Pancreaticoduodenal resection - the experience of the surgery center “Nicolae Anestiadi”

Scopul lucrării. Analiza rezultatelor rezecției pancreatoduodenale (RPD) efectuată la pacienții spitalizați în urgență. Materiale și metode. Studiu retrospectiv-prospectiv, 2016-2021, 27 pacienţi la care s-a practicat operație Whipple, raport B/F=2,5:1, vârsta 58,6±8,1ani. Cauza spitalizării: icter – 19 (70,4%) și formaţiune intraabdominală – 8 (29,6%). Diagnosticul a fost stabilit prin: TC – 22 (81,5%)cazuri, RMN – 3 (11,1%) şi CPGRE – 12 (44,2%). S-au analizat două loturi: lot. I – RPD cu stentare preoperatorie și lot. II – RPD fără decompresie biliară preoperatorie. Rezultate. Rata RPD la pacienții cu TP cefalice spitalizați în urgență a constituit 16,6%(n=27). Lotul I – 8 (29,6%), vârsta 57,5±6,2 ani, bilirubinemia la internare 218,8±65,7 mmol/l; stentare endoscopică efectuată în primele 5 zile de spitalizare, timpul de la decompresie până la intervenţie – 12,0±6,54 zile, durata intervenției 346,5±37,8 min, zile de spitalizare 29,8±12,5 zile, inclusiv ATI – 6,0 zile. Întrun caz din cauza concreșterii TP s-a efectuat hemicolectomie dreaptă. Complicațiile p/op specifice – 4 (50%), mortalitatea p/op – 2 (25%). Lotul II – 19 (70,4%), vârsta 58,0±9,0 ani, bilirubinemia la internare 82,0±13,5 mmol/l, durata intervenției 322,3±55,5 min, zile de spitalizare 30,6±14,8 zile, inclusiv ATI – 8,0±3,2 zile, complicații p/op – 8 (42,1%), mortalitatea p/op – 2 (10,5%): decedat la 12 și 56 zile p/op din cauza complicațiilor septice intraabdominale. Concluzii. Rata operațiilor cu viză de radicalitate la pacienții cu TP cefalică, spitalizați în urgență, rămâne joasă din cauza diagnosticului tardiv, icterul fiind cea mai frecventă cauză de adresare. Stentarea endoscopică preoperatorie este frecvent practicată pentru rezolvarea sindromul colestatic sever (bilirubinemie cca 200 mmol/l) la pacienții cu TP cefalică. Rata letalității postoperatorii în loturile studiate a fost similară; durata spitalizării și morbiditatea postoperatorie semnificativ mai elevată la pacienții supuși rezecției pancreatoduodenale.Aim of study. To analyze the results of pancreaticoduodenal resection(PDR) performed in patients hospitalized in an emergency. Materials and methods. Retrospective-prospective study, 2016-2021, 27 patients undergoing Whipple surgery, gender ratio=2.5:1, age 58,6±8,1years. Cause of admission: jaundice 19 (70,4%) and intraabdominal mass 8 (29,6%). Diagnosis was established by CT 22 (81,5%) cases, MRI 3 (11,1%), and ERCP 12 (44,2%). Two groups were analyzed: group I – PDR with preoperative stenting, and group II – PDR without preoperative biliary decompression. Results. The rate of PDR in patients with cephalic PT hospitalized in an emergency was 16,6% (n=27). Group I – 8 (29,6%), age 57,5±6,2 years, bilirubin level on admission 218,8±65,7 mmol/l; endoscopic stenting performed within the first 5 days after hospitalization, time period from biliary decompression to surgery 12,0±6,54 days, duration of intervention 346,5±37,8 min, hospital stay 29,8±12,5 days, including ICU – 6 days. In one case right hemicolectomy was performed. Specific postoperative complications – 4 (50%), postoperative mortality – 2 (25%). Group II – 19 (70,4%), age 58±9 years, bilirubinemia on admission 82±13,5 mmol/l, duration of surgery 322,3±55,5 min, hospital stay 30,6±14,8 days, including ICU – 8±3,2 days, postoperative complications – 8 (42,1%), postoperative mortality – 2 (10.5%): died at 12th and 56th day due to intra-abdominal septic complications. Conclusions. The rate of radical surgery in patients with cephalic PTs hospitalized in an emergency remains low due to late diagnosis, the jaundice being the most common cause of admission. Preoperative endoscopic stenting is frequently performed in patients with severe cholestatic syndrome (bilirubinemia>200 mmol/l). Postoperative mortality rates in the studied groups were similar; significantly higher duration of hospital stay and postoperative morbidity were registered in patients undergoing pancreaticoduodenal resection

Management of iatrogenic bile duct injury after laparoscopic cholecystectomy

Scopul lucrării. Analiza rezultatelor managementul leziunilor iatrogene ale căilor biliare (LICB) post-colecistectomia laparoscopică. Materiale şi metode. Studiu retrospectiv-prospectiv efectuat în Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, pe 1905 de colecistectomii laparoscopice (lot I) în 5ani, cu rata conversiei 2% (n=39) şi 8 cazuri de LICB transferate (lot II) pentru icter postcolecistectomic (4), colecţie subhepatică (3) şi peritonită biliară (1). Rezultate. Lot I – rata LICB 0,37% (n=7): 4 – cu colecistită acută, 3 – colecistită sclero-atrofică, diagnosticaţi intraoperator – 5, la apariţia bilioragiei – 2. LICB au fost confirmate prin colangiografie intraoperatorie (5) şi CPGRE (2). LICB (Strasberg) au fost: tipA (1), tipC (1), tipD (3), tipE1 (1) şi E2 (1). LICB tipE s-au rezolvat prin hepatojejunostomie (HJS) a la Roux pe dren Volker (2), tip D şi tip C – plastia CBP pe dren Kehr (4), tipA – ligaturarea ductului şi papilosfincterotomie (1). O complicaţie specifică (strictură postischemică a HJS), rezolvată prin drenare transparietohepatică şi remontarea HJS peste 10 săptămâni. Lot II – 8 LICB: 6 confirmate prin CPGRE, 3 colangiografie TPH și 1 prin RMN – tip E1 (2), tip E2 (2), tip E3 (2) şi tip D (2), rezolvate prin HJS(5) şi plastia CBP pe dren Kehr(2); 1-a tip E3 – prin colangiografie intraoperatorie, rezolvată în urgență prin drenarea ducturilor hepatice separat şi HJS ulterioară. Complicații specifice (strictura HJS) – 2, rezolvate prin enterotomie şi stentare cu stent metalic autoexpandabil, într-un caz după revizia repetată a HJS, tentativa stentării transparietohepatice eșuând din cauza imposibilității plasării ghidului transanastomotic. Concluzii. Managementul LICB este strict dependent de momentul diagnosticului, tipul leziunii și competențele chirurgicale. Rezolvarea chirurgicală definitivă a LICB diagnosticate postoperator trebuie efectuată doar în centre specializate, primar fiind rezolvate complicațiile septice.Aim of study. To analyze the clinical outcomes of the management of iatrogenic bile duct injury (IBDI) after laparoscopic cholecystectomy. Materials and methods. Retrospective-prospective study conducted in the Institute of Emergency Medicine, Chisinau, on 1905 laparoscopic cholecystectomies (group I) in 5 years, with 2% conversion rate (n=39) and 8 cases of transferred LICB (group II) for post-cholecystectomy jaundice (4), subhepatic collection (3), and biliary peritonitis (1). Results. Group I – IBDI rate 0.37% (n=7): 4 – with acute cholecystitis, 3 – scleroatrophic cholecystitis, diagnosed intraoperatively 5, at the appearance of bile leakage – 2. IBDI were confirmed by intraoperative cholangiography (5) and ERCP (2). The type of IBDI according to Strasberg: type A (1), type C (1), type D (3), type E1 (1) and E2 (1). Type E were treated by hepatojejunostomy (HJS) a la Roux on Volker drain (2), type D and type C – bile duct repair with Kehr drain placement (4), typeA - duct ligation and papillophincterotomy (1). One specific complication was registered (postischemic stricture of HJS), resolved by transparietohepatic drainage and HJS re-creation over 10 weeks. Group II – 8 IBDI: 6 confirmed by ERCP, 3 by TPH cholangiography and 1 by MRI – type E1 (2), type E2 (2), type E3 (2), and type D (2), resolved by HJS (5) and CBP placement on Kehr drain (2); type E3 by intraoperative cholangiography, resolved in emergency by separate hepatic duct drainage and subsequent HJS. Specific complications (HJS stricture) registered in 2 cases were resolved by enterotomy and stenting with self-expanding metal stent, in one case after repeated revision of HJS, attempted transparietohepatic stenting failed due to impossibility of transanastomotic guide placement. Conclusions. Management of IBDI is dependent on the time of diagnosis, type of lesion, and surgical skills. Definitive surgical repair of post-operatively diagnosed IBDI should only be performed in specialized centers, septic complications being resolved primarily

Results of the treatment of pancreatic cephalic tumours hospitalised through an emergency

Scop. Analiza rezultatelor tratamentului chirurgical (paliativ și rezecțional) la pacienții cu tumori pancreatice (TP) cefalice spitalizați în urgență. Materiale şi metode. Studiu retrospectiv-prospectiv, 2016-2021, 185 pacienţi cu TP, B:F/1:1, vârsta medie 62,8±12,7 ani. Adresarea a fost determinată de icter în 121 (65,5%) cazuri, formaţiune intraabdominală – 41 (22,2%), abdomen acut – 23 (12,4%). Diagnosticul s-a stabilit: la 147 (79,5%) − prin TC; la 14 (7,6%) – prin RMN şi la 102 (55,1%) – la CPGRE. În 163 (88,1%) cazuri TP era localizată cefalic, în 22 (11,9%) − corporeo-caudal (excluși din studiu). În 14,7% cazuri (24 pacienți cu tumora cefalică) s-a refuzat orice procedura terapeutică. Pacienţii s-au repartizat în trei loturi: lot.I – stentare biliară la CPGRE sau transparietohepatică (87), lot. II – derivație biliodigestivă (25), lot. III – rezecţie pancreatoduodenală (27). Rezultate. Lotul I − 87 (62,6%) cazuri, vârsta m=65,6±11,7 ani, bilirubinemia m=222±122 mmol/l, durata spitalizării m=10,7±6,4 zile, mortalitatea p/op – 9 (10,3%). Lotul II – 25 (18%) cazuri, vârsta m=61,2±10,9 ani, bilirubinemia m=86,0±17,0 mmol/l, durata spitalizării m=21,2±10 zile, mortalitatea p/op – 4 (16%). Lotul III – 27 (19,4%) pacienți, vârsta m=57,9±8,1ani, bilirubinemia m=127±53 mmol/l, 8 (29,6%) cazuri au fost stentați preoperator (bilirubinemia m=218,8±65,7 mmol/l), durata spitalizării m=30,2±13,8 zile, mortalitatea p/ op – 4 (14,8%). Concluzii. Examenul imagistic (TC cu angiografie și/sau RMN) este de prima intenție în diagnosticul și stabilirea tacticii chirurgicale pentru TP. Stentarea căilor biliare este o soluție frecvent aplicată pentru rezolvarea icterului în TP cefalice. Rata operațiilor rezecționale cu viza de radicalitate rămâne sub limitată mondială raportată din cauza diagnosticului tardiv și simptomatologiei nespecifice.Aim of study. To analyze the outcomes of surgical treatment (palliative and radical) in patients with cephalic pancreatic tumors (PTs) admitted to hospital through an emergency. Materials and methods. Retrospective-prospective study, 2016-2021, 185 patients with PT, gender ratio 1:1, mean age 62,8±12,7 years. Cause of admission: jaundice 121 (65,5%) cases, intraabdominal mass 41 (22,2%), and acute abdomen 23 (12,4%). Diagnosis was established by CT in 147 (79,5%), MRI 14 (7,6%), and ERCP 102 (55,1%). In 163 (88,1%) cases PT was localized cephalic, in 22 (11,9%) - corporeal-caudal (excluded from the study). In 14,7% cases (24 patients with cephalic tumor) any therapeutic procedure was refused. Patients were divided into three groups: group I – minimally invasive decompression (87), group II – biliodigestive bypass (25), group III – pancreaticoduodenal resection (27). Results. Group I – 87 (62,6%) cases, age m=65,6±11,7 years, bilirubin level m=222±122 mmol/l, hospital stay m=10,7±6,4 days, mortality – 9 (10,3%). Group II – 25 (18%) cases, age m=61,2±10,9 years, bilirubin level m=86±17 mmol/l, hospital stay m=21,2±10 days, mortality – 4 (16%). Group III – 27 (19,4%) patients, age m=57,9±8,1 years, bilirubin level m=127±53 mmol/l, in 8 (29,6%) cases preoperative stenting was performed (bilirubin level m=218,8±65,7 mmol/l), hospital stay m=30,2±13,8 days, mortality – 4 (14,8%). Conclusions. Imaging examinations (CT with angiography and/or MRI) are the first option in diagnosis and determining surgical tactics for PTs. Bile ducts stenting is commonly applied in patients with jaundice. The rate of radical surgery remains below the reported world rate because of late diagnosis and non-specific symptoms

Traumatic cardiac injuries – clinical experience

Catedra de Chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi” și Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Doar 10% din pacienți cu plăgile cordului reușesc să fie transportate la spital în viață. Leziunile cardice reprezintă 3,1% din toate traumatismele toracice, letalitatea constituind 12-32%. Material şi metode: Studiu retrospectiv − 40 pacienţi cu plagă în regiunea cordului, B:F – 14:1, perioada 2005-2018. S-au alcătuit două loturi: lotul I – 16(40%) “răniţi albi” cu şoc hipovolemic şi lotul II – 24(60%) “răniţi albaştri” cu şoc cardiogen (p>0,05). Preoperator ECG s-a efectuat în 40(100%) cazuri, radiografia toracică în 21(52,5%) cazuri, dintre care 11(52,4%) suspecte de tamponadă cardiacă, în două cazuri (5%) s-a recurs la puncţie pericardică (Larrey). Rezultate: Toţi pacienţii au fost operaţi de urgenţă (toracotomie antero-laterală stângă –26(65%), dreaptă – 12(20%), postero-laterală stângă – 2(5%). S-au constatat: 2(5%) – plăgi cardiace nepenetrante, 3(7,5%) leziuni de pericard, 5(12,5%) – AD, 1(2,5%) – auricula dreaptă, 16(40%) – VD, 2(5%) – AS, 11(27,5%) – VS, 1(2,5%) – vena cava superioară (inima dreaptă / inima stângă = 1,62 / 1; p>0,05). În toate cazurile s-a efectuat cardiorafie. În 28(70%) cazuri s-au constatat leziuni intratoracice concomitente (parenchim pulmonar – 24(85,7%), a. mamară internă – 3(10,7%) şi a. intercostală – 1(3,6%). Durata medie de spitalizare – 16,81±2,3 zile, inclusiv ATI – 3,13±0,7. Au decedat 6(15%) pacienţi pe masa de operaţie şi 1(2,5%) în primele şase ore postoperator. Concluzii: Cardiorafia aplicată în timp reușit și gradul de severitate a leziunilor cardiace în 80,6% s-au soldat cu supraviețuire, ceea ce se înscrie în statistica raportată. Letalitatea crește proporțional cu severitatea leziunii cordului şi magnitudinea pierderii sangvine, şocul hipovolemic fiind asociat cu prognostic nefast, deşi fără diferenţă statistic semnificativă.Background: Only 10% of patients with wound of the heart are transported to the hospital alive. Cardiac lesions represent 3.1% of all thoracic trauma, general mortality accounting 12-32%. Methods and materials: Retrospective study included 40 patients with precordial wound at hospitalization, M:W ratio - 14:1, time period 2005-2018. The patients were divided into two groups: group I−16(40%) with hypovolemic shock and group II−24(60%) with cardiogenic shock (p>0.05). Preoperative EKG was performed in 40(100%) cases, chest X-ray in 21(52.5%) cases, from which 11(52.4%) suspected for cardiac tamponade, and pericardiocentesis in two cases (5%) (Larrey technique). Results: All patients were operated on an emergency (left anterolateral thoracotomy−26(65%), right one−12(20%), and left posterolateral−2(5%). Nonpenetrating cardiac injury was observed in 2(5%) cases, pericardial lesions– 3(7.5%), RA–5(12.5%), RAA– 1(2.5%), RV−16(40%), LA–2(5%), LV–11(27.5%), SVC–1(2.5%) (right heart/left heart = 1.62/1; p>0.05). In all cases cardiac suture was performed. In 28(70%) cases concomitant intrathoracic lesions were identified (lung parenchyma−24(85.7%), internal mammary artery−3(10.7%) and intercostal artery−1(3.6%). Average hospitalization time–16.81±2.3 days, including Intensive Care Unit–3.13±0.7. Six patients (15%) died on the operating table and 1(2.5%) during the first six hours postoperatively. Conclusion: Cardiac suture performed in time and degree of severity of cardiac lesions in 80.6% resulted in survival that corresponds to the reported data. Lethality increases directly proportional to the severity of the heart lesion and the volume of blood loss, the hypovolemic shock being associated with poor prognosis, although no significant statistical difference is identified

Results of medico-surgical approach to the treatment of pancreatic cancer in emergency

Catedra de Chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tumorile pancreatice (TP) reprezintă a cincea cea mai comună cauză de deces. Diagnosticul precoce rămâne o provocare, aceasta determinând rate considerabile de morbiditate şi mortalitate. Material şi metode: Studiu retrospectiv, 2014-2018, 147 pacienţi cu TP, B:F/1:1, vârsta medie 63,82±11,45ani. Adresarea a fost determinată de icter în 101(68,71%) cazuri, formaţiune intraabdominală − 29(19,73%), abdomen acut – 17(11,56%). Diagnosticul s-a stabilit: la 111(75,51%) − prin TC; la 9(6,12%) – prin RMN şi la 75(51,02%) – la CPGRE. În 128(87,07%) cazuri TP era localizată cefalic, în 19(12,95%) − corporeo-caudal. Pacienţii s-au repartizat în trei loturi: lot.I – stentare biliară la CPGRE sau transparietohepatică(58), lot.II – derivație bilio-digestivă(26), lot.III – rezecţie pancreatoduodenală(23) și pancreatectomie distală cu splenectomie(9). În 21,09% cazuri(n=31) s-a refuzat orice procedura terapeutică. Rezultate: Lotul I − 58(50,0%) cazuri, vârsta m=66,88±12,14ani, bilirubinemia m=250,47±146,33mmol/l, durata spitalizării m=9,81±4,8zile, mortalitatea p/op − 2(3,45%). Lotul II – 26(17,69%) cazuri, vârsta m=59,85±11,27ani, bilirubinemia m=112,0mmol/l, durata spitalizării m=22,58±10,32zile, mortalitatea p/op – 2(7,69%). Lotul III – 32(21,77%) pacienți, vârsta m=59,15±9,0ani, bilirubinemia m=87,0mmol/l în TP cefalice, în 8(34,78%) cazuri fiind stentați preoperator (bilirubinemia m=218,5±85,74mmol/l), durata spitalizării m=23,5zile, mortalitatea p/op − 6(18,75%), după duodenopancreatectomie(5), după pancreatectomie distală(1), din cauza complicațiilor septice(4), trombemboliei a.pulmonare(1), pancreonecrozei p/op(1). Concluzii: Examenul imagistic prin TC cu angiografie și/sau RMN este de prima intenție în diagnosticul și stabilirea tacticii chirurgicale în TP. Rata operațiilor rezecționale cu viză de radicalitate rămâne a fi sub limita mondială raportată, consecința diagnosticului tardiv și simptomatologiei nespecifice. Stentarea căilor biliare rămâne cea mai frecventă și, de cele mai multe ori, unica și ultima soluție în rezolvarea icterului mecanic compresiv.Background: Pancreatic tumors (PTs) are the fifth most common cause of death. Early diagnosis remains a challenge; consequently, morbidity and mortality rates are considerable. Methods and materials: Retrospective study, 2014-2018, 147 patients with PT, M:F ratio 1:1, age m=63.82±11.45years. At hospitalization jaundice was determined in 101(68.71%)cases, intra-abdominal tumor – 29(19.73%), acute abdomen − 17 (11.56%). The diagnosis of PT was established: CT in 111(75.51%); NMR − 9(6.12%), ERCP − 75 (51.02%). PTs were located in the head of the pancreas in 128(87.07%) cases, body or tail − 19(12.95%). The patients were divided into three groups: group.I – endoscopic biliary stenting or trans-parieto-hepatic drainage, group.II − biliodigestive derivation(26), group.III - pancreatoduodenal resection(23) and distal pancreatectomy with splenectomy(9). In 21.09%(n=31) cases patients refused any treatment. Results: Group.I − 58(50.0%), age m=66.88±12.14years, serum bilirubin level m=250.47±146,33mmol/l, hospitalization time m=9.81±4.8days, postoperative mortality − 2(3.45 %). Group.II − 26(17.69%), age m=59.85±11.27years, serum bilirubin level m=112.0mmol/l, hospitalization time m=22.58±10.32days, postoperative mortality − 2(7.69%). Group.III − 32(21.77%) patients, age m=59.15±9.0years, serum bilirubin level m=87.0mmol/l in patients with cephalic tumor, in 8(34.78%) cases biliary stent applied preoperatively (serum bilirubin level m=218,5±85,74mmol/l), hospitalization time m=23.5days, postoperative mortality − 6(18.75%), after duodenopancreatectomy(5), distal pancreatectomy(1), because of septic complications(4), pulmonary thromboembolism(1), postoperative pancreonecrosis(1). Conclusion: CT angiography and/or NMR are the first intention to diagnose and establish surgical tactics for PTs. The rate of radical resection remains to be under global level due to late diagnosis and nonspecific symptomatology, biliary stenting remains the most common and, frequently, the unique solution for jaundice in compressive mechanical jaundice

Constitutively active Lyn kinase causes a cutaneous small vessel vasculitis and liver fibrosis syndrome

Neutrophilic inflammation is a hallmark of many monogenic autoinflammatory diseases; pathomechanisms that regulate extravasation of damaging immune cells into surrounding tissues are poorly understood. Here we identified three unrelated boys with perinatal-onset of neutrophilic cutaneous small vessel vasculitis and systemic inflammation. Two patients developed liver fibrosis in their first year of life. Next-generation sequencing identified two de novo truncating variants in the Src-family tyrosine kinase, LYN, p.Y508*, p.Q507* and a de novo missense variant, p.Y508F, that result in constitutive activation of Lyn kinase. Functional studies revealed increased expression of ICAM-1 on induced patient-derived endothelial cells (iECs) and of β2-integrins on patient neutrophils that increase neutrophil adhesion and vascular transendothelial migration (TEM). Treatment with TNF inhibition improved systemic inflammation; and liver fibrosis resolved on treatment with the Src kinase inhibitor dasatinib. Our findings reveal a critical role for Lyn kinase in modulating inflammatory signals, regulating microvascular permeability and neutrophil recruitment, and in promoting hepatic fibrosis

POS0141 Application Of Criss Score, Revised Criss Score And RCID Score In Patients With Juvenile Systemic Sclerosis

Peer reviewe