Revascularization of the myocardium with the use of both internal thoracic arteries in the multivascular diseases of the coronary arteries

Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Artera toracica internă are cea mai buna permeabilitate din grefele folosite pentru bypass coronarian, cu permeabilitate 95-98% la 10 ani dupa intervenție. Folosirea a două aa. toracice interne asigura un rezultat bun și de durată a operațiilor de revascularizare a miocardului. Dar ponderea operațiilor cu utilizarea a două aa. toracice interne in toată lumea nu depașește 10% din toate operațiile de bypass coronarian. Material și metode: Din a.2013 pînă la 30 martie 2019 în clinica au fost efectuate 762 cazuri de bypass coronarian în afecțiunile coronariene, în 110 (14,4%) cazuri au fost folosite ambele aa. toracice interne, 104 (95%) bărbați și 6 (5%) femei, vârsta de 54±7,8 ani. Majoritatea aveau angină pectorală cl.f. III-IV, 58 (53%) infarct miocardic în anamneză. Stenoză critică de trunchi a.coronară stângă 24 (22%). Rezultate: Arterele toracice au fost montate ca T-Graft 81 (73,6%) cazuri și ˶in situ˵ 29 (26,4%). Indicele de revascularizare 3,14. Revascularizare arterială efectuată în 39 (35,4%) de cazuri. În 71 (64,5%) de cazuri a fost folosită autovena, 7 (6,4%) cazuri a.radială. A.toracică internă montată secvențial în 19 (17,3%) cazuri. 16 (14,5%) pacienți operați pe cord bătând. În 4 cazuri efectuată endarterectomie din a.carotidă internă. Letalitate 0 cazuri, infarct miocardic perioperator 1 caz, hemoragie postoperatorie 2 (1,8%), mediastenită 2 (1,8%). Concluzii: Bypass coronarian cu folosirea ambelor aa.toracice interne este o metodă contemporană și sigură în revascularizarea miocardului în afecțiunile arterelor coronare, nu mărește riscul complicațiilor perioperatorii. În prezent aceata trebuie considerată operație de alegere la majoritatea pacienților cu cardiopatie ischemică cu afectarea multivasculară aa. coronare.Background: Internal thoracic arteries have the best permeability of the grafts used for coronary bypass grafting, with 95-98% permeability 10 years after surgery. Using bilateral internal thoracic arteries has been shown to significantly improve clinical outcomes and increase long-term survival. But the proportion of operations with the use of two internal thoracic arteries worldwide does not exceed 10% of all coronary bypass surgery. Methods and materials: From 2013 to 30 March 2019 in the our clinic 762 cases of coronary artery bypass grafting in coronary diseases were performed in 110 (14.4%) cases were used bilateral internal thoracic arteries, 104 (95%) men and 6 (5%) women, 54 ± 7.8 years of age. Most had angina pectoral cl. III-IV, 58 (53%) history of myocardial infarction. Critical stenosis of left coronary artery - 24 (22%). Results: The thoracic arteries were assembled as T-Graft 81 (73.6%) cases and in situ 29 (26.4%). Revascularization Index 3.14. Blood revascularization performed in 39 (35.4%) cases. In 71 (64.5%) cases autovena was used, 7 (6.4%) cases radial artery. A. internal thoracic arteries sequentially mounted in 19 (17.3%) cases. 16 (14.5%) patients were operated off pump. In 4 cases were done endarterectomy from intern carotid artery. Lethality 0 cases, perioperative myocardial infarction 1 case, deep sternal wound infection 2 (1.8%). Conclusion: Coronary bypass with the use of bilateral internal thoracic arteries is a contemporary and safe method in the myocardial revascularization in coronary artery disease; it does not increase the risk of perioperative complications. Currently, this should be considered as a surgery for choice for the most patients with coronary artery disease

Mediastinitis after cardiac surgery

Departamentul Cardiochirurgie SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Mediastenita anterioară după operații pe cord, determină o rată sporită a morbidității, care denotă mărirea costului mediu a cazului tratat a acestui contingent de pacienți. Scopul acestui studiu a fost de a determina cauzele ce condiționează apariția mediastinitei postoperatorie. Metode şi materiale. În perioada anilor 2000 - 2010 au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 2634 pacienţi. La 44 (1,67%) de pacienți perioada postoperatorie s-a complicat cu infectarea plăgii. În 22 (50%) cazuri s-a dezvoltat mediastenita anterioară și în 22 (50%) cazuri infectarea plăgii pînă la stern, ulterior s-a dezvoltat mediastinita cu sau fără dehiscența sternului.Grupul de pacienți a fost constituit din 30 (68,1%) bărbați şi 14(31,9%) femei, cu vîrsta medie de 59 de ani. Preoperator 20 (45%) pacienți erau obezi, 6 (13,6%) sufereau de diabet zaharat și 7 (16%) bronhopneumopatie cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă (ATI) unilateral în 18 (40%) şi bilateral la 1 (2,3%) pacient. Timpul intervenției chirurgicale în mediu a alcătuit 345min. Transfuzii masive postoperator au necesitat 5 (11,3%) pacienți. Diagnosticul de mediastenita a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperator. Restabilirea integrității sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(31,8%) pacienți. A decedat 1 pacient (2,3%) din acest grup, cu mediastinita sero-purulentă la a - 20 zi postoperaror din cauza insuficienței poliorganice. La 4 pacienți s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3 - 6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că utilizarea ATI uni sau bilaterale, bronhopneumopatie cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operației sunt predictori importanți de mediastinită anterioară.Abstract. Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significantsocioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine perioperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 2634 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2010. In forty-four pacients (1.67%) postoperative period was complicated by wound infection. In 22 (50%) cases developed earlier mediastenitis and 22 (50%) cases sternum wound infection subsequently developed mediastinitis with or without dehiscence of the sternum. In this group of pacients 30 were men (68.1%) and 14 women (31.9%) of average age 59 years. Preoperator, 20 (45%) of them had obesity, 6 (13.6%) suffered of diabetes mellitus and 7 (16%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a graft for Coronary Artery Bypass (IMA) was used unilaterally 18 (40%) and bilateral 1 (2.3%) pacient. The average time of surgery duration was 345 min. Massive transfusion after surgery was certified on five pacients (11.3%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (31.8%) pacients.One pacient 1(2.3%) of this group with mediastinitis diet after 20 days postoperative, due to failure Multiple Organ System Dysfunctions. In four pacients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, massive transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

Off pump myocardial revascularization

Departamentul Chirurgie Cardiacă, IMSP Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Analiza retrospectivă a 308 de operaţii de revascularizare a miocardului fără circulaţie extracorporală efectuate în aa.2002 – mai 2016 în secţia Chirurgia viciilor cardiace dobândite a Spitalului Clinic Republican. Materiale şi metode. Au fost operaţi 308 de pacienţi (254 bărbaţi , 54 femei), cărora li s-a efectuat revasularizarea miocardului pe cord bătând. Vârsta medie a pacienţilor 58±11 ani (28 – 84 ani). 253 (82%) de pacienţi cu angină pectorală cl.f. III – IV, 55 (18%) angină pectorală instabilă. 193 (62,6%) au suportat infarct miocardic.249 (81%) pacienţi cu multiple leziuni coronariane. Operaţiile au fost efectuate prin sternotomie mediană. Rezultate. Pentru stabilizarea hemodinamicii în timpul operaţiei la 106 (34%) de pacienţi s-au administrat cardiotonice şi vasopresori. În 109 (35%) cazuri a fost nevoie de β-blocatori. Infarctul miocardic perioperator a fost documentat în7 (2,2%) cazuri. Hemoragia postoperatorie care a necesitat resternotomiea survenit în 7 (2,2%) cazuri, la 49 (15,9%) de pacienţi s-a transfuzat concentrat eritrocitar. Majoritatea pacienţilor au fost extubaţi în prima zi. Dereglări de ritm s-au manifestat la 56 (18%) pacienţi, care au necesitat administrarea adăugătoare de preparate antiaritmice pentru restabilirea ritmului sinusal, în 11 cazuri a fost efectuată cardioversie electrică. În perioada postoperatorie precoce au decedat 3 (0,97%) pacienţi. Concluzii. Revascularizarea miocardului off pump are multe priorităţi: durata mai scurtă a operaţiei, micşorarea timpului de anestezie şi de aflare la ventilaţia artificială, diminuarea hemoragiei şi a cantităţii hemotransfuziilor, reducerea complicaţiilor de plagă, excluderea complicaţiilor specifice legate de CEC şi, ca urmare, micşorarea duratei spitalizării şi a cheltuielilor legate de operaţie.Purpose. Retrospective analysis of 308 myocardial revascularization surgeries on a beating heart performed since 2002 to 2016 (may), in the Acquired Cardiac Disease Surgery Unit of Republican Clinical Hospital. Materials and methods. 308 patients were operated (254 men, 54 women), who have undergone “off-pump” myocardial revascularization. The mean patient age was 58 +/- 11 years (28-84). 253 (82%) have angina pectoris f.cl. III-IV, 55 (18%) have unstable angina, 193 (62,6%) have suffered myocardial infarction. 249 (81%) of patients were diagnosed with multiple coronary lesions. Most of the surgeries were performed through median sternotomy. Results. In order to stabilize the hemodynamic status during myocardial revascularization at 103 (34%) patients were administrated cardiotonics and vasopressors also in 109 (35%) cases, was needed to administrate B-blockers. Perioperatory myocardial infarction was in 7 (2,2%) cases. Postoperatory haemorrhage that required resternotomy occurred in 7 (2,2%) cases, for 49 (15,9%) patients was transfused concentrated erythrocytes. The majority of patients were extubated during the first day. Rhythm disorders was registered at 56 (18%) patients, that required additional antiarrhythmic drugs in order to convert into sinus rhythm, but to 11 patients was performed electric cardioversion. In early postoperatory period, we had 3 (0,97%) cases of mortality. Conclusion. Off pump myocardial revascularization has several advantages: short duration of operation, short anaesthesia time and ventilation, low haemorrhage and blood transfusion volume, low complication rate of wounds, elimination of complications specific to CABG, as a result shortening the hospitalization period and lower costs related to surgery

Management treatment of thrombosis prostheses heart

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fenomenul de tromboză sau “pannus-tromboză” a protezelor valvulare cardiace rămâne o complicație gravă ce necesită o intervenție promptă în cardiochirurgie. Recent în arsenalul medical se implementează o metodă nouă - tromboliza medicamentoasă în trombozele valvulare. Scop. Analiza experienței noastre de tratament al trombozelor valvulare cardiace prin diverse metode care au fost aplicate pe parcursul ultimilor 9 ani. Materiale și metode. În lotul studiului (2007-2016) s-au operat 1411 pacienți cu patologii valvulare în IMSP SCR secţia VCD, la care s-au implantat 1315 valve cardiace: dintre care 173 - cu proteze biologice; 1142: proteze mecanice. Disfuncție de proteza prin tromboza s-a depistat la 34 pacienți, cu vârstă cuprinsă între 35 și 63 de ani. Tromboliza a fost efectuată la 22 pacienți. Tratamentului chirurgical au fost supusi 11 pacienți. Rezultate. Din 22 cazuri care au fost supuşi trombolizei cu Ateplaza si Reteplaza s-a reuşit restabilirea completă a funcţiei protezelor valvulare la 19 pacienţi. Doua cazuri letale: 1- hemoragie, 1–soc anafilactic. Într-un caz de tromboliză s-a obținut restabilire incompleta a funcției protezei, dar cu ameliorare hemodinamică, care peste 2 săptămâni a fost supusa intervenției chirurgicale Concluzii. Pacienții cu tromboza protezelor valvulare în stare critică pot fi rezolvaţi efectiv prin aplicarea trombolizei medicamentoase care poate vindeca pacientul complet sau poate servi drept un procedeu de salvare până la aplicarea tratamentului chirurgical de schimbare a protezei valvulare. Rata complicațiilor embolice este joasă, ceea ce poate fi implementat ca tratament de prima linie. La răspunsul parţial tratamentului de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiții hemodinamice satisfăcătoare, cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis or "pannus-thrombosis" valve cardiac prostheses remains a serious complication requiring prompt intervention in cardiac surgery. Recently the medical arsenal implemented a new method of valve thrombosis in drug thrombolysis. Purpose: Analysis of our experience of treating heart valve thrombosis by various methods that have been applied over the last 9 years. Materials and Methods: The study group (2007-2016) was made in 1411 patients with valve pathologies of RCH department AHD, which were implanted heart valves 1315: of which 173 - with biological prostheses; 1142: mechanical prostheses. Dysfunction of prosthesis thrombosis was detected in 34 patients, aged between 35 and 63 years. Thrombolysis was performed on 22 patients. Surgical treatment of 11 patients were undergoing. Results: Of 22 cases who underwent thrombolysis with Ateplaza and Reteplase was able to restore full function prosthetic gradient transprotetic normalized in 19 patients. Two fatal cases: 1- hemorrhage, 1-anaphylactic shock. In a case of thrombolysis was obtained incomplete restoration of hearing function, but with hemodynamic improvement, more than 2 weeks has surgical reintervention. Conclusions: Patients with prosthetic valve thrombosis in critical condition can be effectively resolved by applying thrombolysis drug that can cure the patient completely or can serve as a method of saving surgery to change the application of a valve prosthesis. Embolic complication rate is low, which can be implemented as a first-line treatment. Partial response to thrombolysis treatment, the patient can be operated satisfactory hemodynamic conditions, with low risk

Retracted cusps augmentation in corection of relative tricuspid insufficiency

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidă relativă (ITR) evoluează cu o mortalitate sporită şi deteriorarea în timp a rezultatelor corecţiei valvulopatiilor asociate. Ea este cauzată de alterarea geometriei VD, „tethering”-ul cuspelor valvei tricuspide (TCVT) şi dilatarea inelului ei fibrotic. Scopul studiului a fost aprecierea eficacităţii tehnicilor de corecţie a ITR cauzată de TCVT utilizând procedee noi de augumentare a cuspelor anterioare şi posterioare cu pericard autolog. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 10 ani au fost efectuate 1004 operaţii reconstructive în ITR. Fenomenul TCVT cu regurgitaţii gr.III-IV a fost diagnosticat în 112 cazuri. Ecocardiografic au fost evaluate diametrul cavităţii medii a VD, aria de TCVT, diametrul inelului fibrotic, presiunea sistolică în VD. În 61 cazuri au fost efectuată anuloplastia De Vega, în 17 – a fost aplicat un petic de lărgire în baza cuspelor anterioară şi posterioară a VT cu implantarea unui inel de suport. Ceilalţi pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Rezultate: Postoperator regurgitări reziduale >gr.II au fost diagnosticate în grupul de pacienţi după anuloplastie De Vega în 15 (24,6%) cazuri, cu recidiva patologiei în perioada de durată la 9 pacienţi, 5 dintre ei au necesitat reoperaţie. După augumentare a fost înregistrat un caz de regurgitare până la gr.II, fără cazuri de recurenţă şi reoperaţii. Analiza statistică multivariantă confirmă că diametrul cavităţii medii a VD şi aria de TCVT sunt determinante în apariţia efectelor adverse după corecţia reconstructivă a ITR. Concluzii: Procedeul de augumentare poate înlătura efectiv fenomenul de TCVT şi împreună cu anuloplastia cu inel de suport poate asigura o corecţie adecvată şi durabilă a ITR.Introduction: Relative tricuspid insufficiency (RTI) evolves with significant mortality and deteriorates in time the results of correction of associated valve pathology. It is caused by altering of the RV geometry, tricuspid valve cusps tethering (TVCT) and fibrous ring dilatation. Purpose of study was assessment of effectiveness of RTI correction techniques caused by TVCT using new methods of anterior and posterior cusps augmentation with autologous pericardium. Material and methods: During last 10 years 1004 reconstructive operations for RTI were performed. TVCT with regurgitation of gr.III-IV was diagnosed in 112 cases. The average diameter of the RV, TVCT area, fibrotic ring diameter, RV systolic pressure were assessed by echocardiography. De Vega annuloplasty was performed in 61 cases and a patch for widening the base of the anterior and posterior TV with implantation of a support ring was applied in 17, other patients received valve prosthesis. Results: Postoperative residual regurgitation >gr.II was diagnosed in the group of patients after De Vega annuloplasty in 15 (24.6%) cases, with pathology relapse in the long-term period at 9 patients, 5 of them required reoperation. After augmentation was one case of regurgitation up to gr.II, without recurrence and reoperation. Multivariate statistical analysis confirms that the RV mean diameter and TVCT area determines the appearance of adverse effects after reconstructive correction of RTI. Conclusions: Augmentation procedure can effectively eliminate the phenomenon of TVCT and together with support ring annuloplasty may provide adequate and durable correction of the RTI

Papillary muscle approximation combined with ventriculoplasty in patients with ischemic cardiomyopathy and functional mitral regurgitation: effects on mitral valve and left ventricul shape

IMSP Spitalul Clinic RepublicanStudiile recente definesc regurgitarea mitrală funcțională şi înrautățirea indicelui sistolic a venericului stâng, drept ca o lărgire a dimensiunii dintre marginile muşchilor papilari, prin urmare, micşorarea acestei distante poate îmbunătăţi funcţia valvei mitrale şi ventriculului stâng. Pentru acest studiu au fost selectaţi 33 de pacienţi cu cardiomiopatie ischemică la care s-a efectuat aproximarea muşchilor papilari.Recent studies define functional mitral regurgitation and worsened left ventricular systolic indices as the widening of the dimension between papillary muscle heads; consequently, narrowing this distance may improve the mitral valve and left ventricle function. The study included 33 patients with ischemic cardiomyopathy undergoing papillary muscle approximation

On limit periodicity of discrete time stochastic processes

We consider a discrete time dynamic system described by a difference equation with periodic coefficients and with additive stochastic noise. We investigate the possibility of the periodicity of the solution. In particular, we established sufficient conditions for convergence of the solution in mean square or almost surely to some stochastic periodic process

Myocardial revascularization on a beating heart

Department of Cardiac Surgery, Republican Hospital, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Myocardial revascularization on a beating heart in case of the atherosclerotic affection of the coronory arteries. Material and methods: Retrospective analysis of 372 operations (myocardial revascularization without extracorporeal circulation) performed in 2002 October 2013. Results: In our study most patients were extubated within 24 hours. Mechanical ventilation of the lungs for more than 24 hours was required 11 patients (2.9%). Arrhythmias were 63 (17%) patients (atrial fibrillation – 56, atrial flutter – 7), that required additional administration of antiarrhythmic preparations to restore sinus rhythm, but in 11 cases was performed cardioversion. In the early postoperative period died 3 (0.8%) patients: 1 – acute renal failure, 1 – polyorganic failure, 1 – ventricular fibrillation. Conclusion: Off-pump coronary artery bypass (OPCAB) challenges the conventionalon-pump coronary artery bypass grafting (CABG) as the standardof surgical therapy for coronary disease. Conventional coronary bypass surgery is associated with substantialmorbidity caused by cardiopulmonary bypass. Conventional CABG has been performed with reproducible success, but complications cause significant morbidity and mortality. Some complications may be secondary to cardiopulmonary bypass (CPB) and include neurological dysfunction and a systemic inflammatory response syndrome ending in vital organ damage. Although OPCAB on a beating heart is an attractive alternative to conventional CABG on CPB, it also has drawbacks

The diagnosis and surgical treatment of cardiac tumors

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Cu toate că tumorile cardiace se întâlnesc destul de rar, diagnosticul precoce stabilit ne oferă posibilitatea de a efectua un tratament chirurgical radical şi eficace. Material şi metode: Au fost analizate protocoalele intervenţiilor chirurgicale la 86 de pacienţi cu tumori cardiace, care s-au tratat pe parcursul anilor 1983-2014 (primele 6 luni), vârsta bolnavilor a variat între 15-73 ani (media 53,7 ani). La 79 (91,8%) pacienţi tumorile au fost benigne şi la 7 (8,2%) – maligne. Rezultate: Diagnoza preoperatorie a fost stabilită analizând evoluţia simptomelor clinice şi rezultatele investigaţiilor instrumentale (ecocardiografia, CT, RMN). Morfologia tumorilor se prezintă în felul următor: mixoame – 71 de cazuri, rabdomioame – 2 cazuri, leiomioame – 2 cazuri, hemangiom – 1 caz, fibrom – 1 caz, mezoepitelioame – 2 cazuri, diferite sarcoame – 7 cazuri. Recidivă a mixomului atrial stâng s-a întâlnit la 2 pacienţi (2,8%), care au fost cu succes reoperaţi. Mortalitatea postoperatorie a constituit 8,2% (7 pacienţi), fapt care demonstrează eficacitatea tratamentului chirurgical. Concluzii: Tumorile cardiace primare trebuie înlăturate chirurgical. Vârsta pacienţilor şi severitatea insuficienţei cardiace nu poate servi ca contraindicaţie către operaţie. Tumorile cardiace maligne au un prognostic nefavorabil.Introduction: Although cases of cardiac tumors are very rare, the early determined diagnosis gives us the possibility to perform an efficient and radical surgical treatment. Material and methods: The surgical records of 86 patients with cardiac tumors who were operated during 1983-2014 (first 6 months) were analyzed; patients age varies between 15-73 years (mean 53.7 years). In 79 (91.8%) patients the tumors were benign and in 7 (8.2%) cases – malignant.Results: Analyzing the evolution of clinical symptoms, the instrumental investigations results (echocardiography, CT, RMN) the preoperative diagnosis was determined. The morphology of the tumors were presented as follows: myxoma – 71 cases, rhabdomyoma – 2 cases, leiomyoma – 2 cases, hemangioma – 1 case, fibroids – 1 case, myoepithelioma – 2 cases, various sarcomas – 7 cases. Left atrial myxoma recurrence was determined in 2 patients (2.8%) who were successfully supposed to the repeated intervention. Postoperative mortality was 8.2 % (7 patients), that demonstrates the effectiveness of surgical treatment. Conclusions: The primary cardiac tumors should be removed in a surgical way. The patients' age and the severity of heart failure could not serve as a contraindication for surgery. Malignant cardiac tumors have a poor prognostic

Papillary muscle sling as an adjunctive procedure for surgical left ventricular remodeling

IMSP, SCR, departamentul cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Remodelarea ventriculului stâng folosind metoda de aproximare a muşchilor papilari după tehnica Hvass ar putea crea o posibilitate de îmbunătățire a competenței valvei mitrale. Materiale şi metode: în studiu au fost incluşi 39 de pacienți la care a fost efectuată remodelarea ventriculului stâng după tehnica Hvass şi un caz de aproximare a muşchilor papilari a ventriculului drept. Vârsta medie a pacienților a fost de 54 ± 8 (39 - 66) ani; 35 de bărbați şi 5 femei. 33 de pacienți cu cardiopatie ishemică şi anevrism de ventricul stâng şi 7 pacienți cu valvulopatii de etiologie diversă. Toți pacienții cu insuficiență cardiacă NYHA III-IV, hipertensiune pulmonară (PSAP 50-70 mmHg), insuficiență mitrală gr.II-IV şi dilatarea inelului fibros a valvei mitrale (38-46 mm), distanța dintre muşchii papilari mai mare de 2,5 cm. Pentru aproximarea pilierilor la 31 (77,5%) s-a folosit o bucată de proteză vasculară Gor-Tex 4-0, la 6 (15%) pacienți s-a utilizat un segment din proteză vasculară Dacron şi la 3 (7,5%) pacienți s-a folosit segmente din venă autologă. Rezultate: În toate cazurile fracția de ejecție a crescut de la 39 ± 8% până la 49 ± 5% după intervenția chirurgicală. Volumul diastolic a ventriculului stâng a scăzut de la 254 ± 81 ml până la intervenție la 173 ± 40 ml după intervenție. S-a obținut o regresie a insuficienței valvei mitrale până la gradul I-II şi micşorarea diametrului inelului fibros până la 28,6 mm. După remodelarea ventriculului drept dimensiunea cavității a scăzut de la 40 mm la 28 mm. De asemenea, s-a practicat anuloplastia, care a asigurat competență completă a valvei tricuspide. Concluzii: Aproximarea muşchilor papilari (tehnica Hvass) pentru remodelarea ventricului stâng oferă beneficii prin scăderea volumului diastolic, îmbunătățirea considerabilă a coaptării valvei mitrale şi regresia insuficienței mitrale cu creşterea fracției de ejecție a ventriculului stâng.Introduction: Remodeling of left ventricle using papillary muscle approximation technique could create a possibility of improving mitral valve competence. Methods: We analyzed 40 cases of left ventricular remodeling according to Hvass technique and one case of right ventricle papillary muscle approximation. The average age of patients was 54 ± 8 (39-66) years, 35 men and 5 women. 33 patients had left ventricular aneurism and 7 - valvulopathies of diverse etiology. All the patients had NYHA III-IV, pulmonary hypertension (SPRV 50–70 mmHg), mitral insufficiency (II-IV gr.) and dilated mitral fibrous annulus (38 – 46 mm) and the distance between the papillary muscles more than 2.5 cm.To approximate the papillary muscle 31 (77.5%) had used a piece of Gor-Tex vascular prosthesis 4-0, 6 (15%) patients used a segment of the vascular prosthesis Dacron and 3 (7.5%) patients using autologous vein segments. Results: In all of patients ejection fraction increased from 39 ± 8% till 49 ± 5% after the surgery. Left ventricular diastolic volume decreased from 254 ± 81 ml before the intervention to 173 ± 40 ml after. There was obtained the regression of mitral valve insufficiency up to I – II grade and the decreasing of annulus fibrosis diameter to 28,6 mm. After right ventricular remodeling the cavity size dropped from 40 mm to 28 mm. Also was practiced annuloplasty, which assured complete tricuspid valve competence. Conclusions: Hvass technique with the approximation of papillary muscles for left ventricular remodeling offers benefits by decreasing its diastolic volume, considerable improvement of cooptation and regression of mitral regurgitation with increasing ejection fraction of ventricle