhythm disorders was registered at 56 (18%) patients, that required additional antiarrhythmic drugs in order to convert into sinus rhythm, but to 11 patients was performed electric cardioversion. In early postoperatory period, we had 3 (0,97%) cases of mortality. Conclusion. Off pump myocardial revascularization has several advantages: short duration of operation, short anaesthesia time and ventilation, low haemorrhage and blood transfusion volume, low complication rate of wounds, elimination of complications specific to CABG, as a result shortening the hospitalization period and lower costs related to surgery

Scheduling access to shared space in multi-robot systems

Through this study, we introduce the idea of applying scheduling techniques to allocate spatial resources that are shared among multiple robots moving in a static environment and having temporal constraints on the arrival time to destinations. To illustrate this idea, we present an exemplified algorithm that plans and assigns a motion path to each robot. The considered problem is particularly challenging because: (i) the robots share the same environment and thus the planner must take into account overlapping paths which cannot happen at the same time; (ii) there are time deadlines thus the planner must deal with temporal constraints; (iii) new requests arrive without a priori knowledge thus the planner must be able to add new paths online and adjust old plans; (iv) the robot motion is subject to noise thus the planner must be reactive to adapt to online changes. We showcase the functioning of the proposed algorithm through a set of agent-based simulations

Left ventricle wall rupture (LVWR) in mitral valve replacement

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. RPVS sunt cele mai grave complicații în protezarea valvei mitrale și au o incidență medie de 1,2%. Scopul. De a delimita căile de prevenție și tratament chirurgical a RPVS . Material și metode. Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Sunt analizate variantele anatomice, cauzele apariției , divizarea lor în câteva tipuri (după S.I.Sezar) : Tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară , abcese inelare, iatrogenii ) – 11 cazuri; Tipul 2 – la originea mușchilor papilari (rezecții parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) (4) ; Tipul 3 – poziționare intermediară (implantări forțate de valve cu diametrul mare, perforații cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) (4). Rezultate. Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3 % ( 5 cazuri ). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărțit în externe și interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizând petice de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiții de CEC, cu aplicarea unui sandwich (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părți ). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic și cleiul biologic. Concluzii. Operațiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea mușchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienții cu cavitatea VS mică,alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulații gentile pe suprafața ventriculară, protecția adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne și externe ) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction. LVWR is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with a incidence of 1,2%. Purpose. To determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods. During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, splitting them in different types (S.I.Sezar): Type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases Type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) (4) Type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) (4) Results. Postoperative lethality made up 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were removed by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent second operation under CPB, applying a sandwich suture (2 patches covering the rupture of both parties). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion. Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final haemostasis

Historical development issues in extracorporeal circulation service in Moldova

IMSP Spitalul Clinic Republica

Historical development issues in extracorporeal circulation service in Moldova

IMSP Spitalul Clinic Republica

Apoptosis of microcardioplegia-protected myocardium in valvular heart disease

IMSP Spitalul Clinic Republican, IMSP IFP „Chiril Draganiuc”Apoptoza, definită iniţial ca moarte programată a celulei, depăşeşte acest cadru când este vorba de stări patologice, cum ar fi ischemia acută a miocardului. Apoptoza prezintă interes sporit ca componentă a schimbărilor survenite în miocardul pacienţilor cu valvulopatii cardiace, supuşi operatiilor pe cord deschis. Studiul a fost dedicat depistării semnelor de apoptoză pe fundalul ischemiei miocardului cauzate de clamparea aortei de diferită durată în operaţiile cu CEC si microcardioplegie la pacienţii fără precondiţionare ischemică. Studiul a inclus 25 de pacienţi cu valvulopatii reumatismale supuşi operaţiei de protezare a valvei mitrale şi anuloplastia valvei tricuspide. Pentru protecţia miocardului s-a aplicat cardioplegia sangvina cu K+ şi Mg++. Bioptatele din atriul drept prelevate iniţial, la 55 şi 110 min. de clamp aortal, colorate cu hematoxilină-eozină, Van-Gieson şi cu picrofuxină după metoda Lie au fost examinate la microscopul fotonic. La momentul clampării aortei concomitent cu schimbările ischemice cronice se evidenţiază modificări iniţiale caracteristice apoptozei: pierderea contactului intercelular, ondularea şi fragmentarea cardiomiocitelor, reducerea volumului celular, nucleul îşi pierde forma iniţială (alungire, bombare, fragmentare). Captarea fuxinei (ceea ce denotă gradul de hipoxie celulară) la această etapă este mai mult la nivelul unor organite citoplasmatice. La 55 minute de clamp aortal, respectiv după 2 reperfuzii, se observă cele mai vaste modificări microscopice ce definesc apoptoza. Hipoxia celulară este marcantă – fuxinofilia cuprinde toată aria celulară, celule solitare şi grupuri de celule. La 110 minute de clamp aortal, la cea de-a cincia microcardioplegie/reperfuzie, se observă modificări celulare caracteristice apoptozei de intensitate medie. Modificările hipoxice par a fi mai puţin manifestate. Concluzii: Ischemia miocardului indusă în operaţiile cu CEC stimuleaza procesul de apoptoză a cardiomiocitelor. Repertfuzia repetată a miocardului cu microcardioplegie atenuează schimbările hipoxice, lăsând impresia de precondiţionare a muşchiului inimii. Dezvoltarea apoptozei cardiomiocitelor impune aplicarea agenţilor cu efect antiapoptotic pe perioada arestului cardiac.Apoptosis, originally defined as programmed cell death, is beyond the framework when it comes to medical conditions such as acute myocardial ischemia. It is of increased interest as part of changes in the myocardium of patients with valvular heart disease, undergoing open heart surgery. The study includs 25 patients with rheumatic valvular heart disease undergoing prosthetic mitral valve surgery and tricuspid valve annuloplasty. For myocardial protection blood cardioplegia with K + and Mg + + was applied. Samples, taken from the right atrium at 1-2, 55 and 110 minutes after aortic cross-clamping, stained with hematoxylin-eosin, Van Gieson and Lie, were examined in photon microscope. At initial stage of aortic Xclamp, chronic ischemic changes are completed by changes proper for apoptosis: loss of intercellular contact, waving and cardiomyocyte fragmentation, reduced cell volume. The nucleus loses its original shape through elongation, swelling, fragmentation. Fuxin capture (which reveals a cellular hypoxia) at this stage is more of the cytoplasmic organelles. At 55 minutes of aortic clamp, i.e. after 2 reperfusion, were observed the largest microscopic changes that define apoptosis. Cellular hypoxia was marked: fuxinofilia includes all areas of solitary cells and cell clusters. At 110 minutes of aortic clamp, after the fifth microcardioplegy / reperfusion, apoptotic cellular changes are of medium intensity. Hypoxic changes appear to be less manifest. Conclusions: Myocardial ischemia induced by CPB operations stimulates cardiomyocyte apoptosis process. Repeated reperfusion of hypoxic myocardium with microcardioplegy attenuates hypoxic changes, giving the effect of preconditioning of the heart muscle. Development of cardiomyocyte apoptosis requires the application of antiapoptotic agents during cardiac arrest