27 research outputs found

    Mediastinitis after cardiac surgery

    Get PDF
    Departamentul Cardiochirurgie SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Mediastenita anterioară după operații pe cord, determină o rată sporită a morbidității, care denotă mărirea costului mediu a cazului tratat a acestui contingent de pacienți. Scopul acestui studiu a fost de a determina cauzele ce condiționează apariția mediastinitei postoperatorie. Metode şi materiale. În perioada anilor 2000 - 2010 au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 2634 pacienţi. La 44 (1,67%) de pacienți perioada postoperatorie s-a complicat cu infectarea plăgii. În 22 (50%) cazuri s-a dezvoltat mediastenita anterioară și în 22 (50%) cazuri infectarea plăgii pînă la stern, ulterior s-a dezvoltat mediastinita cu sau fără dehiscența sternului.Grupul de pacienți a fost constituit din 30 (68,1%) bărbați şi 14(31,9%) femei, cu vîrsta medie de 59 de ani. Preoperator 20 (45%) pacienți erau obezi, 6 (13,6%) sufereau de diabet zaharat și 7 (16%) bronhopneumopatie cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă (ATI) unilateral în 18 (40%) şi bilateral la 1 (2,3%) pacient. Timpul intervenției chirurgicale în mediu a alcătuit 345min. Transfuzii masive postoperator au necesitat 5 (11,3%) pacienți. Diagnosticul de mediastenita a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperator. Restabilirea integrității sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(31,8%) pacienți. A decedat 1 pacient (2,3%) din acest grup, cu mediastinita sero-purulentă la a - 20 zi postoperaror din cauza insuficienței poliorganice. La 4 pacienți s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3 - 6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că utilizarea ATI uni sau bilaterale, bronhopneumopatie cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operației sunt predictori importanți de mediastinită anterioară.Abstract. Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significantsocioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine perioperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 2634 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2010. In forty-four pacients (1.67%) postoperative period was complicated by wound infection. In 22 (50%) cases developed earlier mediastenitis and 22 (50%) cases sternum wound infection subsequently developed mediastinitis with or without dehiscence of the sternum. In this group of pacients 30 were men (68.1%) and 14 women (31.9%) of average age 59 years. Preoperator, 20 (45%) of them had obesity, 6 (13.6%) suffered of diabetes mellitus and 7 (16%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a graft for Coronary Artery Bypass (IMA) was used unilaterally 18 (40%) and bilateral 1 (2.3%) pacient. The average time of surgery duration was 345 min. Massive transfusion after surgery was certified on five pacients (11.3%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (31.8%) pacients.One pacient 1(2.3%) of this group with mediastinitis diet after 20 days postoperative, due to failure Multiple Organ System Dysfunctions. In four pacients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, massive transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

    Manangementul în diagnosticul şl tratamentul formelor grave de pielonefrită acută

    Get PDF
    Summary In o group of 212 patients we analyzed the causes of the increasing incidence of purulent acute pielonephritis in the last 3 years. We discovered that the incidence increased as a result of a dilated addressing to the specialist and the treatment before the appreciation of the final diagnosis was ineffective. A new schedule of antibacterial treatment was implemented for the attention of urological service in R. Moldova

    Papillary muscle sling as an adjunctive procedure for surgical left ventricular remodeling

    Get PDF
    IMSP, SCR, departamentul cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Remodelarea ventriculului stâng folosind metoda de aproximare a muşchilor papilari după tehnica Hvass ar putea crea o posibilitate de îmbunătățire a competenței valvei mitrale. Materiale şi metode: în studiu au fost incluşi 39 de pacienți la care a fost efectuată remodelarea ventriculului stâng după tehnica Hvass şi un caz de aproximare a muşchilor papilari a ventriculului drept. Vârsta medie a pacienților a fost de 54 ± 8 (39 - 66) ani; 35 de bărbați şi 5 femei. 33 de pacienți cu cardiopatie ishemică şi anevrism de ventricul stâng şi 7 pacienți cu valvulopatii de etiologie diversă. Toți pacienții cu insuficiență cardiacă NYHA III-IV, hipertensiune pulmonară (PSAP 50-70 mmHg), insuficiență mitrală gr.II-IV şi dilatarea inelului fibros a valvei mitrale (38-46 mm), distanța dintre muşchii papilari mai mare de 2,5 cm. Pentru aproximarea pilierilor la 31 (77,5%) s-a folosit o bucată de proteză vasculară Gor-Tex 4-0, la 6 (15%) pacienți s-a utilizat un segment din proteză vasculară Dacron şi la 3 (7,5%) pacienți s-a folosit segmente din venă autologă. Rezultate: În toate cazurile fracția de ejecție a crescut de la 39 ± 8% până la 49 ± 5% după intervenția chirurgicală. Volumul diastolic a ventriculului stâng a scăzut de la 254 ± 81 ml până la intervenție la 173 ± 40 ml după intervenție. S-a obținut o regresie a insuficienței valvei mitrale până la gradul I-II şi micşorarea diametrului inelului fibros până la 28,6 mm. După remodelarea ventriculului drept dimensiunea cavității a scăzut de la 40 mm la 28 mm. De asemenea, s-a practicat anuloplastia, care a asigurat competență completă a valvei tricuspide. Concluzii: Aproximarea muşchilor papilari (tehnica Hvass) pentru remodelarea ventricului stâng oferă beneficii prin scăderea volumului diastolic, îmbunătățirea considerabilă a coaptării valvei mitrale şi regresia insuficienței mitrale cu creşterea fracției de ejecție a ventriculului stâng.Introduction: Remodeling of left ventricle using papillary muscle approximation technique could create a possibility of improving mitral valve competence. Methods: We analyzed 40 cases of left ventricular remodeling according to Hvass technique and one case of right ventricle papillary muscle approximation. The average age of patients was 54 ± 8 (39-66) years, 35 men and 5 women. 33 patients had left ventricular aneurism and 7 - valvulopathies of diverse etiology. All the patients had NYHA III-IV, pulmonary hypertension (SPRV 50–70 mmHg), mitral insufficiency (II-IV gr.) and dilated mitral fibrous annulus (38 – 46 mm) and the distance between the papillary muscles more than 2.5 cm.To approximate the papillary muscle 31 (77.5%) had used a piece of Gor-Tex vascular prosthesis 4-0, 6 (15%) patients used a segment of the vascular prosthesis Dacron and 3 (7.5%) patients using autologous vein segments. Results: In all of patients ejection fraction increased from 39 ± 8% till 49 ± 5% after the surgery. Left ventricular diastolic volume decreased from 254 ± 81 ml before the intervention to 173 ± 40 ml after. There was obtained the regression of mitral valve insufficiency up to I – II grade and the decreasing of annulus fibrosis diameter to 28,6 mm. After right ventricular remodeling the cavity size dropped from 40 mm to 28 mm. Also was practiced annuloplasty, which assured complete tricuspid valve competence. Conclusions: Hvass technique with the approximation of papillary muscles for left ventricular remodeling offers benefits by decreasing its diastolic volume, considerable improvement of cooptation and regression of mitral regurgitation with increasing ejection fraction of ventricle

    The surgical tratment of ischemic mitral regurgitation (IMR)

    Get PDF
    Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011IMI ca complicație a bolii coronariene este cauzată de o disfuncție papilar-anulară a VS, fapt determinat în stabilirea tacticii de tratament al acestor patologii. Scopul studiului este studierea mecanismului de dezvoltare a IMI, reevaluarea indicațiilor operatorii, aprecierea eficacității şi durabilității tehnicilor chirurgicale efectuate. Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 124 pacienți cu IMI, ca consecință a remodelării VS în urma ischemiei, infarctului miocardic suportat.În toate cazurile a fost efectuată revascularizarea miocardului. Simultan la 85 pacienți au suportat tehnici reconstructive pe valva mitrală, la 38 pacienți cu IMI până la gradul II patologia valvulară a fost neglijată.Rezultate: S-a constatat o strănsă legătură a mecanismului de apariție a IMI de localizarea zonelor de infarct miocardic, gradul de afectare a sfericității VS, prevalența dilatării inelului fibros mitral, deplasarea punctului de coaptare valvulară în urma tensionării muşchilor papilari.By- passul coronarian efectuat izolat nu a contribuit la regresia IMI de gardul II, iar în 25% de cazuri în perioada de lungă durată IMI a progresat, menținând o suprasolicitare de volum al VS.În 56 (69,1%) cazuri a fost aplicată o tehnică inovațională de annuloplastie mitrală cu 3 suturi cu o reducere spectaculoasă a gradului de regurgitare mediu de la 2,7±0,5 preoperator la 1,2±0,1 postoperator, asigurând o mobilitate fiziologică a cuspelor valvulare. În paralel, pentru a înlătura cauzele de manifestare a IMI, pacienții au necesitat rezecția aneurismului de VS în 25 (29,4%) cazuri şi aproximarea muşchilor papilari după HVass în 18 (21,2%) cazuri.Toate aceste proceduri au asigurat o restabilire anatomică şi funcțională a competenței valvulare şi în perioada de lungă durată. Concluzii: IMI poate fi considerată ca un marker al remodelării ventriculare în cardiopatia ischemică, iar neglijarea acestor regurgitații îşi lasă amprenta asupra letalității postoperatorii şi stabilității rezultatelor în perioada de lungă durată.IMR as a complication of ischemic heart disease is caused by the LV papillary-annular dysfunction - determining fact in establishing the further treatment tactics of these pathologies. Purpose: To study the developmental mechanism of IMR, reevaluation of surgical indications, appreciation of efficacy and durability of the surgical techniques. Material and methods: In the study field were included 124 patients with IMR, consequence of LV remodeling after ischemia and myocardial infarction.In all cases myocardial revascularization were performed. Simultaneously 85 patients underwent reconstructive techniques to the mitral valve. Among 38 patients with IMR till grade II, the valve pathology was neglected.Results: We observed a tight relation between mechanism of IMR appearance and myocardial infarction zone localization, LV sphericity affectation grade, prevalence of mitral fibrous ring dilatation and valve coaptation point displacement caused by papillary muscle tensioning. Isolated coronary by-pass did not contributed to regression of II grade IMR, and in 25% of cases during a long period, IMR has progressed, while maintaining the LV volume overload.In 56 (69.1%) of cases was applied an innovative technique for mitral annuloplasty with three sutures with a significant reduction of the average degree of regurgitation from 2.7 ± 0.5 preoperatively to 1.2 ± 0.1 postoperatively and ensuring physiological cusp mobility. In parallel, to remove the causes of the manifestation of IMR, patients required LV aneurysm resection in 25 (29.4%) cases and approximation of papillary muscles by Hvass procedure in 18 (21.2%) cases. All these procedures have provided an anatomical and functional restoration of valve competence in immediate and long-term period. Conclusion: IMR may be regarded as a marker of ventricular remodeling in ischemic heart disease and neglecting such of regurgitation influences upon the postoperative mortality rate and stability during long-term results

    Mediastinitis after open heart surgery

    Get PDF
    IMSP Spitalul Clinic RepublicanScopul lucrării: Mediastinita anterioară după operaţii pe cord este asociată cu o rată sporită a morbidităţii, care duce la mărirea costului mediu de spitalizare a acestui contingent de pacienţi. Scopul acestui studiu a fost de a determina predictorii anteriori de dezvoltare a mediastinitei pre-, intra-, şi postoperatorie. Metode: În perioada anilor 2000 – 2012, în Centrul de Chirurgie cardiacă au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 3134 pacienţi, dintre care la 46 (1,46%) de pacienţi evoluţia postoperatorie s-a coplicat cu clinică de mediastinită 23 (0.73%) şi infectarea plăgii postoperatorii cu sau fără dehiscenţa sternului 23 (0.73%). Grupul de pacienţi a fost constituit din 31 (67,3%) bărbaţi şi 15 (32,7%) femei, cu vârsta medie de 59 de ani. Preoperatoriu 21 (45%) din ei erau obezi, 8 (17%) aveau diabet zaharat, 31 (67%) bronşită cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă unilateral (ATI) 21 (45%) şi ATI bilateral la 2 (4%) pacienţi. Timpul intervenţiei chirurgicale a constituit, în mediu 345min. Transfuzii masive postoperatoriu au necesitat doar la 6 (13%) pacienţi. Diagnosticul de mediastinită a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperatoriu. Restabilirea integrităţii sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(30%) pacienţi. Decesul a fost înregistrat la un pacient 1 (2,1%) a 20-a zi postoperator cauzat de mediastinită seropurulentă şi de insuficienţă poliorganică. La 4 pacienţi s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3-6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că ATI uni sau bilaterale, bronhopneumonia cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operaţiei sunt predicatori importanţi de mediastinită.Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significant socioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine pre-, intra-, and postoperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 3134 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2012, forty-six patients (1.46%) developed postoperator mediastinitis 23 (0.73%) and postoperator wound infection with or without dehiscence of the sternum 23 (0.73%). In this group of pacients 31 were men (67,3%) and 15 women (32,7%) of average age 59 years. Preoperative 21 (45%) of them were obes, 8 (17%) suffered of diabetes mellitus and 31 (67%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a Coronary Artery Bypass Graft in 21(45%) was used unilateral IMA, and in 2 (4%) cases BIMA. The average duration of surgery was 345min. Massive transfusion after surgery was needed on six patients (13%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (30%) patients. One patients dead at the 20th day after surgery due to mediastenitis and failure Multiple Organ System Dysfunctions. Four patients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/ bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

    Caracterización morfoagronómica de la colección de germoplasma de ají dulce (Capsicum spp.) del caribe colombiano

    Get PDF
    “Topito” sweet pepper is considered one of the main vegetables in the colombian Caribbean region due to tradition and daily consumption in at least six of the seven continental departments of the Atlantic coast. Development of research lines for genetic improvement to obtain increased production cultivars are highly relevant. To determine the morphological and agronomic variability of the sweet pepper germplasm collection in the colombian Caribbean to use it for genetic improvement, a characterization with 45 qualitative and quantitative descriptors for  Capsicum spp. in 125 accessions for the colombian Caribbean was carried out. A complete randomized design was used for nine plants. Data analysis was done through Ward’s classification method using Gower’s distance. Results showed polymorphism in 19 qualitative characteristics, with 67.9% variability. Data mixed analysis allowed to separate Capsicum genus species of the collection; likewise, collection phenotypic variability has potential for using in genetic breeding programs for desirable characters such as fruit quality, plant architecture and production.El ají dulce tipo topito es considerado una las principales hortalizas en la región Caribe de Colombia debido a su tradición productiva y consumo cotidiano en al menos seis de los siete departamentos de la costa atlántica. En este sentido el desarrollo de líneas investigación en mejoramiento genético que conduzcan a la obtención de cultivares de mayor productividad cobran gran relevancia. Por ello, con el fin de determinar la variabilidad morfológica y agronómica de la colección de germoplasma de ají dulce del Caribe colombiano y utilizarla en programas de mejoramiento genético, se evaluaron 45 descriptores (cualitativos y cuantitativos) de  Capsicum spp. en 125 accesiones procedentes de los siete departamentos de la región Caribe de colombia. Para ello, se empleó un diseño completamente al azar en nueve plantas. El análisis de los datos se realizó a través del método de clasificación de Ward utilizando la distancia de Gower. Los resultados revelan polimorfismo en 19 características cualitativas, con una variabilidad del 67,9%. El análisis mixto de los datos permitió separar las especies del género Capsicum de la colección en estudio; así mismo, la variabilidad fenotípica de la colección muestra potencial para su uso en programas de fitomejoramiento genético en caracteres de interés como calidad de fruto, arquitectura de planta y producción
    corecore