9 research outputs found
Arbutin and hidroquinone cuantification in cowberry, bearberry and pear leaves
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective. Pornind de la utilizarea tradiţională a
frunzelor de păr în tratamentul infecţiilor urinare, lucrarea
prezintă cercetările efectuate în scopul identificării
dar şi determinării conţinutului de heterozide fenolice
de tip C1 (arbutozidă) comparativ cu două surse
vegetale (Vitis idaea folium şi Uvae ursi folium) întrebuinţate
în terapeutică şi citate de literatură cu un conţinut
apreciabil în aceşti derivaţi. Material şi metode.
Materialul utilizat pentru cercetare a fost reprezentat de
frunzele de păr (Pyrus communis folium, recoltate la maturitate
din zona Olteniei), merişor (Vitis idaeae folium,
achiziţionate sub formă de ceai monocomponent din
reţeaua unităţilor farmaceutice din România) şi strugurii
ursului (Uvae ursi folium, achiziţionat sub formă de
ceai monocomponent dintr-o unitate farmaceutică din
Serbia). Metoda folosită a fost analiza fitochimică urmărindu-
se identificarea constituenţilor chimici activi în
soluţiile extractive eterice, alcoolice şi apoase, identificarea
hidrochinonei prin microsublimare şi determinarea
conţinutului în arbutozidă şi hidrochinonă printr-o
metodă volumetrică.
Rezultate. Din punct de vedere chimic calitativ s-au
identificat steroli, agliconi flavonici, saponozide, flavone,
acizi polifenolici, poliholozide mixte de tip mucilag,
taninuri, proantociani, intensitatea reacţiilor fiind dependentă
de natura materiilor prime vegetale. Prin microsublimare
s-a evidenţiat prezenţa cristalelor aciculare
de hidrochinonă în cele trei materii prime vegetale; în
prezenţa clorurii de fer (III), cristalele capătă un aspect
penat. Cantitativ frunzele de strugurii ursului conţin
5,44% arbutozidă şi 2,44% hidrochinonă, cele de merişor
3,44% arbutozidă şi 1,39% hidrochinonă, iar cele de
păr 1,22% arbutozidă şi 0,832% hidrochinonă.
Concluzii. Pe baza cercetărilor efectuate se poate
considera că frunzele recoltate de la specia indigenă Pyrus
communis pot fi întrebuinţate singure sau asociate cu
alte produse vegetale în tratamentul infecţiilor urinare
Comparative pharmacognostical study of three Agaricus species
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective:
Scopul acestei cercetări a fost studiul farmacognostic
comparativ al ciupercilor Agaricus campester (L.)
Fr., ciuperca de bălegar, A. bisporus (Lge) Sing., champignon
şi A. blazei Murill., ciuperca lui Dumnezeu. În
prezent, în România, A. bisporus şi A. campester sunt
folosite numai în scop alimentar, iar A. blazei pentru
potenţialul său terapeutic (mai ales ca imunomodulator,
în boli neoplazice).
Material şi metode:
Materialul utilizat pentru cercetare a fost reprezentat
de bazidiocarpul celor trei specii comestibile
de Agaricus. A. campester a fost recoltată în septembrie
2013, din pajişti aflate în extremitatea nordică a
platformei Cotmeana (550 m altitudine, România),
iar celelalte două specii au fost procurate din unităţi
comerciale. S-au folosit următoarele metode specifice
analizei farmacognostice: examinarea microscopică
a pulberilor clarificate cu soluţie de cloral hidrat 800
g/L; examenul chimic calitativ al soluţiilor obţinute
prin extracţii succesive cu eter, alcool şi apă; cromatografia
pe strat subţire pentru separarea şi identificarea
unor aminoacizi şi steroli/triterpene; determinarea
substanţele solubile conform Farmacopeei Europene
ediţia a 7-a şi dozarea gravimetrică a mucilagiilor pentru
studiul chimic cantitativ.
Rezultate:
Microscopic au fost identificate hife cu bazidiospori
şi himeniu cu bazidii în diferite stadii de evoluţie.
Studiul chimic calitativ a dovedit că cele trei
ciuperci comestibile conţin aceleaşi clase de substanţe
active (steroli, triterpene, polifenoli, aminoacizi, compuşi
azotaţi nealcaloidici, mucilagii, oze şi alţi compuşi
reducători). Prin cromatografie pe strat subţire s-au
observat spoturi corespunzătoare unor compuşi cu
comportament de steroli/ triterpene (culoare violetă
şi fluorescenţă galbenă în UV, după revelare cu anhidridă
acetică şi acid sulfuric), de aminoacizi (culoare
violetă după revelare cu ninhidrină) Aceşti compuşi
au fost prezenţi în toate cele trei specii de Agaricus. A.
campester şi A. blazei au un conţinut mai mare de mucilagii
(4,97 g%, respectiv 3,48 g%) şi substanţe solubile
în apă (25,85 g%, respectiv 22,18 g%) comparativ cu
A. bisporus (1,89 g% mucilagii şi 19,91 g% substanţe
solubile în apă).
Concluzii:
Rezultatele acestui studiu demonstrează că şi macromiceta
indigenă Agaricus campester poate fi considerată
o sursă de compuşi biologic activi (steroli/triterpene,
mucilagii, aminoacizi)
Gentianae radix – from tradition to modern phytotherapy
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective:
În flora României sunt cunoscute 14 specii ale genului
Gentiana, răspândite în zonele montane. O serie
de preparate pe bază de rădăcină de ghinţură (Gentianae
radix) sunt recomandate în fitoterapie, sau utilizate
în mod tradiţional, în anorexie, gastrite hipoacide,
disfuncţie biliară, helmintiaze. Lucrarea de faţă
îşi propune analiza unei materii vegetale colectată din
Munţii Iezer-Păpuşa în vederea stabilirii identităţii
acesteia, precum şi caracterizarea fitochimică a 2 extracte
vegetale – macerat apos, macerat hidroalcolic
(forme farmaceutice de administrare folosite în mod
tradiţional în zona Muscel), pentru verificarea corectitudinii
posologiei.
Material şi metode:
Materia primă vegetală studiată a constituit-o o
probă de organ subteran colectată din flora spontană
(Munţii Iezer-Păpuşa), presupusă a fi rădăcină de
ghinţură. Determinarea identităţii s-a realizat pe baza
datelor din literatura de specialitate şi a rezultatelor
următoarelor teste farmacognostice: examen macroscopic
(stabilirea caracterelor morfologice şi organoleptice);
examen microscopic (evidenţierea caracterelor
anatomice, pe preparate clarificate cu soluţie de
cloral hidrat 800 g/L); examen chimic calitativ (identificarea
unor principii active, prin reacţii chimice specifice
efectuate în soluţii extractive eterică, alcoolică
şi apoasă); microsublimare (identificarea compuşilor
xantonici, pe baza reacţiei cu hidroxid de sodiu); analiză
cromatografică (stabilirea amprentei cromatografice
CSS, folosind condiţiile experimentale descrise
în monografia ,,Gentianae radix “ din Farmacopeea
Europeană ediţia a 7-a); indice de amăreală (stabilirea
organoleptică a gradului de amăreală). Extractele vegetale
s-au obţinut prin macerare în apă, respectiv în
alcool 32o, timp de 14 zile, conform unor reţete tradiţionale
aplicate de localnicii din zona Muscel (judeţul
Argeş). Acestea au fost caracterizate chimic calitativ
(identificarea principiilor active prin reacţii specifice)
şi cantitativ (determinarea extractivului, folosind
metoda descrisă în Farmacopeea Europeană ediţia a
7-a, capitolul 2.8.16.). Ca referinţe (pentru comparare)
s-au folosit probe de ,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)”
şi ,,Tinctură de ghinţură”, procurate din reţeaua
de distribuţie farmaceutică.
Rezultate:
Caracterele morfologice şi anatomice, principiile
active identificate şi amprenta cromatografică CSS
au dovedit că proba analizată este Genţianae radix,
provenită de la Gentiana asclepiadea. Comparativ cu
referinţa, proba analizată are un conţinut mai mare
de principii active (intensitate mai mare a reacţiilor
de identificare, gust amar superior). În cele 3 soluţii
extractive (macerat apos, macerat hidroalcolic, tinctură
de referinţă) s-au identificat oze şi alţi compuşi
reducători, flavone, tanin, acizi polifenolcarboxilici şi
suplimentar, mucilagii în maceratul apos. S-au determinat
următoarele valori pentru totalul de substanţe
solubile (extractiv): maceratul apos – 0,49%; maceratul
hidroalcoolic – 1,01%; tinctură – 4,48%.
Concluzii:
Proba analizată este Gentianae radix, provenită de
la Gentiana asclepiadea şi este superioară calitativ probei
,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)”, procurată
din reţeaua de distribuţie farmaceutică. Pe baza conţinutului
de total substanţe extrase, considerăm că se
poate administra o lingură macerat hidroalcolic sau 2
linguri macerat apos (obţinute după reţeta tradiţională)
Pharmacognostical analysis and seasonal variation of triterpenic and phenolic compounds from birch (Betula pendula Roth.) leaves
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Carol Davila”, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, România, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie, România, Universitatea ,,A.I. Cuza”, Facultatea de Biologie, Iaşi, RomâniaObiective. Scopul studiului constă în analiza farmacognostică
şi determinarea dinamicii de acumulare a
compuşilor fenolici şi triterpenici din frunzele speciei
Betula pendula Roth. (mesteacăn).
Material şi metode. Ca material s-au utilizat frunze
de mesteacăn recoltate în anul 2011, din localitatea Morăreşti, judeţul Argeş, în diferite stadii de dezvoltare
– lunile mai, iunie, iulie şi sfârşitul lunii august. Metodele
utilizate au fost: analiza farmacognostică – examen
macroscopic (la stereomicroscop), microscopic (pe secţiuni
transversale, pulberi clarificate cu chloralhidrat şi
prin microscopie electronică), chimic calitativ, cromatografie în strat subţire (CSS) şi determinarea spectrofotometrică
(pe baza unor curbe etalon) a conţinutului
de derivaţi fenolici (flavone – g% hiperozidă, acizi
fenolcarboxilici – g% acid clorogenic, taninuri – g%
pirogalol, proantociani – g% clorură de cianidol) şi triterpenici
(forme libere, heterozidate şi esterificate – g%
acid betulinic). Rezultate. Caracteristicile macroscopice
ale produselor vegetale din toate loturile au coincis
cu datele din literatura de specialitate consultată. Examenul
microscopic efectuat pe secţiuni transversale şi
pe pulberi clarificate a evidenţiat prezenţa de elemente
specifice produsului vegetal de tip folium (fragmente
de epidermă, stomate de tip anomocitic, peri tectori şi
glandulari, teşut palisadic, clorofilian şi lacunar). Prin
microscopie electronică s-au observat particularităţile
formaţiunilor secretoare (glande peltate), dependent
de gradul de dezvoltare al frunzelor (în frunzele tinere
celulele secretoare sunt complet acoperite de cuticulă,
iar spre sfârşitul perioadei de vegetaţie acestea degenerează).
Prin analiza CSS s-au identificat următorii constituenţi:
hiperozidă, quercitrozidă, quercetol, kaempferol,
miricetol, acid clorogenic, acid ursolic/oleanolic şi
betulinol. Conţinutul de acizi triterpenici (forme libere,
esterificate şi heterozidate) scade odată cu maturizarea
frunzelor (de la 11,7818 g%; 10,9276 g%; 4,3568 g% în
luna mai la 4,9641 g%; 4,3038 g%; 2,1586 ± g% în luna
august). Frunzele tinere (recoltate în luna mai) au cel
mai mare conţinut de flavone (5,1885 g%), acizi fenolcarboxilici
(3,4667g%) şi taninuri (3,2100 g%). Cantitatea
de proantociani creşte odată cu maturizarea frunzelor,
probabil datorită condensării cu taninurile.
Concluzii. Frunzele de mesteacăn recoltate la începutul
perioadei de vegetaţie (luna mai) au un conţinut
ridicat de flavone, taninuri, acizi fenolcarboxilici şi derivaţi
triterpenici. Scăderea conţinutului de principii active
odată cu maturizarea produsului vegetal se corelează
cu observaţiile microscopice asupra formaţiunilor secretoare,
dependent de gradul de dezvoltare al frunzelor
Dinamica acumulării compuşilor lipofili în frunzele de Urtica dioica L.
University of Medicine and Pharmacy „Carol Davila“, Faculty of Pharmacy, Bucharest, RomaniaObjective: phytochemical characterization of Urtica
dioica L. leaves and the selection of the raw materials
with the highest content of sterols and carotenoids, in
order to obtain pharmacologically active extracts.
Material and methods. The leaves were harvested for
a period of 7 months (March – September) from Racari
Village, Dambovita County, Romania, in 2010. The batches
were codified as B1 (March), B2 (April), B3 (May),
B4 (June), B5 (July), B6 (August), B7 (September). In
order to confirm the identity of the leaves, macroscopic,
microscopic and qualitative exams were undertaken.
The sterols (free and glycosidic sterols) were assessed
spectrophotometrically, based on the formation of
dehydration products with multiple conjugated double
bonds in the presence of concentrated sulfuric acid and
ferric chloride (catalyst). The carotenoids content were
determined, before and after their release from esteric
forms, by assessing the absorbance at λ = 460 nm.
Results. The morphological and anatomical aspects
concur with scientific literature. The leaves are thin
and complete, with a triangular and pubescent lamina
(L=0.5 to 10 cm, l=0.3 to 5 cm).The margin is serate and
the apex is acuminate. The upper surface is dark green
and the lower surface is light green. In all batches, the
microscopic exam shows the following specific anatomical
elements: subulate hairs and stinging hairs, secretory
trichomes with bicellular heads and unicellular stalks,
cluster-crystals of calcium oxalate. The active principles
identified in the qualitative examination are: sterols,
carotenoids, coumarines, flavonoids (except batch B4),
polyphenolcarboxilic acids, tannins, proanthocyanidins,
mucilages. The carotenoids determination indicates
that the highest content of free and esteric forms are
found in leaves harvested in June and July, respectively.
Glycosidic sterols are prevailing. The leaves content of
glycosidic sterols is increases with maturity of the plant.
The highest content of free sterols was determined in
samples harvested in May.
Conclusions. The leaves of Urtica dioca L. represent
a complex source of active principles. The selected batch
was B3. The selection of the batch was based on the total
amount of carotenoids and sterols