The influence of parents versus peers on Generation Y internet ethical attitudes

We examine the role of parental style versus peer influence on Generation Y's attitudes towards online unethical activities using a survey of a matched parent-child sample. Results suggest that a protective parental style has the greatest impact on Generation Y's online ethical attitudes, while a strict discipline style has no significant influence. Peers are more influential, but not as influential as when there is agreement between parents and their children on a specific activity. Methodologically, the research highlights the necessity to measure family dyads and assess whether or not parents and their children's perceptions are the same

Morphopathological considerations in pulmonary hydatid cyst complicated by endobronchial rupture

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrul Național Științifico- Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Atitudinea faţă de cavitatea reziduală post-echinococectomică este diferită, mai frecvent recurgându-se la obliterarea acesteia prin capitonaj, care are ca scop prevenirea pierderilor de aer în urma fistulelor bronhiale reziduale, fiind un deziderat până în prezent. Scopul: Stabilirea aspectelor morfopatologice în chistul hidatic pulmonar complicat prin ruptură endobronșică după 72 ore de la survenirea complicaţiei la copii. Material şi metode: Studiul prevede examinarea chistului larvar, a ţesutului pulmonar perichistic, selectat în 635 probe tisulare, utilizând reţeaua de histoprocesare, şi coloraţie automatizată „Diapath” aplicând metodele H&E, van Geison, selectiv Orceina şi A&E. Rezultate: Prin examinările histologice retrospective şi prospective, s-au relevat modificări în larvochist şi parenchimul pulmonar perichistic. Acestea fiind caracterizate prin modificări degenerescente, necrolitice, infiltrativ-inflamatorii polimorfocelulare în 95% cazuri, cu o frecvenţă de 57% a fisurelor intra- şi transcuticulare, prezenţa membranei proligere în 15%, şi a elementelor germinative parazitare în 37% cazuri. Ţesutul capsular fiind divers hialinizat cu modificări alterativ - erozive, persistării aspectului vascular sinusoidal cu elemente granulocitare în amestec cu eozinofilic. Perichistic fiind atestată o alveolită de tip macrofagal, exudativ-fibrinoasă şi leucocitară în 65% cazuri. Reţeaua vasculară a relevat fenomene de stază, agregaţie şi trombi micşti, vasculite necrotico-fibrinoide, iar pleura viscerală în 48% cazuri – cu diverse proliferări a mezoteliocitelor în aspect micro-papilomatos. Concluzii: Chistul hidatic pulmonar complicat prin ruptură endobronşică este caracterizat de modificări necrolitice a capsulei cu eozinofilie, sindrom trombo-vascular acut; pneumopatie perichistică, pleurezie reactivă micropapilomatoasă mezotelială ce determină o morbiditate postoperatorie îndelungată.Introduction: The attitude towards residual cavity after echinococectomy is different. It is frequently managed by the obliteration through capitonnage, which aims to prevent air leaks as a result of residual bronchial fistulas, it being a desideratum so far. Aim: To establish morphopathological aspects in pulmonary hydatid cyst complicated by endobronchial rupture after 72 hours of complication occurrence in children. Material and methods: The study included the examination of the larval cyst, pulmonary percystic tissue selected in 635 tissue samples, using the histoprocessing network, and „Diapath” automated staining, applying the following methods: H&E, van Geison, selectively Orcein and A&E. Results: The retrospective and prospective histological examinations revealed changes in larval cyst and pulmonary pericystic parenchyma. They are characterized by degenerative, necrolytic, infiltrating inflammatory polymorphocellular changes in 95% of cases, with a frequency of 57% of the intra- and transcuticular fissures, the presence of proligerous membrane in 15% and parasitic germ elements in 37 %of cases. Capsular tissue is diversely hyalinized with alterative-erosive changes, the prevalence of sinusoidal vascular appearance with granulocyte elements mixed with eosinophils. Pericystically it was attested macrophages, exudative-fibrous and leukocytes alveolitis in 65% cases. The vascular network revealed stasis phenomena, aggregation and mixed thrombus, fibrinoid-necrotizing vasculitis and visceral pleura with different proliferation of mesotheliocytes of micro-papillomatous aspect in 48% of cases. Conclusions: Pulmonary hydatid cyst complicated by endobronchial rupture is characterized by necrolytic changes of eosinophilic capsule with acute thrombo-vascular syndrome, pericystic pneumopathy, reactive micropapillomatous mesothelial pleuritis resulting in a prolonged postoperative morbidity

Aspecte morfopatologice în omfalocelul necomplicat la nou-născuți

Scopul studiului constă în elucidarea particularităților morfostructurale și morfofuncționale ale peretelui și zonei regionale a omfalocelului necomplicat în estimarea prognosticului evoluției complicațiilor locale și alegerea tacticii de tratament. În lotul de studiu au fost incluși 18 nou-născuți din nașteri la termen de gestaţie de 37-40 săptămâni, cu masa ponderală la naștere 2850-3780 g, dintre care 4 (22,2 %) cu omfalocel major și 14 (77,8 %) cu omfalocel minor și mediu necomplicat, predominând formele de dimensiuni medii. Examinării morfologice au fost supuse regiunea limitrofă la nivelul peretelui abdominal, peretele și regiunea bolții omfalocelului și sectoarele din cordonul ombilical adiacent. Material pentru examinările histomorfologice au servit probele tisulare (1,0×1,0×0,5 cm) prelevate intraoperator și din piesele anatomo-chirurgicale din zonele menționare ale omfalocelului, în medie 6-7 probe. La etapa de colorare s-au utilizat metodele: hematoxilină-eozină (H&E) şi selectiv Van Gieson (VG), pentru evidenţierea țesutului conjunctiv, şi Azur-Eozină (A&E), pentru testarea prezenţei florei micotico-bacteriene. În funcție de zonele cercetate ale omfalocelului și țesuturile din zona limitrofă, inclusiv în bioptatele musculaturii abdominale, a fost observată o variație structurală a componentei tisulare și vascularizării. În probele prelevate din vecinătatea zonei omfalo- abdominală, începând cu regiunea limitrofă cu structurile tisulare abdominale (nivelul de rezecţie), în peretele omfalocelului în limitele a 1,5 -2 cm, pe unele arii până la 3 cm, spre bolta sau zona apicală a omfalocelului au fost depistate structuri mozaice asemănătoare arhitectural cu cele abdominale, zona internă muco-conjunctiv-vascularizată fiind bogată în fibre și dotată cu o rețea vasculară mult mai dezvoltată. Rezultatele studiului a permis de a conchide că structura morfologică a omfalocelului reprezintă o membrană muco-conjunctiv- epitelială dimorfă, determinată de componenta mezotelio-fibro-epidermală, cu prezența țesuturilor predecesorii fibro-musculare și vasculare mixte sanguino-limfatice și folicular limfoide protectoare locale, care în perioada extrauterină au un impact semnificativ în evoluția proceselor reparative. În omfalocelul necomplicat există unii factori de risc major în evoluția rupturilor spontane, proceselor inflamatorii prin contaminarea complexului placentar, riscul sindromului tromboembolic placento-fetal și în peretele omfalocelului în perioada intranatală cu repercusiuni evidente hemoragice, neonatal precoce, la nivel de omfalocel. Au fost identificate unele particularități etiopatogenetice ce confirmă parțial ipoteza înaintată de unii autori că omfalocelul se dezvoltă secundar unor dereglări de migrare și de maturizare a mioblastelor în peretele abdominal. CONCLUZII. În omfalocelul de dimensiuni majore necomplicat, cu disproporție viscero-abdominală semnificativă, ținând cont de structura arhitecturală a sacului, există condiții favorabile pentru procesele reparative, cu epitelizarea treptată a sacului și transformarea lui în hernie ventrală. Rata scăzută a letalității în lotul studiat justifică conduita conservativă în formele date ale malformației. În afectarea intraamnională există riscul de penetrare a componentului infecţios-inflamator a omfalocelului, îndeosebi în cazurile rezolvate cu întârziere, cu o posibilă contaminare postnatală.The purpose of the study was to elucidate the morphostructural and morphofunctional features of the wall and regional area of uncomplicated omphalocele in estimating the prognosis of evolution of local complications and the choice of treatment tactics. The study group included 18 new-born babies, 37- 40 weeks of gestation, with birth weight 2850-3780 g, of which 4 (22.2%) with major omphalocele and 14 (77, 8%) with minor and medium uncomplicated omphalocele, predominantly medium-sized one. The morphological examination was performed on the adjacent region of the abdominal wall, the omphalocele domewall and the adjacent umbilical cord areas.Tissue samples (1.0×1.0×0.5 cm) of anatomical-surgical specimens taken intraoperatively from the mentioned omphalocele areas, on average 6-7 samples, were used as material for histomorphological examinations. At the staining stage the following methods were used: hematoxylin-eosin (H & E) and selectively Van Gieson (VG) to highlight the connective tissue, and Azur-Eosin (A & E) to test the presence of mycotic-bacterial flora. Depending on the investigated areas of the omphalocele and the tissues in the adjacent area, including abdominal muscle biopsy, a structural variation of the tissue and vascularization component was observed. In the samples taken nearby the omphalo-abdominal region, starting with the region adjacent to the abdominal tissue structures (resection level), in the omphalocele wall within 1.5-2 cm, in some areas up to 3 cm, towards the domor apical area of omphalocele, mosaic structures similar architecturally to the abdominal ones were found, the internal muco-connective-vascularized area being rich in fiber and supplied with a much more developed vascular network. The results of the study allowed to conclude that the morphological structure of omphalocele represents a dimorphic muco- connective-epithelial membrane determined by a mesothelial-fibro-epidermal component has been established, with the presence of the predecessor fibro-muscular tissue and mixed vascular blood-lymphatic and protective local follicular-lymphoid, tissues which during the extrauterine period have a significant impact on the evolution of reparative processes.In the uncomplicated omphalocele there are some major risk factors in the development of spontaneous ruptures, inflammatory processes by placental complex contamination, the risk of thromboembolic placental-fetal syndrome during the intranatal period with obvious hemorrhagic and early neonatal repercussions on the omphalocele level.Some etiopathogenetic features have been identified which partially confirm the hypothesis advanced by some authors that omphalocele develops secondary to migration and maturation disorders of myoblasts in the abdominal wall. Thus, in the uncomplicated major omphalocel, with significant viscero-abdominal disproportion, taking into account the architectural structure of the sac, there are favorable conditions for reparative processes, with the gradual epithelization of the sac and its transformation into ventral hernia. The low rate of lethality in the studied group justifies conservative behavior in the given form of malformation. In intra-amnional involvement there is a risk of penetration of the infectious-inflammatory component of the omphalocele, especially in delayed cases, with possible postnatal contamination

Beta-decay in odd-A and even-even proton-rich Kr isotopes

Beta-decay properties of proton-rich odd-A and even-even Krypton isotopes are studied in the framework of a deformed selfconsistent Hartree-Fock calculation with density-dependent Skyrme forces, including pairing correlations between like nucleons in BCS approximation. Residual spin-isospin interactions are consistently included in the particle-hole and particle-particle channels and treated in Quasiparticle Random Phase Approximation. The similarities and differences in the treatment of even-even and odd-A nuclei are stressed. Comparison to available experimental information is done for Gamow-Teller strength distributions, summed strengths, and half-lives. The dependence of these observables on deformation is particularly emphasized in a search for signatures of the shape of the parent nucleus.Comment: 29 pages, 16 figure

Characteristics of histomorphopathological changes in regional tissues in gastroschisis in newborns

Laboratorul de infecții chirurgicale la copii, Catedra chirurgie operatorie și anatomie topografică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova,Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Prioritar în gastroschisis îl reprezintă reducerea primară a defectului și închiderea lui unimomentană. Această strategie chirurgicală se asociază cu diverse complicații grave care determină evoluția nefavorabilă a bolii. Scopul studiului. Consta în evaluarea gravității modificărilor morfopatologice ale țesuturilor din regiunea defectului congenital al peretelui abdominal la nou-născuții cu gastroschizis. Rezultate. Investigațiilor histomorfopatologice, completate cu cele obținute prin metoda imunohistochimică aplicată în 20 de cazuri, au permis identificarea unei game largi de modificări structurale vicioase, de origine displazică şi inflamatoare, dezvoltate la diverse termene de gestație. Microanatomic, la marginea zonei defectului musculofascial al peretelui abdominal, localizat în toate cazurile analizate în dreapta cordonului ombilical, a fost atestată prezenţa unui inel de pliu conjunctiv lax şi/sau fibros, dotat cu o reţea arterio-venoasă, alcătuită din capilare şi vase de calibru mic. Spre abdomenul regional, pe traiectul reţelei vasculare, în aria ţesutului muscular abdominal se dispersează fâşii sau platouri conjunctive care trec lent în fasciile intramusculare sau direct în tecile conjunctive musculare, unele cu aspect cicatricial. Astfel, la acest nivel se formează puncte de trecere dintre două tipuri de structuri tisulare, cu prezenţa componentelor vasculo-musculare şi a fasciculelor tronculare nervoase. Concluzie. Modificările regionale în gastroschisis la nou-născuți sunt dominate de neconcordanţa marcantă în maturizarea elementelor musculofasciale și ganglioneuronale, indiferent de termenul de gestaţie, asociată cu aranjamentul dezordonat al miocitelor şi al fasciculelor musculare, cu dereglări ale intensității de expresie imunohistochimică a structurilor neuronale, fapt ce denotă prezenţa unor dereglări funcţionale neuromusculare atât în preajma defectului, cât şi la distanţă.Introduction. To reduce the primary defect in gastroschisis and to close it immediately. This surgical strategy is associated with various severe complications which cause an unfavorable evolution of the disease. Purpose. To assess the severity of morphopathological changes in the tissues of the congenital abdominal wall defect region in neonates with gastroschisis. Results. The results of histomorphopathological investigation and those of immunohistochemical method applied in 20 cases allowed to identify a wide range of vicious dysplastic and inflammatory structural changes, developed at different gestational periods. Microanatomically, on the edge of the musculofascial defect of the abdominal wall, located in all cases analyzed in the right side of the umbilical cord, there was attested the presence of a ring of connective lax and/or fibrous fold, supplied with an arterio-venous network, made up of capillaries and small blood vessels. Toward the regional abdomen, on the vasculature path in the area of theabdominal muscle tissue, connective strips or plates are slowly dispersed passing into intramuscular fascia or directly into the connective muscle sheaths, some of them looking as scars. Thus, at this level some crossings between the two types of tissue structures are formed, with the presence of vascular-muscular components and truncal nerve bundles. Conclusion. Regional changes in gastroschisis in newborns are dominated by marked inconsistency in the maturation of musculofascial and ganglioneuronal elements, regardless of the gestational age associated with the disordered arrangement of myocytes and muscular fascicles ,with disorders of the intensity of immunohistochemical expression of neural structures. This fact denotes the presence of some functional neuromuscular disorders both around the defect and away from it

Experimental evaluation of platelet-rich plasma in local protection of colonic anastomosis

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Serviciul Morfopatologic, IMSP Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Dehiscența anastomozei reprezintă o complicație periculoasă în chirurgie colorectală. După apariția acestei complicații morbiditatea și mortalitatea se majorează considerabil. Dehiscența anastomotică în ultimele decenii a devenit o problemă stringentă datorită descreșterii rezecțiilor abdomeno-perineale în favoarea intervențiilor cu prezervarea sfincterului. Dehiscența anastomozei se întâlnește în 2–19% cazuri, în dependență de nivelul anastomozei, tipul intervenției chirurgicale și experiența chirurgului. Mortalitatea datorită acestei complicații atinge cifrele de 25 - 50%, dar la pacienții care au supraviețuit se determină diferite dereglări funcționale. Dehiscența anastomotică micșorează termenul de supraviețuire și sporește incidența de recidivă locală. Actualmente, se realizează multiple studii axate pe elaborarea metodelor sintetice și biologice pentru protejarea locală a anastomozei colonice și aprecierea eficacității lor. Scopul. Evaluarea experimentală a efectelor plasmei cu concentrația sporită de trombocite asupra cicatrizării anastomozei colonice și a procesului aderențial. Material și metode. 42 șobolani au fost divizați în 2 grupe: anastomoză colonică cu aplicarea locală a plasmei cu concentrația sporită de trombocite în grupul I (n=21); anastomoză colonică efectuată fără protejare locală în grupul II (n=21). Rezultate. Examinarea morfologică a anastomozei pe colon a demonstrat acțiunea stimulatorie a plasmei cu concentrația sporită de trombocite asupra proceselor regenerative și respectiv, asupra cicatrizării anastomozei colonice fără agravarea procesul aderențial intraabdominal (NS). Concluzii. Utilizarea plasmei cu concentrația sporită de trombocite pentru protejarea locală a anastomozei pe colon ameliorează cicatrizarea zonei anastomotice și nu influențează semnificativ asupra procesului aderențial intraabdominal.Introduction. Anastomotic leakage is a serious complication occurring in colorectal surgery. Morbidity and mortality increase considerably after the development of an anastomotic leakage. It has become an urgent problem in the last decades when number of abdominoperineal resections decreased in favor of sphinctersaving procedures. Anastomotic leakage occurs in 2–19% of cases, depending on the height of anastomosis, the type of operation, and the experience of the surgeon. Mortality due to this complication reaches 25–50% and survivors have more functional disorders. Anastomotic leakage worsens long term survival and increases the incidence of local recurrence. Nowadays, multiple studies have been realized for elaboration synthetic and biological methods for local protection of colonic anastomosis and appreciation its efficacy. Purpose. Experimental evaluation of the effects of platelet-rich plasma on the anastomotic healing and adhesion process in experimental colonic anastomosis. Materials and methods. Forty-two rats were divided in two groups: colonic anastomosis was performed and topical platelet-rich plasma was applied in the group I (n=21); colonic anastomosis without platelet-rich plasma in the group II (n=21). Results. The morphologic studies of colonic anastomosis have demonstrated that platelet-rich plasma stimulatesregenerative processes and respectively anastomotic healing, and does not activate intra-abdominal adhesion process (NS). Conclusion. Using of platelet-rich plasma for local protection of colonic anastomosis improves anastomotic healing due to activation of regenerative processes and does not aggravate the intra-abdominal adhesion process