29 research outputs found
Tratamentul hiperplaziei benigne a prostatei cu Prostamol®Uno
Summary During 5 years, between 2001-2006, 200 patients with BPH were treated with Prostamol®Uno, 320mg, daily. In this trial patients were assessed pre- and post- treatment with International Prostate Symptom Score (IPSS), the Quality of Life (QOL) and volume of residual urine appreciated ecographically. The analysis of our data shows decrease in IPSS score, QOL and volume of residual urine with in 53,4 %, 57,5% and 48,7% respectively Prostamol®Uno is one of election drug in conservative treatment of BPH. Actualitatea, obiective. Hiperplazia benignă a prostatei (HBP) este cea mai frecventă patologie a bărbaţilor în etate. Majoritatea bărbaţilor după vârsta de 50 ani acuză simptoamele cauzate de HBP, manifestându-se clinic prin obstrucţia vezicală. În prezent există o variaţie largă de metode curative în HBP: conservative, endoscopice, chirurgicale. Pacienţilor cu simptomatologie moderată a maladiei, precum şi celor cu contraindicaţii pentru tratamentul chirurgical şi endoscopic, bolnavilor cu risc major cauzat de prezenţa maladiilor concomitente le este indicată terapia medicamentoasă. Scopul lucrării. Aprecieria eficacităţii preparatului Prostamol®uno în tratamentul adenomului de prostată. Material şi metode. Studiul a fost efectuat în Clinica de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Spitalului Clinic Republican, USMF „N.Testemiţanu”, în perioada octombrie 2001- mai 2006, pe un lot de 200 pacienţi, bărbaţi cu HBP, care au fost trataţi conservativ prin administrarea preparatului Prostamol®uno. Pacienţii au fost selectaţi după următoarele criterii: stabilirea diagnosticului de HBP în baza tuşeului rectal, ultrasonografiei transrectale a prostatei cu aprecierea dimensiunilor prostatei, nodulului adenomatos şi volumul urinei reziduale, fiind repetate şi la sfârşitul studiului clinic. Evaluarea clinică a HBP a fost apreciată prin Scorul Internaţional al Simptoamelor Prostatei (IPSS) şi prin determinarea Scorului Calităţii Vieţii (QOL) iniţial şi la sfârşit de studiu. Vârsta pacienţilor a variat între 56 şi 80 ani cu media de 64,53 ±3,47 ani. Preparatul a fost administrat zilnic, în doze de 320 mg per os, într-o singură priză, seara după masă. Rezultate. În conformitate cu materialul şi metodele de cercetare, analiza studiului a evaluat următoarele rezultate: indicii medii a simptoamelor prostatei IPSS după tratament au constituit 8,9±0,4 (-53,4%) şi respectiv QOL 1,7±0,2 (-57,5%). Volumul rezidiului urinar s-a diminuat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml. Complicaţii şi reacţii adverse s-au înregistrat la 7 pacienţi, peste 2 luni de tratament, fiind spitalizaţi pe motiv de retenţie acută de urină, în urma căreia s-a efectuat intervenţia chirurgicală - adenomectomia prostatei transvezicală şi tratamentul conservativ a fost întrerupt. La 5 pacienţi a fost înregistrată diaree, tratamentul parţial a fost sistat, apoi prelungit ulterior peste 2 săptămâni. La 2 pacienţi, în urma tratamentului aplicat, a fost determinată scăderea funcţiei erectile. Concluzii 1. Preparatul Prostamol ®uno este unul dintre medicamentele contemporane de elecţie în tratamentul conservativ al HBP cu acţiune antiandrogenă (blocator de 5a-reductază de origine naturală), efect antiinflamator şi antiexudativ. 2. Administrarea preparatului a îmbunătăţit IPSS prostatei de la 19,1 până la 8,9, fapt ce a constituit în medie 53,4%. A permis ameliorarea QOL de la 4,0 până la 1,7, ceea ce a constituit în medie 57,5%. 3. Volumul rezidiului urinar s-a micşorat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml, fapt ce constituie 48,7%. 4. În scopul preveniririi complicaţiilor şi a unor reacţii adverse, este necesar a selecta strict pacienţii pentru tratament, cu evaluarea tratamentului de probă. Se recomandă indicarea tratamentului în adenom de dimensiuni mici şi medii
Experienţa noastră în tratamentul chirurgical al stricturilor de uretră
Summary.
During last ten years the incidence of urethral strictures in urology departments from Moldova is 1-
2% of patients. In this time the surgical treatment remains one of controversial problems in treatment
of urethral strictures. In this research were investigated 332 (1,8%) patients in department of urology
from Republican Hospital during 7 years (1995-2001). The results show that optic uretrotomy is a
choice method in treatment of all urethral strictures but open surgery is preferable in treatment of
obliteral posttraumatic strictures
Structures of the (Imidazole)nH+ ... Ar (n=1,2,3) complexes determined from IR spectroscopy and quantum chemical calculations
Here, we present new cryogenic infrared spectra of the (Imidazole) (n=1,2,3) ions. The data was obtained using helium tagging infrared predissociation spectroscopy. The new results were compared with the data obtained by Gerardi et al. (Chem. Phys. Lett. 501:172–178, 2011) using the same technique but with argon as a tag. Comparison of the two experiments, assisted by theoretical calculations, allowed us to evaluate the preferable attachment positions of argon to the (Imidazole) frame. Argon attaches to nitrogen-bonded hydrogen in the case of the (Imidazole) ion, while in (Imidazole) and (Imidazole) the preferred docking sites for the argon are in the center of the complex. This conclusion is supported by analyzing the spectral features attributed to the N–H stretching vibrations. Symmetry adapted perturbation theory (SAPT) analysis of the non-covalent forces between argon and the (Imidazole) (n=1,2,3) frame revealed that this switch of docking preference with increasing complex size is caused by an interplay between induction and dispersion interactions
Particularităţile tratamentului pielonefritei acute la gravide
Summary
The tactics of AOP in pregnant women depends of the
urodynamics rehabilitation by the conservative and endoscopic
treatment: cystoscopy with uretera catheterization. The
maintaince of ureter of renal pelvis hyponicity (pielonectasis,
hydrocalicosis) and relapse of obstructive pyelonephritis the in stallation of “jj ” ureteral stand. Using of these methods, the drug
administration and period of treatment which important for pregnancy have been minimized.
Introducere. Apariţia pielonefritei acute (PA) obstructive
la gravide este legată de un complex de schimbări fiziologice,
topografoanatom ice în timpul gravidităţii, dereglarea urodinamicii din cauza măririi uterului. Se evedenţiază
hipotonia şi lărgirea sistemului bazinet-caliceal şi a ureterului
(volumul bazinetului şi al ureterului care este de 3-4 ml până
la graviditate, ajunge în a II-a perioadă până la 20 - 40 ml,
uneori 70ml). În această etapă a gravidităţii uterul deviază şi
se roteşte spre dreapta formând o compresie a rinichiului drept,
prin acest fapt se poate explica apariţia frecventă a patologiei
sistemului urinar pe dreapta.
Materiale şi metode. Lotul de studiu a cuprins 74 gravide
supuse tratamentului în Secţia Urologie IMSP SCM “Sf.
Treime “ şi în secţiile de patologie a gravidelor a IMSP SCM
Nr.1, în perioada anilor 2004- 2006. Conţinutul lucrării este
bazat pe metodele de tratament al gravidelor cu (PA)
obstructivă, repartizate în două loturi:
- Lotul I - 30 gravide, sarcina 22-34 săptămâni, tratament
etiotrop: terapie antiinfecţioasă (grupa penicilinelor şi a
cefalosporinelor, ftocrhinolone, nitrofurane, etc), inclusiv
40%, conform sensibilităţii agentului patogen, ameliorarea
hemodinamicii renale, diuretice, fitoterapie, spasmolitice,
vitaminoterapie, antipiretice, etc.
- Lotul II - 44 gravide, sarcina 20-33 săptămâni, a fost
supus tratamentului endoscopic la a 3-5-a zi după eficacitatea
parţială a tratamentului etiotrop aplicat. S-a efectuat cistoscopia
cu cateterizarea ureterului sau instalarea stentului “JJ”.
Rezultate şi discuţii. Lotul I - administrarea tratamentului
bacterian cu posibilile efecte teratogene, embriotoxice,
nefrotoxice, în funcţie de durata sarcinii şi de farmacocinetica
medicamentului. Lotul II - cateterism ureteral, instalarea
stendului “JJ” ureteral cu continuarea tratamentului etiotrop.
Concluzii. Tactica tratamentului PA obstructive la gravide
constă în restabilirea urodinamicii. Dacă tratamentul, timp
de 2-5 zile, n-a dat rezultate scontate (menţinerea febrei,
durerile lombare, pieloectazia, etc.), s-a utilizat metoda
endoscopică: cistoscopia cu cateterizarea ureterului timp de
3-5 zile. La apariţia pielonefritei obstructive recidivante, cu
hipotonia bazinetului şi ureterului, după cateterizare s-a aplicat
instalarea stendului “JJ” ureteral timp 1-2 luni. Metoda a
micşorat durata tratamentului şi cantitatea medicamentelor
utilizate cu 30- 50%
Tratamentul litiazei vezicii urinare prin litotriţie endoscopica mecanică
Summary
Lithiasis of the bladder is known from antiquity, beeing one of the
first diseases wich profits by surgical treatment. The discovery
of lithotripsy had spreaded the indication of endoscopic treatment. In the period of 1998-2006 we practiced the mecanical
endoscopy in 30% of patients with lithiasis of the bladder. The
endoscopic lithotripsy is the initial method of therary in the treatment of lithiasis of the bladder. The endoscopic acces alow to
solve also another diseases of the lower urinar system as TURP,
TURB, TUIP and other.
Introducere. Litiaza vezicii urinare este cunoscută din
antichitate, fiind una dintre primele maladii care au beneficiat
de tratament chirurgical, iar operaţia de cistolitotomie, fiind
pâna la finele secolului XIX unica metodă de ablaţie a
calcului. Până în anii 60 ai secolului trecut litotriţia
endoscopică era efectuată prin metoda oarbă, fiind grevată
de numeroase incidente şi complicaţii intraoperatorii. Apariţia
litoriptoarelor controlabile optic Hendrixon şi Punch, iar apoi
a celor electorhidraulice şi ultrasonice au largit cu mult
indicaţiile tratamentului endoscopic.
Scopul lucrării. Analiza experienţei personale a tratamentului
litiazei vezicii urinare prin metode endoscopice mecanice.
Material şi metodă. În perioada 1998-2006 am practicat
litotriţia endoscopică mecanică la 81 pacienţi, 68 bărbaţi şi 13
femei, cea ce reprezintă 30% din numărul pacienţilor cu litiază
a vezicii urinare, internaţi în Clinica Urologie a SCR.
Dimensiunile calculului au variat de la 0,6 la 3,5 cm, cu o
perioadă simptomatică de la 1 lună la 3 ani. Am efectuat
litotriţia mecanică cu respectarea celor 3 faze ale litotirţiei
vezicale: fragmentarea primară a calculului, prelucrarea şi
evacurarea fragmentelor. În situaţia când calculul a avut
dimensiuni sub 2,5 cm am efectuat toate cele 3 etape cu ajutorul
litoriptorului Punch. Dacă calculul a avut dimensiuni mai mari,
am practicat iniţial fragmentarea primară cu ajutorul
litotriptorului mecanic Hendrixon, care are o vizibilitate mai
redusă şi o manevriabilitate mai greoaie, din cauza branşelor
mai mari ale instrumentului. Evacuarea fragmentelor cu ajutorul
litoriptorului Punch a fost facilă, datorită construcţiei sale
speciale, cu un orificiu central al extermităţii active, fapt ce
permite aspirarea totală şi orientată şi a fragmentelor
impregnate în mucoasă, evită leziunile peretelui vezicii urinare,
apelând destul de rar la instrumentar suplimentar, precum
seringa Guyon sau pompa de aspiraţie. Nu am abordat deliberat
calculi cu dimensiuni mai mari de 3,5 cm, supuşi cistolitotomiei.
Rezultate. Dintre 68 cazuri de litiază vezicală la bărbaţi,
60 (88%) au avut o litiază secundară. La 23 pacienţi (39%)
în aceeaşi şedinţă operatorie am practicat şi alte intervenţii
endoscopice (TUR P, ITUP, TURV, uretrotomie optică
internă). Intervenţia chirurgicală a fost efectuată sub anestezie
rahidiană (50 pacienti, 62%), intravenoasă (29 pacienţi, 35%),
locală (2 pacienţi, 3%). Durata intervenţiei a variat de la 10
minute la 1 ora, cu o medie de 25 minute. În 21 cazuri (26%)
litotriţia propriu zisa a fost precedată de meatotomia meatului
uretral extern, pentru a facilita introducerea tecii de 26 Ch.
În perioada postoperatorie în 43 (53%) cazuri nu am aplicat
sonda uretro-vezicală permanentă, pacientul fiind externat la
un interval de 24-48 ore de la intervenţie. În cazul
intervenţiilor dificlie, prelungite sau ale celor asociate cu alte
manevre endoscopice, am menţinut drenajul uretro-vezical
permanent pe o durată de 3-4 zile, pacientul fiind externat la
un interval maxim de 5 zile de la intervenţie. Durata medie
de spitalizare a pacienţilor a fost de 3,5 zile.
Concluzii. Litoriţia endoscopică este metoda terapeutică
de primă intenţie în tratamentul litiazei vezicii urinare.
Abordul endoscopic permite rezolvarea concomitenă şi a altor
maladii ale aparatului urinar inferior (adenom de prostată,
scleroza coluli vezicii urinare, strictura uretrei, etc.). În
situaţiile când calculul are dimensiuni sub 2,5 cm, şi/sau nu
este complet neted, preferăm efectuarea litotiţiei Punch.
Cistolitotomia îşi pastrează locul în arsenalul terapeutic al
litiazei vezicale şi este rezervată calculilor cu dimensiuni mari,
peste 3,5 cm, excesiv de duri, cu o suprafaţă netedă sau în
situaţii particulare, precum adenomul de prostată voluminos
Spasmex în tratamentul incontinenţei urinare (IU) prin imperiozitate
Summary
In the Urology Department, Republican Hospital was analyzed
21 women suffering from Urgency Urinary Incontinence, during
Nov 2005-March 2006 period, which used Spasmex during six
weeks. After the treatment 62 % from the patients didn’t complain more about urinary incontinence and other 23% had decrease of the clinical symptoms.
Introducere. Incontinenţa prin imperiozitate este o
manifestare răspândită a vezicii urinare hiperactive (OAB).
Este bine cunoscut faptul că aproximativ fiecare a treia femeie
în vîrstă de e” 40 ani suferă de această patologie, iar odată
cu vârsta înaintată creşte frecvenţa episoadelor de pierdere
involuntară a urinei. Medicamentele cele mai utilizate în
tratamentul acestor simptome sunt M-cholinoliticele.
Scopul lucrării. Aprecierea eficacităţii preparatului
Spasmex (distribuitor-firma ProMed, Cehia) în tratamentul
femeilor cu micţii imperioase, convocate de contracţarea
involuntară a detrusorului.
Material şi metodă. În perioada noiembrie 2005 - martie
2006 sub observaţie au fost 21 de femei cu vârsta de la 44 până
la 77 ani (vârsta medie 62,5 ani) cu incontinenţă prin
imperiozitate. Aprecierea tabloului clinic, al sindromului
micţional prin imperiozitate s-a efectuat în baza metodei de tabelă,
cu determinarea numărului de puncte acumulate. Evaluarea
simptomaticii, efectuată cu ajutorul unei anchete pentru
aprecierea funcţiei vezicii urinare, relevă un tablou clinic
pronunţat al IU prin imperiozitate - punctajul mediu a fost de 23
(de la 10 până la 35). Până la completarea anchetei s-au efectuat
cercetările de laborator (urogramă, investigaţii radiologice,
ultrasonografia vezicii urinare cu aprecierea urinei reziduale).
Paralel s-a făcut cistoscopia pentru a exclude lezările locale ale
mucoasei vezicii urinare şi cercetarea pacientelor pe scaunul
ginecologic pentru a exclude o patologie ginecologică asociată.
La fiecare 2 săpt. se recompleta ancheta pentru a observa
dinamismul tratamentului. Spasmex s-a indicat: primele 2 săpt.-
5mg. x 3 ori pe zi, următoarele 4 săpt.- 15mg. x 2 ori pe zi.
Rezultate şi discuţii. Pe fundalul tratamentului cu Spasmex
au survenit schimbări evidente în simptomatica incontinenţei prin
imperiozitate. În primele 2 săpt. dinamica a constituit 5,4 puncte
sau 0,38 puncte pe zi. Ulterior schimbările nu au fost aşa de
pronunţate: 3-4 săpt. - 2,1 puncte; 5-6 săpt.- 2,3 puncte. Între a
2-a şi a 4-a săpt. s-a manifestat o scădere a cantităţii micţiunilor
diurne şi nocturne. Caracteristic a fost faptul că simptoamele de
imperiozitate au devenit mai şterse şi manifestate mai rar.
Pacientele au menţionat că intervalele între micţii au devenit
mai mari şi a apărut posibilitatea de a inhiba aceste chemări
imperioase şi, astfel, a prelungi faza de umplere. 13 paciente nau mai avut episoade de incontinenţă în procesul de administrare
a preparatului Spasmex, la 5 paciente a survenit o ameliorare,
dar continua pierderea de urină, deşi într-un volum mai mic şi
doar la 4 paciente nu s-a înregistrat nici o schimbare. Reacţiile
adverse s-au manifestat numai prin uscăciune în gură, care a
putut fi suportată. Pacientele au demonstrat o îmbunătăţire
considerabilă a calităţii care a depins nu numai de episoadele de
incontinenţă, ci şi de cantitatea de micţii nocturne, creşterea
intervalului dintre micţii. Este bine ştiut că rezultatele corecţiei
chirurgicale sunt foarte dependente de fundalul pe care este
efectuată intervenţia, IU nu este o excepţie. Dacă luăm în
consideraţie faptul că la femei cel mai des se manifestă o
incontinenţă mixtă, iar rezultatele negative ale intervenţiei
chirurgicale sunt legate de simptoamele de imperiozitate, se poate
de indicat o cură de tratament de 2-3 săpt. cu M-cholinolitice,
preoperator, pentru a evita insuccesul posibil în IU mixtă.
Concluzii. Preparatul Spasmex s-a dovedit a fi eficient
în 85% de cazuri: 62% de femei n-au mai acuzat episoade de
incontinenţă, iar 23% au manifestat o ameliorare vizibilă a
stării. La administrarea preparatului Spasmex se manifestă o
dinamică pozitivă a tuturor componentelor simptomelor
micţiunilor imperioase. IU prin imperiozitate suferă schimbări
vădite în primele 2 săptămâni, îmbunătăţind calitatea vieţii la
pacientele care îl administrează
Adenoprosin efficacy in benign prostate hyperplasia treatment
Catedra de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF ”N. Testemiţanu”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Spitalul raional Drochia, Spitalul raional Cahul, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. Conservative treatment occupies new positions in the therapy of BPH. This is due to several factors, including the increasing number of elderly patients and increasing of their associated diseases (60-90%), which does not allow radical treatment. Efficacy of conservative treatment is already proven by many clinical investigations, which induces an increased popularity of this method of treatment among urologists. The purpose of conservative treatment is not only to defer surgery in time, but is to obtain a high effect of sclerosis of prostate adenoma, and thereby cancellation of the surgery. Currently, pharmaceutical companies come with new and new groups of drugs, most effective in the treatment of BPH. One direction of future therapy in the treatment of BPH is bio-regulatory therapy with suppositories “Adenoprosin”, which is used successfully in the pharmacological treatment of prostate adenoma complicated with inflammatory processes such as acute and chronic prostatitis
Our experience in acute pyelonephritis treatment in pregnancy
Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N.Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. It is known that during the pregnant morbidity the extragenital pathology is ranked on the first place. Although the pregnancy is a physiologic phenomenon, the vulnerability of the organism in pregnancy is increasing, especially the cardiovascular system that should ensure a complex sanguine circuit – placenta, and of the kidneys that should detoxify a supplemental weight of fetus. The renal pathology in pregnancy occupies the second rank between extrauterine pathologies. Under the influence of some factors, the increasing of PNA in pregnant patients could be observed. Pyelonephritis in pregnancy is a complicated condition with no clear evolution and not very good prognosis for both - the mother and fetus. 49 pregnant patients were evaluated with PNA. In all cases, a treatment was adjusted with favorable results, that included ureteral catheterization and insertion of autostatic stent like JJ stent. The PNA treatment in pregnancy implies the JJ stent insertion, that has an essential role in decompression of renal pelvis and have minimal risk of complications. This contributes to reduction of treatment duration with antibiotics
A scoring tool to predict mortality and dependency after cerebral venous thrombosis
Abstract Background and purpose: A prognostic score was developed to predict dependency and death after cerebral venous thrombosis (CVT) to identify patients for targeted therapy in future clinical trials. Methods: Data from the International CVT Consortium were used. Patients with pre- existent functional dependency were excluded. Logistic regression was used to predict poor outcome (modified Rankin Scale score 3– 6) at 6 months and Cox regression to predict 30- day and 1- year all- cause mortality. Potential predictors derived from previous studies were selected with backward stepwise selection. Coefficients were shrunk using ridge regression to adjust for optimism in internal validation. Results: Of 1454 patients with CVT, the cumulative number of deaths was 44 (3%) and 70 (5%) for 30 days and 1 year, respectively. Of 1126 patients evaluated regarding functional outcome, 137 (12%) were dependent or dead at 6 months. From the retained predictors for both models, the SI2NCAL2C score was derived utilizing the following components: absence of female- sex- specific risk factor, intracerebral hemorrhage, infection of the central nervous system, neurological focal deficits, coma, age, lower level of hemoglobin (g/l), higher level of glucose (mmol/l) at admission, and cancer. C- statistics were 0.80 (95% confidence interval [CI] 0.75– 0.84), 0.84 (95% CI 0.80– 0.88) and 0.84 (95% CI 0.80– 0.88) for the poor outcome, 30- day and 1- year mortality model, respectively. Calibration plots indicated a good model fit between predicted and observed values. The SI2NCAL2C score calculator is freely available at www.cereb ralve noust hromb osis.com. Conclusions: The SI2NCAL2C score shows adequate performance for estimating individual risk of mortality and dependency after CVT but external validation of the score is warranted