Revascularization of the myocardium with the use of both internal thoracic arteries in the multivascular diseases of the coronary arteries

Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Artera toracica internă are cea mai buna permeabilitate din grefele folosite pentru bypass coronarian, cu permeabilitate 95-98% la 10 ani dupa intervenție. Folosirea a două aa. toracice interne asigura un rezultat bun și de durată a operațiilor de revascularizare a miocardului. Dar ponderea operațiilor cu utilizarea a două aa. toracice interne in toată lumea nu depașește 10% din toate operațiile de bypass coronarian. Material și metode: Din a.2013 pînă la 30 martie 2019 în clinica au fost efectuate 762 cazuri de bypass coronarian în afecțiunile coronariene, în 110 (14,4%) cazuri au fost folosite ambele aa. toracice interne, 104 (95%) bărbați și 6 (5%) femei, vârsta de 54±7,8 ani. Majoritatea aveau angină pectorală cl.f. III-IV, 58 (53%) infarct miocardic în anamneză. Stenoză critică de trunchi a.coronară stângă 24 (22%). Rezultate: Arterele toracice au fost montate ca T-Graft 81 (73,6%) cazuri și ˶in situ˵ 29 (26,4%). Indicele de revascularizare 3,14. Revascularizare arterială efectuată în 39 (35,4%) de cazuri. În 71 (64,5%) de cazuri a fost folosită autovena, 7 (6,4%) cazuri a.radială. A.toracică internă montată secvențial în 19 (17,3%) cazuri. 16 (14,5%) pacienți operați pe cord bătând. În 4 cazuri efectuată endarterectomie din a.carotidă internă. Letalitate 0 cazuri, infarct miocardic perioperator 1 caz, hemoragie postoperatorie 2 (1,8%), mediastenită 2 (1,8%). Concluzii: Bypass coronarian cu folosirea ambelor aa.toracice interne este o metodă contemporană și sigură în revascularizarea miocardului în afecțiunile arterelor coronare, nu mărește riscul complicațiilor perioperatorii. În prezent aceata trebuie considerată operație de alegere la majoritatea pacienților cu cardiopatie ischemică cu afectarea multivasculară aa. coronare.Background: Internal thoracic arteries have the best permeability of the grafts used for coronary bypass grafting, with 95-98% permeability 10 years after surgery. Using bilateral internal thoracic arteries has been shown to significantly improve clinical outcomes and increase long-term survival. But the proportion of operations with the use of two internal thoracic arteries worldwide does not exceed 10% of all coronary bypass surgery. Methods and materials: From 2013 to 30 March 2019 in the our clinic 762 cases of coronary artery bypass grafting in coronary diseases were performed in 110 (14.4%) cases were used bilateral internal thoracic arteries, 104 (95%) men and 6 (5%) women, 54 ± 7.8 years of age. Most had angina pectoral cl. III-IV, 58 (53%) history of myocardial infarction. Critical stenosis of left coronary artery - 24 (22%). Results: The thoracic arteries were assembled as T-Graft 81 (73.6%) cases and in situ 29 (26.4%). Revascularization Index 3.14. Blood revascularization performed in 39 (35.4%) cases. In 71 (64.5%) cases autovena was used, 7 (6.4%) cases radial artery. A. internal thoracic arteries sequentially mounted in 19 (17.3%) cases. 16 (14.5%) patients were operated off pump. In 4 cases were done endarterectomy from intern carotid artery. Lethality 0 cases, perioperative myocardial infarction 1 case, deep sternal wound infection 2 (1.8%). Conclusion: Coronary bypass with the use of bilateral internal thoracic arteries is a contemporary and safe method in the myocardial revascularization in coronary artery disease; it does not increase the risk of perioperative complications. Currently, this should be considered as a surgery for choice for the most patients with coronary artery disease

Uniportal fully robotic-assisted bronchovascular sleeve bilobectomy

info:eu-repo/semantics/publishedVersio

Uniportal robotic-assisted thoracic surgery for mediastinal tumors

info:eu-repo/semantics/publishedVersio

Retracted cusps augmentation in corection of relative tricuspid insufficiency

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidă relativă (ITR) evoluează cu o mortalitate sporită şi deteriorarea în timp a rezultatelor corecţiei valvulopatiilor asociate. Ea este cauzată de alterarea geometriei VD, „tethering”-ul cuspelor valvei tricuspide (TCVT) şi dilatarea inelului ei fibrotic. Scopul studiului a fost aprecierea eficacităţii tehnicilor de corecţie a ITR cauzată de TCVT utilizând procedee noi de augumentare a cuspelor anterioare şi posterioare cu pericard autolog. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 10 ani au fost efectuate 1004 operaţii reconstructive în ITR. Fenomenul TCVT cu regurgitaţii gr.III-IV a fost diagnosticat în 112 cazuri. Ecocardiografic au fost evaluate diametrul cavităţii medii a VD, aria de TCVT, diametrul inelului fibrotic, presiunea sistolică în VD. În 61 cazuri au fost efectuată anuloplastia De Vega, în 17 – a fost aplicat un petic de lărgire în baza cuspelor anterioară şi posterioară a VT cu implantarea unui inel de suport. Ceilalţi pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Rezultate: Postoperator regurgitări reziduale >gr.II au fost diagnosticate în grupul de pacienţi după anuloplastie De Vega în 15 (24,6%) cazuri, cu recidiva patologiei în perioada de durată la 9 pacienţi, 5 dintre ei au necesitat reoperaţie. După augumentare a fost înregistrat un caz de regurgitare până la gr.II, fără cazuri de recurenţă şi reoperaţii. Analiza statistică multivariantă confirmă că diametrul cavităţii medii a VD şi aria de TCVT sunt determinante în apariţia efectelor adverse după corecţia reconstructivă a ITR. Concluzii: Procedeul de augumentare poate înlătura efectiv fenomenul de TCVT şi împreună cu anuloplastia cu inel de suport poate asigura o corecţie adecvată şi durabilă a ITR.Introduction: Relative tricuspid insufficiency (RTI) evolves with significant mortality and deteriorates in time the results of correction of associated valve pathology. It is caused by altering of the RV geometry, tricuspid valve cusps tethering (TVCT) and fibrous ring dilatation. Purpose of study was assessment of effectiveness of RTI correction techniques caused by TVCT using new methods of anterior and posterior cusps augmentation with autologous pericardium. Material and methods: During last 10 years 1004 reconstructive operations for RTI were performed. TVCT with regurgitation of gr.III-IV was diagnosed in 112 cases. The average diameter of the RV, TVCT area, fibrotic ring diameter, RV systolic pressure were assessed by echocardiography. De Vega annuloplasty was performed in 61 cases and a patch for widening the base of the anterior and posterior TV with implantation of a support ring was applied in 17, other patients received valve prosthesis. Results: Postoperative residual regurgitation >gr.II was diagnosed in the group of patients after De Vega annuloplasty in 15 (24.6%) cases, with pathology relapse in the long-term period at 9 patients, 5 of them required reoperation. After augmentation was one case of regurgitation up to gr.II, without recurrence and reoperation. Multivariate statistical analysis confirms that the RV mean diameter and TVCT area determines the appearance of adverse effects after reconstructive correction of RTI. Conclusions: Augmentation procedure can effectively eliminate the phenomenon of TVCT and together with support ring annuloplasty may provide adequate and durable correction of the RTI

Off pump myocardial revascularization

Departamentul Chirurgie Cardiacă, IMSP Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Analiza retrospectivă a 308 de operaţii de revascularizare a miocardului fără circulaţie extracorporală efectuate în aa.2002 – mai 2016 în secţia Chirurgia viciilor cardiace dobândite a Spitalului Clinic Republican. Materiale şi metode. Au fost operaţi 308 de pacienţi (254 bărbaţi , 54 femei), cărora li s-a efectuat revasularizarea miocardului pe cord bătând. Vârsta medie a pacienţilor 58±11 ani (28 – 84 ani). 253 (82%) de pacienţi cu angină pectorală cl.f. III – IV, 55 (18%) angină pectorală instabilă. 193 (62,6%) au suportat infarct miocardic.249 (81%) pacienţi cu multiple leziuni coronariane. Operaţiile au fost efectuate prin sternotomie mediană. Rezultate. Pentru stabilizarea hemodinamicii în timpul operaţiei la 106 (34%) de pacienţi s-au administrat cardiotonice şi vasopresori. În 109 (35%) cazuri a fost nevoie de β-blocatori. Infarctul miocardic perioperator a fost documentat în7 (2,2%) cazuri. Hemoragia postoperatorie care a necesitat resternotomiea survenit în 7 (2,2%) cazuri, la 49 (15,9%) de pacienţi s-a transfuzat concentrat eritrocitar. Majoritatea pacienţilor au fost extubaţi în prima zi. Dereglări de ritm s-au manifestat la 56 (18%) pacienţi, care au necesitat administrarea adăugătoare de preparate antiaritmice pentru restabilirea ritmului sinusal, în 11 cazuri a fost efectuată cardioversie electrică. În perioada postoperatorie precoce au decedat 3 (0,97%) pacienţi. Concluzii. Revascularizarea miocardului off pump are multe priorităţi: durata mai scurtă a operaţiei, micşorarea timpului de anestezie şi de aflare la ventilaţia artificială, diminuarea hemoragiei şi a cantităţii hemotransfuziilor, reducerea complicaţiilor de plagă, excluderea complicaţiilor specifice legate de CEC şi, ca urmare, micşorarea duratei spitalizării şi a cheltuielilor legate de operaţie.Purpose. Retrospective analysis of 308 myocardial revascularization surgeries on a beating heart performed since 2002 to 2016 (may), in the Acquired Cardiac Disease Surgery Unit of Republican Clinical Hospital. Materials and methods. 308 patients were operated (254 men, 54 women), who have undergone “off-pump” myocardial revascularization. The mean patient age was 58 +/- 11 years (28-84). 253 (82%) have angina pectoris f.cl. III-IV, 55 (18%) have unstable angina, 193 (62,6%) have suffered myocardial infarction. 249 (81%) of patients were diagnosed with multiple coronary lesions. Most of the surgeries were performed through median sternotomy. Results. In order to stabilize the hemodynamic status during myocardial revascularization at 103 (34%) patients were administrated cardiotonics and vasopressors also in 109 (35%) cases, was needed to administrate B-blockers. Perioperatory myocardial infarction was in 7 (2,2%) cases. Postoperatory haemorrhage that required resternotomy occurred in 7 (2,2%) cases, for 49 (15,9%) patients was transfused concentrated erythrocytes. The majority of patients were extubated during the first day. Rhythm disorders was registered at 56 (18%) patients, that required additional antiarrhythmic drugs in order to convert into sinus rhythm, but to 11 patients was performed electric cardioversion. In early postoperatory period, we had 3 (0,97%) cases of mortality. Conclusion. Off pump myocardial revascularization has several advantages: short duration of operation, short anaesthesia time and ventilation, low haemorrhage and blood transfusion volume, low complication rate of wounds, elimination of complications specific to CABG, as a result shortening the hospitalization period and lower costs related to surgery

Left ventricle wall rupture (LVWR) in mitral valve replacement

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. RPVS sunt cele mai grave complicații în protezarea valvei mitrale și au o incidență medie de 1,2%. Scopul. De a delimita căile de prevenție și tratament chirurgical a RPVS . Material și metode. Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Sunt analizate variantele anatomice, cauzele apariției , divizarea lor în câteva tipuri (după S.I.Sezar) : Tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară , abcese inelare, iatrogenii ) – 11 cazuri; Tipul 2 – la originea mușchilor papilari (rezecții parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) (4) ; Tipul 3 – poziționare intermediară (implantări forțate de valve cu diametrul mare, perforații cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) (4). Rezultate. Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3 % ( 5 cazuri ). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărțit în externe și interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizând petice de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiții de CEC, cu aplicarea unui sandwich (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părți ). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic și cleiul biologic. Concluzii. Operațiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea mușchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienții cu cavitatea VS mică,alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulații gentile pe suprafața ventriculară, protecția adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne și externe ) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction. LVWR is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with a incidence of 1,2%. Purpose. To determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods. During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, splitting them in different types (S.I.Sezar): Type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases Type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) (4) Type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) (4) Results. Postoperative lethality made up 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were removed by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent second operation under CPB, applying a sandwich suture (2 patches covering the rupture of both parties). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion. Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final haemostasis

Management treatment of thrombosis prostheses heart

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fenomenul de tromboză sau “pannus-tromboză” a protezelor valvulare cardiace rămâne o complicație gravă ce necesită o intervenție promptă în cardiochirurgie. Recent în arsenalul medical se implementează o metodă nouă - tromboliza medicamentoasă în trombozele valvulare. Scop. Analiza experienței noastre de tratament al trombozelor valvulare cardiace prin diverse metode care au fost aplicate pe parcursul ultimilor 9 ani. Materiale și metode. În lotul studiului (2007-2016) s-au operat 1411 pacienți cu patologii valvulare în IMSP SCR secţia VCD, la care s-au implantat 1315 valve cardiace: dintre care 173 - cu proteze biologice; 1142: proteze mecanice. Disfuncție de proteza prin tromboza s-a depistat la 34 pacienți, cu vârstă cuprinsă între 35 și 63 de ani. Tromboliza a fost efectuată la 22 pacienți. Tratamentului chirurgical au fost supusi 11 pacienți. Rezultate. Din 22 cazuri care au fost supuşi trombolizei cu Ateplaza si Reteplaza s-a reuşit restabilirea completă a funcţiei protezelor valvulare la 19 pacienţi. Doua cazuri letale: 1- hemoragie, 1–soc anafilactic. Într-un caz de tromboliză s-a obținut restabilire incompleta a funcției protezei, dar cu ameliorare hemodinamică, care peste 2 săptămâni a fost supusa intervenției chirurgicale Concluzii. Pacienții cu tromboza protezelor valvulare în stare critică pot fi rezolvaţi efectiv prin aplicarea trombolizei medicamentoase care poate vindeca pacientul complet sau poate servi drept un procedeu de salvare până la aplicarea tratamentului chirurgical de schimbare a protezei valvulare. Rata complicațiilor embolice este joasă, ceea ce poate fi implementat ca tratament de prima linie. La răspunsul parţial tratamentului de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiții hemodinamice satisfăcătoare, cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis or "pannus-thrombosis" valve cardiac prostheses remains a serious complication requiring prompt intervention in cardiac surgery. Recently the medical arsenal implemented a new method of valve thrombosis in drug thrombolysis. Purpose: Analysis of our experience of treating heart valve thrombosis by various methods that have been applied over the last 9 years. Materials and Methods: The study group (2007-2016) was made in 1411 patients with valve pathologies of RCH department AHD, which were implanted heart valves 1315: of which 173 - with biological prostheses; 1142: mechanical prostheses. Dysfunction of prosthesis thrombosis was detected in 34 patients, aged between 35 and 63 years. Thrombolysis was performed on 22 patients. Surgical treatment of 11 patients were undergoing. Results: Of 22 cases who underwent thrombolysis with Ateplaza and Reteplase was able to restore full function prosthetic gradient transprotetic normalized in 19 patients. Two fatal cases: 1- hemorrhage, 1-anaphylactic shock. In a case of thrombolysis was obtained incomplete restoration of hearing function, but with hemodynamic improvement, more than 2 weeks has surgical reintervention. Conclusions: Patients with prosthetic valve thrombosis in critical condition can be effectively resolved by applying thrombolysis drug that can cure the patient completely or can serve as a method of saving surgery to change the application of a valve prosthesis. Embolic complication rate is low, which can be implemented as a first-line treatment. Partial response to thrombolysis treatment, the patient can be operated satisfactory hemodynamic conditions, with low risk

Uniportal pure robotic-assisted thoracic surgery—technical aspects, tips and tricks

The uniportal access for robotic thoracic surgery presents itself as a natural evolution of minimally invasive thoracic surgery (MITS). It was developed by surgeons who pioneered the uniportal video-assisted thoracic surgery (U-VATS) in all its aspects following the same principles of a single incision by using robotic technology. The robotic surgery was initially started as a hybrid procedure with the use of thoracoscopic staplers by the assistant. However, due to the evolution of robotic modern platforms, the staplers can be nowadays controlled by the main surgeon from the console. The pure uniportal robotic-assisted thoracic surgery (U-RATS) is defined as the robotic thoracic surgery performed through a single intercostal (ic) incision, without rib spreading, using the robotic camera, robotic dissecting instruments and robotic staplers. There are presented the advantages, difficulties, the general aspects and specific considerations for U-RATS. For safety reasons, the authors recommend the transition from multiportal-RATS through biportal-RATS to U-RATS. The use of robotic dissection and staplers through a single incision and the rapid undocking with easy emergent conversion when needed (either to U-VATS or to thoracotomy) are safety advantages over multi-port RATS that cannot be overlooked, offering great comfort to the surgeon and quick and smooth recovery to the patient.info:eu-repo/semantics/publishedVersio

Hypertrophied myocardium protection in aortic valve surgery

Departamentul Chirurgie Cardiovasculară și Toracică, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Protecția miocardului hipertrofiat în chirurgia valvulopatiilor aortale prezintă o provocare serioasă vis-a-vis de consecințele postoperatorii. Material și metode: S-au selectat 86 pacienți operați pentru protezarea valvei aortale, plastia valvei mitrale, cu sau fără intervenție la valva tricuspidă și perioada clampului aortal 100-170 min. 41 pacienţi aveau masa diastolică a VS > 150 g/m.p. (gr.1 ) şi 45 - < 150 g/m.p. (gr.2). Cardioplegia sangvină (Calafiore) în modificarea noastră prin suplimentarea permanentă cu Mg++ s-a aplicat repetat în ostiile arterelor coronare la fiecare 20-25 min. Temperatura cardioplegiei, identică cu cea a pacientului, era 30-33°C. Starea clinică a pacienţilor - fără deosebiri între loturi. Rezultate: După declamparea aortei gr.1 a demonstrat o capacitate de restabilire a ritmului similară celei din gr.2. Din 41 pacienţi ai gr.1, inima s-a restartat spontan la 29 (70,8%). Cardioversie au necesitat 12 (29,2%), numărul total de cardioversii fiind 15. În gr.2 din 45 pacienţi 13 (28,8%) au necesitat 16 cardioversii. Blocul AV a survenit identic. Necesitatea administrării cateholaminelor - fără diferențe semnificative între grupuri. În gr.1 au necesitat suport inotrop în doze mari 8 pacienţi (19,5%), iar în gr.2 - 9 pacienţi (20,0%). Durata aflării în TI a fost de 2,8±0,9 zile în gr.1, faţă de 2,6±0,8, gr.2. Concluzii: Cardioplegia intermitentă sanguină izotermică în regim de hipotermie ușoară sau moderată suplimentată în permanenţă cu Mg++ asigură protecţia miocardului hipertrofiat pe o perioadă standard (20-25 minute) de ischemie dintre reperfuzii şi are un efect pozitiv asupra capacității funcționale în perioada imediat postoperatorie.Background: Protection of hypertrophied myocardium represents a challenging situation in aortic valvular surgery. Material and methods: The study included 86 patients operated for prosthetic aortic valve repair, the mitral valve plasty with or without intervention on tricuspid valve and aortal cross-clamp 100-170 min. 41 patients had systolic LV mass index >150g/sq.m. (Gr.1); 45 - <150g/sq.m. (Gr.2). Blood cardioplegia (Calafiore) modified by us, supplemented constantly with Mg++, was applied in coronary ostia every 20-25 min. Cardioplegia temperature, identical to that of the patient, varied between 30°C and 33°C. The clinical condition of patients was with no significant differences between groups. Results: After aortic clamp release Gr.1 demonstrated a capacity to restore rhythm similar to that of gr.2. Out of 41 patients, the heart in Gr.1 restarted spontaneously in 29 (70.7%). Cardioversion required 12 patients (29.2%), total number of defibrillation being 15. In Gr.2 of 45 patients 13 (28.8%) required 16 defibrillations. AV block was expressed identical in both groups. The need in catecholamine was the same. In Gr.1 - 8 patients (19.5%) required high doses inotropic support and in group II - 9 patients (20.0%). Duration of stay in the ICU was 2,8±0,9 days for the Gr.1, versus 2,6±0,8, Gr.2. Conclusions: Isothermal intermittent blood cardioplegia under mild or moderate hypothermia constantly supplemented with Mg++ provides good protection of hypertrophied myocardium over a standard period (20-25 minutes) of ischemia between reperfusions and has a positive effect on functional capacity in the immediate postoperative period

The diagnosis and surgical treatment of cardiac tumors

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Cu toate că tumorile cardiace se întâlnesc destul de rar, diagnosticul precoce stabilit ne oferă posibilitatea de a efectua un tratament chirurgical radical şi eficace. Material şi metode: Au fost analizate protocoalele intervenţiilor chirurgicale la 86 de pacienţi cu tumori cardiace, care s-au tratat pe parcursul anilor 1983-2014 (primele 6 luni), vârsta bolnavilor a variat între 15-73 ani (media 53,7 ani). La 79 (91,8%) pacienţi tumorile au fost benigne şi la 7 (8,2%) – maligne. Rezultate: Diagnoza preoperatorie a fost stabilită analizând evoluţia simptomelor clinice şi rezultatele investigaţiilor instrumentale (ecocardiografia, CT, RMN). Morfologia tumorilor se prezintă în felul următor: mixoame – 71 de cazuri, rabdomioame – 2 cazuri, leiomioame – 2 cazuri, hemangiom – 1 caz, fibrom – 1 caz, mezoepitelioame – 2 cazuri, diferite sarcoame – 7 cazuri. Recidivă a mixomului atrial stâng s-a întâlnit la 2 pacienţi (2,8%), care au fost cu succes reoperaţi. Mortalitatea postoperatorie a constituit 8,2% (7 pacienţi), fapt care demonstrează eficacitatea tratamentului chirurgical. Concluzii: Tumorile cardiace primare trebuie înlăturate chirurgical. Vârsta pacienţilor şi severitatea insuficienţei cardiace nu poate servi ca contraindicaţie către operaţie. Tumorile cardiace maligne au un prognostic nefavorabil.Introduction: Although cases of cardiac tumors are very rare, the early determined diagnosis gives us the possibility to perform an efficient and radical surgical treatment. Material and methods: The surgical records of 86 patients with cardiac tumors who were operated during 1983-2014 (first 6 months) were analyzed; patients age varies between 15-73 years (mean 53.7 years). In 79 (91.8%) patients the tumors were benign and in 7 (8.2%) cases – malignant.Results: Analyzing the evolution of clinical symptoms, the instrumental investigations results (echocardiography, CT, RMN) the preoperative diagnosis was determined. The morphology of the tumors were presented as follows: myxoma – 71 cases, rhabdomyoma – 2 cases, leiomyoma – 2 cases, hemangioma – 1 case, fibroids – 1 case, myoepithelioma – 2 cases, various sarcomas – 7 cases. Left atrial myxoma recurrence was determined in 2 patients (2.8%) who were successfully supposed to the repeated intervention. Postoperative mortality was 8.2 % (7 patients), that demonstrates the effectiveness of surgical treatment. Conclusions: The primary cardiac tumors should be removed in a surgical way. The patients' age and the severity of heart failure could not serve as a contraindication for surgery. Malignant cardiac tumors have a poor prognostic