Toxoplasmosis as a factor in chronic diseases in dogs

Toxoplasmosis is one of the most common animal and human diseases worldwide and is reported in European, Asian, African, North, and Latin American countries. This is due to the limited research methods that confirm the pathogen presence in animals and humans, the characteristic clinical signs, in some regions it is associated with sanitation problems, mainly due to improper cooking as most positive animals did not show a significant association with rodents or raw water consumption, the impossibility of complete body rehabilitation using currently known tools and treatment regimens, as well as the lack of understanding among individual physicians the peculiarities of pathogenesis in this pathology, features of diagnostic and therapeutic approaches. Toxoplasmosis course is clinically manifested by a wide range of clinical signs and immunosuppression of the cellular immune system that complicates the selection of pharmacological agents for the treatment in dogs. Prolonged functioning of the immune system in conditions of chronic recurrent infection contributes to cytokine imbalances and their permanent expression, supporting the inflammatory process. The reason for the development of chronic diseases is a violation of homeostasis due to either excessive intake of xenobiotics, including toxic, or violation of various levels of protection – detoxification, immunity, and excretion of pathological metabolites from the body Therefore, this review is aimed at providing an analysis on the clinical aspects of toxoplasmosis, the development of immunological reactions, and the seasonality of antigen activation, which coincides with the exacerbation of clinical signs. This review may be of interest among practicing physicians and researchers

Particularities of associated and multiple trauma in elderly patients

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Catedra Chirurgie N1 “Nicolae Anestiadi” şi Laboratorul Chirurgie Hepato - Pancreato- Biliară, Chişinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: În legătură cu creşterea longevităţii a fost înregistrată şi o creştere a traumatismelor în grupul persoanelor vârstnice. Scopul: Optimizarea tacticii de tratament a pacienţilor de vârstă înaintată cu leziuni asociate şi multiple. Mаterial şi metode: În studiu au fost incluşi pacienţi vârstnici de peste 60 ani (n=46) cu leziuni închise ale toracelui, abdomenului, fracturi de bazin. Cauzele traumatismului: accidente rutiere - 78,26%, (n=36) catatraumatism - 21,73% (n=10). Rezultate: În urma examinării complexe şi a măsurilor de resuscitare, s-au efectuat intervenţii chirurgicale paliative, urgente, puţin traumatice, în timp minim: drenarea cavităţii pleurale, imobilizarea fracturilor membrelor. Fracturile bazinului din I lot de studiu (LSI, n=14) au fost tratate conservativ, după Volkovich. În al II-lea lot de studiu (LSII, n=32) pacienţi au fost supuşi osteosintezei precoce a oaselor bazinului cu dispozitiv de fixare externă. Starea generală a pacienţilor din LSI a fost mai gravă decât în LSII, datorită asocierii insuficienţei poliorganice pronunţate, care s-a dezvoltat în urma acutizării bolilor cronice concomitente. Analiza rezultatelor tratamentului pacienţilor din LSI şi LSII demonstrează că efectuarea doar a terapiei prin perfuzie-transfuzie a pierderilor de sânge şi dereglărilor apărute este insuficientă. Acceptabilă şi eficientă este combinaţia dintre terapia cu perfuzie şi osteosinteza precoce a oaselor bazinului cu fixare externă. Utilizarea acestei tehnologii permite reducerea mortalităţii şi îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului la pacienţii vârstnici cu leziuni multiple şi asociate, componenta dominantă a acestora fiind fracturile de bazin instabile. Concluzii: Pacienţilor vârstnici cu traume mecanice severe, sunt recomandate intervenţiile chirurgicale urgente paliative, simple, puţin traumatice, care permit efectuarea hemostazei primare, ameliorarea stării pacienţilor şi continuarea intervenţiilor necesare.Introduction: In term to increasing longevity, the number of elderly people rised up, with an increase of the trauma in this group. Aim: Optimizing the treatment tactics of elderly patients with associated and multiple injuries Material and methods: Patients, elderly over 60 years. (n=46) were included in the study with blunt chest and abdomen trauma, pelvic fractures. Causes of trauma: car accidents (n=36, 78.26%), fall from height (n=10, 21.73%). Results: After full examination and resuscitation measures, palliative, urgent, less traumatic surgical interventions were performed, in minimal time, draining the pleural cavity, limb fracture immobilization. The fractures of the Ist group of study (GSI, n=14), were treated conservatively by Volkovich position. Early pelvis osteosynthesis with external device was performed in the 2nd group (GSII, n=32). The overall condition of patients in GSI was more severe than in GSII, due to the association of more pronounced polyorganic insufficiency, which developed as a result of chronic diseases. Analysis of the treatment outcome demonstrates that only infusiontransfusion therapy of blood loss is insufficient. A combination of limited infusion therapy with early pelvic osteosynthesis by external device is acceptable and effective. The use of this technology allows reduction of mortality and improved treatment outcomes in elderly patients with multiple and associated injuries, with dominant component being unstable pelvic fractures. Conclusions: Elderly patients with severe mechanical trauma have been recommended palliative, simple, less traumatic, urgent surgical interventions. This allows to perform primary hemostasis, remove patients from the critical condition and continue necessary interventions

Complex treatment of thoracic injuries in polytrauma patients

Clinica Chirurgie N1”N. Anestiadi”, LGPB, CNŞPMU, L.”Politruma”, Chişinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Una dintre cele mai grave leziuni în structura politraumatismului este asocierea cu trauma cutiei toracice. Material şi metode: Studiu efectuat asupra 148 pacienți cu politraumatism: lezarea grilajului costal, organelor cutiei toracice, abdomenului; fracturile oaselor bazinului, etc. Cauzele traumei: în 81,76%-accidente rutiere, 14,19%- catatraume; 4,1%-leziuni de uz casnic. Pacienții examinați în conformitate cu algoritmul adoptat, efectuată radiografia cutiei toracice, USG cavității pleurale, spirograma. Fracturile coastelor la 148 de pacienți: multiple-136(91,89%), unice-12(8,1%); unilaterale- 97(65,54%), bilaterale-51(34,46%); depistate fracturi: sternului-16, clavicula-32, scapula-23, extremitățile superioare-68, bazinul-104 şi extremitățile inferioare-87 cazuri. S-a constatat: pneumotorace-13(8,78%), hemotorace-43(29,05%), hemopneumotorace-69(46,62%) şi fără complicații-23(15,54%) cazuri. Succesul în tratamentul depinde de restabilirea rapidă a căilor respiratorii, decolabarea pulmonilor şi eliminarea sângelui, aerului din cavitatea pleurală, “stabilizarea valvulei costale” şi anestezia ulterioară adecvată. După optimizarea indicilor hemodinamici a fost efectuată stabilizarea grilajului cutiei toracice, osteosinteza fracturilor sternului(n=14), claviculei(n=32), scapulei(n=16) şi coastelor(n=12), în legătura cu menținerea deformației peretelui cutiei toracice. În perioada de reabilitare se menținea permiabilitatea căilor respiratorii. În acest scop, se efectua sanarea tracheobronşială cu bronhoscopia terapeutică cu expectoranți şi substanțe bronholitice, inhalarea de aerosoli şi terapia magnetică. Concluzia: Analiza rezultatelor tratamentului sugerează, că trauma cutiei toracice la pacienții cu leziuni multiple prelungeşte perioada preoperatorie(13,31±1,2zile). Principalele motive: distrugerea masivă a grilajului cutiei toracice, complicată cu hemoragie intrapleurală(n=112), pneumonie posttraumatică(n=14) şi tromboza ramurilor mici ale arterei pulmonare(n=5).Associated thoracic injuries are one of the most severe lesions in the structure of polytrauma. Materials and methods: We present treatment outcomes of 148 polytrauma patients with rib cage and thoracic organ lesions, abdomen injuries, fractures of the pelvis and extremities bones. The cause of trauma was: traffic accident (81,76%), fall from height (14,19%), habitual trauma (4,1%). A complex examination was performed according to our algorithm also included thoracic X-ray with rib fractures marks, ultrasound of the pleural sinuses, spirography. Rib fractures were in 148 cases, multiple- in 136(91,89%) patients. Unilateral rib fractures were in 97(65,54%) cases, bilateral– in 51(34,46%). Fractures of the sternum were in 16 cases, clavicle– 32, scapula– 23, upper limbs– 68, pelvis – 104, lower limbs – 87. Pneumothorax was in 13(8,78%), hemothorax - 43(29,05%), hemopneumothorax - 69(46,62%). Complications were absent in 23(15,54%) patients. The success of treatment depends on quick restoration of the airways and lung excursion, elimination of blood and air from the pleural cavity, removal of paradox breath, “rib valve stabilization”, following by adequate anesthesia. Stabilization of the rib cage, osteosynthesis of sternum (n=14), clavicle (n=32), scapula (n=16) and ribs (n=12) were performed after hemodynamic optimization and removal of the respiratory insufficiency. The airways were maintained during the rehabilitation period. Sanitation of the tracheobronchial tree with the use of therapeutic bronchoscopy was performed, expectorant and bronchodilator drugs, inhalations were used, etc. Conclusions: chest trauma in patients with multiple injuries increases preoperative period by 13,31±1,2 days. The main causes were massive lesions of the rib cage complicated with intrapleural hemorrhage (n=112), posttraumatic pneumonia (n=14), thrombosis of the small branches of pulmonary artery (n=5)

Associated trauma in pregnant women - a risk factor

Scopul lucrării. Traumatismul asociat (TA) al gravidelor prezintă factor de risc pentru rezultate nefavorabile mamei și fătului. Severitatea traumelor apreciată cu scalele AIS, ISS, ce definesc gradul leziunii anatomice, starea pacientului, în raport cu morbiditatea și mortalitatea. Scopul este analiza severității traumatismului asociat și aprecierea riscurilor pentru gravidă și făt. Materiale și metode. Din 47 gravide posttraumatice, traumatismul asociat constatat în 41,46%(n=17). Pacientele internate cu diverse leziuni după accidente rutiere 16(94,11%), cădere 1(5,88%). Severitatea leziunilor: AIS=6,8±3,57; ISS=20,03±10,87, GCS=14,68±0,84. Starea gravă 10(58,82%) paciente. Studiul realizat în cadrul proiectului Agenției NCercetareD nr.20.800009.8007.07, 20.80009.8007.11. Rezultate. Traumatismul asociat sever în fracturile bazinului: tip A-2(11,76%), (ISS-22;35p.); tip C-1(5,88%), (ISS=41 puncte). Pacienta cu fractura bazinului tip C, de urgență efectuată cezariana (făt mort), stabilizarea bazinului cu dispozitiv extern. Pacientele (n=2) cu leziuni pelvine tip A, tratate conservativ metoda Volkovich, cezariană la 28 săptămâni, nou-născuții (n=2) vii, (< 3kg), Apgar 5-6 puncte. Valoarea medie a severităţii leziunilor cu traumatism pelvin: ISS=25,66±13,42 puncte. Ca urmare a traumei la 4(23,52%) gravide avort spontan. Mortalitatea maternă 5,88%(n=1) cauzată de leziuni cerebrale severe incompatibile cu viața (AIS-13p., ISS35p., Glasgow-3 puncte). Gravidele traumatizate (n=13) cu severitatea traumatismului de gradul I(ISS<17p.) nou-născuții sănătoși (Apgar 5- 8,03±0,85 puncte) la 39-40 săptămâni. Concluzii. Severitatea traumatismului asociat matern este factorul de risc ce influențează prognosticul nefavorabil pentru mamă și făt. Gravidele cu traumatismul asociat, severitatea traumatismului de gradul I au născut copii vii și sănătoși; grupul cu severitatea de gradul II-III exodul nefavorabil pentru făt 29,41%(n=5) și gravidă 5,88%(n=1). Gravidele post-traumatice, necesită să fie expuse în grupul de risc și la evidență medicală.Aim of study. Associated trauma (AT) in pregnant women is a risk factor for unfavorable outcomes. Trauma severity is appreciated by AIS, ISS scales, define the degree of anatomical damage, the patient's condition, in relation to morbidity and mortality. The aim is analysis of the associated trauma severity and risk assessment for the pregnant woman and fetus. Materials and methods. Associated trauma was found in 41,46%(n=17) of 47 post-traumatic pregnant women. Patients were admitted after road accidents 16(94,11%), fall 1(5,88%). Injury severity: AIS=6,8±3,57; ISS=20,03±10,87, GCS=14,68±0,84. The study was carried out within support of NASD, project 20.800009.8007.07, 20.80009.8007.11. Results. Severe AT was in pelvic fractures: type A- 2(11,76%), (ISS-22; 35p.); type C- 1(5,88%), (ISS=41p.) - urgent caesarean section (dead fetus), pelvis stabilization by external device. Patients (n=2) with type A pelvic injuries were treated conservatively by Volkovich method, caesarean section at 28 weeks, newborns (n=2) alive, (< 3kg), Apgar 5-6 points. ISS in pelvic fractures was 25,66±13,42. Spontaneous abortion appeared as a result of the trauma in 4(23,52%) cases. Maternal mortality – 5,88% (n=1) caused by severe brain injuries (ISS-35p., Glasgow-3p.). Patients (n=13) with trauma gr.I (ISS<17) had healthy newborns (Apgar 5- 8,03±0,85) at 39-40 weeks. Conclusions. The severity of the maternal associated trauma is the risk factor that influences the unfavorable prognosis for mother and fetus. Pregnant women with minor associated trauma gave birth to healthy children; the group with trauma II-III gr. had unfavorable outcomes for the fetus 29,41% (n=5) and pregnant – 5,88% (n=1). Post-traumatic pregnant women should be in the risk group for medical follow-up

Surgical treatment of the pelvic ring injuries during childbirth

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Lezarea inelului pelvin în timpul nașterii provoacă multe probleme femeilor tinere în viața postpartum. Materiale și metode: Studiul se bazează pe o analiză a materialelor clinice retrospective și prospective. Primul grup a inclus 9 paciente care au urmat un tratament conservator prin poziţionare specială, regim de pat timp de 6-8 săptămâni și imobilizarea cu orteză. A rămas o diastază dintre oasele pubiene, cu deplasare verticală, indicând deteriorarea structurilor semiinelului posterior. Erau prezente plângeri de durere în regiunea lombară și şchiopătare, incontinență cronică și disfuncție sexuală. Al doilea grup a inclus 18 paciente cu leziunile inelului pelvin de gradul II-III. Trei femei parturiente au fost examinate la maternitate, în prima zi după naștere. Altele 15 paciente au fost trimise la o consultaţie sau au venit independent. S-a determinat ruptura simfizei pubiene cu subluxație în articulația sacroiliacă, ce a fost însoțit de scurtarea funcțională a membrului și sindrom algic sever. Rezultate: Paciente au fost examinate complet, s-a efectuat fixarea inelului pelvin cu dispozitiv extern. Rezultatele la distanţa au fost urmărite de la 1,5 la 12 ani. Plângeri nu sunt, mers fără şchiopătare. Diastaza simfizei după tratament chirurgical a constituit 4-6 mm. Concluzii: Diastaza dintre oasele pubiene datorită schimbărilor fiziologice în corpul unei femei gravide este o schimbare normală. Dar rupturile simfizei mai mult de 5-6 mm, în special cu o deplasare a osului pelvin, sunt supuse unui tratament chirurgical. Tratamentul conservator al rupturilor simfizei de gradul II-III nu dă un rezultat efectiv stabil.Background: Disruption of the pelvic ring during childbirth causes many problems for young women in postpartum life. Methods and materials: The study is based on an analysis of retrospective and prospective clinical material. The first group included 9 patients who underwent conservative treatment by special position, bed rest for 6-8 weeks and immobilization with orthosis. The diastasis between the pubic bones remained, with a shift in height, indicating damage of the posterior hemipelvis structures. There were complaints of pain in the lumbar region and limping, chronic urinary incontinence and disorders of sexual function. The second group included 18 patients with II-III gr. pelvic ring injuries. Three parturient women were examined at the maternity hospital, during the first day after delivery. Other 15 patients appealed on a referral basis or independently. The rupture of the pubic symphysis with subluxation in the sacroiliac joint was accompanied by functional shortening of the limb and severe pain syndrome. Results: Patients were completely examined and fixation of the pelvic ring was performed by external device. Follow-up period was from 1.5 to 12 years: no complaints, walking without limping. Symphysis diastasis after surgical treatment of the pelvis remained at the level of 4-6 mm. Conclusion: pubic symphysis dyastasis due to physiological changes in a pregnant woman is a normal. But the ruptures of the symphysis more than 5-6 mm, especially with dislocation of the pelvic bone are indications for surgical treatment. Conservative treatment of II-III gr. symphysitis disruptions does not provide stable effective results

Type of pelvis fracture - determinant factor in exodus of trauma

Catedra de chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato - Pancreato – Biliară, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Traumatismul oaselor bazinului asociat cu leziuni organelor intraabdominale se alătură celor mai dificile probleme medicinii de urgenţă. Pacienţii cu lezarea oaselor bazinului prezintă de la 5% până la 10,5% dintre pacienţii spitalizaţi cu fracturi. În leziunile multifocale grave ale oaselor bazinului ponderea rezultatelor nesatisfăcătoare ajunge pană la 50-70%, în acest grup se înregistrează 41-50% de cazuri letale. Scopul: Analiza influenţei tipului fracturii bazinului asupra gravităţii şi exodul traumei. Material si metode: Prezentat studiu a 152 pacienţi cu trauma bazinului. Bărbaţi- 104(68,42%), femei- 48(31,57%). Vârsta medie a pacienţilor 38,81±16,03 ani. Leziunile bazinului sistematizate conform clasificării M.Tile/AO. Valoarea totală a severităţii leziunilor: AIS=11,32±3,54; ISS=38,84±6,76 puncte. Mortalitatea- 41,44%(n=63 pacienţi). Rezultate: Lotul de studiu a pacienţilor cu fracturi a bazinului de tip A a constituit 58(38,15%), subtipul A2 - 55(36,18%), A3 - 3(1,97%) pacienţi. AIS=10,63±3,71; ISS=36,08±17,05. Mortalitatea în grupul cu fracturi pelviene de tip A- 27,58%(n=16), A2 - 25 %(n=14), A3 - 66,66%(n=2). În grupul cu fracturi pelviene rotaţional instabile de tip B- 40(26,31%) pacienţi. AIS=10,9±3,12; ISS=35,85±15,81. Mortalitatea în grupul cu fracturi pelviene de tip B a fost de 45%(n=18), B1 - 42,85%(n=9); B2 - 41,17%(n=7), B3 - 100% (n=2). În grupul cu fracturi pelviene rotaţional vertical instabile de tip C- 54(35,52%) pacienţi. AIS=12,3±3,41; ISS=43,63±15,98. Mortalitatea în grupul cu fracturile bazinului de tip C- 53,7%(n=29), C1 - 50%(n=20), C2 - 44,44%(n=4), C3 -100% (n=5). Concluzii: Fracturile oaselor pelvine de diferit grad de lezare agravează starea pacienţilor. Unul dintre factorii care determină gravitatea traumei şi mortalitatea în traumatism pelvin este tipul de fractură pelviană. Rata sporită de mortalitate s-a constatat în fracturile bazinului de tip B3 ; C1-3.Background: Pelvic bones trauma associated with intraabdominal organ injuries joins the most difficult emergency medicine issues. Patients with pelvic bones injury are from 5% to 10,5% of patients hospitalized with fractures. In severe multifocal lesions of pelvic bones the rate of unsatisfactory results reaches 50-70%, 41-50% of fatal cases are recorded in this group. Aim of the study: Analysis of the influence of pelvic fracture type on gravity and trauma exodus. Methods and materials: Presented study included 152 patients with pelvic trauma. Men- 104(68,42%), women- 48(31,57%). The average age of patients was 38,81±16,03years, p<0,05. Pelvic lesions systemized according to M. Tile/AO classification. Total lesion severity: AIS=11,32±3,54; ISS=38,84±6,76 points. Mortality- 41,44% (n=63 patients). Results: The study group of patients with pelvic fractures type A- 58 (38,15%), A2 -55(36,18%), A3 -3(1,97%) patients. AIS=10,63±3,71; ISS=36,08±17,05. Mortality in the group with pelvic fractures type A was 27,58%(n=16), A2 -25%(n=14), A3 -66,66%(n=2). In the group with rotational unstable pelvic fractures type B- 40(26,31%) patients. AIS=10,9±3,12; ISS=35,85±15,81. Mortality in the group with pelvic fractures type B was 45%(n=18), B1 - 42,85%(n=9); B2 -41,17%(n=7), B3 - 100% (n=2). In the group with rotational vertically unstable pelvic fractures type C- 54(35,52%) patients. AIS=12,3±3,41; ISS=43,63±15,98. Mortality in the group with pelvic fractures type C was 53,7%(n=29), C1 - 50%(n=20), C2 - 44,44%(n=4), C3 -100%(n=5). Conclusion: Pelvic bones fractures of varying degrees of injury aggravate the state of patients. One of the factors that determine the severity of trauma and mortality in pelvic trauma is the type of pelvic fracture. The highest mortality rate was stated in pelvic fractures type B3 ; C1-3

The severity of damage in pelvio-abdominal trauma

USMF „N. Testemițanu”, Clinica Chirurgie N1“N. Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, Chişinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul: Studierea acțiunii traumatismului bazinului a zonei pelvio-abdominale asupra gradului de severitate a victimelor la spitalizare. Material și metode: Este prezentată o analiză a 195 pacienți cu traumatism asociat, complicat cu hematom retroperitoneal şi divizat în două loturi, statistic relativ omogene. Lotul de studiu-152 pacienți cu traumatism pelvio-abdominal. Barbati - 104(68,42%), femei-48(31,57%), vârsta medie-38,81±16,03 ani. Fracturile oaselor bazinului constatate: tip A- 58(38,15%), tip B-40(26,31%), tip C-54(35,52%) pacienți. Lotul de control-43 pacienți cu traumatism abdominal asociat, fără trauma bazinului. Bărbați-36(83,72%), femei- 7(16,27%), vârsta medie-41,37±16,74. Pacienții cu hemodinamica stabilă au fost examinați după schema standartă. Examinarea clinică a fost efectuată cu aprecierea gravității leziunilor după scorul: GCS(Glasgow), indicele de şoc Algover(SIA), AIS, ISS. Leziunile bazinului repartizate conform clasificării AO/ASIF. Rezultate: Valoarea totală a severității lezărilor în grupul de studiu la internare a fost: GCS=11,03±3,34; SIA=1,36±0,62; AIS=11,32±3,54; ISS=38,84±6,76 puncte. Valoarea totală a severității lezărilor în grupul de control a fost: GCS=12,06±2,78; SIA=1,07±0,58; AIS=7,97±3,42; ISS=29,51±15,78 puncte. Compararea estimărilor severității a arătat că gravitatea traumatismului în grupul de pacienți cu fracturi a oaselor bazinului este mai mare decât în grupul de control.În traumatismul pelvio-abdominal, mobilizarea precoce a bazinului este un factor important, care permite prevenirea hemoragiilor masive pelviene, astfel acționând la reducerea severității traumatismului. Concluzii: Fracturile oaselor bazinului de diferite grade de lezare agravează starea accidentaților. Stabilirea precoce şi corecția cu restabilirea anatomiei şi funcției inelului pelvian, în fracturi de tip A,B,C sunt condițiile principale în nivelarea gradului de gravitate şi a termenelor de restabilire a funcției.Aim: To study the impact of damage to the pelvis on the severity of damage in pelvio-abdominal trauma, suffered during hospitalization. Material and methods: Analysis of injury severity of two relatively homogeneous groups statistically affected. Study group-152 patients with pelvio-abdominal trauma. There were 104(68,42%)men and 48(31,57%)women. The average age of patients was 38,81±16,03 years. Damage to the pelvic bones stated: type A-58(38,15%), type B-40(26,31%), the C-54(35,52%)patients. Control group-43 patients with combined abdominal trauma, without damage to the pelvis. There were 36(83,72%)men and 7(16,27%)women. The average age of patients was 41,37±16,74years. Patients with stable hemodynamics were examined according to the standard scheme. Clinical examination was carried by assessing the severity of injuries on the following scales: GCS(Glasgow), shock index Algover(SIA), AIS, ISS. It was performed: X-ray examination of the pelvis, USG, CT(if indicated). Pelvic injuries were divided according to the classification AO/ASIF. Results: The total severity of injury on admission in the study group was: GCS=11,03±3,34; SIA=1,36±0,62; AIS=11,32±3,54; ISS=38,84±6,76 points. The total severity of injury on admission in the control group was: GCS=12,06±2,78; SIA=1,07±0,58; AIS=7,97±3,42; ISS=29,51±15,78 points. Comparison of estimations of injury severity showed, that the severity of damage in the study group is higher than in the control group. In pelvio-abdominal trauma, early mobilization of the pelvis is an important factor that allows to prevent massive pelvic hemorrhage, subsequently leading to reduction of the severity of damage. Conclusions: Fractures of the pelvic bones of different degree of damage aggravate the state of the victims. Early mobilization and correction by restoring the anatomy and function of the pelvic ring fractures type A,B,C are the principal conditions in diminishing the severity and time of restoration of the function

Treatment particularities of patients with associated thoracic and shoulder girdle trauma

Clinica Chirurgie nr.1 “N. Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, Laboratorul “Politrauma”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Leziunile multiple ale cutiei toracice cu fracturile coastelor și oaselor centurii scapulare provoacă şoc din cauza impulsurilor multifocale de durere, dezvoltării insuficienţei respiratorii severe. Tratamentul fiecărei leziuni este dificil din cauza traumelor multiple asociate. Scopul: Îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului prin stabilizarea precoce a fracturilor. Material și metode: Studiul este bazat pe rezultatele tratamentului a 136 pacienţi cu leziuni multiple, tratați în anii 2011-2014. Leziunile grilajului costal erau asociate cu traumatism cerebral, leziuni ale organelor abdominale, fracturile oaselor tubulare lungi şi ale bazinului. Fracturi multiple ale centurii scapulare au fost constatate la 47 pacienţi, în 12 cazuri erau depistate fracturi ale vertebrelor toracice. Rezultate: Fracturile de claviculă şi scapulă cu leziuni costale multiple unilaterale, provocau o deformaţie marcată a peretelui toracic cu retragerea cupolei şi formarea "umărului flotant", dereglarea respiraţiei externe. După osteosinteza stabilă a claviculei se obținea reducerea suficientă a fragmentelor scapulei și coastelor. La deplasarea semnificativă a fragmentelor coastelor, sternului şi în tratamentul nonoperator fără succes a fost efectuată repoziţia deschisă a fragmentelor osoase, evacuarea hematomului retrosternal, osteosinteza intramedulară a coastelor. Concluzii: Stabilizarea fracturilor oaselor centurii scapulare şi a voletului costal la pacienții cu pronostic favorabil și dubios reduce timpul tratamentului. Pentru accidentaţii cu hemodinamică instabilă a fost aplicată fixarea pneumatică a coastelor, iar osteosinteza miniinvazivă se aplică după stabilizarea funcţiilor vitale în ordine amînată, înainte de a transfera pacientul de la ventilaţie mecanică la respiraţie spontană. Osteosinteza miniinvazivă a oaselor centurii scapulare la pacienții cu hemodinamică stabilă este indicată de urgenţă.Introduction: Multiple chest injuries with fractures of the ribs and shoulder girdle are shockogenic traumas due to multifocal pain impulses, development of severe respiratory failure. Treatment of each injury is difficult due to multiple associated trauma. The aim: To improve results of treatment by early stabilization of fractures. Material and methods: This study included treatment outcomes of 136 patients with multiple injuries during the period 2011- 2014. Injuries of the rib cage were combined with traumatic brain injury, abdominal organ lesions, fractures of the long bones and pelvis. Multiple fractures of the shoulder girdle were observed in 47 patients and 12 had fractures of the thoracic vertebrae. Results: Fractures of the clavicle, scapula with unilateral multiple ribs injuries formed a pronounced deformation of the chest wall, with retraction of the dome and the "floating shoulder". If significant displacement of fragments of ribs and sternum was present after unsuccessfully orthopedic treatment – open reduction and intramedullary fixation of ribs was performed, retrosternal hematoma was evacuated. Conclusions: The stabilization of fractures of the shoulder girdle and the floating ribs valve in patients with favorable and uncertain perspective reduces the treatment time. In patients with unstable hemodynamics it is necessary to use a pneumatic fixation of rib and minimally invasive osteosynthesis after stabilization of vital functions in the delayed order, before transferring a patient from mechanical ventilation to spontaneous one. Minimally invasive osteosynthesis of bones of the shoulder girdle in trauma patients with stable hemodynamics must be carried out urgently

Intestinal obstruction in pregnant women: causes and treatment options

Scopul lucrării. Oсluzia intestinală la gravide se caracterizează prin dificultatea de diagnostic, mortalitate maternă ridicată de 35-50% și prognostic nefavorabil pentru făt 60-75%. Ca urmare a intervențiilor chirurgicale, frecvența ocluziei intestinale la gravide în ultimii 50 de ani a crescut de 2-3 ori. Scopul studiului este analiza etiologiei și conduitei gravidelor cu ocluzia intestinală. Materiale și metode. Timp de 11 ani în Institutul de Medicină Urgentă tratate 4 gravide cu ocluzie intestinală acută. Gravidele spitalizate cu suspecție la ocluzie intestinală, investigați: USG, radiografia abdomenului (n=4); examen ginecolog, chirurgical, endoscopic, etc. Etiologia ocluziei intestinale: 2 gravide (sarcina 30-31 saptamani, S2,N2) și o gravidă (n=1) (sarcina 8 săptămâni) anterior intervenții chirurgicale: cezariană, apendectomie, hernioplastia peretelui abdominal; la o gravidă (n=1) (sarcină 27-28 s.) volvulus de sigmoid. După consiliul medical tratament individual și complex. Studiul realizat în cadrul proiectului Agentiei NCercetareD nr.20.80009.8007.11. Rezultate. La 2 gravide cu sarcina de 30-31 săptămâni efectuată operația cezariană în mod urgent, nou-născuți vii, ponderea 1900- 2000 gr, 41-43 cm, scala Apgar 5, 6-7, transferați în secția neonatologie. Operația prelungită de chirurgi - efectuat disecția aderențelor abdominale, drenarea cavității abdominale. La pacienta cu volvulus de sigmoid efectuat colonoscopie cu devolvulare endoscopică, decompresia colonului. În cazul gravidei, sarcina 8 săptămâni, tratament conservativ cu restabilirea tranzitului intestinal. La externare starea pacientelor (n=4) satisfăcătoare, 2 nou-născuți vii și 2 sarcini păstrate. Concluzii. Cauzele ocluziei intestinale în 75% au fost intervențiile chirurgicale efectuate anterior și volvulus de sigmă (25%). Tratamentul conservativ și intervențiile chirurgicale în ocluzia intestinală la gravide se efectuează ținând cont de păstrarea sarcinii.Aim of study. Intestinal obstruction in pregnancy is characterized by the difficulty of diagnosis, high maternal mortality 35-50% and unfavorable prognosis for the fetus 60-75%. As a result of surgical interventions, the frequency of intestinal obstruction in pregnant womens in the last 50 years has increased 2-3 times. The purpose is to analyze the etiology and the management of pregnant womens with intestinal obstruction. Materials and methods. 11-years in the Institute of Emergency Medicine, 4 pregnant with intestinal obstruction were treated. Hospitalized pregnant investigated: USG, abdominal x-ray (n=4); gynecological, surgical, endoscopic examination. Etiology of obstruction: 2 women (pregnancy 30-31 weeks, S2,N2) and 1woman pregnancy 8 weeks, previous surgical interventions: caesarean section, appendectomy, hernioplasty of the abdominal wall; in 1 women, pregnancy 27-28w., sigmoid volvulus. After medical advice, individual, complex treatment. The study was carried out within the project of AgencyNCercetareD no.20.80009.8007.11. Results. In 2 women, pregnancy 30-31 weeks, caesarean section was urgently performed, live newborns, weight 1900-2000 gr, 41-43cm, Apgar scale 5, 6-7, transferred to the neonatology department. Prolonged operation by surgeons - performed dissection of abdominal adhesions, drainage of abdominal cavity. In 1patient with sigmoid volvulus, colonoscopy with endoscopic devolvulation, decompression of the colon was performed. In women (8 weeks pregnant), conservative treatment with the restoration of intestinal transit. At discharge, the condition of the patients (n=4) was satisfactory, 2 live newborns and 2 pregnancies preserved. Conclusions. The causes of intestinal occlusion in 75% were previous surgeries and sigmoid volvulus (25%). Conservative treatment and surgical interventions in intestinal occlusion in pregnant womens are performed taking into account the preservation of the pregnancy