Heuristics of String Theory

Since string theory has not been able to explain phenomena to date, it may seem that this confirms Feyerabend's view that there is no "method" of science. And yet, string theory is still the most active research program for quantum gravity. But, compared to other non-falsifiable theories, this has something extra, especially mathematical language, with a clear logic of deductions. Up to a point it can reproduce classical gauge theories and general relativity. And there is hope that in the not too distant future experiments can be developed to test the theory. DOI: 10.13140/RG.2.2.28892.3392

Extension de la méthodologie des programmes de recherche scientifique d'Imre Lakatos

Lakatos a proposé une méthodologie pour étudier l'évolution de la science par le biais de programmes de recherche, une combinaison de la falsifiabilité de Popper, des révolutions scientifiques de Kuhn et de la tolérance méthodologique de Feyerabend. Les programmes de recherche peuvent en même temps concurrencer des théories uniques, des théories uniques entre eux ou des programmes de recherche entre eux. On peut parler d'une « unité de recherche » en tant que théorie singulière ou d'un programme de recherche. DOI: 10.13140/RG.2.2.31636.6592

Extinderea metodologiei programelor de cercetare a lui Imre Lakatos

Programele de cercetare permit dezvoltarea unor teorii mai complexe. Termenii pot fi aplicați atât la teorii individuale cât și la programe. În cazul în care se aplică teoriilor din cadrul unui program de cercetare, consider că acestea devin la rândul lor programe de cercetare, pe care le putem numi subprograme de cercetare. Spre deosebire de revoluțiile științifice ale lui Kuhn, Lakatos a presupus că existența simultană a mai multor programe de cercetare este norma. Știința se confruntă în prezent cu o astfel de situație inedită: două teorii incompatibile, dar ambele acceptate de comunitatea științifică descriu aceeași realitate în două moduri diferite. DOI: 10.13140/RG.2.2.11153.2800

Euristica teoriei corzilor în gravitația cuantică

Întrucât teoria corzilor nu a fost până în prezent capabilă să explice fenomenele, ar putea părea că aceasta confirmă opinia lui Feyerabend că nu există o "metodă" a științei. Și totuși, teoria corzilor este în continuare cel mai activ program de cercetare pentru gravitația cuantică. Dar, față de alte teorii nefalsificabile, aceasta are ceva în plus, special: limbajul matematic, cu o logică clară a decucțiilor. Până la un punct poate reproduce teoriile clasice gauge și relativitatea generală. Și există speranța ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să se poată elabora experimente care să verifice teoria. DOI: 10.13140/RG.2.2.22843.1616

Heuristique de la théorie des cordes

Comme la théorie des cordes n'a jusqu'à présent pas pu expliquer les phénomènes, il peut sembler que cela confirme l'opinion de Feyerabend selon laquelle il n'y a pas de « méthode » de la science. Et pourtant, la théorie des cordes est toujours le programme de recherche le plus actif pour la gravité quantique. Mais, par rapport à d'autres théories non falsifiables, cela a quelque chose de plus, en particulier : le langage mathématique, avec une logique claire de décoctions. Jusqu'à un certain point, il peut reproduire les théories de jauge classiques et la relativité générale. Et il y a de l'espoir que dans un avenir pas trop lointain, des expériences pourront être développées pour tester la théorie. DOI: 10.13140/RG.2.2.28282.2144

Cunoașterea științifică – Metodologii

Socrate a practicat dialectica pentru obținerea cunoașterii, prin metoda dialogului oral, ceea ce el numea arta „nașterii sufletelor”. La Platon, dialectica era un tip de cunoaștere cu rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Pentru ca o descriere, declarație sau afirmație să fie cunoaștere, trebuie ca aceasta să fie o credință, să fie adevărată, și să fie justificată. O declarație de credință este o expresie a credinței în cineva sau ceva. Credința trebuie să fie adevărată pentru a fi cunoaștere. Definiția cunoașterii ca o credință adevărată justificată a fost acceptată pe scară largă până în 1960, când filosoful american Edmund Gettier a provocat discuții majore pe scară largă. Cunoașterea științifică se bazează pe colectarea probelor observabile și măsurabile supuse unor principii specifice de raționament și de experimentare. În ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Metodologia programelor de cercetare științifică a lui Imre Lakatos este o revizuire radicală a criteriului de demarcație al lui Popper între știință și neștiință, conducând la o teorie nouă a cunoașterii științifice. În lucrare prezint propunerea mea de extindere a metodologiei lui Lakatos cu doi noi termeni, programe bifurcate și programe unificatoare, cu caracteristicile lor specifice

Priority Monism Beyond Spacetime

I will defend two claims. First, Schaffer's priority monism is in tension with many research programs in quantum gravity. Second, priority monism can be modified into a view more amenable to this physics. The first claim is grounded in the fact that promising approaches to quantum gravity such as loop quantum gravity or string theory deny the fundamental reality of spacetime. Since fundamental spacetime plays an important role in Schaffer's priority monism by being identified with the fundamental structure, namely the cosmos, the disappearance of spacetime in these views might undermine classical priority monism. My second claim is that priority monism can avoid this issue with two moves: first, in dropping one of its core assumptions, namely that the fundamental structure is spatio-temporal, second, by identifying the connection between the non-spatio-temporal structure and the derivative spatio-temporal structure with mereological composition

On the Empirical Consequences of the AdS/CFT Duality

We provide an analysis of the empirical consequences of the AdS/CFT duality with reference to the application of the duality in a fundamental theory, effective theory and instrumental context. Analysis of the first two contexts is intended to serve as a guide to the potential empirical and ontological status of gauge/gravity dualities as descriptions of actual physics at the Planck scale. The third context is directly connected to the use of AdS/CFT to describe real quark-gluon plasmas. In the latter context, we find that neither of the two duals are confirmed by the empirical data.Comment: 15 pages + abstract, references. Submitted to "Beyond Spacetime" volum

On Empirical Equivalence and Duality

I argue that, on a judicious reading of two existing criteria--one syntactic and the other semantic--dual theories can be taken to be empirically equivalent. The judicious reading is straightforward, but leads to the surprising conclusion that very different-looking theories can have equivalent empirical content. And thus it shows how a widespread scientific practice, of interpreting duals as empirically equivalent, can be understood by a thus-far unnoticed feature of existing accounts of empirical equivalence