Incisional hernias – results of present therapy options

Sp. Sf. Pantelimon, București, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Hernia incizională este cea mai frecventă complicație după operațiile abdominale. Este dificil de estimat exact costul acestei patologii pentru societate. Dacă adăugam la costul intervenției chirurgicale și costul spitalizării, dificultățile operațiilor de recidivă multiplă, costul protezelor, morbiditățile pacienților neoperați, afectarea capacității de muncă și a calității vieții, vom avea magnitudinea problemei dezvoltate de această complicație redutabilă a tuturor intervențiilor chirurgicale. Material și metodă: Am analizat rezultatele mai multor studii de prestigiu ale unor colective românești și internaționale în domeniul herniilor incizionale. Rezultate: Din nefericire rezultatele globale ale tratamentului în hernia incizională oscilează între 12-63% pentru procedeele tisulare și între 2-36% pentru procedeele allopalstice. Abordul chirurgical este cel mai adesea bazat pe traditie si pe liberul arbitru, decat pe evidențe statistice sau ghiduri de tratament. Nu este deloc surprinzător faptul că, în ciuda noilor cuceriri în domeniul defectelor parietale și a folosirii explozive a protezelor, rata de re-operații pentru recidiva incizională se situează la același nivel. Concluzii: Componența operatorie ca unică etiologie în hernia incizională este supraestimată. Datorită faptului că și alți factori etiologici, cunoscuți sau nu, concura la apariția herniei incizionale și la re-recidivă, și datorită faptului că acești “factori” nu sunt deocamdată influențabili de tratamentul medical nu ne rămțne decât să analizăm lucid și responsabil factorii chirurg-dependenți. Greselile de tactică/tehnică chirurgicală trebuie evidențiate, explicate, și înlăturate. Soluția nu este o abordare pur tehnică, ci una fiziologică, în termeni de elasticitate, complianța și rezistența a întregului perete abdominal, deseori modificat profund de marile defecte incizionale.Introduction: incisional hernia is the most common complication after abdominal surgery. It is difficult to estimate the exact cost to society of this pathology. If we add to the cost of surgery and hospitalization costs, the difficulties of relapse multiple operations, the cost of prostheses, unoperated patient morbidity, impaired work capacity and quality of life, the magnitude of the problem we have developed this redoubtable complication of all surgical procedures. Methods: We analyzed the results of several studies of prestigious romanian and international collectives about incisional hernias. Results: Unfortunately, the overall results of treatment in incisional hernia procedures vary between 12-63% for tissular procedures and between 2-36% for allopalstic procedures. Surgical approach is most often based on tradition and the free will, rather than obvious statistical treatment guidelines. Not surprisingly, despite the new advancements in the field of herniology and the use of new parietal prosthesis, the rate of re-operations for recurrent incisional fall at the same level. Conclusions: Surgery as the only component in etiology of incisional hernias is overestimated. Due to the fact that other etiological factors, known or not compete in the emergence and re-incision hernia recurrence, and because these “factors” are not influenced by medical treatment for now, we are just lucid and analyze the factors responsible - surgeon dependent. Mistakes tactics/surgical technique must be highlighted, explained and removed. The solution is not a purely technical approach, but a physiological, in terms of elasticity, compliance and resistance of the entire abdominal wall

Abordul laparoscopic în achalazia cardiei – experienţa personală

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic “Carol Davila” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Obiective. Ne propunem prin prezenta lucrare să analizăm metoda laparoscopică în tratamentul chirurgical al herniei gastrice transhiatale, criteriile de includere pentru chirurgia laparoscopică, limitele metodei şi nu în ultimul rând curba de invăţare într-un serviciu de chirurgie generală. Material şi metodă. Intervalul luat în calcul a fost iunie 2008 – iunie 2011 pe un lot de 9 pacienţii, marea lor majoritate femei, la care s-a intervenit chirurgical laparoscopic pentru achalazia cardiei. Am analizat atât metoda laparoscopică din punct de vedere a abordului în comparatie cu chirurgia clasicaă, cât şi pacienţii din punct de vedere al sexului, vârstei, tarelor asociate. Am practicat miotomie Heller în marea majoritate a cazurilor asociată cu o valvă anterioară Dor. Rezultate. Din punct de vedere al rezultatului postoperator rezultatele sunt cel puţin comparabile cu cele din chirurgia clasică, dar laparoscopia are avantajul invazivităţii minime, duratei scurte de spitalizare, reintegrării socio- profesionale rapide şi, nu în ultimul rând, reducerea costurilor per ansamblu. După o dotare corespunzatoare şi după parcurgerea curbei de învaţare, rezultatele postoperatorii sunt benefice, iar superioritatea metodei, mai ales în cazurile cu patologie asociată marcată, este evidentă. Concluzii. Caracterele expuse ale chirurgiei laparoscopice în patologia incriminată o fac net superioară metodei clasice ma ales prin caracterul minim invaziv şi scurtarea timpului operator şi implicit al celui anestezic. Rezultatele, cel putin comparabile cu cele din chirurgia deschisă, fac din metoda laparoscopică tratamentul de elecţie mai ales din punct de vedere socio- profesional, dar şi din punct de vedere economic

Reconstructia sanului dupa diferitele proceduri chirurgicale adresate cancerului mamar

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic de urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Dintre neoplaziile intalnite la femeie, cancerul mamar o reprezinta pe cea mai frecventa incidenta acestuia fiind in crestere in ultimele decenii. Chirurgia de conservare a sanului este acum larg acceptata drept tratamentul de electie in cancerul mamar.Actualmente, cancerul mamar este abordat in echipe pluridisciplinare, reconstructia dupa diferitele tipuri de interventii de exereza fiind preferata in majoritatea cazurilor. Se are in vedere reconstructia volumului sanului, simetrizarea sanului nou format cu cel controlateral si reconstructia placii areolo-mamare. Material si metoda. Lucrarea de fata are la baza studiul retrospectiv al unui numar de 7 cazuri de cancer mamar tratate in Spitalul Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni” in intervalul Iunie 2008 – Iunie 2011. Au fost luate in calcul atat cazurile la care s-au facut in cadrul aceleasi interventii chirurgicale, cat si cazurile la care reconstructia s-a facut la un anumit interval distanta.Rezultate. Rezultatele au fost bune in cadrul ambelor tehnici – reconstructie imediata dupa ablatie si reconstructie la distanta – insa procentul complicatiilor asociate a fost mai mare pentru reconstructia la distanta, in mare masura datorita remanierilor tisulare aparute intre cele doua interventii chirurgicale. Mortalitatea a fost 0, iar in cadrul morbiditatii am intalnit un caz cu necroza parcelara ce a necesitat o reinterventie pentru grefare si un caz de limforagie persistenta, care odata devenit cronic, a necesitat indepartarea protezei de silicon. Concluzii.-Tehnica de reconstructie este una dificila si minutioasa, al carui rezultat favorabil este dependent atat de alegerea unei tehnici de ablatie potrivita urmata de una de reconstructie individuala cat si de colaborarea interdisciplinara intre chirurgul de chirurgie generala, chirurgul plastician si medicul oncolog- In urma cazurilor prezentate si a rezultatelor foarte bune obtinute optam pentru reconstructia imediata urmata de tratamentul chimioterapeutic specific.-Din experienta noastra consideram extrem de importante indicatia chirurgicala, tehnica pentru care se opteaza, acordul asupra abordului utilizat al membrilor echipei pluridisciplinare si urmarirea postoperatorie atenta

Surgical atitude in suppurative acute pancreatitis

UMF Carol Davila, București, Sp. Sf. Pantelimon, București, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Managementul chirurgical al pancreatitei acute severe(SAP) rămâne încă controversat. Stabilirea indicație chirurgicale și a momentului operator optim este în legătură directă cu morbiditatea și mortalitatea acestei afecțiuni. Decizia chirurgicală se bazează pe criterii clinice,morfologice- examenul computer-tomografic și criterii bacteriologice- necroza sterilă sau infectată. Infecția necrozei pancreatice reprezintă o indicație de necontestat pentru necrozectomia chirurgicală. Material și metodă: Din 2007 până în 2010, un total de 104 de pacienți cu diagnostic de SAP şi cu indicație de intervenție chirurgicală au fost admişi în secția de chirurgie generală. Rezultate: Valoarea medie a scorului APACHE II la internare a fost de 16,4 (în intervalul 8-35). Toți pacienții au necesitat intervenție chirurgicală. Mortalitatea generală a fost 13,4% (14 pacienți). Insuficiență multiplă de organ a fost evidențiată la 41 de pacienți (39,4%). Infarctul miocardic sau embolia pulmonară au fost cauzele de deces la 3 pacienți (2,88%). Vârsta (p <0.0002), scorul APACHE II la internare (p<0,0001) , prezența sau dezvoltarea insuficienței (unice sau multiple) de organ (p<0.002), infecțiile (p<0,02) şi gradul extensiei necrozei pancretice (p <0.04), gradul de control al necrosectomiei (p <0,0001) par a fi în directa relație cu supraviețuirea. Concluzii: Evaluarea chirurgicală, în dinamică,se bazează pe determinările de laborator proprii identificării sepsisului cât și pe o imagistică CT sau RMN care să cuprindă obligatoriu reconstrucții de calitate. Acestea vor asigura o evacuare completă a necrozelor infectate, încă de la intervenția primară.Introduction: Surgical management of severe acute pancreatitis (SAP) remains controversial. Establishing the surgical indication and the optimal timing for surgery is directly related to surgical morbidity and mortality. Surgical approach is based on clinical-morphological criterias, computer tomography criteria, bacteriological-sterile or infected necrosis of pancreas. Infected necrosis represent an unquestionable indication for surgery. Methods: From 2007 to 2010, a total of 104 patients with a diagnosis of SAP and indication for surgery were admitted in department of general surgery. Results: The mean APACHE II score on the day of admission was 16.4(range 8-35). All patients required operative therapy. The overall mortality was 13,4% (14 patients). Septic organ failure in 41 patients (39,4%) and myocardial infarction or pulmonary embolism in 3 patients (2,88%) were the causes of death. The patient’s age (p <0.0002), APACHE II scores at admission (p <0.0001), presence or development of (single or multiple) organ failure (p <0.002), infections (p <0.02) and extent (p <0.04) of pancreatic necrosis, and surgical control of local necrosis (p <0.0001) significantly determined survival. Conclusions: The surgical evaluation, in dynamics, is based on both the laboratory determinations proper to the identification of the sepsis, and also on a CT or MRI imagistics which must necessarily contain quality reconstructions. These will ensure a complete evaluation of the infected necrosis, from the primary intervention

Managementul hidatidozei hepatice - chirurgie clasica vs chirurgie laparoscopica

Spitalul Clinic de Urgență “Bagdasar-Arseni” București, România, Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Pantelimon” București, România, Spitalul Judetean de Urgență Pitești, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scop: Tenia Echinococcus în stadiul larvar este responsabilă de apariția bolii, incidența în România fiind de aproximativ 5 cazuri la 100.000 de locuitori. Prezentăm experiența Clinicii de Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgență ¨Bagdasar-Arseni¨București privind tratamentul chirurgical al bolii hidatice hepatice, comparând rezultatele diverselor metode de tratament chirurgical și stabilind limitele abordului laparoscopic. Material: Tratament chirurgical a fost aplicat tuturor pacienților, atât prin procedee clasice cât şi laparoscopice. Selecția pacienților în vederea abordului laparoscopic a fost făcută după criterii anatomo-topografice şi clinice bine precizate. Rezultate: În chirurgia clasică s-a procedat după neutralizarea parazitului (cu ser hiperton) la perichistectomie parțială/ideală, evacuarea conținutului (extragerea membranei proligere) şi drenaj al cavității restante şi subhepatic sau la derivații perichisto-digestive, strategie operatorie stabilită în funcție de situația anatomo-topografică şi intraoperatorie a fiecărui caz. În chirurgia laparoscopica procedeul aplicat a constat în perichistectomie parțială Mobit-Lagrot (după neutralizarea parazitului cu ser hiperton, evacuarea conținutului cu extragerea membranei proligere) şi drenaj al cavității restante chistice, completată opțional de colecistectomie şi drenaj transcistic al căii biliare principale. Concluzii: Chirurgia clasică rămâne opțiunea pentru chistele hidatice hepatice complicate, de mari dimensiuni, cu localizări multiple sau localizări care fac dificil abordul laparoscopic, și unde abordul clasic sau transtoracic pot fi mai utile. Chirurgia laparoscopică a chistului hidatic hepatic permite îmbinarea principiilor clasice a chirurgiei hidatice cu beneficiile şi avantajele chirurgiei minim invasive. Considerăm benefic abordul laparoscopic al chistului hidatic hepatic, pe cazuri selecționate, pentru că permite abordul şi vizualizarea mai facilă a unor spații (intraabdominale şi intrachistice) greu accesibile chirurgiei clasice; scurtarea timpului operator, a perioadei postoperatorii şi implicit a spitalizării. În opinia noastrăchirurgia laparoscopică este o soluție viabilă, sigură şi eficientă în arsenalul terapeutic al chistului hidatic hepatic, dar nu reprezintă încă o metodă de elecție

Tratamentul laparoscopic al herniei gastrice transhiatale – experienţa personală

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic de urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Obiective. Studiul de faţă işi propune să analizeze dificultăţile metodei laparoscopice în tratamentul chirurgical al herniei gastrice transhiatale, criteriile de includere pentru chirurgia laparoscopică, limitele metodei şi nu în ultimul rând acumularea experienţei în această privinţă prin curba de învăţare într-un serviciu de chirurgie generală ce a fost dotat cu linie de chirurgie laparoscopică. Material şi metodă. Studiul a fost realizat pe intervalul Iunie 2008 – Iunie 2011 pe un lot de 14 pacienţi, marea lor majoritate bărbaţi, la care s-a intervenit chirurgical laparoscopic pentru hernie gastrică transhiatală şi la care laparoscopia a reprezentat unica metodă de tratament. Am analizat pacienţii din punct de vedere al sexului, vârstei, ţărilor asociate şi am reuşit să stabilim un protocol intern de includere pentru chirurgia laparoscopică la nivelul spitalului nostru prin care am obţinut beneficiile maxime pentru pacient. Procedeele utilizate au fost intervenţiile Nissen si Dor. Rezultate. Din punct de vedere al rezultatului postoperator rezultatele sunt cel puţin comparabile cu cele din chirurgia clasică, dar laparoscopia are avantajul invazivităţii minime, duratei scurte de spitalizare, reintegrării socio-profesionale rapide şi, nu în ultimul rând, reducerea costurilor per ansamblu. Dificultăţile sunt de obicei întâlnite la momentul recalibrării hiatusului esofagian în cazul herniilor hiatale voluminoase când “defectul” este destul de larg. După o dotare corespunzatoare şi după parcurgerea curbei de învăţare, rezultatele postoperatorii sunt benefice, iar superioritatea metodei, mai ales în cazurile cu patologie asociată marcată, este evidentă. Concluzii. Caracterele expuse ale chirurgiei laparoscopice în patologia incriminat o fac net superioară metodei clasice ma ales prin caracterul minim invaziv şi scurtarea timpului operator şi implicit al celui anestezic. Beneficiile aduse de un minim protocol de includere pentru chirurgia laparoscopica la nivelul clinicii noastre au dus la rezultate postoperatorii superioare metodei laparoscopice şi cu un beneficiu evident asupra indicilor de spitalizare

Illness perception in tuberculosis by implementation of the Brief Illness Perception Questionnaire : a TBNET study

How patients relate to the experience of their illness has a direct impact over their behavior. We aimed to assess illness perception in patients with pulmonary tuberculosis (TB) by means of the Brief Illness Perception Questionnaire (BIPQ) in correlation with patients’ demographic features and clinical TB score. Our observational questionnaire based study included series of consecutive TB patients enrolled in several countries from October 2008 to January 2011 with 167 valid questionnaires analyzed. Each BIPQ item assessed one dimension of illness perceptions like the consequences, timeline, personal control, treatment control, identity, coherence, emotional representation and concern. An open question referred to the main causes of TB in each patient’s opinion. The over-all BIPQ score (36.25 ± 11.054) was in concordance with the clinical TB score (p ≤ 0.001). TB patients believed in the treatment (the highest item-related score for treatment control) but were unsure about the illness identity. Illness understanding and the clinical TB score were negatively correlated (p < 0.01). Only 25% of the participants stated bacteria or TB contact as the first ranked cause of the illness. For routine clinical practice implementation of the BIPQ is convenient for obtaining fast and easy assessment of illness perception with potential utility in intervention design. This time saving effective personalized approach may improve communication with TB patients and contribute to better behavioral strategies in disease control