Overview on University Third Mission Assessment. Case Study in Romania

This workpaper is focused on the evaluation of university engagement in innovation (the third mission of university), and aims to establish the main directions for improving the current systems used to evaluate this function in Romanian Higher Education. In the first part of the paper a general overview on models and indicators for evaluation of university third mission is presented. The second part briefly describes how university participation in innovation is assessed in Romania. Final conclusions summarize the previous analysis, and point out some recommendations of improvement

MODELS AND TOOLS FOR A QUALITY APPROACH IN THE PUBLIC ADMINISTRATION IN THE EUROPEAN UNION

This paper focuses on the quality approach in the public administration (PA) in the EU. The first section presents theoretical considerations on the modern approach to quality applicable in all areas of activity, including PA. The next two sections contain: an overview of the policy and models on quality in PA promoted in the EU; the main measurement instruments and statistical data on the quality of government in the EU. The purpose of the study is to systematize information on the quality approach in the PA at EU level, which will help academics, researchers and decision-makers better understand the quality models and tools currently used, and identify ways to improve them

Clinical-evolutional particularities of the cryoglobulinemic vasculitis in the case of a patient diagnosed with hepatitis C virus in the predialitic phase

Hepatitis C virus (HCV) represents a fundamental issue for public health, with long term evolution and the gradual appearance of several complications and associated pathologies. One of these pathologies is represented by cryoglobulinemic vasculitis, a disorder characterized by the appearance in the patient’s serum of the cryoglobulins, which typically precipitate at temperatures below normal body temperature (37°C) and dissolve again if the serum is heated. Here, we describe the case of a patient diagnosed with HCV that, during the evolution of the hepatic disease, developed a form of cryoglobulinemic vasculitis. The connection between the vasculitis and the hepatic disorder was revealed following treatment with interferon, with the temporary remission of both pathologies and subsequent relapse at the end of the 12 months of treatment, the patient becoming a non-responder. The particularity of the case is represented by both the severity of the vasculitic disease from its onset and the deterioration of renal function up to the predialitic phase, a situation not typical of the evolution of cryoglobulinemia. Taking into account the hepatic disorder, the inevitable evolution towards cirrhosis, and the risk of developing the hepatocellular carcinoma, close monitoring is necessary

Comparative pharmacognostical study of three Agaricus species

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective: Scopul acestei cercetări a fost studiul farmacognostic comparativ al ciupercilor Agaricus campester (L.) Fr., ciuperca de bălegar, A. bisporus (Lge) Sing., champignon şi A. blazei Murill., ciuperca lui Dumnezeu. În prezent, în România, A. bisporus şi A. campester sunt folosite numai în scop alimentar, iar A. blazei pentru potenţialul său terapeutic (mai ales ca imunomodulator, în boli neoplazice). Material şi metode: Materialul utilizat pentru cercetare a fost reprezentat de bazidiocarpul celor trei specii comestibile de Agaricus. A. campester a fost recoltată în septembrie 2013, din pajişti aflate în extremitatea nordică a platformei Cotmeana (550 m altitudine, România), iar celelalte două specii au fost procurate din unităţi comerciale. S-au folosit următoarele metode specifice analizei farmacognostice: examinarea microscopică a pulberilor clarificate cu soluţie de cloral hidrat 800 g/L; examenul chimic calitativ al soluţiilor obţinute prin extracţii succesive cu eter, alcool şi apă; cromatografia pe strat subţire pentru separarea şi identificarea unor aminoacizi şi steroli/triterpene; determinarea substanţele solubile conform Farmacopeei Europene ediţia a 7-a şi dozarea gravimetrică a mucilagiilor pentru studiul chimic cantitativ. Rezultate: Microscopic au fost identificate hife cu bazidiospori şi himeniu cu bazidii în diferite stadii de evoluţie. Studiul chimic calitativ a dovedit că cele trei ciuperci comestibile conţin aceleaşi clase de substanţe active (steroli, triterpene, polifenoli, aminoacizi, compuşi azotaţi nealcaloidici, mucilagii, oze şi alţi compuşi reducători). Prin cromatografie pe strat subţire s-au observat spoturi corespunzătoare unor compuşi cu comportament de steroli/ triterpene (culoare violetă şi fluorescenţă galbenă în UV, după revelare cu anhidridă acetică şi acid sulfuric), de aminoacizi (culoare violetă după revelare cu ninhidrină) Aceşti compuşi au fost prezenţi în toate cele trei specii de Agaricus. A. campester şi A. blazei au un conţinut mai mare de mucilagii (4,97 g%, respectiv 3,48 g%) şi substanţe solubile în apă (25,85 g%, respectiv 22,18 g%) comparativ cu A. bisporus (1,89 g% mucilagii şi 19,91 g% substanţe solubile în apă). Concluzii: Rezultatele acestui studiu demonstrează că şi macromiceta indigenă Agaricus campester poate fi considerată o sursă de compuşi biologic activi (steroli/triterpene, mucilagii, aminoacizi)

Arbutin and hidroquinone cuantification in cowberry, bearberry and pear leaves

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective. Pornind de la utilizarea tradiţională a frunzelor de păr în tratamentul infecţiilor urinare, lucrarea prezintă cercetările efectuate în scopul identificării dar şi determinării conţinutului de heterozide fenolice de tip C1 (arbutozidă) comparativ cu două surse vegetale (Vitis idaea folium şi Uvae ursi folium) întrebuinţate în terapeutică şi citate de literatură cu un conţinut apreciabil în aceşti derivaţi. Material şi metode. Materialul utilizat pentru cercetare a fost reprezentat de frunzele de păr (Pyrus communis folium, recoltate la maturitate din zona Olteniei), merişor (Vitis idaeae folium, achiziţionate sub formă de ceai monocomponent din reţeaua unităţilor farmaceutice din România) şi strugurii ursului (Uvae ursi folium, achiziţionat sub formă de ceai monocomponent dintr-o unitate farmaceutică din Serbia). Metoda folosită a fost analiza fitochimică urmărindu- se identificarea constituenţilor chimici activi în soluţiile extractive eterice, alcoolice şi apoase, identificarea hidrochinonei prin microsublimare şi determinarea conţinutului în arbutozidă şi hidrochinonă printr-o metodă volumetrică. Rezultate. Din punct de vedere chimic calitativ s-au identificat steroli, agliconi flavonici, saponozide, flavone, acizi polifenolici, poliholozide mixte de tip mucilag, taninuri, proantociani, intensitatea reacţiilor fiind dependentă de natura materiilor prime vegetale. Prin microsublimare s-a evidenţiat prezenţa cristalelor aciculare de hidrochinonă în cele trei materii prime vegetale; în prezenţa clorurii de fer (III), cristalele capătă un aspect penat. Cantitativ frunzele de strugurii ursului conţin 5,44% arbutozidă şi 2,44% hidrochinonă, cele de merişor 3,44% arbutozidă şi 1,39% hidrochinonă, iar cele de păr 1,22% arbutozidă şi 0,832% hidrochinonă. Concluzii. Pe baza cercetărilor efectuate se poate considera că frunzele recoltate de la specia indigenă Pyrus communis pot fi întrebuinţate singure sau asociate cu alte produse vegetale în tratamentul infecţiilor urinare

Gentianae radix – from tradition to modern phytotherapy

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective: În flora României sunt cunoscute 14 specii ale genului Gentiana, răspândite în zonele montane. O serie de preparate pe bază de rădăcină de ghinţură (Gentianae radix) sunt recomandate în fitoterapie, sau utilizate în mod tradiţional, în anorexie, gastrite hipoacide, disfuncţie biliară, helmintiaze. Lucrarea de faţă îşi propune analiza unei materii vegetale colectată din Munţii Iezer-Păpuşa în vederea stabilirii identităţii acesteia, precum şi caracterizarea fitochimică a 2 extracte vegetale – macerat apos, macerat hidroalcolic (forme farmaceutice de administrare folosite în mod tradiţional în zona Muscel), pentru verificarea corectitudinii posologiei. Material şi metode: Materia primă vegetală studiată a constituit-o o probă de organ subteran colectată din flora spontană (Munţii Iezer-Păpuşa), presupusă a fi rădăcină de ghinţură. Determinarea identităţii s-a realizat pe baza datelor din literatura de specialitate şi a rezultatelor următoarelor teste farmacognostice: examen macroscopic (stabilirea caracterelor morfologice şi organoleptice); examen microscopic (evidenţierea caracterelor anatomice, pe preparate clarificate cu soluţie de cloral hidrat 800 g/L); examen chimic calitativ (identificarea unor principii active, prin reacţii chimice specifice efectuate în soluţii extractive eterică, alcoolică şi apoasă); microsublimare (identificarea compuşilor xantonici, pe baza reacţiei cu hidroxid de sodiu); analiză cromatografică (stabilirea amprentei cromatografice CSS, folosind condiţiile experimentale descrise în monografia ,,Gentianae radix “ din Farmacopeea Europeană ediţia a 7-a); indice de amăreală (stabilirea organoleptică a gradului de amăreală). Extractele vegetale s-au obţinut prin macerare în apă, respectiv în alcool 32o, timp de 14 zile, conform unor reţete tradiţionale aplicate de localnicii din zona Muscel (judeţul Argeş). Acestea au fost caracterizate chimic calitativ (identificarea principiilor active prin reacţii specifice) şi cantitativ (determinarea extractivului, folosind metoda descrisă în Farmacopeea Europeană ediţia a 7-a, capitolul 2.8.16.). Ca referinţe (pentru comparare) s-au folosit probe de ,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)” şi ,,Tinctură de ghinţură”, procurate din reţeaua de distribuţie farmaceutică. Rezultate: Caracterele morfologice şi anatomice, principiile active identificate şi amprenta cromatografică CSS au dovedit că proba analizată este Genţianae radix, provenită de la Gentiana asclepiadea. Comparativ cu referinţa, proba analizată are un conţinut mai mare de principii active (intensitate mai mare a reacţiilor de identificare, gust amar superior). În cele 3 soluţii extractive (macerat apos, macerat hidroalcolic, tinctură de referinţă) s-au identificat oze şi alţi compuşi reducători, flavone, tanin, acizi polifenolcarboxilici şi suplimentar, mucilagii în maceratul apos. S-au determinat următoarele valori pentru totalul de substanţe solubile (extractiv): maceratul apos – 0,49%; maceratul hidroalcoolic – 1,01%; tinctură – 4,48%. Concluzii: Proba analizată este Gentianae radix, provenită de la Gentiana asclepiadea şi este superioară calitativ probei ,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)”, procurată din reţeaua de distribuţie farmaceutică. Pe baza conţinutului de total substanţe extrase, considerăm că se poate administra o lingură macerat hidroalcolic sau 2 linguri macerat apos (obţinute după reţeta tradiţională)

Pharmacognostical analysis and seasonal variation of triterpenic and phenolic compounds from birch (Betula pendula Roth.) leaves

Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Carol Davila”, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, România, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie, România, Universitatea ,,A.I. Cuza”, Facultatea de Biologie, Iaşi, RomâniaObiective. Scopul studiului constă în analiza farmacognostică şi determinarea dinamicii de acumulare a compuşilor fenolici şi triterpenici din frunzele speciei Betula pendula Roth. (mesteacăn). Material şi metode. Ca material s-au utilizat frunze de mesteacăn recoltate în anul 2011, din localitatea Morăreşti, judeţul Argeş, în diferite stadii de dezvoltare – lunile mai, iunie, iulie şi sfârşitul lunii august. Metodele utilizate au fost: analiza farmacognostică – examen macroscopic (la stereomicroscop), microscopic (pe secţiuni transversale, pulberi clarificate cu chloralhidrat şi prin microscopie electronică), chimic calitativ, cromatografie în strat subţire (CSS) şi determinarea spectrofotometrică (pe baza unor curbe etalon) a conţinutului de derivaţi fenolici (flavone – g% hiperozidă, acizi fenolcarboxilici – g% acid clorogenic, taninuri – g% pirogalol, proantociani – g% clorură de cianidol) şi triterpenici (forme libere, heterozidate şi esterificate – g% acid betulinic). Rezultate. Caracteristicile macroscopice ale produselor vegetale din toate loturile au coincis cu datele din literatura de specialitate consultată. Examenul microscopic efectuat pe secţiuni transversale şi pe pulberi clarificate a evidenţiat prezenţa de elemente specifice produsului vegetal de tip folium (fragmente de epidermă, stomate de tip anomocitic, peri tectori şi glandulari, teşut palisadic, clorofilian şi lacunar). Prin microscopie electronică s-au observat particularităţile formaţiunilor secretoare (glande peltate), dependent de gradul de dezvoltare al frunzelor (în frunzele tinere celulele secretoare sunt complet acoperite de cuticulă, iar spre sfârşitul perioadei de vegetaţie acestea degenerează). Prin analiza CSS s-au identificat următorii constituenţi: hiperozidă, quercitrozidă, quercetol, kaempferol, miricetol, acid clorogenic, acid ursolic/oleanolic şi betulinol. Conţinutul de acizi triterpenici (forme libere, esterificate şi heterozidate) scade odată cu maturizarea frunzelor (de la 11,7818 g%; 10,9276 g%; 4,3568 g% în luna mai la 4,9641 g%; 4,3038 g%; 2,1586 ± g% în luna august). Frunzele tinere (recoltate în luna mai) au cel mai mare conţinut de flavone (5,1885 g%), acizi fenolcarboxilici (3,4667g%) şi taninuri (3,2100 g%). Cantitatea de proantociani creşte odată cu maturizarea frunzelor, probabil datorită condensării cu taninurile. Concluzii. Frunzele de mesteacăn recoltate la începutul perioadei de vegetaţie (luna mai) au un conţinut ridicat de flavone, taninuri, acizi fenolcarboxilici şi derivaţi triterpenici. Scăderea conţinutului de principii active odată cu maturizarea produsului vegetal se corelează cu observaţiile microscopice asupra formaţiunilor secretoare, dependent de gradul de dezvoltare al frunzelor

Racial differences in systemic sclerosis disease presentation: a European Scleroderma Trials and Research group study

Objectives. Racial factors play a significant role in SSc. We evaluated differences in SSc presentations between white patients (WP), Asian patients (AP) and black patients (BP) and analysed the effects of geographical locations.Methods. SSc characteristics of patients from the EUSTAR cohort were cross-sectionally compared across racial groups using survival and multiple logistic regression analyses.Results. The study included 9162 WP, 341 AP and 181 BP. AP developed the first non-RP feature faster than WP but slower than BP. AP were less frequently anti-centromere (ACA; odds ratio (OR) = 0.4, P < 0.001) and more frequently anti-topoisomerase-I autoantibodies (ATA) positive (OR = 1.2, P = 0.068), while BP were less likely to be ACA and ATA positive than were WP [OR(ACA) = 0.3, P < 0.001; OR(ATA) = 0.5, P = 0.020]. AP had less often (OR = 0.7, P = 0.06) and BP more often (OR = 2.7, P < 0.001) diffuse skin involvement than had WP.AP and BP were more likely to have pulmonary hypertension [OR(AP) = 2.6, P < 0.001; OR(BP) = 2.7, P = 0.03 vs WP] and a reduced forced vital capacity [OR(AP) = 2.5, P < 0.001; OR(BP) = 2.4, P < 0.004] than were WP. AP more often had an impaired diffusing capacity of the lung than had BP and WP [OR(AP vs BP) = 1.9, P = 0.038; OR(AP vs WP) = 2.4, P < 0.001]. After RP onset, AP and BP had a higher hazard to die than had WP [hazard ratio (HR) (AP) = 1.6, P = 0.011; HR(BP) = 2.1, P < 0.001].Conclusion. Compared with WP, and mostly independent of geographical location, AP have a faster and earlier disease onset with high prevalences of ATA, pulmonary hypertension and forced vital capacity impairment and higher mortality. BP had the fastest disease onset, a high prevalence of diffuse skin involvement and nominally the highest mortality

Omecamtiv mecarbil in chronic heart failure with reduced ejection fraction, GALACTIC‐HF: baseline characteristics and comparison with contemporary clinical trials

Aims: The safety and efficacy of the novel selective cardiac myosin activator, omecamtiv mecarbil, in patients with heart failure with reduced ejection fraction (HFrEF) is tested in the Global Approach to Lowering Adverse Cardiac outcomes Through Improving Contractility in Heart Failure (GALACTIC‐HF) trial. Here we describe the baseline characteristics of participants in GALACTIC‐HF and how these compare with other contemporary trials. Methods and Results: Adults with established HFrEF, New York Heart Association functional class (NYHA) ≥ II, EF ≤35%, elevated natriuretic peptides and either current hospitalization for HF or history of hospitalization/ emergency department visit for HF within a year were randomized to either placebo or omecamtiv mecarbil (pharmacokinetic‐guided dosing: 25, 37.5 or 50 mg bid). 8256 patients [male (79%), non‐white (22%), mean age 65 years] were enrolled with a mean EF 27%, ischemic etiology in 54%, NYHA II 53% and III/IV 47%, and median NT‐proBNP 1971 pg/mL. HF therapies at baseline were among the most effectively employed in contemporary HF trials. GALACTIC‐HF randomized patients representative of recent HF registries and trials with substantial numbers of patients also having characteristics understudied in previous trials including more from North America (n = 1386), enrolled as inpatients (n = 2084), systolic blood pressure < 100 mmHg (n = 1127), estimated glomerular filtration rate < 30 mL/min/1.73 m2 (n = 528), and treated with sacubitril‐valsartan at baseline (n = 1594). Conclusions: GALACTIC‐HF enrolled a well‐treated, high‐risk population from both inpatient and outpatient settings, which will provide a definitive evaluation of the efficacy and safety of this novel therapy, as well as informing its potential future implementation