Contemporary surgical aspects in Mirizzi syndrome

Catedra de chirurgie nr. 2. și Laboratorul Chirurgia reconstructivă a tractului digestiv, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Sindromul Mirizzi(SM) reprezintă o complicaţie tardivă şi rar întâlnită în evoluţia litiazei biliare. Material și metode: Pe parcursul anilor 2000−2018 în clinica Chirurgie 2 au fost tratați 50 pacienți cu SM dintr-un lot de 16500 cazuri de colecistită calculoasă. Algoritmul de diagnostic a inclus: testarea biochimică, examenul sonografic, contrastarea directă a arborelui biliar executând CPGRE. În cazurile de dificultăți de diagnostic s-a efectuat colangiografia prin rezonanță magneto-nucleară (CRMN). În 35(70%) cazuri diagnosticul s-a stabilit prin CPGRE, din care în 9(25,7%) cazuri s-a recurs adăugator la CRMN pentru soluționarea diagnosticului. În 15(30%) cazuri diagnosticul a fost pus intraoperator. Tratamentul chirurgical a inclus: înlăturarea fistulei colecistocoledociene si coledocolitotomie. În 36(72%) cazuri, unde defectul coledocian nu depășea 1/3 din diametrul lui s-a efectuat colecistectomia, coledocolitotomia și drenare CBP tip Kehr. În 5(10%) cazuri unde defectul coledocian depășea 2/3 din diametru s-a rezolvat prin colecistectomie, păstrarea unui lambou de veziculă cu plastia CBP și drenarea după Vișnevschii. În restul 9(18%) cazuri unde vezicula biliară forma cu CBP o cavitate comună s-a efectuat colecistectomie, coledocolitotomie și coledocojejunoanastomoză pe ansa Roux. Rezultate: În perioada postoperatorie a fost înregistrat 7(14%) cazuri supurația plăgii, 2(4%) cazuri bilioragie postoperatorie cu soluționare conservativ. Cazuri letale postoperatorii nu au fost. Concluzii: SM rămâne a fi una din cele mai nefavorabile evoluții a colecistitei calculoase, obiectivele intervenţiei fiind adaptate particularităţilor cazului.Background: Mirizzi syndrome (MS) is a delayed and rare complication in the evolution of biliary lithiasis. Methods and materials: Over the years 2000−2018 in the Clinic 2 surgery were treated 50 patients with MS from a batch of 16500 cases of calculous cholecistitis. The diagnostic algorithm included: biochemical testing, sonographic examination, direct contrast of the bile ducts by ERCP. In cases of diagnostic difficulties, magneto-nuclear resonance colangiography (CRMN) has been performed. In 35 (70%) cases the diagnosis was established by CPGRE, in addition in 9 (25.7%) cases to establish the diagnosis CRMN was performed. In 15 (30%) cases the diagnosis was established intraoperatively. Surgical treatment included: removal of cholecistobiliary fistula and choledocolitotomy. In 36 (72%) cases, where the defect of the common bile duct did not exceed 1/3 of its diameter was performed cholecystectomy, choledocolytotomy and type Kehr drainage. In 5 (10%) cases where the defect of common bile duct exceeded 2/3 in diameter was resolved by cholecystectomy, retention of a vesicle flap with plasty of bile duct and drainage after Vişnevschii. In another 9 (18%) cases where gall bladder formed with bile ducts a common cavity was performed cholecystectomy, choledocolitotomy and Roux-en Y choledocojejunoanastomosis. Results: During the postoperative period 7 (14%) cases of wound suppuration were registered, 2 (4%) cases of postoperative biliary leakage with conservative resolution. Fatal postoperative cases were not identified. Conclusion: SM remains to be one of the most unfavorable developments in calculous cholecystitis, the objectives of the surgery being adapted to the particularities of the case

The surgical treatment of patients with adrenal tumors

USMF “N. Testemițanu”, Catedra Chirurgie nr 2, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Conform datelor OMS ponderea tumorilor suprarenale constitue 0,6%. Conduita terapeutică şi chirurgicală a acestor pacienți depinde de natura acestora, dimensiunile şi rezultatele analizelor histologice, respectând criteriile de diagnostic şi tratament pre- şi postoperatoriu. Scopul lucrării - aprecierea particularităților clinico-paraclinice si elaborarea tratamentului contemporan al pacienților cu tumori suprarenale. Material şi metode. Studiul este bazat pe un lot ce cuprinde 116 pacienți tratați în Clinica Chirurgie nr. 2, USMF „N.Testemițanu” pe parcursul anilor 1996-2011, din care 20(26,72%) cu aldosterom, 15(12,93%) cu corticosterom, 16(13,79%) cu feocromocitom, 10(8,62%) cu androsterom şi 44(37,93%) cu tumori hormonal-inactive. Raportul pe sexe indică predominarea sexului feminin (85 de bolnave, 73,28%) față de cel masculin (31 pacienți, 26,72%), vârsta medie constituind 36,7 ± 1,3 ani. Prin abord laparoscopic au fost operați 34(29,31%), prin abord deschis- 82(70,68%) bolnavi. Rezultate. S-a propus un algoritm contemporan de diagnostic în baza căruia s-au stabilit indicațiile pentru tehnicile adrenalectomiei. În adrenalectomia deschisă s-au constatat: complicații intraoperatorii - 6(7,3%) cazuri, în adrenalectomii laparoscopice - 0 cazuri; complicații postoperatorii în AED - 7 (7,6%) cazuri, în AEL - 1 (1,09%) cazuri, pierderi sanguine în AED -350±50ml, în AEL - 80±10ml; durata spitalizării după operație în AED - 7 (5-16) zile, în AEL - 3 (3-4) zile; necesitatea postoperatorie a opioidelor în AED - 2 (1-3) zile, AEL - 0,5 zile. Conform valorilor postoperatorii ale TA, rezultate bune s-au înregistrat la 18(46,15%) bolnavi, satisfăcătoare s-au atins la 20 (51,28%) bolnavi; iar rezultate nesatisfăcătoare – la 1 (2,56%) pacient. Concluzii. Rezultatele obținute demonstrează corectitudinea programului propus de diagnostic şi tratament chirurgical al bolnavului cu formațiuni de volum suprarenale, iar alegerea corectă a accesului chirurgical în adrenalectomie este imperativă pentru reducerea traumatismului intraoperatoriu şi reabilitarea mai curândă a pacienților adrenalectomizați, AEL fiind prioritară atât din punct de vedere chirurgical, cât şi socioeconomic. Introduction.Recording WHO data, the adrenal tumors represent 0,6 % from all tumors. The surgical approach and therapy depends on nature of them, and histological results, without miss the diagnostic criteria and pre- and postoperative treatment. The goal of the study was appreciation of the clinical particularities and to propose a modern surgical treatment to the patients with adrenal tumors. Material and methods. The article is based on a study which included 116 patients treated in Clinic of Surgery 2 of State Medical University ”N. Testemitanu” during the period of 1996-2011 years, 20(26,72%) of them were with aldosteromas, 15(12,93%) with corticosteromas, 16(13,79%) pheochromocytomas, 10(8,62%) with androsteromas and 44(37,93%) patients with non-active tumors. The sex ratio demonstrated female predomination (85 patients, 73,28 %) versus male (31 patients, 26,72%), the age 36,7 ± 1,3 years. Were performed adrenalectomy by transabdominal approach in 82(70, 68%) cases, laparoscopic adrenalectomy in 34(29, 31%) cases. Results. A contemporary diagnostic algorithm was proposed which established the indications for adrenalectomy techniques. In open adrenalectomia there were operative complications in 6(7,3%) cases, in laparoscopic adrenalectomia - 0 cases; postoperative complications were established in OAE - 7 (7,6%) cases, in LAE - 1 (1,09%) cases; blood loss in OAE -350±50ml, in LAE - 80±10ml; the length of hospital stay in OAE - 7 (5- 16) days, in LAE - 3 (3-4) days, postoperative pain medication in OAE - 2 (1-3) days in LAE - 0,5 days. Good results were assessed in 18 (46,15 %) patients, satisfactory results were achieved in 20(51.28%) patients, and unsatisfactory results at 1 (2.56%) patient. Conclusions. The results demonstrate the correctness of the proposed program of diagnosis and surgical treatment of the patient with adrenal tumors, it is very important to select the correct surgical approach for adrenal removed to minimize the operative trauma and quicker return to normal activity of patients, and laparoscopic approach is preferred by surgical and economical point of view

The map between conformal hypercomplex/hyper-Kaehler and quaternionic(-Kaehler) geometry

We review the general properties of target spaces of hypermultiplets, which are quaternionic-like manifolds, and discuss the relations between these manifolds and their symmetry generators. We explicitly construct a one-to-one map between conformal hypercomplex manifolds (i.e. those that have a closed homothetic Killing vector) and quaternionic manifolds of one quaternionic dimension less. An important role is played by '\xi-transformations', relating complex structures on conformal hypercomplex manifolds and connections on quaternionic manifolds. In this map, the subclass of conformal hyper-Kaehler manifolds is mapped to quaternionic-Kaehler manifolds. We relate the curvatures of the corresponding manifolds and furthermore map the symmetries of these manifolds to each other.Comment: 54 pages, 2 figures; v2: small corrections, version to be published in CMP; v3: changes of statement on (3.5

Electrocardiographic and echocardiographic changes in patients with thyreotoxic cardiopathy

Thyreotoxic cardiopathy represents a cardiac pathology, caused by the toxic influence of the thyroid hormones on the myocardium. The aim of this study is to determine the frequency of cardiovascular changes in patients with thyreotoxic cardiopathy according to the ECG and EchoCG results. The study included 72 patients with Graves’ disease and thyreotoxic cardiopathy, whose medical records have been analyzed. Such criteria, as heart rate, heart rhythm disorders, left ventricle hypertrophy, repolarization abnormalities (in ECG), ejection fraction, valve disorders, heart cavities dilation, left ventricle hypertrophy, impaired cardiac relaxation and pulmonary hypertension (in EchoCG) have been taken into consideration. The results showed a high percentage of patients with ECG disturbances (75%) and a high percentage of patients with EchoCG disturbances (100%). According to the ECG results, the disturbances included heart rhythm disorders (51.4%), left ventricle hypertrophy (36.1%) and repolarization abnormalities (53.3%). The most frequent heart rhythm disorders determined by ECG have been atrial fibrillation (19.5%), sinus tachycardia (13.9%), Guis’ fascicular blocks (13.9%) and extrasystoles (9.7%). The EchoCG examination of the patients identified valve disorders (94.4%), the left ventricle hypertrophy (52.8%), the left ventricle impaired relaxation (11.1%), the simultaneous dilatation of three cavities of heart (left atrium, right ventricle and right atrium) (26.4%) and pulmonary hypertension (52.8%). However, the influence of concomitant cardiovascular diseases (25%) on the obtained results cannot be excluded, since the moment of their appearance is unknown

From de Sitter to de Sitter

We obtain D=6, N=(1,1) de Sitter supergravity from a hyperbolic reduction of the massive type IIA* theory. We construct a smooth cosmological solution in which the co-moving time runs from an infinite past, which is dS_4\times S^2, to an infinite future, which is a dS_6-type spacetime with the boundary R^3\times S^2. This provides an effective four-dimensional cosmological model with two compact extra dimensions forming an S^2. Interestingly enough, although the solution is time-dependent, it arises from a first-order system via a superpotential construction. We lift the solutions back to D=10, and in particular obtain two smooth embeddings of dS_4 in massive type IIA*, with the internal space being either H^4\times S^2 or an H^4 bundle over S^2. We also obtain the analogous D=5 and D=4 solutions. We show that there exist cosmological solutions that describe an expanding universe with the expansion rate significantly larger in the past than in the future.Comment: Latex three times, 22 pages, references adde

Mini-invasive surgical treatment of the obesity

Catedra Chirurgie N2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testimițanu”, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Obezitatea reprezintă o disfuncție fiziologică a organismului uman cauzată de numeroși factori - mediul ambiant, factorul genetic, dereglări endocrine etc. În prezent a fost demonstrată cert corelaţia dintre obezitate şi patologiile cu cea mai mare rată de mortalitate, cum ar fi, maladiile cardiovasculare, dislipidemiile, diabetul zaharat etc. Astfel, 85 - 95% dintre diabetici au fost sau sunt obezi şi peste 60% dintre dislipidemici au obezitate. Actualmente obezitatea a devenit o problemă stringentă cu impact socioeconomic major. Scopul studiului: Aprecierea eficacității diferitor metode a chirurgiei bariatrice și metabolice mini-invazive în soluționarea obezității. Material și metode: În studiu prezent au fost incluși 35 de pacienți, care au fost supuși tratamentului chirurgical cu utilizarea tehnicilor bariatrice mini-invazive în perioada anilor 2016-2018. Indexul masei corporale a variat de la 35.2 până la 82. În grupul I (n=31) a fost efectuat procedeul - sleeve gastrectomy și în grupul II (n=4) – by-pass gastric. Rezultate: Reieșind din datele obținute, în grupul I pierderea ponderală peste 6 luni după efectuarea intervenției chirurgicale a constituit 24.54±1.21, în grupul II 48.13±1.39 (p=0.0035). Durata medie de spitalizare a constituit în grupul I - 3.12±0.06 vs grupul II - 5.25±0.25 (p<0.0001). Concluzii: By-pass gastric vs sleeve gastrectomy oferă scădere ponderală mai mare, dar necesită durată mai mare de spitalizare și riscul de apariție a complicațiilor este mai mare. Astfel, chirurgia bariatrică mini–invazivă oferă rezultate satisfăcătoare - pierderea ponderală, menţinerea rezultatelor obținute la distanţă şi ameliorarea semnificativă sau dispariția comorbidităţilor preexistente.Introduction: Obesity represents the physiological dysfunction of the human body caused by numerous factors - the environment, genetic factor, endocrine disorders, etc. At the moment the correlation between obesity and the highest mortality pathologies, such as cardiovascular diseases, dyslipidemias, diabetes, etc., has been demonstrated. Thus, 85-95% of diabetics are obese, and over 60% of dyslipidemic patients have obesity. Nowadays, obesity has become a important problem with major social and economical impact. Aim of study was assessing the efficacy of different methods of mini-invasive bariatric and metabolic surgery in the treatment of obesity. Materials and methods: In the present study, 35 patients who underwent surgical treatment using mini-invasive bariatric techniques during 2016-2018 were included. The body mass index ranged from 35.2 to 82. In group I (n=31), the sleeve gastrectomy was performed and in group II (n=4) - by-pass gastric. Results: Based on obtained data in group I, weight loss over 6 months after performing surgery was 24.54 ± 1.21, in group II - 48.13 ± 1.39 (p=0.0035). The average duration of hospitalization was in group I - 3.12 ± 0.06 vs group II - 5.25 ± 0.25 (p<0.0001). Conclusion: By-pass gastric vs sleeve gastrectomy provides greater weight loss, but requires a longer duration of hospitalization and the risk of complications is greater. Thus, mini-invasive bariatric surgery provides satisfactory results - weight loss, maintenance of obtained results and significant improvement or complete disappearance of preexisting comorbidities

N=2 supergravity in five dimensions revisited

We construct matter-coupled N=2 supergravity in five dimensions, using the superconformal approach. For the matter sector we take an arbitrary number of vector-, tensor- and hyper-multiplets. By allowing off-diagonal vector-tensor couplings we find more general results than currently known in the literature. Our results provide the appropriate starting point for a systematic search for BPS solutions, and for applications of M-theory compactifications on Calabi-Yau manifolds with fluxes.Comment: 35 pages; v.2: A sign changed in a bilinear fermion term in (5.7

New Approaches on Japanese Knotweed (Fallopia japonica) Bioactive Compounds and Their Potential of Pharmacological and Beekeeping Activities: Challenges and Future Directions

Known especially for its negative ecological impact, Fallopia japonica (Japanese knotweed) is now considered one of the most invasive species. Nevertheless, its chemical composition has shown, beyond doubt, some high biological active compounds that can be a source of valuable pharmacological potential for the enhancement of human health. In this direction, resveratrol, emodin or polydatin, to name a few, have been extensively studied to demonstrate the beneficial effects on animals and humans. Thus, by taking into consideration the recent advances in the study of Japanese knotweed and its phytochemical constituents, the aim of this article is to provide an overview on the high therapeutic potential, underlining its antioxidant, antimicrobial, anti-inflammatory and anticancer effects, among the most important ones. Moreover, we describe some future directions for reducing the negative impact of Fallopia japonica by using the plant for its beekeeping properties in providing a distinct honey type that incorporates most of its bioactive compounds, with the same health-promoting properties

Paricularități de diagnostic în ulcerele gastroduodenale pe fundal de ciroză hepatică

Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction Problemele chirurgiei gastroduodenale pe fundalul patologiilor hepatice cronice de-a lungul anilor impun multiple discuții interdisciplinare legate de diagnostic si tratament. Complicațiile ulcerelor gastroduodenale la pacienții cirotici până-n prezent determină discuții majore a morbidității și mortalității atât pre- cât și postoperatorii. Foarte frecvent simptomatologia primară la pacienții cirotici cu ulcere hepatogene este hemoragia gastroduodenală – fenomen ce impune fificultăți chirurgicale majore. Material and methods În studiu au fost incluși 15 bolnavi cirotici internați în mod urgent în Clinica Chirurgie Nr 2 fiind diagnosticați cu hemoragie ulceroasă gastroduodenală. Ciroza hepatică a fost confirmată conform datelor cartelei de ambulator sau diagnosticată folosind metode clinice, biochimice și histologice. Tot lotul de bolnavi la momentul internării a fost investigat endoscopic, unde la FEGDS în 100% cazuri a fost stabilit ulcer gastric sau duodenal complicat cu hemoragie. Results . În aprecierea stării morfofuncţionale a stomacului și duodenului au fost folosite următoarele metode diagnostice: FEGDS, rhoentghenoscopia stomacului şi duodenului, duodenografia. Din toţi pacienţii investigaţi au fost 11 bolnavi cu anamneză ulceroasă și 4 bolnavi cu ulcere gastroduodenale primar depistate. La 8 pacienți (6 bolnavi cu anamneză ulceroasă și 2 cu ulcere primar depistate) după stoparea medicamentoasă a hemoragiei, în timpul FEGDS de control au fost prelevate câte 3 – 4 bioptate din regiunea antrumului (curbura mică) pentru a identifica H.pylori. În urma sintezei rezultatelor obţinute am determinat la 6 pacienți (2 cu ulcere primare și 4 cu ulcere gastroduodenale în anamneză) testul pozitiv la H.Pylori. Conclusions diagnosticul precoce a H.pylori la pacienții cu patologii hepatice cronice va avea un efect curativ benefic, deoarece această infecție rămâne a fi un factor de risc suplimentar în geneza hemoragiilor ulceroase gastroduodenale la pacienții cirotici

Scherk-Schwarz Reduction of D=5 Special and Quaternionic Geometry

We give the N=2 gauged supergravity interpretation of a generic D=4, N=2 theory as it comes from generalized Scherk-Schwarz reduction of D=5, N=2 (ungauged) supergravity. We focus on the geometric aspects of the D=4 data such as the general form of the scalar potential and masses in terms of the gauging of a ``flat group''. Higgs and super-Higgs mechanism are discussed in some detail.Comment: final version to be published on Class.Quant.Gra