30 research outputs found
Stări morbide asociate la pacienţii cu sclerodermie sistemică
Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Prognosis and quality of life of patients
with systemic scleroderma (SS) depends to an extent
of comorbidities present incontrovertible.Actualitate. Prognosticul şi calitatea vieţii
pacienţilor cu sclerodermie sistemică (SS) depinde
într-o mare măsură de comorbidităţile prezente.
Scopul lucrării: studierea frecvenţei unor
stări morbide asociate la bolnavii cu sclerodermie
sistemică şi a corelării lor cu vârsta pacienţilor şi cu
durata maladiei.
Material şi metode. În studiu au fost incluşi 75
de pacienţi cu sclerodermie sistemică, dintre care
doar 3 au fost de sex masculin. Vârsta medie a subiecţilor
incluşi în studiu a constituit 43,5 ani. Durata
medie a maladiei – 16,1 ani. Dintre ei 65 (86,7%) au
prezentat SS forma limitată, iar 10 (13,3%) – forma
difuză a bolii. Activitatea medie a maladiei a constituit
4,3 (conform scorului EUSTAR). Diagnosticul a
fost stabilit conform criteriilor ACR (American College
of Rheumatism), propuse în anul 1980. Pacienţii au
fost examinaţi clinic şi paraclinic complex.
Rezultate. Au fost considerate stări morbide
asociate (comorbidităţi) maladiile cu mecanisme
patogenice diferite de sclerodermia sistemică şi nu
au fost incluse complicaţiile bolii de bază sau ale
tratamentului aplicat. Au fost înregistrate următoare
suferinţe: infecţii urinare la 34 ( 45,3%) pacienţi, nefrolitiază
– 12 (16%), nefroproză – 8 (10,7%) bolnavi,
dereglarea toleranţei la glucoză – 4 (5,3%) pacienţi,
diabet zaharat tip 1-3 (4%) persoane, osteoartroză
deformantă – 11 (14,7%) pacienţi, radiculopatii vertebrogene
– 10 (13,3%), miom uterin – 5 (6,7%) paciente,
encefalopatie discirculatorie aterosclerotică
– 8 (10,7%) bolnavi, cardiopatie ischemică – 3 (4%)
pacienţi, cataractă – 5 (6,7%). Au fost depistate un
şir de dependenţe ale evoluţiei unor comorbidităţi,
în primul rând, de vârsta persoanelor la debutul
sclerodermiei sistemice. La pacienţii ce au dezvoltat maladia de bază până la 30 de ani, comorbidităţile
dominante au fost afectarea renală şi dereglarea
metabolismului glucidic, iar la cei la care boala de
baza s-a dezvoltat după 30 de ani, au prevalat bolile
degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile
aterosclerotice S-au înregistrat şi dependenţe
de durata SS şi de debutul comorbidităţilor. Aşa
comorbidităţi ca maladiile degenerative ale aparatului
locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice s-au
dezvoltat la pacienţii cu durata bolii de bază de până
la 10 ani, fapt ce demonstrează implicarea posibilă în
declanşarea lor a mecanismelor patogenice specifice
sclerodermiei sistemice, şi nu doar a celor specifice
populaţiei generale.
Concluzii. La pacienţii ce au dezvoltat maladia
de bază la vârsta de până la 30 de ani, comorbidităţile
dominante au fost afectarea renală şi dereglarea metabolismului
glucidic, iar la cei la care boala de baza
s-a dezvoltat după 30 de ani, au prevalat bolile degenerative
ale aparatului locomotor şi vasculopatiile
aterosclerotice. Aşa comorbidităţi ca maladiile degenerative
ale aparatului locomotor şi vasculopatiile
aterosclerotice s-au dezvoltat la pacienţii cu durata
bolii de bază de până la 10 ani, ceea ce demonstrează
implicarea posibilă în declanşarea lor şi mecanismelor
patogenice specifice sclerodermiei sistemice, şi
nu doar a celor specifice populaţiei generale
Particularităţi clinico-biochimice şi de tratament la pacienţii cu polichistoză renală
Summary.
Clinical and biochemical particularities of polycystic renal disease. A review of 35 hospitalized
patients with polycystic renal disease. During the evolution of the disease, hypertension, urinary
infection are associated and find out occasionally. This findings prove the necessity of early including
in dispensary system the patients with polycystic renal disease
Clinical evolution of HCV secondary crioglobulinemic vascullitis before and after antiviral treatment
Introducere. Fenomenele de crioglobulinemie mixtă (CM)
și vasculită crioglobulinemică (VCr) sunt evenimente patologice extrahepatice frecvente la bolnavii cu hepatită virală cronică HCV iar tratamentul lor a fost mult timp o mare
provocare. Scopul studiului. Identificarea evoluției VCr
HCV – asociate după tratamentul antiviral Interferon-free.
Material și metode. Au fost evaluați 42 de pacienți cu VCr
HCV, care au primit tratament cu agenți antivirali cu acțiune
directă (AAD) în cadrul Programului Național de combatere HCV în RM, între 2018-2021. Pacienții au fost urmăriți 2
ani după tratament. Toți pacientii au avut răspuns virusologic susținut. Schemele de tratament: 28 (66,7%) bolnavi
au administrat Daclatasvir+Sobosfuvir și 14 (33,3%) Ledispavir+Sofosbuvir. Rezultate. La inițierea tratamentului
31 (73,8%) bolnavi au avut purpură. Artralgii, mialgii – 37
(78%), neuropatie 12 (28,6%), fibromialgie 11 (26,2%),
sindrom Raynaud 6 (14,3%), toți pacienții acuzau diferit
grad de fatigabilitate. Crioglobulinemia (Cr) era prezentă la
toți bolnavii, la 15 (35,7%) a fost pozitiv factorul reumatoid
(FR). Pe parcursul supravegherii la 27 pacienți din cei 31cu
purpură au dispărut elementele vasculitice. După finisarea
tratamentului, de la a 24-a săptămână până la 2 ani, recidive a VCr au avut 8 bolnavi, fiind prezentă și Cr, un caz de
reactivare a infecției peste 2 ani. Pe parcursul a 2 ani Cr nu
se mai depista la 34 (80,9%). La 5 bolnavi s-a păstrat FR
pozitiv, iar alții 3 au avut noi episoade de vasculită. Concluzii. Tratamentul infecției cronice HCV cu aplicarea AAD și-a
dovedit eficiența înaltă și la bolnavii cu VCr. Recidive de vasculită, persistența Cr și FR au fost întâlnite și după finisarea
terapiei. Astfel, bolnavii cu VCr HCV, chiar și în cazul unui
răspuns bun la tratament, necesită supraveghere în dinamică.Introduction. The phenomenon of mixed cryoglobulinemia
(MC) and cryoglobulinemic vasculitis (CrVC) are frequent
extrahepatic pathological events in patients with chronic
HCV viral hepatitis and their treatment has been a great
challenge. Aim of the study. Identification of the evolution
of HCV-associated CrVC after Interferon-free antiviral treatment. Material and methods. 42 patients with HCV VC,
who received treatment with direct-acting antiviral agents
(DAA) within the National Program to fight HCV in the Republic of Moldova, between 2018-2021, were evaluated.
Patients were followed up after treatment for 2 years. All
patients had sustained virologic response. Treatment regimens: 28 (66.7%) patients received Daclatasvir+Sobosfuvir and 14 (33.3%) Ledispavir+Sofosbuvir. Results. At the
initiation of treatment 31 (73.8%) patients had purpura.
Arthralgias, myalgias – 37 (78%), neuropathy 12 (28.6%),
fibromyalgia 11 (26.2%), Raynaud’s syndrome 6 (14.3%),
all patients complained of varying degrees of fatigue. Cryoglobulinemia (Cr) was present in all patients, 15 (35.7%)
were positive for RF. Out of 31 patients with purpura during
surveillance, vasculitic elements disappeared in 27 of them.
After finishing the treatment, from the 24th week to 2 years,
8 patients had relapses of CrV, Cr being also present, a case
of reactivation of the infection over 2 years. Over the course
of 2 years, Cr was no longer detected at 34 (80.9%). In 5
patients positive RF remained, and 3 others had new episodes of vasculitis. Conclusions. The treatment of chronic
HCV infection with the application of AAD proved its high
efficiency in patients with HCV. Recurrences of vasculitis,
persistence of Cr and RF were also encountered after therapy. Thus, patients with HCV VC, even in the case of a good response to treatment, need dynamic surveillance
Pielonefrita cronică la adult: protocol clinic naţional PCN-89
Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii
Moldova (MS RM), constituit din reprezentanţii Catedrei Medicină Internă nr.1 a Facultăţii
Rezidenţiat şi Secundariat Clinic a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae
Testemiţanu”, Centrului de Dializă şi Transplant renal al IMSP Spitalul Clinic Republican şi secţiei
de Nefrologie şi Hemodializă a IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfîntă Treime” (Chişinău, RM).
Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu sursele ştiinţifice internaţionale şi
naţionale privind managementul pielonefritei cronice cu respectarea principiilor medicinii bazate pe
dovezi şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS
RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu
sunt incluse în protocolul clinic naţional
Infecţia cu Helicobacter pylori şi prezenţa efectelor secundare în tratamentul per os cu bisfosfonaţi
Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. One of the most common adverse effects
of orally administered bisphosphonates are dyspeptic
manifestations: heartburn, belching, pain „retrosternal”
oesophageal.Actualitate. Unul dintre cele mai comune
efecte nedorite ale administrării bisfosfonaţilor
per os sunt manifestările dispeptice: pirozisul,
eructaţiile, durerea „retrosternală” esofagiană,
gastralgiile.Scopul lucrării. În lucrarea prezentată ne-am
propus să urmărim o eventuală corelaţie între infectarea
helicobacteriană şi prezenţa efectelor adverse
ale administrării bisfosfonaţilor per os.
Material şi metode. Au fost examinate 60 de
paciente cu vârsta de la 45 până la 75 de ani, diagnosticate
cu osteoporoză, care au urmat tratament
cu alendronat 70 mg săptămânal per os, pe o durată
de la 1 lună până la 1 an, şi care au relatat dispepsie
cel puţin la 1 administrare a preparatului. Lotul de
martori a fost alcătuit din 40 de paciente supuse
aceluiaşi tratament, dar care nu au avut manifestările
dispeptice menţionate.
Investigaţiile efectuate: hemoleucograma,
bilirubina, ALAT, ASAT, gamaGTP, glicemia, HBsAg,
antiHBsAg, antiHCV. Fibrogastroduodenoscopia,
pH-metria, testul ureazic rapid pentru determinarea
H.pylori, Ultrasonografia organelor abdominale
de ansamblu. Toate pacientele au folosit
antecedent AINS, dar fără manifestări dispeptice
evidente. La momentul luării în studiu şi al examenului
endoscopic administrarea acestor preparate
a fost sistată.
Rezultate. În lotul de bază, la 7 persoane a
fost depistat ulcer duodenal în faza de cicatrice şi
la 2 persoane – ulcer activ, practic asimtomatice în
antecedenţă. Toate aceste 9 cazuri au fost H.pylori
pozitive, pH în 5 cazuri – cu aciditate sporită. La 39
paciente din 60, FGDS a vizualizat prezenţa gastritei
(30 – mucoasa hiperemiată, erozii superficiale,
punctiforme, şi 9 cu semne de atrofie a mucoasei).
Dintre aceste paciente, H.pylori pozitive au fost 30
de persoane, aciditate sporită au avut 17, o pacientă
a avut hernie hiatală axială. Boala de reflux gastroesofagian
a fost diagnosticată în rândul pacientelor
cu manifestări adverse în 3 cazuri. În total, H.pylori a
fost pozitiv la bolnavele din lotul de bază în 43 cazuri
(71,7%). În lotul-martor H.pylori a fost depistat la 10
bolnave (33,3%). La pacientele din lotul-martor a
fost 1 caz de ulcer duodenal în remisie şi 11 cazuri
de gastrită .
Concluzii. Incidenţa infectării cu H.pylori în
rândul pacientelor cu toleranţă redusă la tratamentul
cu bisfosfonaţi a fost semnificativă (71,7%),
de peste 2 ori mai mare decât la bolnavele din
lotul-martor, sugerând necesitatea investigaţiilor
de rigoare până la iniţierea tratamentului cu bisfosfonaţi
şi efectuarea unui tratament de eradicare
şi gastroprotecţie
Extraskeletal manifestations in ankylosing spondylitis
Catedra Medicină Internă nr.1, FR şi SC USMF “Nicolae Testemiţanu”Ankylosing spondylitis (AS) is a chronic inflammatory disease of unknown etiology involving the sacroiliac joints and the axial skeleton, frequently being associated with significant extraskeletal features. Ocular disease, pulmonary involvement, cardiac involvement, renal and neurological manifestations are the main extraskeletal manifestations that occur in patients with AS. The diversity of extraskeletal manifestations imposes a comprehensive approach to an AS patient.
Spondilita anchilozantă (SA) ,este o afecţiune cronică inflamatorie de etiologie incomplet cunoscută, care afectează preponderent articulaţiile sacroiliace şi scheletul axial, fiind asociată cu manifestări extrascheletice. Afectarea oculară, pulmonară, cardiacă, renală şi neurologică constituie principalele manifestări extraarticulare ce pot apărea în contextul clinico-patogenic al pacienţilor cu SA. Diversitatea manifestărilor extraarticulare ale SA impune o abordare complexe a demersului diagnostic şi terapeutic, cu atât mai mult cu cât acest tip de manifestări implică un risc vital şi un prognostic nefast
Nefropatia uratică la pacienţii cu gută
Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Study of peculiarities of nephropathy in
patients with gout out.Scopul lucrării: studierea particularităţilor nefropatiei
uratice la pacienţii cu gută.
Material şi metode. În studiu au fost incluşi
245 de pacienţi cu gută (după criteriile Wallace et
al., 1977), dintre care doar 15 au fost de sex feminin.
Gută cronică intermitentă au avut 29 (11,8%) de
persoane cu acces gutos primar şi 42 (17,1%) cu accese
repetate. Gută cronică tofacee – 174 (71%) de
pacienţi. Vârsta medie a bolnavilor a fost de 42,5 ±
0,89 ani. Maladia a durat până la 5 ani la 54 pacienţi (22%), între 5 şi 10 ani – la 87 (35,5%), între 10 şi 15
ani – la 63 pacienţi (25,7%) şi maladie cu o vechime
mai mult de 15 ani aveau 41 de persoane (16,7%).
Primul atac de gută a fost înregistrat la 4 pacienţi
ceea ce constituie 1,6% din numărul total de pacienţi
incluşi în studiu. Pe parcursul ultimului an persoanele
studiate au primit următoarele remedii: uricodepresive
(allopurinol) – 186 (76%) pacienţi; în acutizarea
bolii: AINS – 100% bolnavi, colhicina – 112 (45,7%),
glucocorticosteroizi – 90 (36,7%) pacienţi. Bolnavii au
fost examinaţi clinic şi paraclinic complex (inclusiv
probele funcţionale renale şi pierderea nictemirală
a proteinelor).
Rezultate. Din analiza a 245 de pacienţi cu
gută a reieşit că 189 (77,1%) aveau nefropatie, dintre
care 100% erau cu gută cronică tofacee. Urmărirea
clearance-ului la aceşti bolnavi ne-a demonstrat
că bolile care afectează rinichiul, asociate în mod
obişnuit gutei, au cel mai important impact asupra
funcţiei renale la gutoşi.
Concluzii. Studiul funcţiei renale, care vizează
şi modificările hemodinamice locale, a dus la confirmarea
faptului că hiperuricemia în sine nu afectează
funcţia renală la gutoşi. În schimb, bolile cardiovasculare
asociate (în special hipertensiunea arterială
şi ateroscleroza coronariană, prezumabil asociată
cu scleroza arterelor renale), bolile renale intrinseci
survenind independent de gută, factorii degenerativi
corelaţi vârstei şi durata evoluţiei gutei (care este, de
fapt, şi ea un factor legat de vârstă şi de durata nefropatiei)
se corelează pozitiv cu existenţa suferinţei
renale şi cu scăderea funcţiei rinichiului la gutoşi
Expresia modificărilor de laborator ale afecţiunilor osteoarticulare la pacienţii cu diabet zaharat TIP 2
În diabetul zaharat (DZ) afectarea sistemului osteoarticular
se înregistrează foarte frecvent (până la 77,8%). Osteoartropatia
diabetică se dezvoltă, de obicei, după 6-10 ani
de la debutul DZ şi apare îndeosebi la pacienţii cu o evoluţie
labilă a diabetului. În dezvoltarea osteoartropatiei rolul
central îl joacă insufi cienţa insulinică, dereglarea metabolismelor
proteic, glucidic şi mineral, dereglările hormonale
şi angioneuropatia, care induc un dezechilibru în activitatea
osteoblastelor şi osteoclastelor. În fi nal se produc leziuni
cronice la nivelul ţesutului articular şi celui osos, cu nişte
costuri medicale şi sociale semnifi cative, cu rate sporite de
morbiditate şi mortalitate
Combined Treatment of Rheumatoid Arthritis (clinical effectiveness)
Catedra Medicină Internă 1, FR şi SC USMF „Nicolae Testemiţanu”Our study consists of 60 patients with rheumatoid arthritis who were randomized into two groups I and II. Group I was treated with metotrexate in mono-therapy and group II wa treated with metotrexate in association with Wobenzym. All patients have been assessed at the beginning of study, after 6 and after 12 months. Group II has shown better results of joint indexes, activity index, functional index and a better life quality at the end of the study. Group II has also registered less cases of side effects especially severe side effects.
Studiul clinic a inclus 60 pacienţi cu diagnosticul de artrită reumatoidă randomizaţi în două loturi. Lotul I a administrat metotrexat şi antiinflamatoare nesteroidiene iar lotul II a administrat terapie asociată metotrexat cu wobenzym şi antiinflamatoare nesteroidiene. Pacienţii au fost evaluaţi la iniţierea tratamentului şi ulterior la 6 şi 12 luni. În lotul cu terapie asociată dintre metotrexat şi wobenzym s-a evidenţiat o ameliorare mai sporită a indicelor articulari, indicelor de activitate a bolii, indicelor funcţionali şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Totodată la subiecţii din lotul II de studiu rata reacţiilor adverse a fost mult mai scăzută, fără a impune întreruperea tratamentului
Difficulty in diagnosis of secondary parasitic reactive arthritis
IP USMF Nicolae TestemițanuWe present a rare case of reactive arthritis secondary to an Echinococcus infection. In regions where the disease is endemic, such as the southern regions of Moldova, the possibility of musculoskeletal involvement due to hydatid cyst should be considered in patients with musculoskeletal symptoms