Tratamentul laparoscopic al herniei gastrice transhiatale – experienţa personală

Abstract

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic de urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Obiective. Studiul de faţă işi propune să analizeze dificultăţile metodei laparoscopice în tratamentul chirurgical al herniei gastrice transhiatale, criteriile de includere pentru chirurgia laparoscopică, limitele metodei şi nu în ultimul rând acumularea experienţei în această privinţă prin curba de învăţare într-un serviciu de chirurgie generală ce a fost dotat cu linie de chirurgie laparoscopică. Material şi metodă. Studiul a fost realizat pe intervalul Iunie 2008 – Iunie 2011 pe un lot de 14 pacienţi, marea lor majoritate bărbaţi, la care s-a intervenit chirurgical laparoscopic pentru hernie gastrică transhiatală şi la care laparoscopia a reprezentat unica metodă de tratament. Am analizat pacienţii din punct de vedere al sexului, vârstei, ţărilor asociate şi am reuşit să stabilim un protocol intern de includere pentru chirurgia laparoscopică la nivelul spitalului nostru prin care am obţinut beneficiile maxime pentru pacient. Procedeele utilizate au fost intervenţiile Nissen si Dor. Rezultate. Din punct de vedere al rezultatului postoperator rezultatele sunt cel puţin comparabile cu cele din chirurgia clasică, dar laparoscopia are avantajul invazivităţii minime, duratei scurte de spitalizare, reintegrării socio-profesionale rapide şi, nu în ultimul rând, reducerea costurilor per ansamblu. Dificultăţile sunt de obicei întâlnite la momentul recalibrării hiatusului esofagian în cazul herniilor hiatale voluminoase când “defectul” este destul de larg. După o dotare corespunzatoare şi după parcurgerea curbei de învăţare, rezultatele postoperatorii sunt benefice, iar superioritatea metodei, mai ales în cazurile cu patologie asociată marcată, este evidentă. Concluzii. Caracterele expuse ale chirurgiei laparoscopice în patologia incriminat o fac net superioară metodei clasice ma ales prin caracterul minim invaziv şi scurtarea timpului operator şi implicit al celui anestezic. Beneficiile aduse de un minim protocol de includere pentru chirurgia laparoscopica la nivelul clinicii noastre au dus la rezultate postoperatorii superioare metodei laparoscopice şi cu un beneficiu evident asupra indicilor de spitalizare

    Similar works