Early results of deep vein thrombosis treatment with novel oral anticoagulants

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul anticoagulant reprezintă veriga de bază în managementul trombozei venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare. Heparinele şi antagoniştii vitaminei K sunt tradiţional prescrise, pentru un termen variabil, la această categorie de pacienţi. Însă, respectivul tratament necesită monitorizare clinică şi de laborator, fiind asociat cu o rată persistentă de complicaţii hemoragice. Lansarea recentă a unei generaţii noi de anticoagulante orale ar putea deveni o alternativă atractivă pentru bolnavii cu TVP. Scopul: Analiza rezultatelor precoce ale tratamentului TVP cu anticoagulante orale noi. Material şi metode: Pe parcursul unei perioade de 18 luni noi am supravegheat un grup din 16 pacienţi cu TVP, care au fost trataţi cu rivaroxaban – un remediu anticoagulant oral. Diagnosticul a fost confirmat prin duplex scanare în toate cazurile. Posologia a fost cea recomandată pentru TVP: 30 mg/zi pe durata a 21 zile, iar ulterior – cîte 20 mg/zi pe un termen variat, dar nu mai puţin de 3 luni. Rezultate: Vârsta pacienţilor – de la 19 pînă la 64 ani; toţi au prezentat clinică caracteristică de TVP. Conform rezultatelor examenului imagistic TVP a fost localizată la nivelul venelor iliace (3), femurale (5) sau poplitee (8). Doar în 31,25% cazuri pacienţii au fost spitalizaţi, ceilalţi au urmat tratament ambulator. Durata tratamentului: 3-13 luni; monitorizarea de laborator nu a fost efectuată, decît în 4 cazuri tratate în staţionar. Peste 3 luni de tratament duplex scanarea de control a fost efectuată în 68,75% cazuri, iar peste un an – în 87,5% cazuri. La toţi bolnavii a fost remarcată ameliorarea tabloului clinic; cu documentarea în 6 cazuri a recanalizării complete a venelor profunde. Complicaţii hemoragice pe perioada evaluată nu au fost notate. Concluzii: Tratamentul TVP cu anticoagulante orale noi se dovedeşte a fi o opţiune sigură şi eficientă, cu impact pozitiv asupra confortului pacienţilor. Introduction: Anticoagulant therapy is an essential component in the management of deep vein thrombosis (DVT) of the lower limbs. Heparins and vitamin K antagonists are traditionally prescribed in these patients for a variable period of time. However, that treatment requires clinical and laboratory monitoring, and is associated with persistent rate of haemorrhagic complications. The recent launching of a new generation of oral anticoagulants may become an attractive alternative for patients with DVT. Aim: Analysis of early results of DVT treatment with novel oral anticoagulants. Material and methods: Over a period of 18 months we monitored a group of 16 patients with DVT who were treated with rivaroxaban – a novel oral anticoagulant. The diagnosis was confirmed by duplex scanning in all cases. The dosage was that recommended for DVT: 30 mg/day over a period of 21 days, followed by 20 mg/day for a varied period of time, but not less than 3 months. Results: Patient age ranged from 19 to 64 years; all showed characteristic clinical symptoms of DVT. According to imaging study data DVT was localized in iliac (3), femoral (5) or popliteal (8) vein. Only in 31.25% of cases the patients were hospitalized, the others follow outpatient treatment. Duration of treatment: 3-13 months; laboratory monitoring was not performed, excepting 4 cases from inpatient group. After 3 months of treatment control duplex scanning was performed in 68.75% of cases, and at one year – in 87.5% of cases. In all patients it was noted improving of clinical status; with documented complete recanalization of deep veins – in 6 cases. Bleeding complications during assessed period not occurred. Conclusions: DVT treatment with novel oral anticoagulants appears to be a safe and effective, with a positive impact on patient comfort

The Kazhdan-Lusztig conjecture for W-algebras

The main result in this paper is the character formula for arbitrary irreducible highest weight modules of W algebras. The key ingredient is the functor provided by quantum Hamiltonian reduction, that constructs the W algebras from affine Kac-Moody algebras and in a similar fashion W modules from KM modules. Assuming certain properties of this functor, the W characters are subsequently derived from the Kazhdan-Lusztig conjecture for KM algebras. The result can be formulated in terms of a double coset of the Weyl group of the KM algebra: the Hasse diagrams give the embedding diagrams of the Verma modules and the Kazhdan-Lusztig polynomials give the multiplicities in the characters.Comment: uuencoded file, 29 pages latex, 5 figure

Some results on injectivity and multistationarity in chemical reaction networks

The goal of this paper is to gather and develop some necessary and sufficient criteria for injectivity and multistationarity in vector fields associated with a chemical reaction network under a variety of more or less general assumptions on the nature of the network and the reaction rates. The results are primarily linear algebraic or matrix-theoretic, with some graph-theoretic results also mentioned. Several results appear in, or are close to, results in the literature. Here, we emphasise the connections between the results, and where possible, present elementary proofs which rely solely on basic linear algebra and calculus. A number of examples are provided to illustrate the variety of subtly different conclusions which can be reached via different computations. In addition, many of the computations are implemented in a web-based open source platform, allowing the reader to test examples including and beyond those analysed in the paper

Venous valve transplantation as treatment option for leg ulcer in postthrombotic syndrome

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N. Testemițanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Sindromul posttrombotic (SPT) reprezintă o sechelă binecunoscută a trombozei venelor profunde, conducînd la dezvoltarea ulcerului trofic venos (UTV) în cel puţin 15% cazuri. Unul din mecanismele fiziopatologice care contribuie la UTV este refluxul venos. Tratamentul conservator este cel mai frecvent prescris şi deseori singurul posibil în SPT sever. Operaţiile pe vv.superficiale şi/sau perforante pot aduce ameliorare clinică vadită însă numarul pacienţilor ce beneficiază de acestea este destul de limitat. Ca urmare, multiple tehnici chirurgicale reconstructive au fost propuse pentru a eradica refluxul profund. Noi prezentam rezultatele iniţiale ale transplantării valvulare venoase autologe la nivel popliteal efectuate la 3 pacienţi cu SPT şi UTV refractar. Toţi bolnavii au fost în virsta aptă de muncă, dar cu dizabilitate maximă conditionată de SPT. Pacienţii au remarcat o anamneză îndelungată a SPT, durata UTV fiind >18 luni. Duplex scanarea a relevat incompetenţa severa a axului venos femurotibial şi lipsa refluxului superficial. Intervenţiile au fost efectuate cu anestezie spinală. Rezecţia segmentară a venei poplitea a fost urmată de “endoflebectomie” partială. Ca transplant interpoziţionat s-a utilizat un fragment de venă safenă contralaterală cu valva competentă (evaluată în prealabil şi verificată prin “strip test”). Anastomozele au fost aplicate utilizînd tehnica combinată de suturare. Nu au fost inregistrate complicaţii perioperatorii. Duplex scanarea de control a confirmat permeabilitatea şi reducerea pronunţată a refluxului la nivelul venelor profunde. În toate cazurile s-a obtinut diminuarea severităţii clinice a SPT şi vindecarea UTV. Transplantarea valvulară autologă poate servi drept o modalitate eficientă de diminuare a refluxului venos profund de etiologie posttrombotică. Transferul valvular safeno-popliteal reprezintă o opţiune potenţială de tratament al UTV în cazuri minuţios selectate de SPT, atunci cind managementul conservator adecvat a eşuat.Postthrombotic syndrome (PTS) is a well-recognized late complication of acute deep venous thrombosis, leading to the development of venous leg ulcer (VLU ) in at least 15% of cases. One of the pathophysiological mechanisms that contribute to VLU formation is venous reflux. Conservative complex treatment is the most commonly prescribed and often only feasible curative option for patients with severe PTS. Superficial and/or perforator vein surgery can bring obvious clinical improvement but the number of patients eligible for this treatment modality is quite limited. As a result, many reconstructive surgical techniques have been proposed in an attempt to eradicate pathological deep venous reflux. We present initial results of autologous venous valve transplantation to the popliteal level in 3 pts with PTS and refractory VLU . All pts were in working age, but with maximal disability score conditioned by PTS. A long history of PTS was noted, duration of VLU being >18 months. Preoperative duplex scanning revealed severe incompetence of femorotibial venous axis without superficial reflux. Operations were done under spinal anesthesia. Segmental resection of popliteal vein was followed by partial “endophlebectomy”. As interposed transplant was used the contralateral saphenous vein fragment containing a competent valve (previously assessed and then checked intraoperatively by “strip test”). Venous anastomoses were applied using a combined suturing technique. No perioperative complications were noted. Control duplex scanning confirmed vein patency and pronounced reduction of deep reflux. Decreasing of clinical severity of PTS and VLU healing were achieved in all cases. Autologous valve transplantation can serve as effective modality to reduce deep venous reflux due to postthrombotic etiology. Sapheno-popliteal venous valve transfer is a potentially curative option for VLU in thoroughly selected cases of PTS, when appropriate conservative management has failed

Neurological Manifestations of IgG4-Related Disease

IgG4-related disease (IgG4-RD) is a multisystem inflammatory disorder. Early recognition of IgG4-RD is important to avoid permanent organ dysfunction and disability. Neurological involvement by IgG4-RD is relatively uncommon, but well recognised—hypertrophic pachymeningitis and hypophysitis are the most frequent manifestations. Although the nervous system may be involved in isolation, this more frequently occurs in conjunction with involvement of other systems. Elevated circulating levels of IgG4 are suggestive of the condition, but these are not pathognomonic and exclusion of other inflammatory disorders including vasculitis is required. Wherever possible, a tissue diagnosis should be established. The characteristic histopathological changes include a lymphoplasmacytoid infiltrate, storiform fibrosis and obliterative phlebitis. IgG4-RD typically responds well to treatment with glucocorticoids, although relapse is relatively common and treatment with a steroid-sparing agent or rituximab may be required. Improved understanding of the pathogenesis of IgG4-RD is likely to lead to the development of more specific disease treatments in the future

Deep venous thrombosis during pregnancy and the postpartum period: clinical and evolutional features

Catedra de chirurgie general semiologie nr. 3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tromboza venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare dezvoltată pe parcursul sarcinii sau postpartum are o incidență de 0,5-1 cazuri la 1000 nașteri; reprezentând un factor important ce sporește morbiditatea și mortalitatea maternă. Scopul: Studierea particularităților clinice, imagistice şi evolutive ale TVP survenite pe parcursul sarcinii sau lăuziei. Material şi metode: Studiul a cuprins 21 paciente cu TVP confirmată prin duplex scanare. În toate observațiile a fost iniţiată medicaţia anticoagulantă în asociere cu compresia elastică. În cazurile dificultăților de vizualizare la examenul imagistic primar sau progresării manifestărilor clinice pe fundalul tratamentului duplex scanarea a fost repetată peste 3-5 zile. Rezultate: Vârsta medie a pacientelor – 30,7 ani. TVP a fost depistată la primipare – 7 cazuri, pe durata celei de-a doua sarcini – 9, la gravidele cu a treia sarcină – 4 şi, într-un caz, pe durata celei de-a patra sarcini. TVP în antecedente au indicat 3 (14,2%) paciente. Tromboza a survenit în trimestrul I al gestației la 4 (19%) paciente, al II-lea – 4 (19%), al III-lea – 8 (38%) şi postpartum – 5 (23,8%). Afectarea extremității stângi s-a înregistrat în 16 (76,2%) cazuri. Localizarea TVP: vv.tibiale – 4 cazuri, v.poplitee – 2, v.femurală – 2, v.femurală comună – 2, vv.iliace – 9, v.cavă inferioară – 2. Duplex scanarea repetată a evidențiat progresarea trombozei spre segmentul anatomic venos proximal (n=2; 9,5%) sau extinderea în sens descendent (n=2; 9,5%). Concluzii: TVP se poate dezvolta în orice trimestru al sarcinii, precum şi postpartum; având sediul inițial mai frecvent în regiunea iliacă sau tibială și potențial de progresare chiar și pe fundalul anticoagulării inițiale adecvate.Background: Deep vein thrombosis (DVT) of lower extremities developed during pregnancy or postpartum period has an incidence of 0.5-1 cases per 1.000 births and represents an important factor which increases maternal morbidity and mortality. Aim of study: To highlight clinical, imaging and evolutional peculiarities of DVT occurring during pregnancy or postpartum period. Methods and materials: The study included 21 female patients with DVT confirmed by duplex scanning. Anticoagulants in association with elastic compression were initiated in all cases. In the event of difficult viewing during primary imaging exam or worsening of clinical manifestations despite treatment, duplex scanning was repeated after 3-5 days. Results: Average age of patients was 30.7 years. DVT was identified in primiparous women – 7 cases, during the second pregnancy – 9, in women with a third pregnancy – 4, and, in one case – during the fourth pregnancy. Previous history of DVT was indicated by 3 (14.2%) patients. Thrombosis occurred during the first trimester of gestation in 4 (19%) patients, II-nd – 4 (19%), III-rd – 8 (38%), and postpartum – 5 (23.8%). Involvement of the left limb was registered in 16 (76.2%) cases. Localization of DVT: tibial vv. – 4 cases, popliteal v. – 2, femoral v. – 2, common femoral v. – 2, iliac vv. – 9, inferior vena cava – 2. Repeat duplex scanning pointed out the progression of thrombosis to proximal venous segment (n=2; 9.5%) or downward extension (n=2; 9.5%). Conclusion: DVT can develop during any trimester of pregnancy as well as postpartum; being initially localized more frequently in iliac or tibial veins and having potential to progress even despite of appropriate initial anticoagulation

Preservation of the great saphenous vein in treatment of varicose veins: background experience and research directions

Catedra de chirurgie generală, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Abordul standard în tratamentul chirurgical al maladiei varicoase (MV) prevede abolirea definitivă a venei safene incompetente. În anumite condiții clinico-hemodinamice o strategie alternativă reprezintă înlăturarea izolată a complexului varicos cu prezervarea trunchiului safenian. Analiza rezultatelor acestor intervenții reprezintă un obiectiv științifico-practic important. Scopul studiului a fost evaluarea experienței Clinicii în tratamentul chirurgical al MV cu prezervare safeniană și stabilirea direcțiilor ulterioare de cercetare. Material și metode: În cadrul studiului retrospectiv au fost incluși 107 pacienți (131 extremitați cu MV), supuși examinării clinicoimagistice și, ulterior, operațiilor cu prezervare safeniană. Rezultate: Vârsta medie a pacienților a constituit 44,3 ani, cu predominarea genului feminin – 72,8%. Durata medie a MV – 10,6 ani. Extremitatea stângă a fost afectată în 58% cazuri. Clasa C2 CEAP – 91 (69,4%), C3 – 35 (26,7%), C4 – 4 (3%), C6 – 1 (0,7%) cazuri. Distribuția anatomică a MV: bazinul v.safena magna – 89 (67,9%), v.safena accesoria (VSA) – 31 (23,6%), vena safena parva – 8 (6,1%), 2 bazine afectate – 3 (2,2%) cazuri. Miniflebectomia izolată a varicelor în prezența refluxului safenian (tipul Pittaluga 3-4) a fost efectuată în 55 (53,2%) cazuri, în cazul axului safenian competent (tipul Pittaluga 1) – în 27 (22,1%) și în cazul refluxului în VSA (tipul Pittaluga 5) – în 30 (24,5%). Crosectomia nu a fost practicată nici într-un caz. Durata medie a operației a constituit 38 min. Concluzii: Experiența acumulată în Clinică susține raționalitatea includerii intervențiilor cu prezervarea safeniană în arsenalul metodelor de tratament a pacienților cu MV. Cercetările ulterioare necesită axare pe precizarea indicațiilor către operație și evaluarea multidimensională a rezultatelor tratamentului.Background: The standard approach for treatment of varicose veins (VV) includes definitive destruction of incompetent saphenous vein. In certain clinical and hemodynamic conditions, the isolated removal of varicose reservoir with preservation of saphenous trunk may represent the alternative strategy. Assessment of the results of these interventions is an important scientific and practical objective. Aim of study was evaluation of our clinical experience in surgical treatment of VV with saphenous preserving and establishing of further directions for research. Methods and materials: Retrospective study included 107 patients (131 limbs with VV), supposed to the clinical examination, imaging and operation with preservation of the saphenous vein. Results: Mean patients age was 44.3 years, majority being females – 72.8%. Mean VV duration – 10.6 years. Left limb was affected in 58% of cases. Class C2 CEAP – 91 (69.4%), C3 – 35 (26.7%), C4 – 4 (3%), and C6 – 1 (0.7%) cases. Anatomic distribution: great saphenous vein – 89 (67.9%), accessory saphenous vein (ASV) – 31 (23.6%), small saphenous vein – 8 (6.1%), two veins – 3 (2.2%) cases. In presence of saphenous reflux (Pittaluga types 3-4) isolated miniphlebectomy was performed in 55 (53.2%) cases, in patients with competent saphenous trunk (Pittaluga type 1) – in 27 (22.1%) and for reflux in ASV (Pittaluga type 5) – in 30 (24.5%) cases. Crossectomy was never performed. The mean operation time was 38 minutes. Conclusions: Our experience supports the rationality of including saphenous preserving interventions in arsenal of curative methods for patients with VV. Further research should be focused on the refinement of indications for surgery and multidimensional evaluation of treatment results

Nanoparticle deposition by spray coating for enhanced elemental mapping of rock samples by laser-induced breakdown spectroscopy

A novel method development of laser-induced breakdown spectroscopy (LIBS) uses nanoparticles deposition on the sample surface and achieves significant signal improvement (nanoparticle-enhanced LIBS, NELIBS). The present research aims at developing a reproducible method of nanoparticle deposition that would allow spatially resolved NELIBS elemental mapping of solid samples with an improved signal-to-noise ratio. The applicability of the method is demonstrated on a monzogranite rock sample

Deep vein surgery and minimally invasive techniques in postthrombotic syndrome: mid-term clinical results

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Sindromul posttrombotic (SPT) reprezintă o sechelă tardivă a trombozei venoase profunde, ce condiţionează o dizabilitate elevată în pofida multiplelor strategii curative propuse de-a lungul timpului. Rezultatele deseori nesatisfăcătoare ale managementului conservator al SPT în coroborare cu implementarea pe larg în practica chirurgicală contemporană a metodelor minim-invazive de tratament au redresat interesul către abordul intervenţional. Scopul cercetării: Analiza rezultatelor precoce şi la distanţă după practicarea diverselor intervenţii chirurgicale adresate SPT. Material și metode: În funcţie de tipul predominant al dereglării hemodinamice bolnavii (n=141), operaţi pe parcursul unei perioade de 5 ani, au fost convenţional distribuiţi în 4 loturi, cu: obstrucţie venoasă profundă (“OP”); reflux venos profund (”RP”); reflux superficial (”RS”); reflux perforant (”RPrf”). Vârsta medie – 57,2 ani; femei – 65,24%; rata cazurilor cu ulcere venoase – 69,5%. Metode diagnostice utilizate: Doppler-duplex, fotopletismografie, CT-flebografie. Au fost efectuate următoarele intervenţii: în lotul ”OP” – by-pass venos crossover femuro-femural cu grefă sintetică ePTFE (1); în lotul ”RP” – transfer valvular safeno-popliteu (3) sau axilo-femural (1). Ca tehnici adiţionale s-au realizat endoflebectomia (5) şi fistula arterio-venoasă (1). În lotul ”RS” pe lîngă stripping-ul safenian scurt (59) s-au practicat ablaţia endovenoasă cu laser (8) şi scleroterapia cu spumă transcateter (14); în lotul “RPrf” – întreruperea venelor perforante prin sclerozare percutană ecoghidată (11), laser endovenos (6) sau chirurgie endoscopică subfascială (38). Rezultate: Tromboza venoasă profundă postoperatorie a fost înregistrată doar în 0,7% cazuri. Rata ulcerelor vindecate la 3 luni şi la 4 ani postintervenţional – 83,67% şi 90,81%, respectiv. Ameliorarea postoperatorie a calităţii vieţii a fost remarcată de 91,48% bolnavi. Concluzii: Selectarea pacienţilor cu SPT ce pot beneficia potenţial de tratament chirurgical este posibilă doar în baza unei examinări paraclinice complexe. Rezultatele tratamentului SPT pot fi ameliorate prin aplicarea potrivită a diverselor metode intervenţionale.Introduction: Postthrombotic syndrome (PTS) is a late sequela of deep vein thrombosis, which determines an elevated disability despite many curative strategies proposed over time. Unsatisfactory results of conservative management of PTS in conjunction with extensively implementation in contemporary surgical practice of minimally invasive treatment methods have recovered interest to interventional approach. The aim of the study: Analysis of early and mid-term results after carrying out various surgical procedures addressed to PTS. Material and methods: Depending on predominant type of hemodynamic disorders, patients (n=141) operated over a period of 5 years, were conventionally distributed in 4 groups, with: deep vein obstruction (“DO”); deep venous reflux (“DR”); superfic ial reflux (“SR”); and perforating reflux (“RPrf”). Average age – 57.2 years; female – 65.24%; the rate of cases with venous ulcers – 69.5%. Diagnostic methods: Doppler-duplex ultrasound, photoplethysmography, CT-phlebography. The following interventions were performed: in the group “DO” – crossover venous femoral-femoral bypass with ePTFE synthetic graft (1); in group "DR" – sapheno-popliteal (3) or axillo-femoral venous valve transfer (1). As additional techniques, endophlebectomy (5) and arteriovenous fistula (1) were performed. In “SR” group in addition to below-knee saphenous stripping (59), we performed endovenous laser ablation (8) and transcatheter foam sclerotherapy (14); in "RPrf" group – interruption of perforating veins through percutaneous ultrasound-guided sclerotherapy (11), endovenous laser (6) or subfascial endoscopic surgery (38) were carried out. Results: Postoperative deep venous thrombosis was registered only in 0.7% of cases. The rate of ulcers healed at 3 months and 4 years postoperatively was 83.67% and 90.81%, respectively. Postoperative improving of quality of life was noted by 91.48% patients. Conclusions: Selection of patients with PTS that can benefit from surgical treatment is possible only on the basis of complex paraclinical examinations. The results of PTS treatment can be improved through an appropriate application of various interventional techniques

Hemorrhagic complications of anticoagulant therapy for deep vein thrombosis: evaluation of risk factors

Catedra de chirurgie generală semiologie nr. 3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tratamentul anticoagulant (TA) se referă la terapia de prima linie în tromboza venelor profunde (TVP) ale membrelor inferioare; iar hemoragia reprezintă cea mai severă complicație a TA. Scopul studiului: Evaluarea ratei de survenire a complicațiilor hemoragice la bolnavii aflați sub TA pentru TVP și evidențierea potențialilor factori de risc. Material și metode: Studiul a inclus 231 de observații de TVP (vârsta medie a bolnavilor – 57,9 ani; bărbați – 58,95%). TA a fost inițiat cu: heparina nefracționată (45,45%), heparine fracționate (41,55%), fondaparinux (6,49%), rivaroxaban (3,03%). TA de durată/extins a fost condus timp de 10,65±5,43 luni cu antagoniștii vitaminei K (90,82%), rivaroxaban (5,24%) sau heparine fracționate (3,93%). Rezultate: Rata complicațiilor hemoragice survenite pe durata TA inițial, în staționar – 12,12% (hematurie – 7,35%; hemoragie digestivă superioară – 2,59%; echimoze cutanate – 2,16%). Doar 3 (1,29%) cazuri au fost atribuite hemoragiilor majore. Alți 3 bolnavi au dezvoltat hemoragie după externare din staționar. Rata cumulativă a complicațiilor hemoragice – 13,41% (n=31). La bolnavii tratați cu fondaparinux sau rivaroxaban evenimente hemoragice nu au fost documentate. Factorii predictivi pentru dezvoltarea hemoragiilor au fost: vârsta >70 ani (OR=2,38; 95%CI 1,01-5,57), TA cu heparină și conversie la antagoniștii vitaminei K (OR=2,28; 95%CI 1,01- 5,14) și, îndeosebi, administrarea concomitentă a remediilor antiinflamatorii nonsteroidiene și acidului acetilsalicilic (OR=3,17; 95%CI 1,36-7,38). Concluzii: TA pentru TVP se asociază cu un risc hemoragic variat, ce poate fi influențat de vârsta bolnavilor, remediul anticoagulant prescris și medicația concomitentă. În vederea micșorării frecvenței complicațiilor hemoragice la pacienții vârstnici cu TVP anticoagularea cu heparină și antagoniștii vitaminei K, la fel ca și indicarea antiinflamatoarelor non-steroidiene/antiplachetarelor trebuie efectuată cu precauție.Background: Anticoagulant treatment (AT) refers to first-line therapy for deep vein thrombosis (DVT); while hemorrhage represent the most severe complication of AT. Aim of study: To assess the rate of occurrence of hemorrhagic complications in patients on AT for DVT and to highlight potential risk factors for bleeding. Methods and materials: The study included 231 observations of DVT (mean age of patients – 57.9 years; males – 58.95%). AT was initiated with: unfractionated heparin (45.45%), fractionated heparins (41.55%), fondaparinux (6.49%), and rivaroxaban (3.03%). Longterm/extended AT was conducted for 10.65±5.43 months with vitamin K antagonists (90.82%), rivaroxaban (5.24%), or fractionated heparins (3.93%). Results: The rate of hemorrhagic complications occurring during the initial AT, in the hospital, was 12.12% (hematuria – 7.35%; upper digestive hemorrhage – 2.59%; intradermal hemorrhage – 2.16%). Only 3 (1.29%) cases were attributed to major hemorrhages. Three other patients developed hemorrhage after discharging from hospital. Cumulative rate of hemorrhagic complications – 13.41% (n=31). In patients treated with fondaparinux or rivaroxaban hemorrhagic events have not been documented. The predictive factors for the development of hemorrhages were: age >70 years (OR=2.38; 95%CI 1.01-5.57), AT with heparin and conversion to vitamin K antagonists (OR=2.28; 95%CI 1.01-5.14) and, especially, concomitant administration of nonsteroidal anti-inflammatory drugs and acetylsalicylic acid (OR=3.17; 95%CI 1.36-7.38). Conclusion: AT for DVT is associated with a varied hemorrhagic risk, which may be influenced by the age of the patients, prescribed type of anticoagulant and concomitant medication. In order to reduce the frequency of hemorrhagic complications in elderly patients with DVT anticoagulation with heparin and vitamin K antagonists, as well as indication of nonsteroidal anti-inflammatory/antiplatelet drugs should be performed with caution