Survival trends and complications in surgical interventions for colorectal cancer: an overview of patients hospitalized in Clinical Emergency Hospital Bucharect

The preoperative imaging diagnosis of rectal cancer lies at the heart of oncological staging and has a crucial influence on patient management and therapy planning. Rectal cancer is common, and accurate preoperative staging of tumors using high-resolution magnetic resonance imaging (MRI) is a crucial part of modern multidisciplinary team management (MDT). Indeed, rectal MRI has the ability to accurately evaluate a number of important findings that maBay impact patient management, including distance of the tumor to the mesorectal fascia, presence of lymph nodes, presence of extramural vascular invasion (EMVI), and involvement of the anterior peritoneal reflection/peritoneum and the sphincter complex. Many of these findings are difficult to assess in nonexpert hands. In this lecture, we present currently used staging modalities with focus on MRI, including optimization of imaging techniques, tumor staging, interpretation help as well as essentials for reporting

Temperature dependence of electrical properties of electrodeposited Ni-based nanowires

The influence of annealing on the microstructure and the electrical properties of cylindrical nickel-based nanowires has been investigated. Nanowires of nickel of nominally 200 nm diameter and of permalloy (Py) of nominally 70 nm were fabricated by electrochemical deposition into nanoporous templates of polycarbonate and anodic alumina, respectively. Characterization was carried out on as-grown nanowires and nanowires heat treated at 650°C. Transmission electron microscopy and diffraction imaging of as-grown and annealed nanowires showed temperature-correlated grain growth of an initially nano-crystalline structure with ≤8 nm (Ni) and ≤20 nm (Py) grains towards coarser poly-crystallinity with grain sizes up to about 160 nm (Ni) and 70 nm (Py), latter being limited by the nanowire width. The electrical conductivity of individual as-grown and annealed Ni nanowires was measured in situ within a scanning electron microscope environment. At low current densities, the conductivity of annealed nanowires was estimated to have risen by a factor of about two over as-grown nanowires. We attribute this increase, at least in part, to the observed grain growth. The annealed nanowire was subsequently subjected to increasing current densities. Above 120 kA mm -2 the nanowire resistance started to rise. At 450 kA mm -2 the nanowire melted and current flow ceased

Optimizing surgical techniques in extra-anatomical ilio-femoral bypasses

Scopul lucrării. Bypass-ul extraanatomic ilio-femural crossover este o procedura chirurgicala utilizată pentru revascularizarea segmentului aorto-femural, când intervențiile endovasculare nu sunt posibile, iar aplicarea unui bypass aorto sau ilio-femural este dificilă sau chiar imposibilă din cauza condițiilor tehnice sau a stării pacientului. Scopul este studierea rezultatelor precoce și tardive pentru favorizarea unor schimbări și implementarea unor gesturi tehnice în aplicarea bypass-urilor crossover ilio-femural, pentru a crea o geometrie cât mai fiziologică ce poate oferi o soluție durabilă pe termen lung. Materiale și metode. Pe parcursul anilor 2001-2022 au fost efectuate 142 bypass-uri crossover ilio-femurale. Rezultate. În perioada postoperatorie a fost un singur deces și s-au efectuat 3 amputații. Au fost analizate duplex scanările și CT angiografiile în primele 12 luni postoperatorii, pentru aprecierea altor leziuni aterosclerotice, care ar necesita revascularizare deschisă s-au endovasculară atît in bazinul recipient cât și cel donator. Totodată, a fost apreciata poziția și forma bypass-ului ce a dus la folosirea ulterioară a unor noi procedee tehnice ce diferă de cele descrise anterior. Concluzii. Optimizarea tehnicilor chirurgicale creând o geometrie cât mai fiziologică, excluderea maximală a angulărilor stenozante ale grefei poate oferi bypass-ului extraanatomic crossover ilio-femural o durabilitate îndelungată. Acest lucru poate favoriza creșterea frecvenței indicațiilor la folosirea bypass-urilor crossover ilio-femural.Aim of study. The extra-anatomic ilio-femoral crossover bypass is a surgical procedure used for revascularizing the aorto-femoral segment when endovascular interventions are not possible, and when applying an aorto- or ilio-femoral bypass is difficult or even impossible due to technical conditions or the patient's condition. The aim was to study the early and late outcomes to promote changes and implement technical gestures in the application of ilio-femoral crossover bypasses, aiming to create a more physiological geometry that can provide a durable long-term solution. Materials and methods. Between 2001 and 2022, a total of 142 ilio-femoral crossover bypasses were performed. Results. There was one death and three amputations in the postoperative period. Duplex scans and CT angiography were analyzed in the first 12 months postoperatively to assess other atherosclerotic lesions that would require open or endovascular revascularization in both the recipient and donor areas. Additionally, the position and shape of the bypass were evaluated, leading to the subsequent use of new technical procedures that differ from those previously described. Conclusions. Optimizing surgical techniques by creating a more physiological geometry and minimizing stenotic angles of the graft can provide the extra-anatomic ilio-femoral crossover bypass with long-lasting durability. This may increase the frequency of indications for using ilio-femoral crossover bypasses

Resection of a juxtarenal aneurysm complicated by rupture. Clinical case

Caz clinic. Se prezintă un caz clinic de tratament chirurgical soldat cu succes al unui anevrism de aortă juxtarenal complicat cu ruptură al unui pacient de 76 ani. Boala a debutat de 3 zile cu dureri puternice în regiunea lombară, cu iradiere în abdomen. Internat în spitalul orășenesc, unde la CT angiografie s-a depistat un anevrism al aortei abdominale complicat cu ruptură in spațiul retroperitoneal. Pacientul a fost transferat în SCR ,,T. Moșneaga” operat în mod urgent. La laparotomie xifopubiană s-a depistat circa un litru de lichid sero-sangvinolent, anevrism juxtarenal cu hematom retroperitoneal. După clamparea aortei suprarenale s-a efectuat rezecția anevrismului rupt, cu protezare aorto-femurală pe dreapta și iliacă pe stânga. Perioada postoperatorie fără complicații. Externat la a 11-a zi în stare satisfăcătoare. CT angiografie de control peste 6 luni- proteza aortală funcțională, fără alte patologii. Concluzie. În cazul anevrismelor aortei abdominale complicate cu ruptură, care nu pot fi rezolvate endovascular din diferite motive (anatomie nepotrivită, lipsa utilajului necesar la moment etc) este necesar tratamentul chirurgical deschis în mod urgent. Posedarea metodelor deschise nu trebuie exclusă din arsenalul chirurgului vascular.Clinical case. We present a clinical case of a successful surgical treatment of a ruptured juxtarenal aortic aneurysm in a 76-year-old patient. The disease started three days ago with severe pain in the lower back, radiating to the abdomen. The patient was transferred to the local hospital, where a CT angiography revealed an abdominal aortic aneurysm complicated by retroperitoneal rupture. The patient was urgently transferred to the "T. Moșneaga'' Intensive Care Unit for surgery. Xipho-pubic laparotomy revealed approximately one liter of serosanguinous fluid, a juxtarenal aneurysm with a retroperitoneal hematoma. After clamping the suprarenal aorta, resection of the ruptured aneurysm was performed, followed by aortic-femoral grafting on the right side and iliac grafting on the left side. The postoperative period was uneventful. The patient was discharged in satisfactory condition on the 11th day. A follow-up CT angiography after 6 months showed a functional aortic graft without any other pathologies. Conclusions. In cases of abdominal aortic aneurysms complicated by rupture, which cannot be resolved endovascularly due to various reasons (inappropriate anatomy, lack of necessary equipment at the moment, etc.), urgent open surgical treatment is necessary. Proficiency in open surgical techniques should not be excluded from the vascular surgeon's armamentarium

Pathological elongation of the internal carotid artery: surgical treatment and immediate postoperative results

Scopul lucrării. În structura cauzelor dezvoltării insuficienței cerebrovasculare, elongarea patologică a arterei carotide interne ocupă locul 2, după afectarea aterosclerotică. Prevalența dolicoarteriopatiei la populația generală se estimează a fi de la 10 la 40 %, iar de la 16% până la 56 % din pacienți au în anamnestic deficit neurologic tranzitor sau permanent. Scopul lucrării este optimizarea tehnicilor chirurgicale și aprecierea eficienței postoperatorii imediate la pacienții cu elongare patologică a arterei carotide interne. Materiale și metode. Studiul efectuat reprezintă o analiză retrospectivă a 243 pacienți, tratați în cadrul IMSP SCR ,,Timofei Moșneaga”, secția de Chirurgie Vasculară în perioada 2002-2022. Rezultate. La pacienții supuși studiului s-a efectuat 258 intervenții chirurgicale. Rezultatele imediate au fost: la 230 pacienți (89.14 %) a dispărut simptomatologia preoperatorie, AVC ischemic s-a înregistrat la 1 pacient, sindrom coronarian acut sau deces nu s-a înregistrat la nici un pacient din lotul studiat. Concluzii. Luând în considerare rata mică de complicații periprocedurale precum și eficacitatea postoperatorie imediată evidentă, putem spune că intervenția chirurgicală în tratamentul elongărilor patologice ale arterelor carotide interne reprezintă o metoda sigură și eficientă pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale acute și îmbunătățirea calității vieții pacienților.Aim of study. Among the causes contributing to the development of cerebrovascular insufficiency, pathological elongation of the internal carotid artery ranks second after atherosclerotic involvement. The prevalence of dolichoarteriopathy in the general population is estimated to range from 10% to 40%, and between 16% and 56% of patients have a history of transient or permanent neurological deficits. The aim of this study was to optimize surgical techniques and assess immediate postoperative efficacy in patients with pathological elongation of the internal carotid artery. Materials and methods. This study represents a retrospective analysis of 243 patients treated at the State Medical and Pharmaceutical University "Timofei Moșneaga", Department of Vascular Surgery, between 2002 and 2022. Results. A total of 258 surgical interventions were performed in the study group. The immediate results were as follows: symptomatology disappeared in 230 patients (89.14%), one patient experienced an ischemic stroke, and no cases of acute coronary syndrome or death were recorded among the studied patients. Conclusions. Considering the low rate of periprocedural complications and the evident immediate postoperative effectiveness, it can be concluded that surgical intervention for the treatment of pathological elongation of the internal carotid artery is a safe and efficient method for preventing acute cerebrovascular accidents and improving the quality of life for patients

Congenital supravalvular aortic stenosis: surgical outcomes

Departamentul Chirurgie Cardiacă, IMSP Spitalul Clinic Republican, Catedra Radiologie și Imagistică, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Stenoza aortică supravalvulară congenitală (SASC) este cunoscută prin implicarea întregii rădăcini aortice. Ca urmare, unii chirurgii au schimbat tactica de diminuare a obstrucției prin aplicarea uni singur patch în favoarea tacticii de reconstrucție simetrică cu tehnica de aplicare a două patch-uri ori trei. Avantajul declarat, privind durabilitatea păstrării funcției valvei aortice și posibilitatea de creștere, este nedovedit. Scopul studiului. Constă în evaluarea comparativă a diverselor tactici şi metode de corecţie chirurgicală a SASC şi elaborarea algoritmului optimal de tratament al acestor bolnavi. Materiale şi metode. În lotul de bolnavi cu SASC, operaţi pe parcursul anilor 1992-2016, au fost incluşi 17 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 1 și 19 ani. Sindromul Williams a fost diagnosticat la 10 pacienţi. La toți pacienții a fost măsurat gradientul presional sistolic la nivelul stenozei pre- și postoperator. Metoda de plastie cu lărgirea uni sinus Valsalvae a fost folosită în 10 cazuri, tehnica de plastie după Doty la 7 pacienţi. La 2 pacienţi s-a efectuat şi plastia coarctaţiei aortice. Schimbările în aparatul supravalvular aortic au fost documentate prin datele ecocardiografice și ale aortografiei. Rezultate. La etapa postoperatorie precoce şi tardivă nu s-au determinat cazuri letale. Gradientul presional sistolic la nivelul stenozei preoperator a variat intre 50 – 145 mm Hg( media 82,6-17mmHg), în perioada postoperatorie a variat între 8-30mmHg (media 14,6-7 mm Hg) , fără modificări semnificative pe parcursul supravegherii. După datele ecocardiografiei și aortografiei nu s-au depistat diferențe privind incidența regurgitației și mărimea gradientului în raport cu tehnica aplicată. Concluzii. Operaţiile plastice în cazul stenozei aortice supravalvulare congenitale sunt efective, durabile în timp, având ca consecinţă lichidarea completă a obstrucţiei aortice supravalvulare indiferent de metoda de plastie folosită şi reduc necesitatea protezării aortei ascendente practic la zero.Background. Congenital supravalvular aortic stenosis (CSAS) is known to involve the whole aortic root. Some surgeons have therefore changed their approach from relief of obstruction using a single-patch to symmetric reconstruction with two-or three-patch technique. The argued advantages, as preserved long-term aortic valve function and allowance for growth, are unproven. Objective. Benchmarking of various tactics and methods of surgical correction of CSAS and developing optimal treatment of these patients. Methods. Seventeen patients (7 male, 10 female, mean ages of 8.25 years, range 1-19) underwent surgery for CSAS during 1992-2016 years were included in this retrospective analysis. Ten patients had features of Williams syndrome. Two patients had other concomitant procedures. A single patch was inserted into the longitudinal incision, which passed across the stenosis into the non-coronary sinus in 10 cases. A Doty technique was used in 7 patients. In 2 patients aortic coarctation plasty was performed. Changes in aortic root following repair were documented by echocardiography, aortography. Results. There were no operative deaths. The mean preoperative gradient was 82.6 ±17 mmHg (range 50 – 145 mmHg), which decreased to 14.6±7 mmHg (range 8-30 mmHg) early postoperatively. There was no significant difference in the incidence of postoperative aortic regurgitation or gradient across the repair between two techniques according to the echocardiograms and catheterization findings. Conclusion. According to our study, we cannot demonstrate any benefit in reconstructing the whole aortic root for CSAS. Good surgical outcome of CSAS can be achieved with the appropriate method of treatment in patients with both: single- and multiple-sinus reconstruction. The choice of material for the patch does not affect the long-term results of surgical treatment

Pacientul cu traumatism craniocerebral sever. Aspecte de abordare contemporană la etapa de prespital

Traumatismul craniocerebral sever în cazul unui politraumatism este o leziune acută şi este complicat prin dezvoltarea leziunii secundare, ca urmare a hipotensiunii şi hipoxiei. Hipoxia şi hipotensiunea sunt predictorii unui prognostic negativ la pacienţii cu traumatism craniocerebral sever. Managementul TCC grav se începe la locul accidentului şi este axat pe asigurarea oxigenării şi menţinerii presiunii arteriale, care determină perfuzia cerebrală adecvată şi prognosticul pozitiv

Univentricular repair for complex congenital heart defect

Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica Moldova, Departamentul Chirurgie Cardiovasculară și Toracică, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere: Aprecierea rezultatelor corecției viciilor cardiace complexe poate sugera noi interpretări ale conduitei chirurgicale . Material şi metode: 99 pacienţi, cu vârsta 1 zi - 30 ani, au urmat corecţia univentriculară în următoarele patologii: atrezia valvei tricuspide - 36, atrezia valvei mitrale - 16, ventricul cu cale dublă de intrare - 23, canal A-V cu ventricule nebalansate - 17, calea dublă de ieșire din VD cu “struddling valve”, “noncommited” DSV - 2, atrezia AP cu SIV intact - 5, anomalia Ebstein (tip D) – 2, transpoziția vaselor magistrale cu stenoza AP si DSV tip canal A-V - 1, transpoziția corijată a vaselor magistrale cu stenoza AP si DSV - 2. Rezultate: Din 132 operaţii efectuate 49 au fost paliative: în hipertensiune pulmonară – îngustarea AP; În stenoză/atrezie AP – anastomoză intersistemică (14 - anastomoză modificată Blelock-Taussing din stânga, 3 – şunt central); în DSA restrictiv – 8 atrioseptostomii din care 7 cu CEC. 38 pacienţii după operaţia Glenn şi Fontan au dezvoltat transudare pleurală, care a necesitat drenarea cavităţii pleurale timp de 3-5 zile (32 pacienți), sau până la 30 zile (6 pacienţi). Într-un caz transudarea pleurală s-a observat peste 2 luni după operaţie. Hilotorax au avut imediat după intervenţie 2 pacienti, iar spontan peste o lună – 1 pacient. Concluzie: Corecţia univentriculară asigura îmbunătățirea stării funcționale a pacienților. Rezultatele nu sunt direct legate de operaţia în sine, ci de severitatea modificărilor morfologice cardiace.Introduction: Assessment of the results of surgical repair in patients with complex heart defects may suggest election of new surgical approaches. Material and methods: 99 patients aged 1 day - 30 years underwent univentricular correction in the following pathologies: the tricuspid valve atresia - 36, mitral atresia – 16, double inlet ventricles – 23, AV channel with unbalanced ventricles - 17, double outlet RV with "straddling valve» or "noncommited" VSD – 2, PA atresia with intact IVS – 5, Ebstein anomaly (Type D) – 2, TGA with PA stenosis and VSD type AV- canal - 1, congenitally corrected TGA with PA stenosis and VSD – 2. Results: From 132 operations, 49 were palliative: in unobstructed pulmonary blood flow - PA banding; in case of inadequate pulmonary blood flow - systemic pulmonary shunt (14 - modified B-T shunt and 3 – central shunt); in 4 restrictive ASD - atrioseptostomy (3 - on pump, 1 – off pump). In 32 patients with Glenn and Fontan operation was observed pleural effusion which required pleural drainage for 3-5 days, another 6 patients – up to 30 days after surgery. In one case pleural effusion occurred 2 months after surgery. Chylothorax evolved in 2 patients after surgery, and in 1 case - spontaneously after 1 month. Conclusion: Univentricular correction provides improved functional status of patients. The result is not directly related to the surgery itself, but depends of cardiac morphology and functional status

A European study on decellularized homografts for pulmonary valve replacement: initial results from the prospective ESPOIR Trial and ESPOIR Registry data\u2020

OBJECTIVES: Decellularized pulmonary homografts (DPH) have shown excellent results for pulmonary valve replacement. However, controlled multicentre studies are lacking to date.METHODS: Prospective European multicentre trial evaluating DPH for pulmonary valve replacement. Matched comparison of DPH to bovine jugular vein (BJV) conduits and cryopreserved homografts (CH) considering patient age, type of heart defect and previous procedures.RESULTS: In total, 121 patients (59 female) were prospectively enrolled (August 2014-December 2016), age 21.3 +/- 14.4 years, DPH diameter 24.4 +/- 2.8 mm. No adverse events occurred with respect to surgical handling; there were 2 early deaths (30 + 59 years) due to myocardial failure after multi-valve procedures and no late mortality (1.7% mortality). After a mean follow-up of 2.2 +/- 0.6 years, the primary efficacy end points mean peak gradient (16.1 +/- 12.1 mmHg) and regurgitation (mean 0.25 +/- 0.48, grade 0-3) were excellent. One reoperation was required for recurrent subvalvular stenosis caused by a pericardial patch and 1 balloon dilatation was performed on a previously stented LPA. 100% follow-up for DPH patients operated before or outside the trial (n = 114) included in the ESPOIR Registry, age 16.6 +/- 10.4 years, diameter 24.1 +/- 4.2 mm, follow-up 5.1 +/- 3.0 years. The combined DPH cohort, n = 235, comprising both Trial and Registry data showed significantly better freedom from explantation (DPH 96.7 +/- 2.1%, CH 84.4 +/- 3.2%, P = 0.029 and BJV 82.7 +/- 3.2%, P = 0.012) and less structural valve degeneration at 10 years when matched to CH, n = 235 and BJV, n = 235 (DPH 61.4 +/- 6.6%, CH 39.9 +/- 4.4%, n.s., BJV 47.5 +/- 4.5%, P = 0.029).CONCLUSIONS: Initial results of the prospective multicentre ESPOIR Trial showed DPH to be safe and efficient. Current DPH results including Registry data were superior to BJV and CH.Thoracic Surger

Carotid-brachial bypass in severe upper limb ischemia

Scopul lucrării. În ocluziile axului arterial subclavio-axilar cu ischemie severă a membrului superior s-ar impune folosirea metodelor endovasculare sau aplicarea unui bypass ortotop. În cazul imposibilității din motive tehnice sau stării pacientului drept alternativă servește bypass-ul carotido-brahial. Scopul studiului este aprecierea posibilității utilizării bypass-ului extraanatomic carotido-brahial în revascularizarea membrului superior în ischemia severă. Materiale și metode. Studiul cuprinde 5 pacienți cu ocluzia axului subclavio-axilar cu ischemie severă a membrului superior, dintre care 3 cu ocluzie acută pe fondal de stenoze aterosclerotice, la care intervenția inițială de trombectomie (embolectomie) a eșuat, un pacient cu tromboza anevrismului a. subclaviculare și un pacient cu ocluzie aterosclerotică de gradul IV cu gangrena degetului II, la care intervenția endovasculară a eșuat. La toți pacienții s-a aplicat un bypass carotido-brahial cu grefon safen intern inversat. Grefele au fost amplasate suprafascial supraclavicular. Rezultate. La toți 5 pacienți ischemia a cedat complet. La 4 din ei s-a restabilit pulsul distal. La pacientul cu ateroscleroză cronică de gradul IV, cu afectarea concomitentă a arterelor antebrațului, pulsul s-a restabilit la bifurcația arterei brahiale. La acest pacient s-a efectuat amputația degetului. Complicații nu s-au înregistrat. Incomodități subiective din cauza amplasării suprafasciale și supraclaviculare a bypass-urilor deasemenea n-au fost înregistrate. Concluzii. Bypass-urile carotido-brahiale localizate suprafascial și supraclavicular servesc o alternativă a bypass-urilor ortotope inclusiv în cazurile eșecurilor sau contraindicațiilor metodelor endovasculare.Aim of study. In cases of occlusion of the subclavian-axillary arterial axis with severe upper limb ischemia, the use of endovascular methods or the application of an orthotopic bypass may be necessary. In case of technical impossibility or patient condition, carotidbrachial bypass serves as an alternative. The objective of the study is to evaluate the possibility of using extra-anatomic carotidbrachial bypass for revascularization of the upper limb in severe ischemia Materials and methods. The study includes 5 patients with occlusion of the subclavian-axillary axis and severe upper limb ischemia, of which 3 had acute occlusion due to atherosclerotic stenosis, with initial thrombectomy (embolectomy) being unsuccessful. One patient had subclavian artery aneurysm thrombosis, and one patient had grade IV atherosclerotic occlusion with gangrene of the second digit, in whom endovascular intervention was unsuccessful. Carotid-brachial bypass with an inverted internal saphenous vein graft was performed in all patients. The grafts were placed in a suprafascial supraclavicular position. Results. Complete resolution of ischemia was achieved in all 5 patients. Distal pulses were restored in 4 of them. In the patient with chronic grade IV atherosclerosis and concomitant involvement of the forearm arteries, the pulse was restored at the brachial artery bifurcation. Digit amputation was performed in this patient. No complications were recorded, and there were no subjective discomforts related to the suprafascial and supraclavicular placement of the bypasses. Conclusions. Suprafascial and supraclavicular carotid-brachial bypasses serve as an alternative to orthotopic bypasses, including in cases of failure or contraindications to endovascular methods