The ethical dilemmas of the physician in the context of sports doping

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaStudiu realizat cu suportul proiectului 20.80013.8007.1B “Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” din cadrul proiectului bilateral moldo-turc (2021-2022), conducător de proiect: Jucov Artiom, dr. șt. med., conf. univ., autoritatea contractantă: Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare.Study conducted with the support of the project 20.80013.8007.1B “Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” within the bilateral Moldovan-Turkish project (2021-2022), project leader: Jucov Artiom, PhD, assoc. prof., contracting authority: National Agency for Research and Development.Introducere. Etica medicală este parte componentă a activității sportive din cauza rolului crucial al medicilor în politicile și practicile anti-doping, precum și în dezvoltarea și administrarea de substanțe sau metode ergogenice pentru sportivi. Scopul lucrării. Analiza argumentelor etice privind practicile și politicile anti-doping și de a evalua practicile anti-doping actuale în contextul eticii medicale. Material și Metode. Cercetarea este bazată pe analiza și sinteza literaturii, metoda dialectică, metoda bioetică. Rezultate. Codul mondial anti-doping prevede că sportul are o valoare intrinsecă, denumit „spiritul sportului” care reprezintă celebrarea spiritului uman, a corpului și a minții și include etica, fair-play-ul și onestitatea. Rolul lucrătorului medical în practicile antidoping ridică întrebări etice cu privire la relația medic-pacient, principiul nedăunării, intimitatea și confidențialitatea pacientului, precum și corectitudinea și justiția în alocarea resurselor. Din perspectiva sănătății publice, există preocupări cu privire la prevalența ridicată a utilizării necontrolate, nesupravegheate din punct de vedere medical a substanțelor și metodelor ergogenice de către populația generală și sportivii amatori. Concluzii. În contextul polemicilor cu privire la reconsiderarea conceptelor de „spirit al sportului” sau „fair-play” profesioniștii medicali se confruntă cu dilemele morale, fapt ce necesită o abordare mai cuprinzătoare a rolului eticii medicale în contextul practicilor anti-doping.Background. Medical ethics is an integral part of sports because of the crucial role of physicians in anti-doping policies and practices, as well as in the development and administration of ergogenic substances or methods for athletes. Objective of the study. To analyze ethical arguments regarding anti-doping practices and policies and evaluate current anti-doping practices in the context of medical ethics. Material and Methods. The research is based on the analysis and synthesis of literature, the dialectical method, the bioethical method. Results. The World Anti-Doping Code states that sport has an intrinsic value, called the „spirit of sport” which is the celebration of the human spirit, body and mind and includes ethics, fair play and honesty. The role of the medical worker in anti-doping practices raises ethical questions about the physician-patient relationship, the principle of nonmaleficence, the privacy, and confidentiality of the patient, and fairness and justice in the allocation of resources. From a public health perspective, there are concerns about the high prevalence of uncontrolled, medically unsupervised use of ergogenic substances and methods by the general population and amateur athletes. Conclusion. In the context of controversies regarding the reconsideration of the concepts of „spirit of sport” or „fair play”, medical professionals face moral dilemmas, which requires a more comprehensive approach to the role of medical ethics in the context of anti-doping practices

The condition of doubt in pharmaceutical practice: bioethical aspects

Philosophy and Bioethics Departement, State Medical and Pharmaceutical University “Nicolae Testemitanu” Chisinau, Republic of MoldovaIntroduction: Veracity is one of the principles of biomedical ethics that set truth telling as a rule in medical professionals' relations with patients. However, in daily pharmacy practice, the principle of veracity is violated in different ways: by the act of lying, omission or by deliberative cloaking of information in jargon or language that fails to convey information in a way that can be understood by the recipient or that intentionally misleads the patient. Sometimes, the pharmacist faces a problem of what the patient should be told, because he (the pharmacist) is not yet sure what the facts are, situation which in health care is referred to as the “condition of doubt”. This problem also relates to the ethics of relations between health care professionals. Often, in daily practice, pharmacists when filling in doctor’s prescriptions might disagree about the assigned medication and based on their legitimate right to “correct” doctor’s “potential” mistakes, might suggest a safer alternative for the patient. This leads to conflicts between pharmacists and doctors in patient’s treatment. Purpose and objectives: Analysis of moral dilemmas related to the “condition of doubt” in pharmacy practice on behalf of bioethical principle of veracity and ethics of the relation between medical professionals. Materials and methods: The research was based on the analysis of relevant scientific literature (articles, conference and symposium papers), case studies and ethical (bioethical) codes of medical professionals through the application of analytical, bioethical, comparative, medical-historical methods. Results: The traditional Hippocratic medical code of ethics does not require that medical professionals deal honestly with patients and accept lies when they produce more good than harm for the patient, while the modern ethical codes, following the principle of veracity, consider truthfulness as part of the essential characteristics of the pharmacist. Veracity focuses on the inherent moral element, such as the patient’s right to be told the truth. Before disclosing information, the pharmacist should have the sense of exactly what he should tell the patient. The confusion referred to as the condition of doubt may be in regards to a diagnosis about which the pharmacist has only a preliminary suspicion (in case of innovative therapies where the effects of therapy are not very clear) or the pharmacist has only a limited understanding of the patient’s condition (compared with the doctor’s knowledge). The professional codes foresee that if the medical professional does not posses enough knowledge or experience in order to guarantee adequate care, he or she shall consult other professionals or guide the patient towards further advice from another medical staff. However, in practice this rule is not always respected neither by pharmacist nor doctors. Facing the condition of doubt alone, the pharmacist either lives with the uncertainty, or risks being dishonest leading to the quality of the pharmaceutical care being affected. Conclusion: moral dilemmas of condition of doubt can be resolved considering the reasonable person standard (the pharmacist should say what the reasonable patient would want to know before consenting) and the principle of autonomy (the patient must be told what he or she needs to know to make an informed choice, even if the information is doubtful) and developing a more advanced pharmacist-doctor working relationship system

Dileme etice ale medicului în contextul dopajului sportiv

Background. Medical ethics is an integral part of sports because of the crucial role of physicians in anti-doping policies and practices, as well as in the development and administration of ergogenic substances or methods for athletes. Objective of the study. To analyze ethical arguments regarding anti-doping practices and policies and evaluate current anti-doping practices in the context of medical ethics. Material and Methods. The research is based on the analysis and synthesis of literature, the dialectical method, the bioethical method. Results. The World Anti-Doping Code states that sport has an intrinsic value, called the „spirit of sport” which is the celebration of the human spirit, body and mind and includes ethics, fair play and honesty. The role of the medical worker in anti-doping practices raises ethical questions about the physician-patient relationship, the principle of nonmaleficence, the privacy, and confidentiality of the patient, and fairness and justice in the allocation of resources. From a public health perspective, there are concerns about the high prevalence of uncontrolled, medically unsupervised use of ergogenic substances and methods by the general population and amateur athletes. Conclusion. In the context of controversies regarding the reconsideration of the concepts of „spirit of sport” or „fair play”, medical professionals face moral dilemmas, which requires a more comprehensive approach to the role of medical ethics in the context of anti-doping practices.Introducere. Etica medicală este parte componentă a activității sportive din cauza rolului crucial al medicilor în politicile și practicile anti-doping, precum și în dezvoltarea și administrarea de substanțe sau metode ergogenice pentru sportivi. Scopul lucrării. Analiza argumentelor etice privind practicile și politicile anti-doping și de a evalua practicile anti-doping actuale în contextul eticii medicale. Material și Metode. Cercetarea este bazată pe analiza și sinteza literaturii, metoda dialectică, metoda bioetică. Rezultate. Codul mondial anti-doping prevede că sportul are o valoare intrinsecă, denumit „spiritul sportului” care reprezintă celebrarea spiritului uman, a corpului și a minții și include etica, fair-play-ul și onestitatea. Rolul lucrătorului medical în practicile antidoping ridică întrebări etice cu privire la relația medic-pacient, principiul nedăunării, intimitatea și confidențialitatea pacientului, precum și corectitudinea și justiția în alocarea resurselor. Din perspectiva sănătății publice, există preocupări cu privire la prevalența ridicată a utilizării necontrolate, nesupravegheate din punct de vedere medical a substanțelor și metodelor ergogenice de către populația generală și sportivii amatori. Concluzii. În contextul polemicilor cu privire la reconsiderarea conceptelor de „spirit al sportului” sau „fair-play” profesioniștii medicali se confruntă cu dilemele morale, fapt ce necesită o abordare mai cuprinzătoare a rolului eticii medicale în contextul practicilor anti-doping.Studiu realizat cu suportul proiectului 20.80013.8007.1B “Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” din cadrul proiectului bilateral moldo-turc (2021-2022), conducător de proiect: JUCOV Artiom, dr. șt. med., conf. univ., autoritatea contractantă: Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltar

VALUE-BASED EDUCATION IN THE CONTEXT OF ANTI-DOPING PROGRAMS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Mișcarea mondială antidoping susține că educația bazată pe valori este una dintre componentele de bază ale programelor de combatere ale dopajului în sport. Aceste programe ar trebui să încurajeze atitudini pozitive față de antidoping în sport și atitudini negative față de manipulări, corupție, comportament neadecvat și exploatare și ar trebui să fie furnizate tuturor actorilor implicați în activitatea sportivă, inclusiv sportivii, antrenorii, cadrele medicale, etc. Scopul lucrării. Sistematizarea experienței practice a programelor de educație anti-doping și configurarea unui model de educație antidoping bazat pe valori pentru diferite categorii de utilizatori. Material și Metode. Cercetarea este bazată pe analiza și sinteza literaturii, studiile calitative prin metoda focus-grupului. Rezultate. Se disting trei niveluri competență antidoping formată – de importanță profesională, de bază și individual-adaptivă pe baza criteriilor (cognitiv, valoric, comportamental) și indicatorilor de formare a educației anti-doping a subiectului și, în consecință, nivelul de competențe antidoping. Sunt evidențiate șapte valori, care caracterizează componenta antidoping a cadrelor didactice și antrenorilor angajați în predarea programelor de educație antidoping și sunt cele mai esențiale pentru dezvoltarea competenței antidoping (sănătate, responsabilitate, disciplină, onestitate, voință puternică, dezvoltare și cunoaștere). Concluzii. Programul educațional antidoping are ca scop formarea intoleranței față de dopaj în rândul studenților pentru a preveni dopajul în mediul sportiv; se caracterizează printr-o concentrarea nu doar pe informare, dar și pe sfera valoric-motivațională, formarea unei atitudini personale cu privire la inacceptabilitatea acestui fenomen.Background. The global anti-doping movement argues that values-based education is one of the core components of anti-doping programs in sport. These programs should encourage positive attitudes towards anti-doping in sports and negative attitudes towards manipulation, corruption, inappropriate behavior, and exploitation and should be provided to all actors involved in sports, including athletes, coaches, healthcare professionals, etc. Objective of the study. Systematize the practical experience of anti-doping education programs and configure a value-based anti-doping education model for different categories of users. Material and Methods. The research is based on the analysis and synthesis of literature, the dialectical method, the bioethical method. Results. There are three levels of anti-doping competence formed - of professional importance, basic and individual-adaptive based on the criteria (cognitive, value, behavioral) and indicators of training of anti-doping education of the subject and, consequently, the level of anti-doping skills. Seven values are highlighted, which characterize the anti-doping component of teachers and coaches engaged in teaching anti-doping education programs and are the most essential for the development of anti-doping competence (health, responsibility, discipline, honesty, strong will, development, and knowledge). Conclusion. The anti-doping education program aims to form doping intolerance among students to prevent doping in sports; it is characterized by a concentration not only on information, but also on the value-motivational sphere, the formation of a personal attitude regarding the unacceptability of this phenomenon

Impact of COVID-19 pandemic on athletes’ health

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaStudy conducted with the support of the bilateral Moldovan-Turk project 20.80013.8007.1B “Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” (2021-2022), project leader: Jucov Artiom, PhD., assoc. prof., contracting authority: National Agency for Research and Development.Studiu realizat cu suportul proiectului bilateral moldo-turk 20.80013.8007.1B “Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” (2021-2022), conducător de proiect: Jucov Artiom, dr. șt. med., conf. univ., autoritatea contractantă: Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare.Introducere. Pandemia Covid-19 a influențat negativ starea de sănătate fizică și psihică a sportivilor de performanță. Schimbarea regimului, restricția accesului la sălile de antrenament și anularea evenimentelor sportive au avut consecințe asupra sănătății sportivilor tineri. Scopul lucrării. Elaborarea strategiei de prevenire a dopajului și menținere a gradului de măiestrie sportivă în condițiile de pandemie pe baza organizării eficiente a procesului de antrenament cu caracter individual. Material și metode. Prin aplicarea metodelor mixte de cercetare în cadrul proiectului bilateral „Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” va fi studiat impactul pandemiei Covid-19 asupra fenomenului de dopaj și a sănătății sportivilor. Rezultate. Strategia de prevenire a consolidat acțiunile serviciilor de medicină sportivă și sănătate publică în direcția monitorizării factorilor mediului, alimentației și stării de sănătate a sportivilor, ceea ce corespunde cu direcțiile de bază ale Politicii Naționale de Sănătate din Republica Moldova. S-au realizat activități de colectare continuă, analiză, interpretare și diseminare a datelor privind starea de sănătate a sportivilor și factorii care o determină. Au fost elaborate recomandări destinate pedagogilor, psihologilor, medicilor, antrenorilor pentru instruirea sportivilor în domeniul profilaxiei stărilor morbide și a reacțiilor de răspuns la condițiile de criză. Concluzie. Pandemia Covid-19 a avut un impact crucial asupra stării de sănătate fizică și psihică în sportul de performanță. Organizarea corectă a antrenamentelor individuale va preveni fenomenul de dopaj în rândul sportivilor.Background. The pandemic generated by the Covid-19 virus negatively influenced the physical and mental health of performance athletes. Changing the diet, restrictions on access to gyms, cancellation of sporting events had consequences on the physical and mental health of young athletes. The objective of the study. Elaboration of the strategy for doping prevention and maintaining the degree of sportsmanship in pandemic conditions based on the efficient organization of the individual training process. Material and methods. By applying, the mixed research methods within the bilateral project „Capacity building of Anti-doping Research and Collaboration through Initiatives in medical Education (CAROLINE)” will be studied the impact of the Covid-19 pandemic on the doping phenomenon and the health of athletes. Results. The prevention strategy has strengthened the actions of sports medicine and public health services in the direction of monitoring environmental factors, nutrition and health status of athletes, which corresponds to the basic directions of the National Health Policy of the Republic of Moldova. There were activities of continuous collection, analysis, interpretation and dissemination of data on the athletes’ health and the factors that determine it. Recommendations have been developed for pedagogues, psychologists, doctors, and coaches to train athletes in disease prevention and response to crisis conditions. Conclusion. The Covid-19 pandemic had a crucial impact on physical and mental health of performance sport. Efficient organization of individual training will prevent the doping phenomenon among athletes

Impactul medicalizării și a farmaceuticalizării asupra calității vieții populației vulnerabile

Background. Access to medical services is one of the benchmarks for assessing the quality of life of the population. Due to the major role of the pharmaceutical industry, there is a need to assess the influence of medicalization and pharmaceuticalization on the quality of life of vulnerable sections of the popu Objective of the study: is to elucidate the interdependence between medicalization, pharmaceuticalization and quality of life on the vulnerable category of the population. Material and Methods. Meta-analysis of studies identified in the databases: NCBI, PubMed / MedLine, JSTOR on the impact of medicalization and pharmaceutical on the vulnerable population and how the quality of life is affected. Results. The strong tendency to ”medicalize” health problems often focuses on increased financial and geographical access to health services and medicines in policies for vulnerable populations with poor health. This approach has a positive impact on public health, but neglects the social and economic causes of vulnerability. In addition to access to health services, policies focused on ensuring economic security, education, housing, nutrition/food security and the environment are also critical in efforts to improve health among socially disadvantaged populations. Conclusion. Medicalization and pharmaceuticalization contribute to improving the quality of life of vulnerable population. Focusing policies on ensuring the socio-economic security of the population is the fundamental source for improving the health of the vulnerable population. Introducere. Accesul la servicii medicale reprezintă unul din reperele de evaluare a calității vieții populației. Datorită rolului major al industriei farmaceutice apare necesitatea aprecierii influenței medicalizării și farmaceuticalizării asupra calității vieții categoriilor vulnerabile de populație. Scopul lucrării. Constă în elucidarea interdependenței dintre medicalizare, farmaceuticalizare și calitatea vieții asupra categoriei vulnerabile de populației. Material și Metode. Meta-analiza studiilor identificate în bazele de date: NCBI, PubMed/MedLine, JSTOR privind impactul medicalizării și a farmaceuticalizării asupra populației vulnerabile și a modului în care este afectată calitatea vieții. Rezultate. Tendința puternică de a „medicaliza” problemele de sănătate se concentrează adesea pe accesul financiar și geografic sporit la serviciile de sănătate și medicamente în politicile destinate populațiilor vulnerabile cu stare de sănătate precară. Această abordare are impact pozitiv asupra sănătății publice, dar neglijează cauzele sociale și economice ale vulnerabilității. Pe lângă accesul la serviciile medicale, politicile focalizate pe asigurarea securității economice, educație, locuințe, nutriție / securitate alimentară și mediu sunt, de asemenea, critice în eforturile de îmbunătățire a sănătății în rândul populației defavorizate social. Concluzii. Medicalizarea și farmaceuticalizarea contribuie la îmbunătățirea calității vieții a categoriilor vulnerabile de populație. Focalizarea politicilor asupra asigurării securității socioeconomice a populației reprezintă sursa fundamentală pentru îmbunătățirea sănătății populației vulnerabile

Conceptul de vulnerabilitate în activitatea medicală. Sinteze bioetice

Background. Vulnerability is a characteristic of the human condition that have various aspects. Application of bioethics in the analysis of the concept of vulnerability is guided by the need to establish an integral image of it with possibilities of real applications in clinical medical activity. Objective of the study. Configuring bioethical landmarks of vulnerability in the medical system. Material and Methods. It includes the synthesis of various scientific materials in the field of bioethics and medicine, identified in the databases: PubMed, MedLine, JSTOR. The analytical and comparative methods were mainly used. Results. 24 papers were included in the final synthesis. The manifestation of vulnerability in the medical act concerns three dimensions: 1) the human body is characterized by physical vulnerability in dynamics; 2) susceptibility to side effects may be accompanied by emotional vulnerability; 3) limited knowledge about health can lead to cognitive vulnerability. It is the task of bioethics to achieve the symmetry between the vulnerable person and the medical professional who must be able to provide the expected support. Conclusion. The bioethical approach to vulnerability contributes to updating the targeted concept for medical activity as a whole. The analysis of the types and degree of vulnerability advances the task of identifying the level of vulnerability of the person, as well as the process of its mitigation. Introducere. Vulnerabilitatea este o caracteristică a condiției umane ce include diverse abordări. Antrenarea bioeticii în analiza conceptului de vulnerabilitate este ghidată de necesitatea constituirii unei imagini integrale a acesteia cu posibilități de aplicații reale în activitatea medicală clinică. Scopul lucrării. Configurarea unor repere bioetice ale vulnerabilității în sistemul medical. Material și Metode. Înglobează sinteza diverselor materiale științifice cu subiecte în bioetică și medicină, identificate în bazele de date: PubMed, MedLine, JSTOR. S-au utilizat preponderent metodele analitică și comparativă. Rezultate. În sinteza finală au fost incluse 24 lucrări. Manifestarea vulnerabilității în actul medical vizează trei dimensiuni: 1) corpului uman îi este atribuită o vulnerabilitate fizică în dinamică; 2) susceptibilitatea la reacții adverse poate fi însoțită de vulnerabilitate emoțională; 3) cunoștințele cu privire la starea de sănătate poate determina vulnerabilitate cognitivă. Bioeticii îi revine sarcina să realizeze simetria între persoana vulnerabilă și lucrătorul medical care trebuie să fie capabil de a oferi sprijinul scontat. Concluzii. Abordarea bioetică a vulnerabilității contribuie la actualizarea conceptului vizat pentru activitatea medicală în ansamblu. Analiza tipurilor și gradului de vulnerabilitate înaintează sarcina identificării nivelului vulnerabilității persoanei, precum și procesul atenuării acesteia

VULNERABILITY IN INSTITUTIONALIZED SENIORS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. În geriatrie termenul „vulnerabilitate” sau “pre-fragilitate” implică un aspect multidimensional, printre care, multimorbiditatea, incapacitatea funcțională, problemele cognitive și socio-economice la vârstnici. Scopul. Evaluarea prevalenței vulnerabilității la vârstnicii instituționalizați în contextul fragilității pentru identificarea indicilor informaționali de valoare. Material și metode. Studiul epidemiologic a inclus 301 vârstnici instituționalizați (72,95 ± 0,36 ani), sindromul de fragilitate(SF) determinat conform criteriilor screening Fried, Indice Groningen, vulnerabilitatea VES-13, respondenții au fost examinați conform evaluării geriatrice complexe (EGC) – Katz, Lawton, Tinetti, MMSE, Hamilton, statutul nutrițional MNA. Rezultatele au fost analizate în programul software Statistics 7. Rezultate. Din cei 301 de vârstnici implicați în studiu conform criteriilor screening Fried-vârstnici robuști – 87 (28,90%), pre-fragili (vulnerabili) – 86 (28,57%), fragili–128 (42,52%). Vârstnicii pre-fragili au prezentat valoarea medie a scorului VES-13 – 5,46 ± 0,32; conform EGC: autonomia–scorul Katz (11,16 ± 0,13), Lawton (13,65 ± 0,29), mersul și echilibrul Tinetti (22,08 ± 0,50), statutul cognitiv MMSE (25,51 ± 0,28), depresia Hamilton (5,01 ± 0,39), statutul nutrițional MNA (24,83 ± 0,35), performanța fizică SPPB (8,44 ± 0,31), Groningen (5,48 ± 0,26).Valorile medii ale scorurilor Lawton și Tinetti au avut corelații directe cu reducerea vitezei mersului – Rr = -0,42; p < 0,05, respectiv – Rr = 0,55; p < 0,05. Concluzie. Rezultatele studiului relevă statutul fizic și emoțional cele mai afectate pe fundal de vulnerabilitate, ceea ce reprezintă un risc foarte crescut de deteriorare a sănătății pe parcursul procesului de îmbătrânire.Background. In geriatrics, the term „vulnerability” or „pre-fragility” implies a multidimensional aspect, among which, multimorbidity, functional incapacity, cognitive and socio-economic problems in the elderly. Objective of the study. Assessment of the prevalence of vulnerability in institutionalized elderly in the context of fragility to identify valuable information indices. Material and Methods. The epidemiological study included 301 institutionalized elderly (72.95 ± 0.36 years), fragility syndrome (FS) determined according to the screening Fried criteria, Groningen Index, vulnerability VES-13, respondents were examined according to Complex Geriatric Assessment (CGA) – Katz, Lawton, Tinetti, MMSE, Hamilton, MNA nutritional status. The results were analyzed in the Statistics 7 software program. Results. Of the 301 elderlies involved in the study according to the screening Fried criteria-robust elderly-87 (28.90%), pre-fragile (vulnerable)-86(28.57%), fragile – 128 (42.52%). Pre-fragile showed the mean value of VES13 – 5.46 ± 0.32; according to CGA: autonomy– Katz score (11.16 ± 0.13), Lawton (13.65 ± 0.29), gait and balance Tinetti (22.08 ± 0.50), cognitive status MMSE (25.51 ± 0.28), Hamilton depression (5.01 ± 0.39), MNA nutritional status (24.83 ± 0.35), SPPB physical performance (8.44 ± 0.31), Groningen (5.48 ± 0.26). The average values of Lawton and Tinetti scores had direct correlations with the reduction of walking speed – Rr = -0.42; p < 0.05, respectively – Rr = 0.55; p < 0.05. Conclusion. The results of the study reveal the most affected physical and emotional status due to vulnerability, which represents a high risk for health deteriorating during the aging process

Bioethical reflections on the doping phenomena and sports ethics

In professional sport, doping is the use of prohibited drugs that improve the physical performance of athletes. Historically speaking, the origins of doping in sports have their roots since the ancient times, and the opinions of the public and of the athletes have varied greatly from country to country over the years. The general tendency among sports authorities and organizations over the last few decades has been to strictly regulate the consumption of doping substances in sports. The reasons for the ban are in particular the health risks of drugs that improve performance, equal opportunities for athletes and the benefits of sport without doping for the entire society. Public debates associated with the use of substances with a recent doping effect have entered the focus of bioethics, which could become an effective lever in guiding moral decisions in sport

The impact of medicalization and pharmaceuticalization on the quality of life of the vulnerable population

Access to medical services is one of the benchmarks for assessing the quality of life of the population. Due to the major role of the pharmaceutical industry, there is a need to assess the influence of medicalization and pharmaceuticalization on the quality of life of vulnerable sections of the population. Focusing policies on ensuring the socio-economic security of the population is the fundamental source for improving the health of the vulnerable population