Notes on Trichosiphonaphis (Xenomyzus) cortices Aizenberg, 1935 and T. (X.) foliotus Shaposhnikov in Juchnevitch, 1968, nomem nudum (Homoptera: Aphididae)

Description of oviparous females and the first description of aptcrous males of Trichosiphe naphis (Xmomyrus) corZicis (Aizenberg. 1935) are given. T. (X) foliotus Shaposhnikov in Juchnevitch. 1968 is a nomcn nudum and synonym of Loniceraphis paradoxus Narzikulov, 1962

Addition to the aphid fauna of Belorussia (Homoptera: Aphidoidea) with detailed description of sexuales of Semiaphis anthrisci (Kaltenbach, 1843)

For the fi rst time, Therioaphis luteola (Börner, 1949), Aphis chloris Koch, 1854, Aphis craccae Linnaeus, 1758, Aphis galiiscabri Schrank, 1801, Aphis newtoni Theobald, 1927, Aphis thalictri Koch, 1854, Aphis (Bursaphis) epilobiaria Theobald, 1927, Brachycaudus (Appelia) tragopoginis (Kaltenbach, 1843), Brachycaudus (Brachycaudina) aconiti (Mordvilko, 1928), Dysaphis hirsutissima (Börner, 1940), Acaudinum centaureae (Koch, 1854), Hydaphias molluginis Börner, 1939, Semiaphis anthrisci (Kaltenbach, 1843), Uroleucon (Lambersius) erigeronense (Thomas, 1878) and Uroleucon (Uromelan) campanulae (Kaltenbach, 1843) are recorded from Byelorussia. The detailed description of oviparous female and male of S. anthrisci are given

Surgical treatment of abdominal aortic aneurisms

Secția Chirurgie Vasculară IMSP SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011În secția chirurgie vasculară a IMSP SCR, pe parcursul anilor 1988-2010 au fost operați 224 pacienți cu anevrisme ale aortei abdominale. SCa criteriu diagnostic pentru anevrism s-a considerat dilatarea aortei abdominale cu două diametre şi mai mult. Vârsta pacienților a fost cuprinsă între 15 şi 89 ani. Din totalul de pacienți 79,5%(178) au fost bărbați şi 20,5%(46) femei. La 18,75%(42) pacienți anevrismele au fost complicate prin ruptură completă sau incompletă, fiind operați în regim de urgență imediată. Etiologia a fost: ateroscleroza - 94,65% (212), aortoarteriita nespecifică - 3,57% (8), sindromul Marfan - 1,78% (4). Diagnosticul a fost stabilit clinic, ultrasonografic, prin Duplex vascular, angio-CT, aortografie, RMN. În 3 cazuri (1,34%) anevrismul implica şi arterele renale. Doi pacienți, neincluşi în studiu, au decedat preoperator prin hemoragie masivă cauzată de ruptura spontană a anevrismului în duoden şi cavitatea abdominală liberă. Toți pacienții au fost supuşi rezecției anevrismului aortal cu protezare aorto-distală (aortală, biiliacă, ilio-femurală, bifemurală), iar în 3 cazuri cu replantarea arterelor renale şi viscerale. Mortalitatea în anevrismele rupte a fost 57% (24), iar în cele complicate - 8% (18). Concluzii: pe parcursul ultimilor 5 ani a crescut ponderea pacienților cu anevrisme simptomatice sau deja complicate prin ruptură, astfel că toți pacienții cu factori de risc trecuți de 50 ani trebuie supuşi screening-ului prin USG sau Dopplerografie. Mortalitatea postoperatorie în anevrismele rupte s-a micşorat cu 13 %, iar în cele operate programat cu 7,55%. Implimentarea metodei endovasculare ar permite reducerea substanțială a acestui indice, mai ales în cazul anevrismelor complicate prin ruptură.During the period of 1988 - 2010, 224 patients underwent surgery for abdominal aortic aneurisms. The main diagnostic criteria was dilatation of the abdominal aorta by two diameters and more. All patients were aged between 15 and 89. Of all patients 79,5% (178) were males and 20,5% (46) were female. In 18,75% (42) cases, a complete or incomplete rupture of the aneurisms occurred. These patients underwent urgent surgery. Etiology: atherosclerosis – 94,65% (212), nonspecific aortoarteritis – 3,57% (8), Marfan syndrome – 1,78% (4). The diagnosis was made by clinical findings, vascular Duplex scanning, angio-CT and MRI. In 3(1,34%) cases the aneurism involved the renal arteries. There were two lethal outcomes, one caused by spontaneous rupture of the aneurism in the duodenum and the second caused by rupture into the peritoneal cavity. These cases were not included in the study. All patients underwent aneurism resection with aortal –distal (aortic, biiliac, ilio-femural, bifemural) allografting, while in three cases reimplantation of the renal arteries was necessary. The mortality in cases of ruptured aneurisms consisted 57% (24), and in cases of uncomplicated aneurisms – 8% (18).Conclusions: During the last 5 years we observed a raise in the rate of symptomatic aneurisms, including those complicated with rupture. Aortic ultrasonography or dopplerography should be used as screening methods in all patients, with risk factors, that are aged 50 and more. Postoperative mortality in cases of ruptured aneurisms has decreased by 13%, while in cases of planned aneurism surgery by 7,55%. Implementation of endovascular techniques would reduce substantially these indices

The use of extraanatomic by-passes in vascular surgery

Republica Moldova, IMSP SCR, Secția Chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Pînă în prezent nu sunt stabilite cu precizie indicațiile pentru intervenție, tehnicile de aplicare a by-passului extraanatomic şi criteriile de selectare a pacienților. Studiul de față are ca scop elucidarea acestor probleme folosind analiza rezultatelor a unui eşantion de 38 pacienți cu by-passuri extraanatomice operați în perioada anilor 1987- 2010. Indicații pentru efectuarea by-passului extraanatomic a fost ischemia critică a membrelor inferioare asociată cu patologia cardiovasculară şi pulmonară avansată la 21 de pacienți. Alt grup la care s-au aplicat by-passuri de ocolire a fost format din 6 pacienți cu procese supurative. La pacienții cu trautisme vasculare asociate cu distrugere importantă şi infectare a țesuturilor adiacente au fost aplicate 11 by-passuri extraanatomice. Rezultatele obținute depind în mare masură de patul vascular periferic. La pacienții cu ischemie critică pe fondalul aterosclerozei obliterante, cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată sau cu procese supurative se presupunea o posibilă afectare cronică a patului periferic, astfel rezultatele fiind nu cele mai bune – aproximativ jumatate din by-passuri s-au trombozat în perioada postoperatorie precoce ori la un an. La pacienții cu traumatisme vasculare care prezentau un pat vascular periferic permiabil, toate by-passurile erau funcționale pe toată perioada de observație (de la 1 la 11 ani). Aşadar, şunturile extraanatomice prezintă o alternativă revascularizarilor clasice la anumite grupuri de pacienți şi sunt unica şansă de salvare a membrelor. Aceste proceduri sunt indicate pacienților cu procese supurative, pentru ocolirea zonei afectate. Un alt grup prezintă pacienții cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată, astfel by-passurile extraanatomice find mai puțin traumatice decît cele tradiționale. La pacienții cu traumatisme vasculare associate cu distrucții tisulare adiacente extinse şi plagi cu contaminare bacteriana severă bypassurile extraanatomice sunt de electie. Cu siguranță aceste proceduri trebuie să le posede oricare chirurg vascular.Until now there are no precise criteria regarding the surgical management of extraanatomic by-passes. This incudes indications for surgery, by-pass application techniques and patient selection. The aim of the study is to elucidate this problem, by analyzing the outcomes of 38 patients with extraanatomic by-passes. All patients underwent surgery between 1987-2010. Critical ischaemia of the lower limbs associated with advanced cardiovascular and pulmonary pathology served as indication for the use of extraanatomic by-passes in 21 patients. Another group of 6 patients operated with extraanatomic by-passes had septic processes and 11 patients with vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds. The results mostly depended on the peripheral vascular bed. In patients with critical ischaemia associated with atherosclerosis and advanced cardiovascular and pulmonary disease, or septic processes, the peripheral vascular bed was chronically affected, thus negatively influencing the results – thrombosis of the by-passes in the early postoperative period or after one year occurred in one half of patients. In patients with a satisfactory runoff, all by-passes were patent through all the observation period (from 1 to 11 years). In conclusion the extraanatomic by-passes represent an alternative choice for classical revascularization surgery in some groups of patients, and are the only solution for limb salvage. These interventions are indicated in patients with suppurative processes, to avoid the septic focus. Another group consists of patients with associated advanced cardiovascular and pulmonary pathology, thus the extraanatomic by-passes being less traumatic then the traditional ones. Extraanatomic by-passes are also indicated in cases of vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds. Certainly these are procedures that every vascular surgeon must possess

Revascularization of the infrapopliteal arterial segment in occlusive-stenotic processes

Republica Moldova, IMSP SCR, FPM, Clinica de chirurgie, Secția chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul: Studierea rezultatelor precoce ale revascularizărilor chirurgicale a segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluziv-stenotice. Materiale şi metode: Pe parcursul anilor 1995-2010 în secția de Chirurgie Vasculară s-au efectuat 566 de intervenții chirurgicale la 533 pacienți, dintre care 33 la ambele membre inferioare. La 82% pacienți s-a determinat gr III -IV de ischemie la nivelul membrelor inferioare, fapt ce prezintă indicație absolută pentru a interveni chirurgical. Tactica şi volumul operator a fost apreciat conform rezultatelor investigațiilor clinice, duplex scanare, angiografie, CT angiografie şi explorare intraoperatorie. Intervențiile de preferință efectuate au constituit, by-passurile cu grefon safen intern inversat şi trombendarterectomiile din arterele poplitea şi tibială cu petic din autovenă. În 68 (12%) cazuri au fost revascularizate şi segmentele proximale necesitînd by-pass aorto-femural sau femuro-popliteu respectiv. Rezultate: În perioada postoperatorie precoce, retrombozele au survenit în 73 (12,9%) cazuri, dintre care la 28 pacienți datorită reintervențiilor precoce am obținut rezultate favorabile. La 37 pacienți s-a recurs la amputarea coapsei sau gambei. Concluzie: Conform datelor noastre, revascularizarea segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluziv-stenotice este posibilă în 92,5% cazuri. Intervențiile de preferință conform indicațiilor şi investigațiilor efectuate, au constituit by-passurile şi trombendarterectomiile cu folosirea materialului autolog.Aim of the study: Evaluation of early results of surgical revascularization of the infrapopliteal arterial segment in the occlusive-stenotic processes. Material and methods: During the period of 1995-2010 in the Department of Vascular Surgery there have been performed 566 operations in 533 patients, of which 33 for both lower limbs. Critical ischemia was identified in 82% of patients, determining absolute indications for surgery. Further surgical tactics were appreciated after physical examination, duplex scan, angiography, CT angiography and intraoperatory exploration. The elective surgical procedure was by-pass with reversed autologous internal saphenous graft and thrombendarterectomy from the popliteal and tibial arteries with autovenous patch. Proximal segment revascularization using aorto-femoral or femuropopliteal by-passes were necessary in 68 (12%) of cases. Results: The early postoperative period was complicated by rethrombosis in 73 (12,9%) cases. Early reintervention has been performed to 28 patients with satisfactory results. In 37 cases high amputations were necessary. Conclusion: Revascularization of the infrapopliteal arterial segment in occlusive-stenotic processes was possible in 92,5% of cases. The surgical procedures of choice were by-passes and thrombendarterectomy with use of autologous material

Reconstruction of inferior vena cava in cases of renal cancer metastatic caval wall invasion

Republica Moldova, IMSP SCR, Secția chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011În cazul tumorilor renale maligne, nu rareori (4%-10%) este implicată vena cavă inferioară, fapt ce prezintă o barieră serioasă pentru intervențiile chirurgicale radicale. Acest studiu analizează rezultatele tratamentului chirurgical a 15 pacienți (14 cazuri de rinichi drept si 1 de rinichi stîng) cu concreştere tumorală în vena cavă inferioară, cu tromb metastatic în vena cavă şi cu metastaze în ganglionii paracavali si paraaortali. Diagnosticul preoperator a fost înfăptuit prin USG, Duplex scanare, CT angiografie şi angiografie. Era preferabilă embolizarea preoperatorie de arteră renală. La toți pacienții a fost efectuată nefrectomia, care includea şi limfodisecția retroperitonială. La toți pacienții s-a efectuat restabilirea continuității venei cave inferioare prin diferite metode: înlaturarea trombului metastatic cu suturarea venei cave, rezecția venei cave cu restabilirea ei ulterioară prin protezare sau petic. La 13 pacienți invazia celulelor blastice în peretele venei cave inferioare a fost confirmată histologic postoperator. A decedat intraoperator un pacient la care a fost folosit circuitul extracorporeal, pentru înlăturarea trombului metastatic prelungit pînă la atriul drept. Cauza decesului a fost sindromul de coagulare intravasculară diseminată. Perioada postoperatorie la 14 pacienți a decurs fără complicații majore şi s-au externat în stare satisfăcătoare. Datele obținute ne denotă faptul că pentru un tratament cît mai efectiv a acestor tumori, logic şi rațional este de a efectua rezecția segmentului de venă lezat cu reconstrucția ulterioară cînd este posibil. Avansarea tehnicii chirurgicale şi rezultatele pozitive obținute ne permit de a promova această tactică agresivă de tratament.In patients with malign renal tumors, inferior vena cava is involved in 4-10%, thus representing a serious barrier for radical intervention. The aim of this study is to analyze the results of surgical treatment of 15 patients (in 14 cases the right kidney was involved and in one case the left one), with metastatic caval wall invasion, metastatic thrombus in the inferior vena cava, and metastasis of paracaval and paraaortal lymph nodes. The preoperative diagnosis was made using ultrasonnography, duplex scanning, CT angiography and angiography. Preoperative renal artery embolization was preferable. All patients underwent nefrectomy with retroperitoneal lymph nodes dissection. The reconstruction of the inferior vena cava was made by several methods: removement of the metastatic thrombus with caval suturing, resection of vena cava with grafting or patching. In 13 cases the tumoral caval wall invasion was demonstrated by postoperative histology analysis. There has been one intraoperative lethal case in a patient that had a cardiopulmonary by-pass system applied for removement of a metastatic thrombus that has reached the right atrium. The cause of death was disseminated intravascular coagulation. In 14 cases the postoperative outcome was satisfactory, without major complications. In conclusion, the achieved results indicate that resection of the affected cava with its grafting is the elective method for a more effective treatment of these tumors

Heat capacity of bulk boron doped single crystal HPHT diamonds in the temperature range from 2 to 400 K

Heat capacity Ср of boron-doped single crystal diamonds grown by the temperature gradient method was studied. Boron content was about < 10¹⁶, ~ 10¹⁸ and ~ 10²⁰ cm⁻³. Heat capacity data for all tested crystals match well within the measurement accuracy (1 %) in the temperature range of 150–400 K and obey the Debye law. At low temperatures heat capacity follows linear law possibly due to metallic inclusions in diamond bulk. Using this data the amount of metal can be calculated for each sample.Досліджено теплоємність Ср легованих бором монокристалічних алмазів, вирощених методом температурного градієнта. Вміст бору був < 10¹⁶, ~ 10¹⁸ і ~ 10²⁰ см⁻³. Дані по теплоємності для всіх досліджених кристалів добре узгоджуються в межах точності вимірювань (1 %) в інтервалі температур 150–400 К і підпорядковуються закону Дебая. При низьких температурах теплоємність змінюється за лінійним законом, можливо, через наявність металевих включень в алмазі. Використовуючи ці дані, кількість металу може бути обчислена для кожного зразка.Исследована теплоемкость Ср легированных бором монокристаллических алмазов, выращенных методом температурного градиента. Содержание бора было < 10¹⁶, ~ 10¹⁸ и ~ 10²⁰ см⁻³. Данные по теплоемкости для всех исследованных кристаллов хорошо согласуются в пределах точности измерений (1 %) в интервале температур 150–400 К и подчиняются закону Дебая. При низких температурах теплоемкость изменяется по линейному закону, возможно, из-за присутствия металлических включений в алмазе. Полученные данные позволяют рассчитать долю металлических включений в каждом из образцов

Health status assessment of related kidney donors in the late postoperative period

ДОНОРОВ МЕДИЦИНСКИЙ ОТБОРДОНОРОВ СКРИНИНГДОНОРЫ ТКАНЕЙДОНОРЫ ОРГАНОВНЕФРЭКТОМИЯПОЧЕК ТРАНСПЛАНТАЦИЯПЕРЕСАДКА ПОЧКИПОЧЕЧНАЯ ТРАНСПЛАНТАЦИЯТРАНСПЛАНТАЦИОННАЯ ТОЛЕРАНТНОСТЬПОЧЕЧНАЯ НЕДОСТАТОЧНОСТЬПОЧКИ, НЕДОСТАТОЧНОСТЬ ФУНКЦИИПОСЛЕОПЕРАЦИОННЫЙ ПЕРИОДЦель. Изучить состояние здоровья живых доноров почки на основании степени восстановления функции почки и общего физического статуса донора. Материал и методы. 37 родственных доноров почек перенесли нефрэктомию в период с 2014 по 2017 год. Средний возраст составил 48,3±9,7 года (М±сигма), мужчин было 19 (51%), женщин – 18 (49%). В позднем послеоперационном периоде (1,9±1,1 года (М±сигма)) изучали уровни протеинурии и скорости клубочковой фильтрации (СКФ). Качество жизни доноров почек оценивали с помощью опросника Medical Outcomes Study-Short Form-36. Результаты. Средняя СКФ до операции составила 78,9±24,5 мл/мин на 1,73 м{2} и снизилась до 49,8±11,2 мл/мин на 1,73 м{2} на 2-е сутки после операции. При выписке (15,2±7,0 LYZ) средняя СКФ увеличивалась до 53,4±8,0 мл/мин на 1,73 м{2} и практически достигла предоперационного уровня через 1,9±1,1 года. Отмечено повышение креатинина и увеличение протеинурии в ранние сроки с нормализацией этих показателей в отдаленные сроки. Это свидетельствует о том, что единственная почка с нормальной функцией способна компенсировать отсутствие контралатеральной. Кроме того, наше исследование показало, что в позднем послеоперационном периоде не было статистически значимой разницы ни по СКФ, ни по качеству жизни между донорами разных возрастных групп. Таким образом, при адекватной селекции пары донор-реципиент на основе комплексного обследования, трансплантация почки является не только эффективным методом лечения терминальной стадии хронической почечной недостаточности, но и безопасна для здоровья и дальнейшей почечной функции донора. Заключение. У прижизненных доноров отмечается постепенное восстановление почечной функции, согласно СКФ, при выписке (день 15,2±7,0) и в позднем послеоперационном периоде (1,9±1,1 года) практически до предоперационного уровня. Физический и психологический компоненты здоровья доноров разных возрастных групп были сопоставимы.Objective. To analyze the health status of living kidney donors based on the degree of restoration of the kidney function and the general physical status of the donor. Methods. 37 related kidney donors underwent nephrectomy between 2014 and 2017. The average age was 48.3±9.7 (М±sigma) years, with 19 men (51%) and 18 (49%) women. In the late postoperative period (1,9±1,1 years (М±sigma), the levels of proteinuria, and glomerular filtration rate (GFR) were studied. The life quality of kidney donors was assessed using the Medical Outcomes Study-Short Form-36 questionnaire. Results. The average GFR before the operation was 78,9±24,5 ml/min per 1.73 m{2}, and fell to 49,8±11,2 ml/min per 1.73 m{2} on the 2nd day after the operation. Upon discharge (15,2±7,0 day), average GFR increased to 53,4±8,0 ml/min per 1.73 m{2}, and almost reached pre-operation levels 1,9±1,1 years after the operation. This suggests that a single normally-functioning kidney is capable of taking on the load from the missing kidney. Furthermore, our study showed that, in the late postoperative period, there was no statistically significant difference in either GFR or quality of life between the donors of different age groups (p>0.05). Our research showed that if adequate protocols are used for living donor selection, donor-recipient kidney transplantation is not only an effective method for treating terminal stage of chronic end stage of renal disease, but is also safe for health and the subsequent renal function of the donor. Conclusions. In living donors, a gradual restoration of renal function is observed, according to GFR, at discharge (day 15.2±7.0) and in the late postoperative period (1.9±1.1 years), almost reaching the preoperative level. The physical and psychological health components of donors of different age groups were comparable

ВЗАИМОСВЯЗЬ ОСОБЕННОСТЕЙ ЭКОЛОГИИ И БИОЛОГИИ ВИДА У ТЛЕЙ С ВАРИАБЕЛЬНОСТЬЮ МИТОХОНДРИАЛЬНЫХ ГЕНОВ

The results of comparative analysis of genetic variability of COI, COII, and cyt b genes in aphids (Aphidoidea), which differ in ecology and a type of life cycle, are shown in the paper. It is found out that species being anolocyclic polyphagous with subcosmopolite distribution have the highest level of genetic variability of COI and cyt b nucleotide sequences comparing to aphids from other ecological and biological groups.В работе приведены результаты сравнительного анализа вариабельности нуклеотидных последовательностей генов COI, COII и cyt b у тлей (Aphidoidea) из разных экологических групп, а также реализующих различные варианты биологических циклов. Показано, что виды, относящиеся к полифагам с субкосмополитным распространением, являющиеся анолоцикличными на большей части ареала, демонстрируют наибольший уровень вариабельности последовательности генов COI, cyt b в сравнении с тлями из других эколого-биологических групп.