Noninvasive Evaluation of Microcirculation under Normal and Pathological Conditions Using Contrast-Enhanced Ultrasonography (CEUS)

The present chapter highlights the most important information about microcirculation and its evaluation using contrast-enhanced ultrasonography (CEUS). In the beginning it outlines some general considerations about microcirculation, together with its morphological and physiological particularities under normal and pathological circumstances. The ultrasonographic (US) evaluation of vascularity is based on the Doppler technique and the harmonic technique using contrast agents. Then it presents briefly the Doppler ultrasound (DUS) and discusses its most important current and emerging indications. CEUS is presented extensively, covering the fundamentals of sonographic contrast agents, harmonic imaging and quantification techniques. A special focus is placed not only on the current and emerging indications of CEUS but also on the advantages and limitations of the method. This chapter also incorporates information about experimental CEUS applications and future perspectives. CEUS is the recommended US method for the characterization of microcirculation. The results of the examination are displayed in real-time, under the eyes of the examiner, while the quantitative assessment of the contrast agent kinetics parameters is easy to perform. This method allows a precise definition of the healthy or pathologic state of an organ and the follow-up of treatment response

Drotaverinum – a new modality of prevention and treatment in cerebral vasospasm after subarachoidian hemorrhage?

Aim: This study want to demonstrate the efficaciousness of drotaverinum as a replacer of papaverine in the prevention and treatment of vasospasm. Material and method: In this study were used 20 albino Wistar male rats. Rats were divided in two groups and vasospasm was induced to the both femoral artery and after that irrigation of the femoral arteries with drotaverinum was performed to demonstrate the vasodilatation that can appear (group A). In the group B after the obtaining of vasospasm irrigation of the femoral arteries with saline solution was performed and this group was used as witness. The length of the vessels was measured when was achieved the vasospasm and also before and after the administration of the solutions. Pictures were taken at every step of dissection and solutions administration to can measure the length of arteries before and after the administration of drotaverinum and the saline solution. Results: In all rats was obtained vasospasm at the femoral artery after clipping the artery and after we irrigate with adrenaline. In the group with drotaverinum we obtained the vasodilatation and in the witness group the caliber of the vessels remain the same. The statistical analysis of the data demonstrate a significant differences between the group were was used drotaverinum and the witness group were was used the saline solution (p<0,001). Conclusions: Drotaverinum has a good vasodilatative effect on arteries and he can prevent the apparition of vasospasm and it can even treat vasospasm if occur by producing local vasodilatation and a good circulation in the area where is administrated. This study showed quantitatively that drotaverinum can treat the experimental peripheral vasospasm in rats

Ultrasonografia cu substanţă de contrast în examinarea tumorilor renale. Comparaţie între un caz de oncocitom şi un caz de cancer cu celule renale şi studiu aprofundat al literaturii

Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu, Cluj-NapocaIntroducere. Oncocitomul renal (OCR) reprezintă o tumoră benignă, a cărui diagnostic este în mod frecvent incidental. Cancerul cu celule renale (CCR) este cea mai frecventă patologie malignă renală. Ultrasonografia este în mod frecvent prima linie de evaluare a acestor formaţiuni, studiul fiind completat cu examinarea prin tomografie computerizată cu substanţă de contrast (CECT). Studiul prezintă două cazuri – OCR și, respectiv, CCR. Printr-o amplă consultare a literaturii de specialitate, corelată cu experienţa de până în prezent, se dorește identificarea aportului ultrasonografiei cu substanţă de contrast (CEUS) în diagnosticul tumorilor renale. Materiale și metodă. Ambii pacienţi au fost de sex feminin, vârsta fiind de 35 și, respectiv, 53 de ani. Evaluarea imagistică a inclus, în ambele cazuri, ecografia în mod B, Doppler color, pulsat, precum și cu substanţă de contrast (SC) (Sonovue-Bracco, Italia, 1,6 ml intravenos în bolus). Caracteristicile captării și spălării agentului de contrast au fost evaluate folosind un program dedicat (Sonoliver, Tomtec Imaging Systems). S-au calculat pentru fiecare formaţiune și pentru parenchimul martor următorii indici: Time to peak (TTp), intensitatea maximă (IMAX), timpul de spălare (RT), timpul mediu de tranzit (mTT). Investigaţiile au fost completate prin CECT. Rezultate. Examinarea ultrasonografică a primei paciente a identificat o masă localizată la nivelul corticalei rinichiului drept, hiperecogenă comparativ cu aceasta, omogenă, bine delimitată. Formaţiunea măsura 30/31/31 mm. Examinările Doppler color și pulsat au relevat vascularizaţie periferică și centrală, ce îmbrăca aspectul de ,,spiţe de roată”. La introducerea substanţei de contrast, periferia tumorii a prezentat captare intensă. IMAX atribuită formaţiunii a fost inferioară parenchimului normal (92,2% vs 100%). Valorile RT, TTp și mTT au fost superioare corticalei de referinţă (8,44s vs 6,01s; 17,59s vs 15,7s; 20,19s vs 16,97s). Centrul formaţiunii a captat mai lent SC, rămânând hipocaptant. Formaţiunea corticală stângă, identificată la cea de-a doua pacientă, a fost inomogenă și relativ hipercogenă, comparativ cu parenchimul normal. Delimitarea tumorii, raportată la cazul precedent, nu a fost la fel de netă. Dimensiunile au fost de 32/28,7/27 mm. Examinările Doppler color și pulsat au identificat vascularizaţie bogată peritumorală. Post-CEUS, la nivelul tumorii și a corticalei de referinţă s-au calculat IMAX (84,95% vs 100%; ), RT (14,87s vs 16,6s), TTp (16,96s vs 18,25s), mTT (49,41s vs 69,85s). Examinarea CECT a primului caz consolidează diagnosticul de oncocitom, iar la cel de-al doilea – diagnosticul de CCR. Rezultatul anatomopatologic al pieselor de rezecţie identifică leziunile ca OCR și CCR. Discuţii. Procesele de neovascularizaţie imprimă tumorilor renale o comportare aparte faţă de corticala indemnă. În cazurile prezentate, indicii CEUS măsuraţi pentru OCR și CCR sunt sensibil diferiţi atât între ei, cât și faţă de cei ai parenchimului normal. Literatura de specialitate subliniază nevoia unor studii ample, concentrate asupra diagnosticului tumorilor renale prin intermediul CEUS. Concluzii. Abilitatea CEUS de a detecta fluxuri lente, capacitatea de cuantificare în timp real și posibilităţile de postprocesare pot fi considerate argumente ce susţin validitatea metodei în cuantificarea tumorilor renale. Constrângeri în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală practic nu există. Cuantificarea curbelor de spălare în cadrul unui lot semnificativ de pacienţi ar putea identifica parametrii specifici OCR și CCR