Peri-implant mucositis and their consequences in the osseointegration period of dental implant

Introducere: La reabilitarea persoanelor edentate implantele dentare endoosoase sunt utilizate tot mai fecvent, popularitatea lor fiind în ascensiune. Paralel cu succesele obținute acest gen de tratament este însoțit de complicații inflamatorii. Pe parcursul funcționării restaurărilor implanto–purtate a fost demonstrată pătrunderea bacteriilor din sulcusul periimplantar prin microfisura „abatment–implant” în spațiul intraimplantar, ultimul fiind numit „rezervor de infecție”. Concomitent a fost demonstrat că această comunicare este bi–direcțională. Contaminarea spațiului intraimplantar cu bacterii din cavitatea bucală e posibilă și în timpul inserării implantelor. Prin cercetările efectuate a fost demonstrat că la sfîrșitul perioadei de osteointegrare microflora în spațiul intraimplantar a fost prezentă în 83% implante (Topalo E., 2018). Scop: Evidențierea manifestării mucozitei periimplantare și consecințelor ei pe parcursul osteointegrării implantelor dentare. Material și metode: În studiu au fost incluse 108 (54±1,32 ani) persone cărora în diferite sectoare ale maxilarelor pe parcursul anului 2017 au fost instalate 254 implante dentare endoosoase de stadiul doi. Numărul de implante instalate per/pacient a variat între 1 și 5, în mijlociu — 2,3 implante. Evoluția osului crestal periimplantar a fost studiată prin comparația datelor radiografice preoperator, după instalarea implantelor și la a doua etapă chirurgicală. În dependență de manifestările inflamației pacienții au fost repartizați în subgrupe: hiperemie (gingivită infiltrativă), abces primar (gingivită abcedantă primară), abces recidivant (gingivită abcedantă recidivantă — periimplantită),fistulă (expus parțial șurubul de acoperire — periimplantită), pîlnie+fistulă (periimplantită), dehiscență (expunerea completă a platformei implantului — periimplantită). Rezultate: Studiul efectuat de către noi a demonstrat o frecvență sporită a complicațiilor inflamatorii pe parcursul perioadei de osteointegrare — la 39,4% implante. Studiile, publicate în literatura de specialitate, referitor la complicațiile pe parcursul osteointegrării, preponderent sunt axate pe influența expoziției timpurii a șurubului de acoperire asupra osului periimplantar. Autorii menționează că, această complicație se produce spontan, fără vreo cauză, adică de la sine. Este posibil oare așa ceva?. Concluzii: În limita datelor obținute considerăm că, contaminarea microbiană a spațiului intraimplantar are un rol hotărîtor la demararea proceselor inflamatorii în perioada osteointegrării implantelor. Infecția și toxinele ei prin fisura „șurub de acoperire–corp implant” se răspîndesc în țesuturile adiacente provocînd consecutiv gingivită infiltrativă, gingivită abcedantă, periimplantită cu formarea fistulei, expunerea treptată a șurubului de acoperire și pierdere de os adiacent implantului.Introduction: In the rehabilitation of edentulous patients endosteal dental implants are increasingly used, their popularity being rising. Besides to the successes achieved, this type of treatment is also associated with inflammatory complications. During the implant-worn restorations, the penetration of bacteria from the periimplantal sulcus was demonstrated through the “abutmentimplant” microgap in the intra-implantation space, the latter being called the “reservoir of infection”. At the same time, it has been demonstrated that this communication is bidirectional. Contamination of the intra-implantation space with bacteria from the oral cavity is also possible during insertion of the implants. Research has shown that at the end of the osseointegration period microflora in the intra-implantation space was present in 83% of the implants (Topalo E., 2018). Aim: Highlighting the periimplantation mucositis and its consequences during osseointegration of dental implants. Material and method: This study was axed on 108 (54 ± 1.32 years) individuals, with a total of 254 dental implants being installed in different regions of the jaw, during 2017 period. The number of implants installed per patient ranged from 1 to 5, averaging - 2.3 implants. The evolution of peri-implant crestal bone was studied by comparing preoperative radiographic data, after implant placement, and the second surgical step. Depending on the inflammation manifestations, patients were divided into subgroups: hyperaemia (infiltrative gingivitis), primary abscess, recurrent abscess, fistula (cover screw partially exposed-periimplantitis), funnel and fistula (peri-implantitis), dehiscence (complete implant platform exposure - periimplantitis). Results: The study conducted by us demonstrated an increased frequency of inflammatory complications during the osteointegration period - 39.4% of the implants. Studies published in the literature on complications during osteointegration are predominantly focused on the early exposure of the cover screw on the periimplantary bone. The authors point out that this complication occurs spontaneously, without any cause, by itself. Is that possible? Conclusions: Within the data obtained we consider that the microbial contamination of the intra-implantation space plays a decisive role in the initiation of inflammatory processes during implant osteointegration. The infection and its toxins through the “implant-cover screw” spread into the adjacent tissues causing consecutive infiltrative gingivitis, abscedating gingivitis, periimplantitis with fistulas formation, gradual exposure of the cover screw and peri-implant bone loss

Gingival biotype vs implant exposure during osseointegration period of dental implants

Rezumat. Expunerea spontană a implantelor pe parcursul fazei de vindecare pune în pericol integrarea lor. Scopul. Aprecierea influenţei biotipului gingiei asupra aparenţei şi frecvenţei expunerii spontane a implantelor. Material şi metode. în studiu au fost incluse 161 implante cu gingia vindecată per primam intenţionem şi platforma situată la nivelul corticalei. Grosimea gingiei a fost măsurată la calculator. Gradul de expunere a implantelor a fost apreciat conform clasiflcaţiei Tal H. Rezultate. Gingia supraimplantară integră a fost atestată la 69,94% implante. în grupul de implante acoperite cu gingie subţire expunerea a fost în 29,03 % cazuri, biotip mediu - 32% iar în grupul implantelor acoperite cu gingie biotip gros ea a fost atestată la 25% de implante. Concluzie. Rezultatele obţinute au demonstrat că, biotipul de gingie nu influenţează expunerea implantelor, atât la mandibulă (x2=4,69, gl=6, p>0,05), maxilă (x2=l,33, gl=6, p>0,05), cât şi per total (x2=2,34, gl=6, p>0,05).Summary. Implant exposure during healing period endanger their osseointegration. Aim. Appreciation of gingival biotype influence on appearance and frequency of spontaneous implant exposure. Material and methods. The study included 161 implants with gingiva healed by primary intention and the platform situated at the crestal level. The thickness of gingiva was measured on computer. The implant exposure degree was assessed with Tal H. classification. Results. Sound gingiva above implants was assessed in 69.94% of implants. The exposure rate, in implants with thin gingiva, was 29.03%, in medium biotype - 32% and 25% in implants with thick gingiva onto them. Conclusion. The obtained results have shown that gingival biotype doesn’t influence the implant exposure rate neither in m andible (x2=4.69, gl=6, p>0.05), and maxilla ()(2=1.33, gl=6, p>0.05) nor overall (X2=2.34, gl=6, p>0.05

Инфицирование полости дентального имплантата на первом хирургическом этапе.

Microbial contamination of the internal space of dental implants at the first surgical stage.Complicațiile inflamatorii periimplantare în tratamentul implanto-protetic al persoanelor edentate sunt des întâlnite. Scopul: 1. Aprecierea probabilității contaminării cu bacterii prezente în cavitatea orală a spațiului intern al implantelor în timpul instalării lor; 2.Testarea prezenței microorganismelor în spațiul intraimplantar la finele perioadei de osteointegrare. Material și metodă: În studiu au fost incluse 52 persoane edentate parțial cu vârsta 31 - 68 ani (54±1,32). Anteoperator timp de 1,5 – 2 minute cavitatea bucală era prelucrată cu soluție Clorhexidină bigluconat 0,2%. În diferite sectoare ale maxilarelor au fost instalate 131 implante de stadiul doi. Înainte de aplicarea șurubului de acoperire, în interiorul implantului cu siringa era introdus 0,2 ml de ser fiziologic și cu acuratețe aspirat înapoi în seringă. Soluția era transferată în eprubete cu remediu tioglicolic (6ml) pentru însămânțare și studierea eventualelor bacterii. A doua ședință chirurgicală la mandibulă a fost efectuată peste 3-4 luni, la maxilă – peste 4-6 luni. La 35 pacienți din interiorul a 94 implante, ca și la prima etapă, au fost prelevate probe pentru evidențierea eventualelor bacterii. Frotiurile obținute erau studiate sub microscop „Biolam”. Rezultate: La prima etapă din cele 131 probe prelevate din interiorul a 24 (18,32%) implante (19 – la maxilă, 5 – la mandibulă) dezvoltarea florei microbiene n-a fost evidențiată, în celelalte 107 (81,68%), (31 – la maxilă, 76 – la mandibulă ) au fost depistate diverse bacterii care sunt des întâlnite în cavitatea bucală. La a doua etapă din cele 94 probe numai 16 (17%) au fost negative. În celelalte 78 (83%) implante, ca și la prima etapă, au fost depistate specii microbiene reprezentate unitar sau în diverse combinații între ele. În majoritatea cazurilor (70,51%) au fost întâlniți streptococii gr+. Concluzie: Probabilitatea contaminării spațiului intraimplantar cu bacterii din cavitatea bucală în timpul inserării implantelor este evidentă, ea fiind mai frecventă la mandibulă. Pentru determinarea consecințelor acestei contaminări, precum și diminuarea/prevenirea ei, sunt necesare studii în continuare.Инфицирование полости дентального имплантата на первом хирургическом этапе

The role of intra-implant microbial flora in development of early implant exposure during osseointegratin

USMF „Nicolae Testemițanu", Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. The peri-implant bone loss as well as early implants exposure are widely discussed themes in the literature. Different causes of dehiscences are described, like: gingival phenotype, surgical trauma, platform level bone loss, food pressure. Purpose. Evaluation of early implant exposure frequency, around implants with antibiotic treaded and non-treated platforms. The comparison of obtained data and determination of intra-implant space bacteria upon dehiscence appearance. Material and methods. From 491 implants conventionally installed in 214 patients, 254 were installed with saline solution platform wash (control group). In other 237, beside saline solution wash, an ointment „Levomekol”(with chloramphenicol as main active substance) was introduced into the intra-implantat space (study group, Figure 1), before the cover screw threading. Results. When evaluating the frequency of exposure for the number of implants, it was found that in the study group out of the total number of 237 implants exposures (according to Tal H. classification) were found in the 23 (9.7% 95%CI [5.9-13.5]) implants, 18 of them (7.6%; 95%CI [4.2-11.0]) – in the form of a fistula, and 5 (2.1%; 95%CI [0.3- 3.9]) – in the form of a dehiscence (Figure 2). In the control group out of the total number of 254 implants exposures were found at 81 implants (31.9%; 95%CI [26.2- 37.6] of which in the form of a fistula – 58 (22.8%; 95%CI [17.7- 28.0]), in the form of a dehiscence – 23 (9.1%; 95%CI [5.5-12.6]). Conclusions. The cause of early implants exposure is the inflammatory process that develops as a result of the microbial contamination of the intra-implantation space at the first surgical step. The application of antimicrobial drugs may significantly decrease the frequency of dehiscence as well as bone loss

Rolul microflorei intra-implantare în apariția dehiscenței mucozale în perioada de osteo-integrare

Background. The peri-implant bone loss as well as early implants exposure are widely discussed themes in the literature. Different causes of dehiscences are described, like: gingival phenotype, surgical trauma, platform level bone loss, food pressure. Objective of the study. Evaluation of early implant exposure frequency, around implants with antibiotic treaded and non-treated platforms. The comparison of obtained data and determination of intra-implant space bacteria upon dehiscence appearance. Material and Methods. From 491 implants conventionally installed in 214 patients, 254 were installed with saline solution platform wash (control group). In other 237, beside saline solution wash, an ointment „Levomekol”(with chloramphenicol as main active substance) was introduced into the intra-implantat space (study group), before the cover screw threading. Results. When evaluating the frequency of exposure for the number of implants, it was found that in the study group out of the total number of 237 implants exposures (according to Tal H. classification) were found in the 23 (9.7% 95%CI [5.9-13.5]) implants, 18 of them (7.6%; 95%CI [4.2-11.0]) – in the form of a fistula, and 5 (2.1%; 95%CI [0.3- 3.9]) – in the form of a dehiscence. In the control group out of the total number of 254 implants exposures were found at 81 implants (31.9%; 95%CI [26.2-37.6] of which in the form of a fistula – 58 (22.8%; 95%CI [17.7- 28.0]), in the form of a dehiscence – 23 (9.1%; 95%CI [5.5- 12.6]). Conclusion. The cause of early implants exposure is the inflammatory process that develops as a result of the microbial contamination of the intra-implantation space at the first surgical step. The application of antimicrobial drugs may significantly decrease the frequency of dehiscence as well as bone loss. Introducere. Resorbția osului periimplantar în perioada de vindecare precum și apariția dehiscenței mucozale sunt teme intens discutate în literatură. Diverse cauze ale dehiscenței sunt enumerate precum: fenotipul gingival, trauma chirurgicală, nivelul platformei, resorbția osoasă, trauma alimentară etc. Scopul lucrării. Pentru a evalua rolul contaminării platformei implantului și efectul tratamentului cu antibiotice pe platformă la expunerea timpurie a implanturilor. Compararea rezultatelor obținute și determinarea rolului bacteriilor din spațiul intra-implantar în apariția dehiscențelor mucozale. Material și Metode. La 214 pacienți din studiu au fost instalate 491 de implanturi dentare. Dintre acestea 254 au fost instalate convențional, iar platforma implantului a fost prelucrată cu o soluție fiziologică doar (grupul de control). La alte 237 de implanturi, pe lângă soluția fiziologică, platforma a fost umplută cu gel „Levomecol” (cloramfenicol-substanța activă) înainte de a fixa șurubul de acoperire. Rezultate. La evaluarea frecvenței dehiscenței mucoasei periimplantare, a fost observat că în grupul de studiu, din totalul de 237 de implanturi (conform clasificării lui H. Tal), dehiscențe au fost în jurul a 23 (9.7% 95% IÎ [5.9-13.5]) implanturi, 18 (7.6%; 95%IÎ [4.2-11.0]) din care sub formă de fistulă, și 5 (2.1%; 95%IÎ [0.3-3.9]) – dehiscențe. În grupul de control, din totalul de 254 de implanturi, dehiscențele au fost în jurul a 81 de implanturi (31.9%; 95%IÎ [26.2-37.6]) dintre care sub formă de fistulă – 58 (22.8%; 95%IÎ [17.7- 28.0]) și dehiscențe – 23 (9.1%; 95%IÎ [5.5-12.6]). Concluzii. Cauza dehiscenței este procesul inflamator dezvoltat în rezultatul contaminării bacteriene a platformelor implantare la momentul instalării implanturilor. Aplicarea gelurilor antimicrobiene pot scădea semnificativ frecvența dehiscenței precum și resorbția osoasă