Managementul hidatidozei hepatice - chirurgie clasica vs chirurgie laparoscopica

Spitalul Clinic de Urgență “Bagdasar-Arseni” București, România, Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Pantelimon” București, România, Spitalul Judetean de Urgență Pitești, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scop: Tenia Echinococcus în stadiul larvar este responsabilă de apariția bolii, incidența în România fiind de aproximativ 5 cazuri la 100.000 de locuitori. Prezentăm experiența Clinicii de Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgență ¨Bagdasar-Arseni¨București privind tratamentul chirurgical al bolii hidatice hepatice, comparând rezultatele diverselor metode de tratament chirurgical și stabilind limitele abordului laparoscopic. Material: Tratament chirurgical a fost aplicat tuturor pacienților, atât prin procedee clasice cât şi laparoscopice. Selecția pacienților în vederea abordului laparoscopic a fost făcută după criterii anatomo-topografice şi clinice bine precizate. Rezultate: În chirurgia clasică s-a procedat după neutralizarea parazitului (cu ser hiperton) la perichistectomie parțială/ideală, evacuarea conținutului (extragerea membranei proligere) şi drenaj al cavității restante şi subhepatic sau la derivații perichisto-digestive, strategie operatorie stabilită în funcție de situația anatomo-topografică şi intraoperatorie a fiecărui caz. În chirurgia laparoscopica procedeul aplicat a constat în perichistectomie parțială Mobit-Lagrot (după neutralizarea parazitului cu ser hiperton, evacuarea conținutului cu extragerea membranei proligere) şi drenaj al cavității restante chistice, completată opțional de colecistectomie şi drenaj transcistic al căii biliare principale. Concluzii: Chirurgia clasică rămâne opțiunea pentru chistele hidatice hepatice complicate, de mari dimensiuni, cu localizări multiple sau localizări care fac dificil abordul laparoscopic, și unde abordul clasic sau transtoracic pot fi mai utile. Chirurgia laparoscopică a chistului hidatic hepatic permite îmbinarea principiilor clasice a chirurgiei hidatice cu beneficiile şi avantajele chirurgiei minim invasive. Considerăm benefic abordul laparoscopic al chistului hidatic hepatic, pe cazuri selecționate, pentru că permite abordul şi vizualizarea mai facilă a unor spații (intraabdominale şi intrachistice) greu accesibile chirurgiei clasice; scurtarea timpului operator, a perioadei postoperatorii şi implicit a spitalizării. În opinia noastrăchirurgia laparoscopică este o soluție viabilă, sigură şi eficientă în arsenalul terapeutic al chistului hidatic hepatic, dar nu reprezintă încă o metodă de elecție

A Pilot Study of the Association of Tumor Necrosis Factor Alpha Polymorphisms with Psoriatic Arthritis in the Romanian Population

Tumor necrosis factor alpha (TNF-alpha) is an important pro-inflammatory cytokine implicated in the pathogenesis of psoriatic arthritis. We have performed a case-control association study of three TNF-alpha gene polymorphisms in a group of Romanian psoriatic arthritis patients versus ethnically matched controls. A second group of patients with undifferentiated spondyloarthritis was used in order to look for similarities in the genetic background of the two rheumatic disorders. The −857C/T polymorphism was associated with susceptibility to psoriatic arthritis in our population at the individual level (p = 0.03, OR 1.65, 95% CI 1.05–2.57) and in combined haplotypes with the −238G/A and −308G/A SNPs. Regarding the investigated polymorphisms and derived haplotypes, no potential association was found with the susceptibility to undifferentiated spondyloarthritis in Romanian patients

Neurodegeneration of the retina in mouse models of Alzheimer’s disease: what can we learn from the retina?

Alzheimer’s disease (AD) is an age-related progressive neurodegenerative disease commonly found among elderly. In addition to cognitive and behavioral deficits, vision abnormalities are prevalent in AD patients. Recent studies investigating retinal changes in AD double-transgenic mice have shown altered processing of amyloid precursor protein and accumulation of β-amyloid peptides in neurons of retinal ganglion cell layer (RGCL) and inner nuclear layer (INL). Apoptotic cells were also detected in the RGCL. Thus, the pathophysiological changes of retinas in AD patients are possibly resembled by AD transgenic models. The retina is a simple model of the brain in the sense that some pathological changes and therapeutic strategies from the retina may be observed or applicable to the brain. Furthermore, it is also possible to advance our understanding of pathological mechanisms in other retinal degenerative diseases. Therefore, studying AD-related retinal degeneration is a promising way for the investigation on (1) AD pathologies and therapies that would eventually benefit the brain and (2) cellular mechanisms in other retinal degenerations such as glaucoma and age-related macular degeneration. This review will highlight the efforts on retinal degenerative research using AD transgenic mouse models

Amyloid Precursor Protein Is Required for Normal Function of the Rod and Cone Pathways in the Mouse Retina

Amyloid precursor protein (APP) is a transmembrane glycoprotein frequently studied for its role in Alzheimer's disease. Our recent study in APP knockout (KO) mice identified an important role for APP in modulating normal neuronal development in the retina. However the role APP plays in the adult retina and whether it is required for vision is unknown. In this study we evaluated the role of APP in retinal function and morphology comparing adult wildtype (WT) and APP-KO mice. APP was expressed on neuronal cells of the inner retina, including horizontal, cone bipolar, amacrine and ganglion cells in WT mice. The function of the retina was assessed using the electroretinogram and although the rod photoreceptor responses were similar in APP-KO and WT mice, the post-photoreceptor, inner retinal responses of both the rod and cone pathways were reduced in APP-KO mice. These changes in inner retinal function did not translate to a substantial change in visual acuity as assessed using the optokinetic response or to changes in the gross cellular structure of the retina. These findings indicate that APP is not required for basic visual function, but that it is involved in modulating inner retinal circuitry