Diagnosticul modificărilor morfologice ale parenchimului renal în hidronefroză la copii prin puncţie-biopsie

Abstract

Summary The authors present the results of the morphologic study of kidney parenchyma’s pathologic modifications in 16 children with hydronephrosis through puncture-biopsy (Bard Magnum Biopsy System). In conclusion the puncture-biopsy method can be used to determine the disease clinical phase, as well as to reveal some pathogenetic mechanisms that allows by the aim of organ preservation the surgical tactics optimization and postoperative treatment adjustment. Introducere. Diagnosticul modificărilor morfologice în parenchimul renal, în cadrul hidronefrozei la copii, se bazează pe evaluarea leziunilor structurale care în mare măsură depind de diversitatea factorilor etiologici. Material şi metode. Studiul morfologic întreprins a avut ca scop elucidarea modificărilor morfologice ale parenchimului renal prin puncţie-biopsie efectuate cu Bard Magnum Biopsy System. Au fost studiate bioptate ale parenchimului renal la 16 copii cu hidronefroză. Bioptatele au fost fixate în sol. Formol neutru 4 şi 10%, incluse ulterior în parafină. Au fost utilizate coloraţiile hematoxilină-eozină, van Ghieson, Congo red. Rezultate şi concluzii. Examenul efectuat la microsocpia optică a evidenţiat modificări variate în toate componentele nefronului şi ale structurilor interstiţial-vasculare de intensitate şi de origine diversă: dilatativ-compresive - ectazie generalizată, leziuni ischemico-sclerotice şi atrofico-deformative; obstructive - de tip „hidronefroză intrarenală", transformare tubulară pseudochistică, displazice - imaturitate şi mostruozităţi glomerulare, polimorfism structural, oligoglomerulonefronie, multiglomerularitate; inflamatorii - tubulo-interstiţiale, peri- şi intraglomerulare exudativalterative, polimorfocelulare şi infiltrativ sclerotice; stenoze vasculare, hipertrofice şi sclerozante, depozite calcinoase postischemice etc. Caracterul, gradul lezional şi complexitatea morfologică a modificărilor în parenchimul renal pun în evidenţă două variante histopatologice: varaianta complicată şi pe cea necomplicată. Referitor la evoluţia modificărilor morfopatologice în parenchimul renal, acesta suportă 2 faze succesive: faza de ectazie şi faza de atrofie. De menţionat că prezenţa elementului inflamator este determinantă în morfogeneza dereglărilor funcţionale renale în cadrul variantei complicate. Aşadar, diagnosticul prin puncţie-biopsie în hidronefroză poate fi utilizat în aprecierea variantelor patologice şi a fazelor clinico-evolutive, a studiului unor verigi etiopatogenetice ale maladiei, ceea ce ar permite soluţionarea problemei în vederea păstrării organului, precum şi determinarea conduitei în perioada postoperatorie