Asociaţia Stomatologilor din Republica Moldova, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
Abstract
Introducere: La reabilitarea persoanelor edentate implantele dentare endoosoase
sunt utilizate tot mai fecvent, popularitatea
lor fiind în ascensiune. Paralel cu succesele
obținute acest gen de tratament este însoțit
de complicații inflamatorii. Pe parcursul
funcționării restaurărilor implanto–purtate
a fost demonstrată pătrunderea bacteriilor
din sulcusul periimplantar prin microfisura
„abatment–implant” în spațiul intraimplantar, ultimul fiind numit „rezervor de infecție”.
Concomitent a fost demonstrat că această comunicare este bi–direcțională. Contaminarea
spațiului intraimplantar cu bacterii din cavitatea bucală e posibilă și în timpul inserării
implantelor. Prin cercetările efectuate a fost
demonstrat că la sfîrșitul perioadei de osteointegrare microflora în spațiul intraimplantar
a fost prezentă în 83% implante (Topalo E.,
2018).
Scop: Evidențierea manifestării mucozitei
periimplantare și consecințelor ei pe parcursul osteointegrării implantelor dentare.
Material și metode: În studiu au fost incluse 108 (54±1,32 ani) persone cărora în
diferite sectoare ale maxilarelor pe parcursul
anului 2017 au fost instalate 254 implante
dentare endoosoase de stadiul doi. Numărul
de implante instalate per/pacient a variat între 1 și 5, în mijlociu — 2,3 implante. Evoluția
osului crestal periimplantar a fost studiată
prin comparația datelor radiografice preoperator, după instalarea implantelor și la a doua
etapă chirurgicală. În dependență de manifestările inflamației pacienții au fost repartizați
în subgrupe: hiperemie (gingivită infiltrativă), abces primar (gingivită abcedantă primară), abces recidivant (gingivită abcedantă
recidivantă — periimplantită),fistulă (expus
parțial șurubul de acoperire — periimplantită), pîlnie+fistulă (periimplantită), dehiscență
(expunerea completă a platformei implantului — periimplantită).
Rezultate: Studiul efectuat de către noi a demonstrat o frecvență sporită a
complicațiilor inflamatorii pe parcursul perioadei de osteointegrare — la 39,4% implante. Studiile, publicate în literatura de specialitate, referitor la complicațiile pe parcursul
osteointegrării, preponderent sunt axate pe
influența expoziției timpurii a șurubului de
acoperire asupra osului periimplantar. Autorii menționează că, această complicație se
produce spontan, fără vreo cauză, adică de la
sine. Este posibil oare așa ceva?.
Concluzii: În limita datelor obținute
considerăm că, contaminarea microbiană a
spațiului intraimplantar are un rol hotărîtor la
demararea proceselor inflamatorii în perioada osteointegrării implantelor. Infecția și toxinele ei prin fisura „șurub de acoperire–corp
implant” se răspîndesc în țesuturile adiacente
provocînd consecutiv gingivită infiltrativă,
gingivită abcedantă, periimplantită cu formarea fistulei, expunerea treptată a șurubului de
acoperire și pierdere de os adiacent implantului.Introduction: In the rehabilitation of
edentulous patients endosteal dental implants
are increasingly used, their popularity being rising. Besides to the successes achieved,
this type of treatment is also associated with
inflammatory complications. During the
implant-worn restorations, the penetration
of bacteria from the periimplantal sulcus
was demonstrated through the “abutmentimplant” microgap in the intra-implantation
space, the latter being called the “reservoir
of infection”. At the same time, it has been
demonstrated that this communication is bidirectional. Contamination of the intra-implantation space with bacteria from the oral
cavity is also possible during insertion of the
implants. Research has shown that at the end
of the osseointegration period microflora in
the intra-implantation space was present in
83% of the implants (Topalo E., 2018).
Aim: Highlighting the periimplantation
mucositis and its consequences during osseointegration of dental implants.
Material and method: This study was
axed on 108 (54 ± 1.32 years) individuals, with
a total of 254 dental implants being installed
in different regions of the jaw, during 2017
period. The number of implants installed per
patient ranged from 1 to 5, averaging - 2.3 implants. The evolution of peri-implant crestal
bone was studied by comparing preoperative
radiographic data, after implant placement,
and the second surgical step. Depending on
the inflammation manifestations, patients
were divided into subgroups: hyperaemia
(infiltrative gingivitis), primary abscess, recurrent abscess, fistula (cover screw partially
exposed-periimplantitis), funnel and fistula
(peri-implantitis), dehiscence (complete implant platform exposure - periimplantitis).
Results: The study conducted by us
demonstrated an increased frequency of inflammatory complications during the osteointegration period - 39.4% of the implants.
Studies published in the literature on complications during osteointegration are predominantly focused on the early exposure of the cover screw on the periimplantary bone.
The authors point out that this complication
occurs spontaneously, without any cause, by
itself. Is that possible?
Conclusions: Within the data obtained
we consider that the microbial contamination of the intra-implantation space plays a
decisive role in the initiation of inflammatory
processes during implant osteointegration.
The infection and its toxins through the “implant-cover screw” spread into the adjacent
tissues causing consecutive infiltrative gingivitis, abscedating gingivitis, periimplantitis
with fistulas formation, gradual exposure of
the cover screw and peri-implant bone loss
