9 research outputs found
A Survey of Physical Parameters and Natural Radioactivity in the Wooden Church of “Archangels Mihail and Gavril,” Draghia
The aim of this chapter is to present information about the current environmental survey conducted in a wooden church in Draghia, Maramures County, Romania. The wooden church “Archangels Michael and Gavril” was built in 1706 and is registered as a category A historical monument in the national heritage. A mural painting of popular bills, in a precarious state of preservation, can be observed inside the church. A study was performed to analyze the correlation between the indoor/outdoor climatic parameters and degree of degradation in mural paintings. Additionally, an indoor radon screening was carried out in order to assess the potential exposure for workers and public. One of the most important environmental problems is the global climate change and its impact on the historical monuments in their natural space of conservation. The obtained results highlight how dangerous the climate can be in the long term regarding the state of conservation of the mural paintings inside the wooden church located in a natural environment
Epigenetica şi determinismul bolilor nutriţionale
Universitatea de Medicină şi Farmacie
Carol Davila, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei
şi Copilului Alessandrescu-Rusescu, Bucureşti, Universitatea Bioterra, Bucureşti, Universitatea Ovidius, Constanţa, cabinet medical individual, Al IV-lea Congres al medicilor de familie din Republica Moldova cu participare internaţională 16-17 mai 2018 Chișinău, Republica MoldovaPrevenirea apariţiei bolilor, prevenţia primară,
se extinde – pe lângă conceptul de promovare a
sănătăţii – şi asupra perioadei prenatale, când au
loc procesele de creştere şi diferenţiere, asociate cu
o serie de posibile modificări epigenetice la nivelul
fătului, cu răsunet asupra patologiei ulterioare a
viitorului adult. Factorii de mediu, prin intermediul
epigeneticii, pot predispune la apariţia unor boli
nutriţionale.
Mecanismele principale implicate sunt reprezentate de metilarea ADN, acetilarea şi metilarea
histonelor, remodelarea cromatinei şi inactivarea
ARNm. Uneori mecanismele epigenetice se întrepătrund cu cele genetice: se blochează anumite
gene patogene sau determină hiperactivitatea unor
gene normale, care sunt implicate astfel în apariţia
diferitelor boli [1].
Legătura stabilită între mamă şi copil nu este
numai una afectivă, comportamentul matern se
reflectă şi în sănătatea şi dezvoltarea ulterioară a
copilului, încă din perioada preconcepţională. Modificarea comportamentului alimentar prin creşterea
consumului de glucide, prin alimentaţie hipercalorică, sedentarismul, fumatul sau expunerea la diferite
noxe a viitoarei mame determină apariţia obezităţii
şi a diferitelor tulburări metabolice nu doar la mamă,
dar şi la viitorii copii [2]. Greutatea părinţilor în momentul concepţiei, precum şi existenţa unor boli
cronice ca, de exemplu, diabetul zaharat de tip II,
obezitatea, dislipidemia sau maladiile cardiovasculare în antecedentele eredocolaterale ale părinţilor
condiţionează patologia nutriţională a viitorului
copil. Dacă expunerea la diferiţi factori de risc are loc
în anumite perioade ale evoluţiei, denumite „ferestre
epigenetice”, efectele asupra fenotipului se vor manifesta la viitorul copil în diferite etape ale vieţii.
Influenţa timpurie a epigeneticii determină
starea de sănătate sau de boală a individului şi a
urmaşilor lui [3]. În primele 20 de zile are loc prima
fereastră epigenetică – expresia specifică, aleatoare
a genelor de la cei doi genitori – genomic imprinting, cu efect asupra dezvoltării fetale, determinând
apariţia tulburărilor neurologice, de dezvoltare sau
metabolice. Al doilea moment important al modificărilor epigenetice este în perioada intrauterină,
sub acţiunea elementelor lichidului amniotic (toxice,
matale grele). Pe lângă această perioadă sensibilă,
numită „perioada primelor 1000 de zile din momentul concepţiei”, se mai descriu ferestre epigenetice la
pubertate sau menopauză.
Fiecare boală cronică are propria ei fereastră
epigenetică. În timpul perioadei de adult, factorii
de risc acţionează pe gene sensibilizate anterior
de factorii epigenetici implicaţi în primele ferestre
epigenetice. Mecanismele epigenetice au anumite
limite, nevoi şi sensibilităţi în diferite etape ale vieţii
[4].
Există tot mai multe dovezi că obezitatea şi
bolile metabolice care apar mai târziu au ca punct de
plecare o primă expunere la nutrimente inadecvate
înainte de naştere sau în copilăria timpurie. În perioada intrauterină, o alimentaţie inadecvată predispune
la naşterea unor copii cu risc crescut de a dezvolta
obezitate, ca urmare a activării genelor obezităţii
sub acţiunea factorilor epigenetici încă din perioada
de dezvoltare intrauterină [2]. Studiile pe animale
au arătat transmiterea transgeneraţională a acestor
modificări epigenetice, determinate de expunerea
inadecvată la anumite nutrimente [5].
În scopul evaluării clinice a acestor influenţe, am
monitorizat 78 de copii cu exces ponderal (39 fete,
39 băieţi), analizând antecedentele eredocolaterale
comparativ cu un lot de 78 de copii normoponderali,
aflaţi în evidenţele cabinetului de medicină de familie în perioada 2013-2015. Vârsta medie a întregului
lot a fost de 11,6±04 ani (6–18 ani), în lotul copiilor
cu exces ponderal vârsta medie a fost de 12,6±03 ani
versus 11,6±03 ani în lotul celor normoponderali. S-a
constatat ca prezenţa în antecedentele eredocolaterale a obezităţii reprezintă un factor de risc pentru
apariţia obezităţii în copilărie, corelându-se pozitiv cu
IMC (risc estimat de 1,26 (95% CI 0,9-1,7), precum şi
prezenţa diabetului zaharat de tip II în antecedentele
eredocolaterale creşte riscul apariţiei obezităţii la
copii (riscul estimat 2,16 (95% CI 1,7-2,7). Toate aceste modificări au un grad de reversibilitate, astfel încât, dacă se intervine pe o anumită
perioadă de timp prin revenirea la o alimentaţie
echilibrată, factorii epigenetici vor acţiona prin inactivarea genelor ce predispun la obezitate, efectul
fiind revenirea la normal a greutăţii urmaşilor.
Dieta hiperlipidică determină hipermetilarea
ADN-ului la nivelul genelor ce controlează activitatea
celulelor adipoase şi a ţesutului muscular, determinând apariţia obezităţii. O dietă hipolipidică la
pacienţii obezi determină hipometilarea ADN-ului
la nivelul aceloraşi gene, având drept efect scăderea
ponderală. Prin urmare, alimentaţia dezechilibrată şi
obezitatea genitorilor pot predispune la obezitatea
viitorilor descendenţi, încă din faza de preconcepţie
Editorial for the Special Issue “Atmospheric Radon Measurements, Control, Mitigation and Management”
The Special Issue of the open-access journal Atmosphere addresses the issue of “Atmospheric Radon Measurements, Control, Mitigation and Management”, based on the global need for better management of radon and indoor air pollutants inside buildings, based on reliable research experience [...
Interrelation of infection - immunity
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“,
Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului "Alessandrescu-Rusescu", Bucureşti,
Universitatea Bioterra, Bucureşti,
Universitatea „Ovidius“, Constanţa,
5 Cabinet medical individual Iancu Mihaela AdelaImunitatea este capacitatea organismelor superioare de a se apăra împotriva unor agenţi străini
cu potenţial distructiv, cum sunt bacteriile, virusurile, paraziţii, fungii şi toxinele (veninuri, substanţe chimice). Se realizează prin două mari sisteme de
apărare:
- sistemul de apărare nespecifică (imunitatea
naturală, înnăscută);
- sistemul de apărare specifică (imunitatea specifică, dobândită).
Sistemul de apărare nespecifică este primul care
intervine în timpul răspunsului imun, poate stopa cea
mai mare parte a agresiunilor externe, dar este lipsit
de specificitate. Prima linie de apărare în imunitatea
înnăscută este asigurată de barierele epiteliale şi de
celulele specializate şi antibioticele naturale prezente
în epitelii, de mecanismele fiziologice (temperatura,
pH-ul gastric, mişcările peristaltice şi ciliare, existenţa
secreţiilor), toate funcţionând pentru a bloca intrarea
agenţilor infecţioşi [1].
Dacă agenţii agresori trec de epiteliu şi intră
în ţesuturi sau în circulaţie, sunt atacaţi de fagocite,
limfocite specializate, denumite „natural killer” (NK),
şi câteva proteine plasmatice, inclusiv proteine aparţinând sistemului complementului.
Infecţiile rezistente la imunitatea naturală sunt
combătute de imunitatea dobândită.
Sistemul imun adaptativ constă din limfocite
şi produşii lor (anticorpii). Se descriu două tipuri de
imunitate adaptativă:
1. Imunitatea umorală, caracterizată prin:
- apărare împotriva agenţilor infecţioşi extracelulari;
- producerea de anticorpi de către LB.
2. Imunitatea mediată celular, caracterizată
prin:
- apărare împotriva agenţilor infecţioşi intracelulari;
- LT efectoare, produc mediatori ai inflamaţiei şi
distrug în mod specific celulele-ţintă [2].
Imunitatea dobândită se caracterizează prin
specificitate, diversitate, memorie imunologică şi
capacitate de a distinge elementele agresoare străine
(nonself) de structurile proprii organismului.
Sistemul imun cuprinde un ansamblu de celule
circulante sau tisulare, imunoglobuline, mediatori şi
organele-sursă ale acestora.
Organele limfoide primare (sau centrale) sunt
organele limfoide unde limfocitele se diferenţiază şi
se maturează din celulele stem, sunt reprezentate de
timus, ficatul fetal şi măduva hematogenă. Timusul
reprezintă locul dezvoltării limfocitelor T, iar ficatul
fetal şi măduva hematogenă postnatal reprezintă
locul dezvoltării limfocitelor B.
Organele limfoide secundare (periferice) sunt
reprezentate de splină, ganglionii limfatici (organe
capsulare) şi ţesutul limfoid difuz asociat tubului digestiv (GALT) sau căilor respiratorii (BALT), sau
ţesutului cutanat (SALT).
Celulele aparţinând liniilor B şi T migrează din
organele limfoide primare în organele limfoide
secundare (periferice), unde au loc cooperările celulare şi activarea limfocitelor, etapele celulare ale
răspunsurilor umorale şi celulare.
Celulele prezentatoare de antigen (APC) se
împart în două categorii:
- APC profesionale, reprezentate de macrofage,
celule dendritice şi limfocitele B;
- APC ocazionale, în care se includ neutrofilele,
celulele endoteliale, celulele epiteliale şi cele epidermice.
Limfocitele sunt celulele centrale ale sistemului
imun, responsabile pentru imunitatea adaptativă şi
atributele imunologice de diversitate, specificitate,
memorie şi recunoaştere self/non-self.
Celulele efectoare sunt limfocite şi alte leucocite
nelimfoide (granulocite, macrofage).
Inflamaţia reprezintă un mecanism complex
prin care organismul elaborează mijloace de luptă
şi apărare faţă de agenţii patogeni şi iniţiază evenimente structurale şi funcţionale reparatorii la nivelul
ţesuturilor. La acest mecanism participă numeroşi
componenţi celulari şi umorali, locali şi sangvini,
performanţi şi eliberaţi de novo.
Leziunea tisulară poate fi produsă de factori
fizici (mecanici, termici, radiaţii ionizante), agenţi
chimici (metale grele, acizi, baze, medicamente),
agenţi infecţioşi (bacterii, fungi, virusuri, paraziţi),
agenţi imunologici (autoimunitate).
Inflamaţia poate fi acută sau cronică. Inflamaţia
este procesul care permite anticorpilor, sistemului
complement şi leucocitelor să intre la locul infecţiei,
urmând fagocitarea şi destrucţia agenţilor patogeni.
Limfocitele sunt necesare pentru a recunoaşte şi
a distruge celulele infectate în ţesuturi. Inflamaţia
începe cu eliberarea unor mediatori vasoactivi, care
îşi au originea în mastocite, trombocite, la acestea
asociindu-se componenţi plasmatici. Rezultatul este
apariţia vasodilataţiei şi a edemului, precum şi activarea coagulării şi a sistemului complementului, generarea factorilor chemotactici pentru neutrofile şi alte
celule inflamatorii. În acelaşi timp are loc migrarea
neutrofilelor spre sediul tisular al inflamaţiei [1].
Odată ajunse în ţesuturi, celulele inflamatorii
sunt stimulate pentru a elibera produşi bactericizi,
inclusiv proteaze, radicali liberi ai oxigenului, citokine
şi mediatori lipidici biologic activi, ca LTB4 şi factorul
de activare plachetar (PAF).
Celulele endoteliului vascular au un rol în
modularea răspunsului imun – secretă mediatori
ce reglează tonusul şi permeabilitatea capilară, dar
şi activatori ai coagulării, fibrinolizei şi celulelor
inflamatorii.
Inflamaţia acută: formarea edemului, depunerea fibrinei şi prezenţa neutrofilelor la nivelul leziunii
tisulare.
Inflamaţia cronică: apariţia macrofagelor, limfocitelor, plasmocitelor şi eozinofilelor. Sunt posibile
mai multe variante evolutive:
- eliminarea agentului patogen şi a detritusurilor tisulare consecutive reacţiei inflamatorii, cu
apariţia fenomenelor reparatorii care duc la restitutio
ad integrum a ţesutului infectat;
- inflamaţia persistă, cu dezvoltarea inflamaţiei
granulomatoase;
- leziunile pot fi ireversibile, rezultând proliferarea activă a capilarelor, fibroblastelor şi elementelor
mezenchimale, consecinţa finală fiind formarea unei
cicatrice şi pierderea unor funcţii tisulare
Radon Measurements and Radon Remediationin Băiţa-Ştei Pronearea
Băiţa-Ştei was the largest uranium reserve in Romania with estimated reserves of 450,000 tons of high grade metal. It was a large open pit mine in the northwest of Romania (West Carpathian Mountains), situated at 123 km south-east of Oradea, the capital of Bihor County. The transport during the time of sediment by Crişul Băiţa water course increased the uranium and radium content in the river meadow. The building material from Crişul Băiţariver bed (stone, gravel, sand) was used as construction material for the houses. In addition, some people living on this valley and surroundings after the opening exploitation used as building material the uranium waste from this mine. Preliminary indoor radon measurement (grab samples) in the villages situated on the route of ore transport (BăiţaPlai -Ştei) shown high radon concentrations, until 5000 Bq m−3. The new result obtained in this work in springer season 252 Bq m−3 is comparable with the annual means of 241 Bq m−3 and 229 Bq m−3 respectively, previously obtained, but more than twice times higher than the average value of 126 Bq m−3, computed for Romania. About 3000 of etched CR-39 track detectors were used followed by a selection of 20 houses proposed for remediation where a systematic investigation regarding radon sources was performed. The measured indoor radon concentration in the surveyed buildings ranged from 40 to 4000 Bq m−3. For experimental research, a representative pilot house was chosen. This house represents an example of a typical building from this area, with complex and various radon entry pathways which are correlated with the geology of soil. This building was chosen as pilot house due to the fact that it requires different ventilation systems or other remedial measures to be installe
The Metrological Traceability, Performance and Precision of European Radon Calibration Facilities
International audienceAn interlaboratory comparison for European radon calibration facilities was conducted to evaluate the establishment of a harmonized quality level for the activity concentration of radon in air and to demonstrate the performance of the facilities when calibrating measurement instruments for radon. Fifteen calibration facilities from 13 different European countries participated. They represented different levels in the metrological hierarchy: national metrology institutes and designated institutes, national authorities for radiation protection and participants from universities. The interlaboratory comparison was conducted by the German Federal Office for Radiation Protection (BfS) and took place from 2018 to 2020. Participants were requested to measure radon in atmospheres of their own facilities according to their own procedures and requirements for metrological traceability. A measurement device with suitable properties was used to determine the comparison values. The results of the comparison showed that the radon activity concentrations that were determined by European calibration facilities complying with metrological traceability requirements were consistent with each other and had common mean values. The deviations from these values were normally distributed. The range of variation of the common mean value was a measure of the degree of agreement between the participants. For exposures above 1000 Bq/m3, the variation was about 4% for a level of confidence of approximately 95% (k=2). For lower exposure levels, the variation increased to about 6%
Radon Levels in Romanian Caves: An Occupational Exposure Survey
A comprehensive radon survey has been carried out in seven caves located in the western half of Romania’s most significant karst regions. Touristic and non-touristic caves were investigated with the aim to provide a reliable distribution of their radon levels and evaluate the occupational exposure and associated effective doses. Radon gas concentrations were measured with long-term diffusion-type detectors during two consecutive seasons (warm and cold). All investigated caves exceed the European Union reference level of radon gas at workplaces (300 Bq/m3). The radon concentration in these caves ranges between 53 and 2866 Bq/m3, reflecting particular cave topography, season-related cave ventilation, and complex tectonic and geological settings surrounding each location. Relatively homogeneous high radon levels occur in all investigated touristic caves and in Tăuşoare and Vântului along their main galleries. Except for Muierii, in all the other caves radon levels are higher during the warm season, compared to the cold one. This suggests that natural cave ventilation largely controls the underground accumulation of radon. The results reported here reveal that the occupational exposure in Urşilor, Vadu Crişului, Tăuşoare, Vântului, and Muierii caves needs to be carefully monitored. The effective doses to workers vary between an average of 0.25 and 4.39 mSv/year depending on the measuring season. The highest values were recorded in show caves, ranging from 1.15 to 6.15 mSv/year, well above the European recommended limit, thus posing a potential health hazard upon cave guides, cavers, and scientists