Tratamentul hiperplaziei benigne a prostatei cu Prostamol®Uno

Summary During 5 years, between 2001-2006, 200 patients with BPH were treated with Prostamol®Uno, 320mg, daily. In this trial patients were assessed pre- and post- treatment with International Prostate Symptom Score (IPSS), the Quality of Life (QOL) and volume of residual urine appreciated ecographically. The analysis of our data shows decrease in IPSS score, QOL and volume of residual urine with in 53,4 %, 57,5% and 48,7% respectively Prostamol®Uno is one of election drug in conservative treatment of BPH. Actualitatea, obiective. Hiperplazia benignă a prostatei (HBP) este cea mai frecventă patologie a bărbaţilor în etate. Majoritatea bărbaţilor după vârsta de 50 ani acuză simptoamele cauzate de HBP, manifestându-se clinic prin obstrucţia vezicală. În prezent există o variaţie largă de metode curative în HBP: conservative, endoscopice, chirurgicale. Pacienţilor cu simptomatologie moderată a maladiei, precum şi celor cu contraindicaţii pentru tratamentul chirurgical şi endoscopic, bolnavilor cu risc major cauzat de prezenţa maladiilor concomitente le este indicată terapia medicamentoasă. Scopul lucrării. Aprecieria eficacităţii preparatului Prostamol®uno în tratamentul adenomului de prostată. Material şi metode. Studiul a fost efectuat în Clinica de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Spitalului Clinic Republican, USMF „N.Testemiţanu”, în perioada octombrie 2001- mai 2006, pe un lot de 200 pacienţi, bărbaţi cu HBP, care au fost trataţi conservativ prin administrarea preparatului Prostamol®uno. Pacienţii au fost selectaţi după următoarele criterii: stabilirea diagnosticului de HBP în baza tuşeului rectal, ultrasonografiei transrectale a prostatei cu aprecierea dimensiunilor prostatei, nodulului adenomatos şi volumul urinei reziduale, fiind repetate şi la sfârşitul studiului clinic. Evaluarea clinică a HBP a fost apreciată prin Scorul Internaţional al Simptoamelor Prostatei (IPSS) şi prin determinarea Scorului Calităţii Vieţii (QOL) iniţial şi la sfârşit de studiu. Vârsta pacienţilor a variat între 56 şi 80 ani cu media de 64,53 ±3,47 ani. Preparatul a fost administrat zilnic, în doze de 320 mg per os, într-o singură priză, seara după masă. Rezultate. În conformitate cu materialul şi metodele de cercetare, analiza studiului a evaluat următoarele rezultate: indicii medii a simptoamelor prostatei IPSS după tratament au constituit 8,9±0,4 (-53,4%) şi respectiv QOL 1,7±0,2 (-57,5%). Volumul rezidiului urinar s-a diminuat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml. Complicaţii şi reacţii adverse s-au înregistrat la 7 pacienţi, peste 2 luni de tratament, fiind spitalizaţi pe motiv de retenţie acută de urină, în urma căreia s-a efectuat intervenţia chirurgicală - adenomectomia prostatei transvezicală şi tratamentul conservativ a fost întrerupt. La 5 pacienţi a fost înregistrată diaree, tratamentul parţial a fost sistat, apoi prelungit ulterior peste 2 săptămâni. La 2 pacienţi, în urma tratamentului aplicat, a fost determinată scăderea funcţiei erectile. Concluzii 1. Preparatul Prostamol ®uno este unul dintre medicamentele contemporane de elecţie în tratamentul conservativ al HBP cu acţiune antiandrogenă (blocator de 5a-reductază de origine naturală), efect antiinflamator şi antiexudativ. 2. Administrarea preparatului a îmbunătăţit IPSS prostatei de la 19,1 până la 8,9, fapt ce a constituit în medie 53,4%. A permis ameliorarea QOL de la 4,0 până la 1,7, ceea ce a constituit în medie 57,5%. 3. Volumul rezidiului urinar s-a micşorat în medie de la 74,6 până la 38,2 ml, fapt ce constituie 48,7%. 4. În scopul preveniririi complicaţiilor şi a unor reacţii adverse, este necesar a selecta strict pacienţii pentru tratament, cu evaluarea tratamentului de probă. Se recomandă indicarea tratamentului în adenom de dimensiuni mici şi medii

Experienţa noastră în tratamentul chirurgical al stricturilor de uretră

Summary. During last ten years the incidence of urethral strictures in urology departments from Moldova is 1- 2% of patients. In this time the surgical treatment remains one of controversial problems in treatment of urethral strictures. In this research were investigated 332 (1,8%) patients in department of urology from Republican Hospital during 7 years (1995-2001). The results show that optic uretrotomy is a choice method in treatment of all urethral strictures but open surgery is preferable in treatment of obliteral posttraumatic strictures

Structures of the (Imidazole)nH+ ... Ar (n=1,2,3) complexes determined from IR spectroscopy and quantum chemical calculations

Here, we present new cryogenic infrared spectra of the (Imidazole)$_{n}H^+$ (n=1,2,3) ions. The data was obtained using helium tagging infrared predissociation spectroscopy. The new results were compared with the data obtained by Gerardi et al. (Chem. Phys. Lett. 501:172–178, 2011) using the same technique but with argon as a tag. Comparison of the two experiments, assisted by theoretical calculations, allowed us to evaluate the preferable attachment positions of argon to the (Imidazole)$_{n}H^+$ frame. Argon attaches to nitrogen-bonded hydrogen in the case of the (Imidazole)$H^+$ ion, while in (Imidazole)$_{2}H^+$ and (Imidazole)$_{3}H^+$ the preferred docking sites for the argon are in the center of the complex. This conclusion is supported by analyzing the spectral features attributed to the N–H stretching vibrations. Symmetry adapted perturbation theory (SAPT) analysis of the non-covalent forces between argon and the (Imidazole)$_{n}H^+$ (n=1,2,3) frame revealed that this switch of docking preference with increasing complex size is caused by an interplay between induction and dispersion interactions

Particularităţile tratamentului pielonefritei acute la gravide

Summary The tactics of AOP in pregnant women depends of the urodynamics rehabilitation by the conservative and endoscopic treatment: cystoscopy with uretera catheterization. The maintaince of ureter of renal pelvis hyponicity (pielonectasis, hydrocalicosis) and relapse of obstructive pyelonephritis the in stallation of “jj ” ureteral stand. Using of these methods, the drug administration and period of treatment which important for pregnancy have been minimized. Introducere. Apariţia pielonefritei acute (PA) obstructive la gravide este legată de un complex de schimbări fiziologice, topografoanatom ice în timpul gravidităţii, dereglarea urodinamicii din cauza măririi uterului. Se evedenţiază hipotonia şi lărgirea sistemului bazinet-caliceal şi a ureterului (volumul bazinetului şi al ureterului care este de 3-4 ml până la graviditate, ajunge în a II-a perioadă până la 20 - 40 ml, uneori 70ml). În această etapă a gravidităţii uterul deviază şi se roteşte spre dreapta formând o compresie a rinichiului drept, prin acest fapt se poate explica apariţia frecventă a patologiei sistemului urinar pe dreapta. Materiale şi metode. Lotul de studiu a cuprins 74 gravide supuse tratamentului în Secţia Urologie IMSP SCM “Sf. Treime “ şi în secţiile de patologie a gravidelor a IMSP SCM Nr.1, în perioada anilor 2004- 2006. Conţinutul lucrării este bazat pe metodele de tratament al gravidelor cu (PA) obstructivă, repartizate în două loturi: - Lotul I - 30 gravide, sarcina 22-34 săptămâni, tratament etiotrop: terapie antiinfecţioasă (grupa penicilinelor şi a cefalosporinelor, ftocrhinolone, nitrofurane, etc), inclusiv 40%, conform sensibilităţii agentului patogen, ameliorarea hemodinamicii renale, diuretice, fitoterapie, spasmolitice, vitaminoterapie, antipiretice, etc. - Lotul II - 44 gravide, sarcina 20-33 săptămâni, a fost supus tratamentului endoscopic la a 3-5-a zi după eficacitatea parţială a tratamentului etiotrop aplicat. S-a efectuat cistoscopia cu cateterizarea ureterului sau instalarea stentului “JJ”. Rezultate şi discuţii. Lotul I - administrarea tratamentului bacterian cu posibilile efecte teratogene, embriotoxice, nefrotoxice, în funcţie de durata sarcinii şi de farmacocinetica medicamentului. Lotul II - cateterism ureteral, instalarea stendului “JJ” ureteral cu continuarea tratamentului etiotrop. Concluzii. Tactica tratamentului PA obstructive la gravide constă în restabilirea urodinamicii. Dacă tratamentul, timp de 2-5 zile, n-a dat rezultate scontate (menţinerea febrei, durerile lombare, pieloectazia, etc.), s-a utilizat metoda endoscopică: cistoscopia cu cateterizarea ureterului timp de 3-5 zile. La apariţia pielonefritei obstructive recidivante, cu hipotonia bazinetului şi ureterului, după cateterizare s-a aplicat instalarea stendului “JJ” ureteral timp 1-2 luni. Metoda a micşorat durata tratamentului şi cantitatea medicamentelor utilizate cu 30- 50%

Tratamentul litiazei vezicii urinare prin litotriţie endoscopica mecanică

Summary Lithiasis of the bladder is known from antiquity, beeing one of the first diseases wich profits by surgical treatment. The discovery of lithotripsy had spreaded the indication of endoscopic treatment. In the period of 1998-2006 we practiced the mecanical endoscopy in 30% of patients with lithiasis of the bladder. The endoscopic lithotripsy is the initial method of therary in the treatment of lithiasis of the bladder. The endoscopic acces alow to solve also another diseases of the lower urinar system as TURP, TURB, TUIP and other. Introducere. Litiaza vezicii urinare este cunoscută din antichitate, fiind una dintre primele maladii care au beneficiat de tratament chirurgical, iar operaţia de cistolitotomie, fiind pâna la finele secolului XIX unica metodă de ablaţie a calcului. Până în anii 60 ai secolului trecut litotriţia endoscopică era efectuată prin metoda oarbă, fiind grevată de numeroase incidente şi complicaţii intraoperatorii. Apariţia litoriptoarelor controlabile optic Hendrixon şi Punch, iar apoi a celor electorhidraulice şi ultrasonice au largit cu mult indicaţiile tratamentului endoscopic. Scopul lucrării. Analiza experienţei personale a tratamentului litiazei vezicii urinare prin metode endoscopice mecanice. Material şi metodă. În perioada 1998-2006 am practicat litotriţia endoscopică mecanică la 81 pacienţi, 68 bărbaţi şi 13 femei, cea ce reprezintă 30% din numărul pacienţilor cu litiază a vezicii urinare, internaţi în Clinica Urologie a SCR. Dimensiunile calculului au variat de la 0,6 la 3,5 cm, cu o perioadă simptomatică de la 1 lună la 3 ani. Am efectuat litotriţia mecanică cu respectarea celor 3 faze ale litotirţiei vezicale: fragmentarea primară a calculului, prelucrarea şi evacurarea fragmentelor. În situaţia când calculul a avut dimensiuni sub 2,5 cm am efectuat toate cele 3 etape cu ajutorul litoriptorului Punch. Dacă calculul a avut dimensiuni mai mari, am practicat iniţial fragmentarea primară cu ajutorul litotriptorului mecanic Hendrixon, care are o vizibilitate mai redusă şi o manevriabilitate mai greoaie, din cauza branşelor mai mari ale instrumentului. Evacuarea fragmentelor cu ajutorul litoriptorului Punch a fost facilă, datorită construcţiei sale speciale, cu un orificiu central al extermităţii active, fapt ce permite aspirarea totală şi orientată şi a fragmentelor impregnate în mucoasă, evită leziunile peretelui vezicii urinare, apelând destul de rar la instrumentar suplimentar, precum seringa Guyon sau pompa de aspiraţie. Nu am abordat deliberat calculi cu dimensiuni mai mari de 3,5 cm, supuşi cistolitotomiei. Rezultate. Dintre 68 cazuri de litiază vezicală la bărbaţi, 60 (88%) au avut o litiază secundară. La 23 pacienţi (39%) în aceeaşi şedinţă operatorie am practicat şi alte intervenţii endoscopice (TUR P, ITUP, TURV, uretrotomie optică internă). Intervenţia chirurgicală a fost efectuată sub anestezie rahidiană (50 pacienti, 62%), intravenoasă (29 pacienţi, 35%), locală (2 pacienţi, 3%). Durata intervenţiei a variat de la 10 minute la 1 ora, cu o medie de 25 minute. În 21 cazuri (26%) litotriţia propriu zisa a fost precedată de meatotomia meatului uretral extern, pentru a facilita introducerea tecii de 26 Ch. În perioada postoperatorie în 43 (53%) cazuri nu am aplicat sonda uretro-vezicală permanentă, pacientul fiind externat la un interval de 24-48 ore de la intervenţie. În cazul intervenţiilor dificlie, prelungite sau ale celor asociate cu alte manevre endoscopice, am menţinut drenajul uretro-vezical permanent pe o durată de 3-4 zile, pacientul fiind externat la un interval maxim de 5 zile de la intervenţie. Durata medie de spitalizare a pacienţilor a fost de 3,5 zile. Concluzii. Litoriţia endoscopică este metoda terapeutică de primă intenţie în tratamentul litiazei vezicii urinare. Abordul endoscopic permite rezolvarea concomitenă şi a altor maladii ale aparatului urinar inferior (adenom de prostată, scleroza coluli vezicii urinare, strictura uretrei, etc.). În situaţiile când calculul are dimensiuni sub 2,5 cm, şi/sau nu este complet neted, preferăm efectuarea litotiţiei Punch. Cistolitotomia îşi pastrează locul în arsenalul terapeutic al litiazei vezicale şi este rezervată calculilor cu dimensiuni mari, peste 3,5 cm, excesiv de duri, cu o suprafaţă netedă sau în situaţii particulare, precum adenomul de prostată voluminos

Spasmex în tratamentul incontinenţei urinare (IU) prin imperiozitate

Summary In the Urology Department, Republican Hospital was analyzed 21 women suffering from Urgency Urinary Incontinence, during Nov 2005-March 2006 period, which used Spasmex during six weeks. After the treatment 62 % from the patients didn’t complain more about urinary incontinence and other 23% had decrease of the clinical symptoms. Introducere. Incontinenţa prin imperiozitate este o manifestare răspândită a vezicii urinare hiperactive (OAB). Este bine cunoscut faptul că aproximativ fiecare a treia femeie în vîrstă de e” 40 ani suferă de această patologie, iar odată cu vârsta înaintată creşte frecvenţa episoadelor de pierdere involuntară a urinei. Medicamentele cele mai utilizate în tratamentul acestor simptome sunt M-cholinoliticele. Scopul lucrării. Aprecierea eficacităţii preparatului Spasmex (distribuitor-firma ProMed, Cehia) în tratamentul femeilor cu micţii imperioase, convocate de contracţarea involuntară a detrusorului. Material şi metodă. În perioada noiembrie 2005 - martie 2006 sub observaţie au fost 21 de femei cu vârsta de la 44 până la 77 ani (vârsta medie 62,5 ani) cu incontinenţă prin imperiozitate. Aprecierea tabloului clinic, al sindromului micţional prin imperiozitate s-a efectuat în baza metodei de tabelă, cu determinarea numărului de puncte acumulate. Evaluarea simptomaticii, efectuată cu ajutorul unei anchete pentru aprecierea funcţiei vezicii urinare, relevă un tablou clinic pronunţat al IU prin imperiozitate - punctajul mediu a fost de 23 (de la 10 până la 35). Până la completarea anchetei s-au efectuat cercetările de laborator (urogramă, investigaţii radiologice, ultrasonografia vezicii urinare cu aprecierea urinei reziduale). Paralel s-a făcut cistoscopia pentru a exclude lezările locale ale mucoasei vezicii urinare şi cercetarea pacientelor pe scaunul ginecologic pentru a exclude o patologie ginecologică asociată. La fiecare 2 săpt. se recompleta ancheta pentru a observa dinamismul tratamentului. Spasmex s-a indicat: primele 2 săpt.- 5mg. x 3 ori pe zi, următoarele 4 săpt.- 15mg. x 2 ori pe zi. Rezultate şi discuţii. Pe fundalul tratamentului cu Spasmex au survenit schimbări evidente în simptomatica incontinenţei prin imperiozitate. În primele 2 săpt. dinamica a constituit 5,4 puncte sau 0,38 puncte pe zi. Ulterior schimbările nu au fost aşa de pronunţate: 3-4 săpt. - 2,1 puncte; 5-6 săpt.- 2,3 puncte. Între a 2-a şi a 4-a săpt. s-a manifestat o scădere a cantităţii micţiunilor diurne şi nocturne. Caracteristic a fost faptul că simptoamele de imperiozitate au devenit mai şterse şi manifestate mai rar. Pacientele au menţionat că intervalele între micţii au devenit mai mari şi a apărut posibilitatea de a inhiba aceste chemări imperioase şi, astfel, a prelungi faza de umplere. 13 paciente nau mai avut episoade de incontinenţă în procesul de administrare a preparatului Spasmex, la 5 paciente a survenit o ameliorare, dar continua pierderea de urină, deşi într-un volum mai mic şi doar la 4 paciente nu s-a înregistrat nici o schimbare. Reacţiile adverse s-au manifestat numai prin uscăciune în gură, care a putut fi suportată. Pacientele au demonstrat o îmbunătăţire considerabilă a calităţii care a depins nu numai de episoadele de incontinenţă, ci şi de cantitatea de micţii nocturne, creşterea intervalului dintre micţii. Este bine ştiut că rezultatele corecţiei chirurgicale sunt foarte dependente de fundalul pe care este efectuată intervenţia, IU nu este o excepţie. Dacă luăm în consideraţie faptul că la femei cel mai des se manifestă o incontinenţă mixtă, iar rezultatele negative ale intervenţiei chirurgicale sunt legate de simptoamele de imperiozitate, se poate de indicat o cură de tratament de 2-3 săpt. cu M-cholinolitice, preoperator, pentru a evita insuccesul posibil în IU mixtă. Concluzii. Preparatul Spasmex s-a dovedit a fi eficient în 85% de cazuri: 62% de femei n-au mai acuzat episoade de incontinenţă, iar 23% au manifestat o ameliorare vizibilă a stării. La administrarea preparatului Spasmex se manifestă o dinamică pozitivă a tuturor componentelor simptomelor micţiunilor imperioase. IU prin imperiozitate suferă schimbări vădite în primele 2 săptămâni, îmbunătăţind calitatea vieţii la pacientele care îl administrează

Adenoprosin efficacy in benign prostate hyperplasia treatment

Catedra de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF ”N. Testemiţanu”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Spitalul raional Drochia, Spitalul raional Cahul, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. Conservative treatment occupies new positions in the therapy of BPH. This is due to several factors, including the increasing number of elderly patients and increasing of their associated diseases (60-90%), which does not allow radical treatment. Efficacy of conservative treatment is already proven by many clinical investigations, which induces an increased popularity of this method of treatment among urologists. The purpose of conservative treatment is not only to defer surgery in time, but is to obtain a high effect of sclerosis of prostate adenoma, and thereby cancellation of the surgery. Currently, pharmaceutical companies come with new and new groups of drugs, most effective in the treatment of BPH. One direction of future therapy in the treatment of BPH is bio-regulatory therapy with suppositories “Adenoprosin”, which is used successfully in the pharmacological treatment of prostate adenoma complicated with inflammatory processes such as acute and chronic prostatitis

Our experience in acute pyelonephritis treatment in pregnancy

Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N.Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. It is known that during the pregnant morbidity the extragenital pathology is ranked on the first place. Although the pregnancy is a physiologic phenomenon, the vulnerability of the organism in pregnancy is increasing, especially the cardiovascular system that should ensure a complex sanguine circuit – placenta, and of the kidneys that should detoxify a supplemental weight of fetus. The renal pathology in pregnancy occupies the second rank between extrauterine pathologies. Under the influence of some factors, the increasing of PNA in pregnant patients could be observed. Pyelonephritis in pregnancy is a complicated condition with no clear evolution and not very good prognosis for both - the mother and fetus. 49 pregnant patients were evaluated with PNA. In all cases, a treatment was adjusted with favorable results, that included ureteral catheterization and insertion of autostatic stent like JJ stent. The PNA treatment in pregnancy implies the JJ stent insertion, that has an essential role in decompression of renal pelvis and have minimal risk of complications. This contributes to reduction of treatment duration with antibiotics

Tratamentul endoscopic al stricturilor uretrale survenite după adenomectomia transvezicală şi transuretrală

Summary Surgical treatment of the benign prostate hyperplasia (BPH) is nowadays realized through the transurethral (~70%), transvesical (~20%) approach and the minim invasive (~10%) methods. So the open surgery as the endoscopic one in followed by a set of complications o fan obstructive type, like: urethral stricture, sclerosis of the bladder neck restant of the adenoma tissues. The aim of this work is to present the etiological incidence of the urethral stricturers, a complication which appears after the surgical treatment of a BPH. Obiective. Tratamentul chirurgical al adenomului de prostată se realizează actualmente pe cale transuretrală (~70%), transvezicală (~20%) şi miniminvazivă (~10%). Indicaţiile intervenţiei deschise au devenit bine codificate şi se efectuează în adenoamele mari, iar indicaţiile către tratamentul endoscopic se lărgesc considerabil. Atât operaţia deschisă, cât şi cea transuretrală sunt grevate de o serie de complicaţii sechelare de tip obstructiv: strictura uretrei, scleroza de col vezical, ţesut adenomatos restant. Scopul lucrării este de a releva incidenţa stricturii de uretră, survenită după tratamentul chirurgical al adenomului de prostată. Material şi metodă. Într-o perioadă de 7 ani (1998-2005) în clinica noastră au fost operaţi pentru adenom de prostată 2371 pacienţi. La 507 (21,3%) bolnavi s-a efectuat rezecţia transuretrală, iar la 1864 (78,7%) adenomectomia clasică deschisă. Media vârstei în ambele grupe a fost de 58 ani (48­ 69 ani). Timpul de cateterizare postoperatorie a constituit în medie 9 zile la bolnavii operaţi deschis şi 3 zile la cei operaţi endoscopic. La 98 pacienţi operaţi din ambele grupe (28,5% pacienţi post- adenomectomie şi 71,4% post TUR) au apărut fenomene obstructive şi acuze de dizurie manifestate prin strangurie, iar investigaţiile clinice şi paraclinice punând în evidenţă prezenţa unei stricturi uretrale. Aceşti bolnavi au fost examinaţi radiologic (uretrografie) şi urodinamic de la 3 săptămâni după operaţie şi până la 3 ani postoperator. În unele cazuri incerte s-a efectuat uretroscopia. Tratamentul efectuat la pacienţii cu strictură de uretră a fost pe cale endoscopică în 86 (87,7%) şi în 12 (12,2%) cazuri a fost pe cale chirurgicală clasică. La 64 (65,3% ) bolnavi s-a efectuat o singură uretrotomie internă optică, iar la 22 (22,4%) au fost necesare intervenţii multiple (metrotomie + sfincterotomie; uretrotomie + rezecţie de ţesut restant; uretrotomie + litotriţie). Rezultate. Dintre factorii etiologici ai stricturilor de uretră putem menţiona: infecţia specifică şi nespecifică a uretrei, lubrifierea neadecvată a uretrei şi menţinerea sondelor uretrale timp mai îndelungat. Din datele obţinute de noi se observă o incidenţă variabilă a stricturilor de uretră faţă de factorii etiologici numiţi mai sus. Această variaţie se datorează şi diferenţei între diametrul uretrei şi al tecii rezectoscopului. Nu au existat diferenţe semnificative între grupele de vârstă, timpul de cateterizare postoperatorie şi greutatea ţesutului adenomatos înlăturat. Incidenţa stricturilor s-a stabilit la 28 pacienţi după operaţia deschisă şi la 70 bolnavi după rezecţia transuretrală, reprezentând 28,5% şi 71,4% din totalul pacienţilor cu strictură de uretră. O frecvenţă crescută a acestei complicaţii s-a depistat în primii 3 ani, când ea a reprezentat 51,5% din numărul total de cazuri (62% post TUR şi 41% post intervenţie deschisă). Acest aspect statistic şi preponderenţa stricturilor după operaţiile endoscopice au ridicat problema unor deficienţe de tehnică chirurgicală (traumatism mecanic şi electric al uretrei un timp mai îndelungat). Concluzii 1. Incidenţa stricturii de uretră a survenit preponderent după operaţia endoscopică şi, mai rar, după operaţie deschisă. 2. Printre factorii etiologici siguri s-a plasat traumatismul mecanic şi cel electric produs prin electrorezecţia îndelungată şi excesivă a uretrei. Nu putem exclude şi rolul infecţiei urinare prezente. 3. Nu s-a identificat o corelaţie semnificativă cu vârsta, timpul operator şi durata drenajului uretral. 4. Operaţia endoscopică oferă multiple avantaje: execuţie facilă, complicaţii reduse, rezultate bune şi posibilitatea rezolvării simultane a altor afecţiuni concomitente sechelare ale adenomectomiei (scleroză de col vezical, ţesut adenomatos restant, litiază vezicală)