Antenatal diagnosis of congenital abdominal wall malformations, a "normality"

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină, Departamentul „Chirurgicale II”, Disciplina Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii “Sfânta Maria” Iaşi, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaMedicina materno-fetală a devenit în ultimele decenii o parte importantă a sistemului de îngrijiri medicale. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor ultrasonografice a permis acumularea de informaţii preţioase asupra evoluţiei normale sau patologice a dezvoltării intrauterine a fătului, astfel încât depistarea antenatală a malformaţiilor congenitale a devenit o regulă şi nu o excepţie. În paralel cu creşterea frecvenţei în timp a anomaliilor de perete abdominal anterior se observă şi creşterea ratei de diagnostic antenatal. Datorită riscului crescut al asocierii defectelor de perete abdominal anterior cu anomalii cromozomiale sau cu alte malformaţii congenitale grave, diagnosticarea antenatală a acestor anomalii este de o importanţă crucială pentru prognosticul fetal şi consilierea familială. Astfel, detectarea antenatală a malformaţiilor congenitale grave oferă părinţilor posibilitatea să se pregătească din punct de vedere psihologic pentru apariţia unui copil cu handicap şi să planifice naşterea în cadrul unui centru medical dotat cu serviciu de terapie intensivă şi chirurgie neonatală. În condiţiile asocierii unor anomalii severe detectate antenatal, precum trisomiile 13 şi 18, pentalogia Cantrell, extrofia cloacală sau sindromul prune belly, părinţii pot lua în consideraţie şi posibilitatea efectuării unui avort terapeutic. La momentul actual, screening-ul biochimic al serului matern împreună cu ecografia antenatală sunt metodele standard de realizare a diagnosticului antenatal al defectelor de perete abdominal anterior, dar în situaţii particulare se poate recurge la investigaţii invazive, ecografie tridimensională, patru-dimensională sau RMN fetal, metode de diagnostic mult mai fiabile.Maternal-fetal medicine has become an important part of the healthcare system over the past decades. The rapid development of ultrasound technologies has allowed the accumulation of valuable information on the normal or pathological evolution of the intrauterine development of the fetus, so the antenatal detection of congenital malformations has become a rule and not an exception. In parallel with the increase in the frequency of abdominal wall abnormalities in time, an increase in the antenatal diagnostic rate is also observed. Due to the increased risk of association of anterior abdominal wall defects with chromosomal abnormalities or other severe congenital malformations, the antenatal diagnosis of these anomalies is of crucial importance for fetal prognosis and family counseling. Thus, antenatal detection of serious congenital malformations gives parents the opportunity to prepare themselves psychologically for the appearance of a disabled child and plan birth at a medical center with intensive unit care and neonatal surgery. Given the association of severe antenatal anomalies such as trisomy 13 and 18, Cantrell pentalogy, cloacal extrophy or prune belly syndrome, parents may also consider the possibility of a therapeutic abortion. At present, biochemical screening of maternal serum combined with antenatal ultrasound is the standard method of performing the antenatal diagnosis of anterior abdominal wall defects, but in particular situations, invasive investigations, three-dimensional, four-dimensional or fetal MRI as more reliable diagnostic methods, can be used

Surgical treatment of biliary tract malformations in children

Clinica Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, UMF „Gr.T.Popa”, Departamentul Anatomie Patologică, Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii “Sfânta Maria”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Rezumat: Tratamentul chirurgical al colestazei neonatale este cel mai bine ilustrat în două condiţii patologice particulare: atrezia de căi biliare şi chistul congenital de coledoc. A trecut aproximativ un secol de la prima tentativă de tratament chirurgical al colestazei la copil. Etiologia şi patologia acestor două condiţii rămân în continuare în mare masură o enigmă. Prima intervenţie chirurgicală specifică dedicată corecţiei atreziei biliare a fost efectuată de Morio Kasai în anul 1959, la Universitatea Sendai. Actualmente, tratamentul chirurgical atât al atreziei, cât şi al chistului congenital de coledoc sunt bine definite: portoenterostomia Kasai, respectiv excizia chistului congenital de coledoc şi refacerea circuitului digestiv prin hepaticoenteroanastomoză pe ansă în Y a la Roux. Din păcate, rezultatele mai puțin favorabile ale portoenterostomiei obligă la transplant hepatic ca ultimă soluţie pentru creşterea supravieţuirii la distanţă a acestor pacienţi. Actuala prezentare este o trecere în revistă a definirii termenilor referitori la obstacolul în scurgerea biliară determinând colestaza, a modalităţilor de diagnostic şi tratament accesibile autorilor, expunerea experienţei personale privind managementul acestor cazuri.Summary: Surgical treatment of neonatal cholestasis is best illustrated in two particular pathologic conditions: biliary atresia and congenital choledochal cyst. Almost a century passed since the first attempts of treating children’s cholestasis were undergone. The ethiology and pathology of these conditions were also poorly understood. The first surgical intervention specifically designed for the correction of biliary atresia was described by Morio Kasai in 1959.In the present time, the surgical treatment of both biliary atresia and congenital choledochal dilatation are well established: Kasai’s portoenterostomy and, accordingly, cyst excision and Roux-en-Y hepaticojejunostomy. Unfortunately, the overall poor results after portoenterostomy make liver transplantation an ultimate and mandatory solution for the long-term survival of the patients. This paper aims to define the terms regarding biliary outflow obstruction causing cholestasis, different diagnostic and therapeutical modalities accesible to the autors, exposing the personal experience in the management of congenital biliary tract malformations

Syzygies of torsion bundles and the geometry of the level l modular variety over M_g

We formulate, and in some cases prove, three statements concerning the purity or, more generally the naturality of the resolution of various rings one can attach to a generic curve of genus g and a torsion point of order l in its Jacobian. These statements can be viewed an analogues of Green's Conjecture and we verify them computationally for bounded genus. We then compute the cohomology class of the corresponding non-vanishing locus in the moduli space R_{g,l} of twisted level l curves of genus g and use this to derive results about the birational geometry of R_{g, l}. For instance, we prove that R_{g,3} is a variety of general type when g>11 and the Kodaira dimension of R_{11,3} is greater than or equal to 19. In the last section we explain probabilistically the unexpected failure of the Prym-Green conjecture in genus 8 and level 2.Comment: 35 pages, appeared in Invent Math. We correct an inaccuracy in the statement of Prop 2.

The experience of pediatric surgery clinic in the treatment of hemangiomas and vascular malformations

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sfânta Maria", Iaşi, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Afecţiunile congenitale vasculare includ tumorile vasculare (hemangioamele infantile, hemangioendoteliomul caposiform, hemangioame non-involutive, hemangioame rapid-involutive) şi malformaţii vasculare (capilare, venoase, limfatice, arteriovenoase şi mixte). Hemangioamele sunt cele mai frecvente tumori benigne vasculare în populaţia pediatrică iar localizarea lor poate fi unică – extremitate cefalică (60%), trunchi (25%) sau multiplă, impunând extinderea investigaţiilor pentru interesarea viscerală (hemangioame hepatice, intestinale, splenice, intracraniene, renale). Malformaţiile capilare apar ca leziuni singulare sau în asociere în cadrul altor afecţiuni – sindrom Struge-Weber, sindrom Klippel-Trenaunay. Cunoscute în trecut ca limfangioame, malformaţiile limfatice sunt clasificate acum ca fiind microcistice, macrocistice (localizate mai frecvent la nivelul capului şi gâtului) sau mixte. Material și metode: Lucrarea prezintă cazuri de hemangioame din colecţia clinicii, aspectul lor clinic şi evoluţia sub terapie cu un beta-blocant. Experienţa Clinicii de Chirurgie Pediatrică Iaşi privind utilizarea Propranololului datează din 2011 şi se datorează participării într+un studiu internaţional multicentric dublu-orb randomizat privind eficienţa şi siguranţa utilizării mai multor scheme de betablocant în tratamentul hemangioamelor infantile. Acest studiu a condus la aprobarea produsului Hemangiol de către Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMA). Rezultate și concluzii: Hemangioamele au un prognostic bun, cu 98% rata de răspuns la administrarea de Propranolol.Introduction: The vascular congenital disorders include vascular tumor (hemangioma, kaposiform hemangioendothelioma, tufted hemangioma, non-involuting congenital hemangioma, rapidly-involuting congenital hemangioma) and vascular malformation (capillary, venous, lymphatic, arteriovenous and mixed malformations). Hemangiomas are the most common benign vascular tumors in the pediatric age and their localization may be unique – head (60%) and trunk (25%) or multiple, requiring extensive investigations for visceral involvement (hepatic, intestinal, splenic, intracranial, renal). Capillary malformations occur as isolated lesions or in association with other disorders – Struge-Weber syndrome, Klippel-Trenaunay syndrome. Lymphatic malformations, previously known as lymphangiomas are classified as microcystic, macrocystic (often present on the head and neck) or mixed. Material and methods: The paper presents cases of hemagiomas on the clinic’s collection, their clinical aspects and evolution under the pharmacotherapy with a beta-blocker. The experience of the Pediatric Surgery Clinic in Iasi regarding the use of Propranolol dates back to 2011 and is due to participation in a randomized, double-blind, multi-center international study on the safety and efficiency of betablockers in the treatment of infantile hemangiomas. The study led to the approval of Hemangiol by EMA (European Medicines Agency). Results and conclusions: Hemangiomas have a good prognosis with a 98% response to Propranolol administration

Post-traumatic humerus non-union treatment using fibular bone graft in a pediatric patient – case report

Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria”, Iași, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Pseudartroza de humerus prezintă o incidență de 8-12% în rândul populației pediatrice. Există o varietate largă de opțiuni terapeutice, principiile de tratament bazându-se pe reducere deschisă și osteosinteză sau utilizare de grefon osos, în funcție de caz. Material și metode: Pacientă în vârstă de 15 ani,victimă a unui accident rutier, s-a internat în urgență pentru traumatisme multiple, printre diagnosticele stabilite fiind fractura diafizei humerale stângi, pentru care s-a practicat reducere deschisă și osteosinteză cu placă și șuruburi. La un an postoperator s-a constatat pseudartroză la nivelul focarului de fractură. Rezultate obținute: S-au utilizat numeroase metode de tratament pentru cura pseudartrozei: montarea de fixator extern, injectare perilezională cu factori de creștere, o nouă osteosinteză cu placă și șuruburi și plombajul defectului osos cu ceramică bifazică. Întrucât pseudartroza a persistat, s-a optat pentru o nouă intervenție cu utilizarea grefonului osos peronier fixat centromedular la nivelul humerusului, evoluția postoperatorie fiind favorabilă. Concluzie: Pseudartroza de humerus rămâne una dintre cele mai dificile complicații ale fracturii de humerus din cauza frecvenței sale și a dificultăților de management terapeutic. În cazul de față, tratamentul chirurgical utilizând grefon osos autolog a avut rezultate optime, cu o rată bună de vindecare din punct de vedere anatomo-funcțional.Introduction: Humerus fracture non-union presents 8-12% of all the pediatric population. Treatment options are numerus and is generally based on open reduction with internal fixation or using bone graft depending on each case individually. Material and methods: 15 years old female patient, presented with road traffic crash, was admitted with multiple trauma. Left humerus shaft fracture was one of the established diagnosis, open reduction with internal fixation was performed using a plate and screws. 1 year postoperatively non-union was noticed on the check X-rays at the fracture site. Results: Multiple methods were used for non-union treatment: external fixator, growth factor hormone injection at fracture site, second open reduction with internal fixation attempt and biomaterial usage for bone loss. Fracture non-union persisted despite the usage of the mentioned methods. Decision was taken to use fibular bone graft as an intramedullary fixation of the humerus. Postoperative result and follow up were satisfactory. Conclusion: Humeral fracture non-union is one of the worse complications due to its frequency and difficult therapeutic management. In this presented case, surgical treatment using autologous bone graft reflected in optimal results, high anatomo-functional healing results