Tactics to patients with acute colangitis and mechanical jaundice

Catedra Chirurgie nr.1 “Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Colangita acută severă și icterul mecanic decurge concomitent cu afectarea și organelor zonei hepato-bilio-pancreatoduodenale şi a schimbărilor la nivelul papilei duodenale mari. Scopul: Importanța tratamentului minim-invazit în diagnosticul și tratamentul colangitei acute și icterului mecanic. Material și metode: Analiza retrospectivă efectuată a 470 pacienți, în IMSP IMU, în perioada 2016-2017. Selecţia pacienţilor s-a efectuat în baza diagnosticului clinico-imagistic de icter obstructiv și anamneză. Rezultate: A predominat sexul masculin în raport de 1:1,3 (femei:bărbați), după vârstă a predominat grupa de vârstă 61 – 70 ani - 136 pacienți (29%), urmată de 71 – 80 ani - 106 pacienți (22,5%) și de 41 – 50 ani - 106 pacienți (22,5%), peste 80 ani - 24 pacienți (5%). Adresarea tardivă, în mare majoritate peste 72 ore - 348 pacienți (74%). Pacienţii cu colangită acută și icter mecanic au necesitat o atitudine promtă, în primile 24 – 48 ore efectuarea decompresiei biliare prin: (1) colangiopancreatografie retrogradă endoscopică cu sfincterotomie endoscopică (ERCP cu STE) la 380 pacienți (81%), cu amplasarea drenajului biliar intern – 48 pacienți (12,6%); (2) drenare transparietohepatică (TPH) la 19 pacienți (4%); (3) iar la 71 pacienți (15%) a fost imposibil tratamentului minim-invaziv. Cauzile ce au provocat icterul mecanic și colangitei au fost următoarele: coledocolitiaza -133 pacienți (35%), diverticuli parapapilari - 65 pacienți (17%), Tumora Klatskin - 10 pacienți (3%), stenoza papilei duodenale mari 152 pacienți (40%), neo cap de pancreas - 19 pacienți (5%). Concluzii: Examenul endoscopic ne permite determinarea cauzei și rezolvarea ei unimomental, indiferent de gradul severității colangitei acute și nivelul de obstrucție al căilor biliare. Necesitatea în specialiști și tehnică endoscopică este considerabilă, pentru a acoperi problema dată.Background: Severe acute cholangitis and mechanical jaundice develops concomitant with other impairments of the hepato-biliopancreato-duodenal region and changes in the large duodenal papillary. Purpose: The importance of minimally invasive treatment in the diagnosis and treatment of acute cholangitis and mechanical jaundice. Methods and materials: The retrospective analysis of 470 patients in the IMSP IMU during 2016-2017. Patient selection was performed according to the clinical-imaging diagnosis of obstructive jaundice and anamnesis. Results: Male predominates in relation to 1: 1.3 (women: men), age group 61-70 years predominated - 136 patients (29%), followed by 71-80 years - 106 patients (22 , 5%) and 41-50 years - 106 patients (22,5%), over 80 years - 24 patients (5%). The late referral, mostly over 72 hours - 348 patients (74%). Patients with acute cholangitis and mechanical jaundice required a prompt attitude in the first 24 to 48 hours and biliary decompression was performed: (1) endoscopic retrograde cholangiopancreatography with endoscopic sphincterotomy (ERCP with spincterotomy) in 380 patients (81%) and internal biliary drainage insertion - 48 patients (12,6%); (2) trans-parieto-hepatic drainage in 19 patients (4%); (3) and in 71 patients (15%), minim-invasive treatment was impossible. Causes of jaundice and cholangitis were: cholecystitis - 133 patients (35%), parapapillary diverticulitis - 65 patients (17%), Klatskin Tumor - 10 patients (3%), high duodenal duct stenosis 152 patients (40%), neo pancreas head - 19 patients (5%). Conclusion: The endoscopic examination allows us to determine the cause and solve it unimodal regardless to the severity of the acute cholangitis and the level of obstruction of the bile ducts. The need for specialists and endoscopic technicians is considerable in order to cover the problem

Results of the treatment of pancreatic cephalic tumours hospitalised through an emergency

Scop. Analiza rezultatelor tratamentului chirurgical (paliativ și rezecțional) la pacienții cu tumori pancreatice (TP) cefalice spitalizați în urgență. Materiale şi metode. Studiu retrospectiv-prospectiv, 2016-2021, 185 pacienţi cu TP, B:F/1:1, vârsta medie 62,8±12,7 ani. Adresarea a fost determinată de icter în 121 (65,5%) cazuri, formaţiune intraabdominală – 41 (22,2%), abdomen acut – 23 (12,4%). Diagnosticul s-a stabilit: la 147 (79,5%) − prin TC; la 14 (7,6%) – prin RMN şi la 102 (55,1%) – la CPGRE. În 163 (88,1%) cazuri TP era localizată cefalic, în 22 (11,9%) − corporeo-caudal (excluși din studiu). În 14,7% cazuri (24 pacienți cu tumora cefalică) s-a refuzat orice procedura terapeutică. Pacienţii s-au repartizat în trei loturi: lot.I – stentare biliară la CPGRE sau transparietohepatică (87), lot. II – derivație biliodigestivă (25), lot. III – rezecţie pancreatoduodenală (27). Rezultate. Lotul I − 87 (62,6%) cazuri, vârsta m=65,6±11,7 ani, bilirubinemia m=222±122 mmol/l, durata spitalizării m=10,7±6,4 zile, mortalitatea p/op – 9 (10,3%). Lotul II – 25 (18%) cazuri, vârsta m=61,2±10,9 ani, bilirubinemia m=86,0±17,0 mmol/l, durata spitalizării m=21,2±10 zile, mortalitatea p/op – 4 (16%). Lotul III – 27 (19,4%) pacienți, vârsta m=57,9±8,1ani, bilirubinemia m=127±53 mmol/l, 8 (29,6%) cazuri au fost stentați preoperator (bilirubinemia m=218,8±65,7 mmol/l), durata spitalizării m=30,2±13,8 zile, mortalitatea p/ op – 4 (14,8%). Concluzii. Examenul imagistic (TC cu angiografie și/sau RMN) este de prima intenție în diagnosticul și stabilirea tacticii chirurgicale pentru TP. Stentarea căilor biliare este o soluție frecvent aplicată pentru rezolvarea icterului în TP cefalice. Rata operațiilor rezecționale cu viza de radicalitate rămâne sub limitată mondială raportată din cauza diagnosticului tardiv și simptomatologiei nespecifice.Aim of study. To analyze the outcomes of surgical treatment (palliative and radical) in patients with cephalic pancreatic tumors (PTs) admitted to hospital through an emergency. Materials and methods. Retrospective-prospective study, 2016-2021, 185 patients with PT, gender ratio 1:1, mean age 62,8±12,7 years. Cause of admission: jaundice 121 (65,5%) cases, intraabdominal mass 41 (22,2%), and acute abdomen 23 (12,4%). Diagnosis was established by CT in 147 (79,5%), MRI 14 (7,6%), and ERCP 102 (55,1%). In 163 (88,1%) cases PT was localized cephalic, in 22 (11,9%) - corporeal-caudal (excluded from the study). In 14,7% cases (24 patients with cephalic tumor) any therapeutic procedure was refused. Patients were divided into three groups: group I – minimally invasive decompression (87), group II – biliodigestive bypass (25), group III – pancreaticoduodenal resection (27). Results. Group I – 87 (62,6%) cases, age m=65,6±11,7 years, bilirubin level m=222±122 mmol/l, hospital stay m=10,7±6,4 days, mortality – 9 (10,3%). Group II – 25 (18%) cases, age m=61,2±10,9 years, bilirubin level m=86±17 mmol/l, hospital stay m=21,2±10 days, mortality – 4 (16%). Group III – 27 (19,4%) patients, age m=57,9±8,1 years, bilirubin level m=127±53 mmol/l, in 8 (29,6%) cases preoperative stenting was performed (bilirubin level m=218,8±65,7 mmol/l), hospital stay m=30,2±13,8 days, mortality – 4 (14,8%). Conclusions. Imaging examinations (CT with angiography and/or MRI) are the first option in diagnosis and determining surgical tactics for PTs. Bile ducts stenting is commonly applied in patients with jaundice. The rate of radical surgery remains below the reported world rate because of late diagnosis and non-specific symptoms

Acute pancreatitis post-ERCP and endoscopic sfincterotomy

Catedra Chirurgie nr.1 “Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Catedra Anatomie Topografică și Chirurgie Operatorie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Pancreatita acută (PA) severă este o complicaţie post- colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (Endoscopic Retrograde Cholangiopancreatography - ERCP) şi a manevrelor endoscopice la nivelul sfincterului Oddi – sfincterotomiei endoscopice (STE), incidenţa acesteia situându-se, după cele mai multe studii, în jurul valorii de 5%. Material și metode: S-au studiat retrospectiv fișele a 380 pacienți ce au suportat ERCP cu STE în departamentul de chirurgie al IMSP IMU, în perioada anilor 2016 - 2017. Investigația s-a efectuat pentru suspecție de obstacol a căii biliare principale. S-a manifestat PA post-ERCP cu STE la 69 pacienți (18%). Rezultate: A predominat sexul femenin cu raportul femei/bărbați 6,(6)/1; Grupa de vârstă cu manifestarea de PA post-ERCP și STE a fost 41 – 50 ani, neînsemnat celelate grupe de vârstă. Cauzele ce au contribuit la dezvoltării PA post-STE sau determinat: defecțiuni tehnice în ERCP (27,5%); incizie extinsă pe papilla duodenală mare (≥ 1cm) și atipice (33,3%); anatomie modificată (39,2%). PA post-ERCP și STE a decurs diferit după evoluție și anume: PA ușoară în 78% (54 pacienți) cazuri și PA severă 22% (15 pacienți) cazuri, dintre acestea necrotico-purulente cu complicații 6% (4 pacienți) cazuri. Letalitatea constituind 3% (2 pacienți) cazuri. În scopul profilaxiei PA post-ERCP și STE, pacienții sunt pregătiți de medical anesteziolog (ATI), la necesitate post-procedură pacienții sunt supravegheați și monitorizați în secția ATI. Post-ERCP și STE sunt analgizați, sunt la diet 0 pentru următoarele 12 – 24h, și se aplică sonda nazo-gastrală, iar volumul infuzat nu mai mic de 1,5 – 2l cu soluții cristalode cu spasmolitice, H2 –blocatori, inhibitorii pompei de protoni, analgetice. Concluzii: ERCP cu STE este o investigație endoscopică invazivă cu riscuri majore dar și eficientă cu indicații absolute în patologia căilor biliare extrahepatice și a papilei duodenale mari.Background: Severe acute pancreatitis (PA) is a complication that develops in patients after endoscopic retrograde cholangiopancreatography (ERCP) and other endoscopic maneuvers at the sphincter of Oddi (for example, sphincterotomy), the incidence of which is, according to many studies , around 5%. Methods and materials: Retrospective studies of 380 patients who underwent ERCP with sphincterotomy in the IMSP IEM Surgery Department between 2016 and 2017 were retrospectively studied. Investigations were conducted for suspected obstruction of the main biliary tract. In 69 patients (18%) who underwent ERCP with sphincterotomy PA developed. Results: The female to male ratio is 6, (6) / 1; The age group with the post-ERCP and sphincterotomy PA was 41-50 years, the incidence of other age groups were not significant. Causes that contributed to post-STE or post-STE development: technical failures in ERCP (27.5%); incision enlarged on large duodenal papilla (≥ 1cm) and atypical (33.3%); modified anatomy (39.2%). PA postERCP and sphincterotomy manifested differently, namely: mild PA in 78% (54 patients) cases and severe PA 22% (15 patients) cases, of which necrotic-purulent with complications 6% (4 patients) cases. Lethality was 3% (2 patients) cases. For post-ERCP and sphincterotomy prophylaxis patients are consult by a medical anesthesiologist (ATI), post-procedure requiring patients are monitored in the Intensive Care Department. Patients after the procedure require good analgesic treatment, are at diet 0 for the next 12 - 24h, and the naso-gastric tube is applied, and the infused volume is not less than 1.5-21 with crystalline solutions with spasmolytic, H2 blockers, IPP, analgesics. Conclusion: ERCP with sphincterotomy is an invasive endoscopic investigation with major risks but effective results in patients with absolute indications who represent pathology of extrahepatic bile ducts and large duodenal papillae

Endoscopic treatment of perforated ulcer

Cu introducerea în anul 1976 a agenţilor anti H2, s-a micşorat evident numărul cazurilor de tratament chirurgical adresate ulcerului uo enal sau stomacal. Necatând la aceasta, incidenţa complicaţiilor asociate cu maladie ulceroase, în special perforaţia, practic nu s-a schimbat. Din 1990. când Mouret a descris în primieră suturarea laparoscopică a ulcerului duodenal perforat şi Nathanson. care a e ectuat primul tratament cu succes al ulcerului peptic perforat, metoda laparoscopică a devenit o procedură folosită pe larg. Primele cazuri de tratament laparoscopic al ulcerului perforat în Moldova au fost efectuate în 1997. Studiul prezentat se bazează pe analiza a 54 cazuri de ulcer perforat (48 barbaţi şi 6 femei), spitalizaţi în secţiile de chirurgie a Centrul Naţional Practico-Știinţific in Medicina de Urgenţă cu vârsta medie 25, 16 ani (15-60 ani). Analiza clinică confirmă: tratamentul laparoscopic este .o metoda eficientă de tratament, reduce durata de spitalizare a pacientului, există o reluare rapidă a tranzitului intestinal, iar complicaţiile postoperatorie sunt reduse.With the introduction of H2 receptor antagonist in 1976 there is a significant reduction of elective surgical cases carried out for duodenal and gastric ulcers. However the incidence of complications associated with peptic ulcer disease particularly perforation has not changed appreciably. Since 1990 when Mouret reported the first laparoscopic sutureless repair for a perforated duodenal ulcer and Nathanson the first successful laparoscopic suture repair for perforated peptic ulcer, laparoscopic approach became a widespread procedure. The first cases of treatment laparoscopic of perforated ulcer in Moldova were performed in 1997. The study is based on the analysis of 54 cases of perforated ulcer (48 men and 6 women), hospitalized in the surgical department of the Republican Emergency Hospital, mean age 25, 16 (limits 16 - 60 years). The performed clinical analysis attests that laparoscopic treatment is a safe and efficient method, it reduces the hospitalizing period and has a low rate of complications

Results of medico-surgical approach to the treatment of pancreatic cancer in emergency

Catedra de Chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tumorile pancreatice (TP) reprezintă a cincea cea mai comună cauză de deces. Diagnosticul precoce rămâne o provocare, aceasta determinând rate considerabile de morbiditate şi mortalitate. Material şi metode: Studiu retrospectiv, 2014-2018, 147 pacienţi cu TP, B:F/1:1, vârsta medie 63,82±11,45ani. Adresarea a fost determinată de icter în 101(68,71%) cazuri, formaţiune intraabdominală − 29(19,73%), abdomen acut – 17(11,56%). Diagnosticul s-a stabilit: la 111(75,51%) − prin TC; la 9(6,12%) – prin RMN şi la 75(51,02%) – la CPGRE. În 128(87,07%) cazuri TP era localizată cefalic, în 19(12,95%) − corporeo-caudal. Pacienţii s-au repartizat în trei loturi: lot.I – stentare biliară la CPGRE sau transparietohepatică(58), lot.II – derivație bilio-digestivă(26), lot.III – rezecţie pancreatoduodenală(23) și pancreatectomie distală cu splenectomie(9). În 21,09% cazuri(n=31) s-a refuzat orice procedura terapeutică. Rezultate: Lotul I − 58(50,0%) cazuri, vârsta m=66,88±12,14ani, bilirubinemia m=250,47±146,33mmol/l, durata spitalizării m=9,81±4,8zile, mortalitatea p/op − 2(3,45%). Lotul II – 26(17,69%) cazuri, vârsta m=59,85±11,27ani, bilirubinemia m=112,0mmol/l, durata spitalizării m=22,58±10,32zile, mortalitatea p/op – 2(7,69%). Lotul III – 32(21,77%) pacienți, vârsta m=59,15±9,0ani, bilirubinemia m=87,0mmol/l în TP cefalice, în 8(34,78%) cazuri fiind stentați preoperator (bilirubinemia m=218,5±85,74mmol/l), durata spitalizării m=23,5zile, mortalitatea p/op − 6(18,75%), după duodenopancreatectomie(5), după pancreatectomie distală(1), din cauza complicațiilor septice(4), trombemboliei a.pulmonare(1), pancreonecrozei p/op(1). Concluzii: Examenul imagistic prin TC cu angiografie și/sau RMN este de prima intenție în diagnosticul și stabilirea tacticii chirurgicale în TP. Rata operațiilor rezecționale cu viză de radicalitate rămâne a fi sub limita mondială raportată, consecința diagnosticului tardiv și simptomatologiei nespecifice. Stentarea căilor biliare rămâne cea mai frecventă și, de cele mai multe ori, unica și ultima soluție în rezolvarea icterului mecanic compresiv.Background: Pancreatic tumors (PTs) are the fifth most common cause of death. Early diagnosis remains a challenge; consequently, morbidity and mortality rates are considerable. Methods and materials: Retrospective study, 2014-2018, 147 patients with PT, M:F ratio 1:1, age m=63.82±11.45years. At hospitalization jaundice was determined in 101(68.71%)cases, intra-abdominal tumor – 29(19.73%), acute abdomen − 17 (11.56%). The diagnosis of PT was established: CT in 111(75.51%); NMR − 9(6.12%), ERCP − 75 (51.02%). PTs were located in the head of the pancreas in 128(87.07%) cases, body or tail − 19(12.95%). The patients were divided into three groups: group.I – endoscopic biliary stenting or trans-parieto-hepatic drainage, group.II − biliodigestive derivation(26), group.III - pancreatoduodenal resection(23) and distal pancreatectomy with splenectomy(9). In 21.09%(n=31) cases patients refused any treatment. Results: Group.I − 58(50.0%), age m=66.88±12.14years, serum bilirubin level m=250.47±146,33mmol/l, hospitalization time m=9.81±4.8days, postoperative mortality − 2(3.45 %). Group.II − 26(17.69%), age m=59.85±11.27years, serum bilirubin level m=112.0mmol/l, hospitalization time m=22.58±10.32days, postoperative mortality − 2(7.69%). Group.III − 32(21.77%) patients, age m=59.15±9.0years, serum bilirubin level m=87.0mmol/l in patients with cephalic tumor, in 8(34.78%) cases biliary stent applied preoperatively (serum bilirubin level m=218,5±85,74mmol/l), hospitalization time m=23.5days, postoperative mortality − 6(18.75%), after duodenopancreatectomy(5), distal pancreatectomy(1), because of septic complications(4), pulmonary thromboembolism(1), postoperative pancreonecrosis(1). Conclusion: CT angiography and/or NMR are the first intention to diagnose and establish surgical tactics for PTs. The rate of radical resection remains to be under global level due to late diagnosis and nonspecific symptomatology, biliary stenting remains the most common and, frequently, the unique solution for jaundice in compressive mechanical jaundice

Indirect electroanalytical detection of phenols

A novel indirect electrochemical protocol for the electroanalytical detection of phenols is presented for the first time. This methodology is demonstrated with the indirect determination of the target analytes phenol, 2-chlorophenol, 4-chlorophenol and 2,4-dichlorophenol through an electrochemically adapted optical protocol. This electrochemical adaptation allows the determination of the above mentioned phenols without the use of any oxidising agents, as is the case in the optical method, where pyrazoline compounds (mediators) chemically react with the target phenols forming a quinoneimine product which is electrochemically active providing an indirect analytical signal to measure the target phenol(s). A range of commercially available pyrazoline substitution products, namely 4-dimethylaminoantipyrine, antipyrine, 3-methyl-1-(2-phenylethyl)-2-pyrazolin-5-one, 3-amino-1-(1-naphthylmethyl)-2-Pyrazolin-5-one, 4-amino-1,2-dimethyl-3-pentadecyl-3-pyrazolin-5-one hydrochloride, 3-amino-1-(2-amino-4-methylsulfonylphenyl)-2-pyrazolin-5-one hydrochloride and 4-aminoantipyrine are evaluated as mediators for the indirect detection of phenols. The indirect electrochemical detection of phenol, 2-chlorophenol, 4-chlorophenol and 2,4-dichlorophenol through the use of 4-aminoantipyrine as a mediator are successfully determined in drinking water samples at analytically useful levels. Finally, the comparison of the direct (no mediator) and the proposed indirect determination (with 4-aminoantipyrine) towards the analytical detection of the target phenols in drinking water is presented. The limitation of the proposed electroanalytical protocol is quantified for all the four target phenols

Support of diagnostic tools in nonoperative management of splenic injuries

Clinica Chirurgie N1 „N. Anestiadi”, Clinica ATI „V. Ghereg”, USMF „N. Testemițanu”, Departamentul Imagistică, CNȘPMU, Chișinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Material şi metode: 60 pacienți cu Leziuni Lienale(LL) supuşi MNO. USG(FAST) în 100% s-a efectuat ca prim diagnostic al hemoperitoneului, TC–la 48(80%) pentru aprecierea severității LL, în rest LL a fost diagnosticată ecoscopic sau laparoscopic. În 88% s-a efectuat TC cu contrast, inclusiv cu angiografie (20,83%). Tomografic LL s-au gradat după scara Schweizer(I-V) și scorul Resciniti(1-6), iar cazurile cu angiografie–retrospectiv prin sistemul MDTC. Laparoscopia s-a efectuat la 16(26,67%) pentru argumentarea opțiunii în cazurile dubioase. Rezultate: USG-FAST pozitivă–36(60%), negativă–23(38,3%), în 1(1,6%)–neinformativă. Volumul hemoperitoneului ultrasonografic a variat între 100-750ml. Din FAST-negativi în timp s-au pozitivat 8(34,78%), sensibilitatea metodei constituind 81,8%. Sensibilitatea TC în constatarea LL–95,12%. Conform TC(Schweizer) LL s-au repartizat: gr.I-10(20,8%), gr.II-15(31,2%), gr.III-21(43,7%), gr.IV-2(4,2%); cele severe(III-IV)–47,91%. În 6(10%) eşecuri TC(Schweizer) constată LL gr.II(2) şi gr.III(3). Scorul TC(Resciniti) s-a calculat în 75%, media în gr.II–2,11±0,78; gr.III–4,35±0,84, iar la eşec–4±1,22. Media scorului(Resciniti) la reuşită–2,97±1,75, cu scor 5 în 8(22,2%) cazuri. Conform MDTC, în două eşecuri se constată pseudoanevrism lienal, LL de gr.II și III(Schweizer) devenind grad 4a, iar cazului de succes cu gr.IV(Schweizer) atribuindui-se gr.3. Laparoscopia în 2 cazuri constată ascită la politraumatizații cu LL la TC şi lichid liber în volum exagerat, iar într- un caz a indus eşecul prin dezvoltarea instabilității la aplicarea pneumoperitoneului. Concluzii: USG-FAST este metoda de rutină, rapidă și sensibilă în evidențierea hemoperitoneului. Scara şi scorul TC sunt necesare pentru stabilirea gradului leziunii şi hemoperitoneului, însă sunt doar orientative în prezicerea necesității operației. Sistemul MDTC pare a fi mai exact în prezicerea eşecului. Laparoscopia în cazurile dubioase, dar stabilizate, poate concretiza reuşita MNO. Material and methods: 60 patients with Splenic Injuries(SI) treated nonoperatively (NOM) were included. USG-FAST was used in 100% for hemoperitoneum diagnosis. CT was used in 80% (n=48) contrast enhanced CT (88%) and arteriography (20,83%). For SI grading CT Schweizer Scale and Resciniti score (RS) were preferred, MDTC system being used retrospectively in cases with angiography. Laparoscopy in 16(26,67%) appeared as NOM argument in uncertain cases (polytrauma, hemodynamic instability episodes, coma, excessive fluid volume). Results: USG-FAST positive–36(60%), negative–23(38,3%), non-informative-1(1,6%). Hemoperitoneum ranged between 100-750ml. 8(34,78%) FAST-negative became positive, the sensitivity of method being 81,8%. CT(sensitivity 95,12%) revealed: gr.I-10(20,8%), gr.II -15(31,2%), gr.III -21(43,7%), gr.IV- 2(4,2%); severe trauma(III -IV)-47,91%. In 6(10%) NOM failures were gr.II and III SI. RS was estimated in 75%, with average in gr.II: 2,11±0,78, gr.III: 4,35±0,84, NOM failure: 4±1,22. The average RS in successful NOM: 2,97±1,75, being 5 in 8(22,2%). MDTC system revealed in two NOM failures lienal pseudoaneurism, SI gr.II,III being changed in gr.4a and the successful gr.IV in gr.3. Laparoscopy noted ascites in 2 patients with SI and excessive fluid volume on CT and in one case produced NOM failure by instability development when applying pneumoperitoneum, whithout gr.III SI active haemorrhage. Conclusions: USG-FAST is a routine method, rapid and sensitive in revealing hemoperitoneum. CT scale and score are necessary for grading SI and hemoperitoneum, but are only indicative in predicting surgery. RS<2,5p is safe, between 2,5-4,35 needs follow up. MDTC seems to be more accurate in predicting failure. Laparoscopy in uncertain, but stable patients could confirm successful NOM

Production of Exotic Nuclei via MNT Reactions Using Gas Cells

The use of multi-nucleon transfer (MNT) reactions to produce neutron-rich nuclei in the heavy region has received an increased attention in the last decade. The feasibility of employing such reactions at the FRS Ion Catcher facility at GSI and the IGISOL facility at JYFL is studied using a combination of theoretical calculations and experiment simulations. The reactions are computed within a Langevin-type model, and the Geant program is used to simulate the transport of the resulting products within the experimental setups of the above-mentioned facilities. The angular distribution of ion release, possible target choices and target-to-beam-dump distances are discussed.peerReviewe