Diagnosticul modificărilor morfologice ale parenchimului renal în hidronefroză la copii prin puncţie-biopsie

Summary The authors present the results of the morphologic study of kidney parenchyma’s pathologic modifications in 16 children with hydronephrosis through puncture-biopsy (Bard Magnum Biopsy System). In conclusion the puncture-biopsy method can be used to determine the disease clinical phase, as well as to reveal some pathogenetic mechanisms that allows by the aim of organ preservation the surgical tactics optimization and postoperative treatment adjustment. Introducere. Diagnosticul modificărilor morfologice în parenchimul renal, în cadrul hidronefrozei la copii, se bazează pe evaluarea leziunilor structurale care în mare măsură depind de diversitatea factorilor etiologici. Material şi metode. Studiul morfologic întreprins a avut ca scop elucidarea modificărilor morfologice ale parenchimului renal prin puncţie-biopsie efectuate cu Bard Magnum Biopsy System. Au fost studiate bioptate ale parenchimului renal la 16 copii cu hidronefroză. Bioptatele au fost fixate în sol. Formol neutru 4 şi 10%, incluse ulterior în parafină. Au fost utilizate coloraţiile hematoxilină-eozină, van Ghieson, Congo red. Rezultate şi concluzii. Examenul efectuat la microsocpia optică a evidenţiat modificări variate în toate componentele nefronului şi ale structurilor interstiţial-vasculare de intensitate şi de origine diversă: dilatativ-compresive - ectazie generalizată, leziuni ischemico-sclerotice şi atrofico-deformative; obstructive - de tip „hidronefroză intrarenală", transformare tubulară pseudochistică, displazice - imaturitate şi mostruozităţi glomerulare, polimorfism structural, oligoglomerulonefronie, multiglomerularitate; inflamatorii - tubulo-interstiţiale, peri- şi intraglomerulare exudativalterative, polimorfocelulare şi infiltrativ sclerotice; stenoze vasculare, hipertrofice şi sclerozante, depozite calcinoase postischemice etc. Caracterul, gradul lezional şi complexitatea morfologică a modificărilor în parenchimul renal pun în evidenţă două variante histopatologice: varaianta complicată şi pe cea necomplicată. Referitor la evoluţia modificărilor morfopatologice în parenchimul renal, acesta suportă 2 faze succesive: faza de ectazie şi faza de atrofie. De menţionat că prezenţa elementului inflamator este determinantă în morfogeneza dereglărilor funcţionale renale în cadrul variantei complicate. Aşadar, diagnosticul prin puncţie-biopsie în hidronefroză poate fi utilizat în aprecierea variantelor patologice şi a fazelor clinico-evolutive, a studiului unor verigi etiopatogenetice ale maladiei, ceea ce ar permite soluţionarea problemei în vederea păstrării organului, precum şi determinarea conduitei în perioada postoperatorie

Vulvovaginal benign mesenchymal tumors

Scopul lucrării. Tumorile mezenchimale benigne vulvovaginale (TMBV) sunt o patologie destul de rară și în literatura de specialitate sunt prezentate ca cazuri clinice rare sau serii mici. Este oportun să se împartă TMBV în: specifice pentru această zonă (angiofibrom celular, angiomiofibroblastom etc.) și nespecifice (lipom, leiomiom etc.). Scopul studiului este de a evalua rezultatele diagnosticului și tratamentului chirurgical al TMBV pe o perioadă de douăzeci de ani. Materiale și metode. A fost analizată baza de date a doisprezece paciente cu TMBV, vârsta medie a pacientelor fiind de 44.7±3.3 ani (95% CI:37.40–51.94). TMBV au fost caracterizate prin prezența unei tumori solide, cu creștere lentă, cu contururi destul de clare. Tumorile au fost localizate: labiile mari (n=9,75%), pereții anteriori și laterali ai vaginului (n=2, 16.7%) și labiile mari extinzându-se spre perineu (n=1, 8.3%). Pentru o descriere mai detaliată a TMBV au fost efectuate ultrasonografie (USG, n=5) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM, n=2). În toate cazurile au fost înregistrate tumori unice cu o dimensiune maximă medie de 80.9±14.1 mm (95% CI:49.56–112.3) și o dimensiune minimă de 54.1±9.1 mm (95% CI:33.73–74.27). Diagnosticul preoperator corect a fost stabilit în 10(83.3%) cazuri. Rezultate. În toate cazurile de TMBV a fost efectuată excizia tumorii cu margine chirurgicală negativă macro- și microscopică (R0). Examenul histopatologic a evidențiat următoarele variante de TMBV: lipom (n=8, 66.7%), leiomiom (n=2, 16.6%), angiofibrom celular (n=1, 8.3%) și angiomiofibroblastom (n=1, 8.3%). Urmărirea pe termen lung în perioada postoperatorie nu a evidențiat nici o recidivă a TMBV (zero) și o autoevaluare înaltă a rezultatului cosmetic al intervenției chirurgicale. Concluzii. Astfel, TMBV sunt tumori unice, cu creștere lentă, cu contururi destul de clare. Pentru o caracterizare mai detaliată, se recomandă utilizarea ultrasonografiei și/sau imagisticii prin rezonanță magnetică. Excizia unei tumori cu margine chirurgicală negativă macro- și microscopică este cea mai optimă metodă pentru tratarea TMBV.Aim of study. Benign vulvovaginal mesenchymal tumors (BVVMT) are a rather rare pathology and in the specialized literature they are presented as rare clinical cases or small series. It is appropriate to divide BVVMT into: specific for this area (cellular angiofibroma, angiomyofibroblastoma, etc.) and non-specific (lipoma, leiomyoma, etc.). The aim of the study is to evaluate the results of the diagnosis and surgical treatment of BVVMT over a period of twenty years. Materials and methods. The database of twelve patients with BVVMT was analyzed, the average age of the patients being 44.7±3.3 years (95% CI:37.40–51.94). BVVMTs were characterized by the presence of a solid, slow-growing tumor with fairly clear outlines. The tumors were located: the labia majora (n=9, 75%), the anterior and lateral walls of the vagina (n=2, 16.7%) and the labia majora extending to the perineum (n=1, 8.3%). For a more detailed description of BVVMT, ultrasonography (USG, n=5) and magnetic resonance imaging (MRI, n=2) were performed. Single tumors with a mean maximum size of 80.9±14.1 mm (95% CI:49.56–112.3) and a minimum size of 54.1±9.1 mm (95% CI:33.73–74.27) were recorded in all cases. The correct preoperative diagnosis was established in 10(83.3%) cases. Results. In all cases of BVVMT tumor excision with negative macro- and microscopic surgical margin (R0) was performed. The histopathological examination revealed the following variants of BVVMT: lipoma (n=8, 66.7%), leiomyoma (n=2, 16.6%), cellular angiofibroma (n=1, 8.3%) and angiomyofibroblastoma (n=1, 8.3%). Long-term follow-up in the postoperative period revealed no recurrence of BVVMT (zero) and a high self-assessment of the cosmetic result of the surgery. Conclusions. Thus, BVVMTs are single, slow-growing tumors with fairly clear outlines. For a more detailed characterization, the use of ultrasonography and/or magnetic resonance imaging is recommended. Excision of a tumor with a negative macro- and microscopic surgical margin is the most optimal method for treating BVVMT

[Mo2O2S2]2+-based coordination chemistry: from synthesis to environmental applications

International audienc

Use of Molybdenum complexes for the safeguard of the honeybees

International audienc

Use of Molybdenum complexes for the safeguard of the honeybees

International audienc

Serendipity in chemistry. When an “old” [Mo2O4]-based complex can contribute to the safeguard of the honeybees

International audienc

Serendipity in chemistry. When an “old” [Mo2O4]-based complex can contribute to the safeguard of the honeybees

International audienc