Quantum-Information Theoretic Properties of Nuclei and Trapped Bose Gases

Fermionic (atomic nuclei) and bosonic (correlated atoms in a trap) systems are studied from an information-theoretic point of view. Shannon and Onicescu information measures are calculated for the above systems comparing correlated and uncorrelated cases as functions of the strength of short range correlations. One-body and two-body density and momentum distributions are employed. Thus the effect of short-range correlations on the information content is evaluated. The magnitude of distinguishability of the correlated and uncorrelated densities is also discussed employing suitable measures of distance of states i.e. the well known Kullback-Leibler relative entropy and the recently proposed Jensen-Shannon divergence entropy. It is seen that the same information-theoretic properties hold for quantum many-body systems obeying different statistics (fermions and bosons).Comment: 24 pages, 9 figures, 1 tabl

Problems in diagnosis and surgical treatment of the retroperitoneal non-pancreatogenic phlegmons

Catedra de Chirurgie, FEC MF, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Supurațiile ale spațiului retroperitoneal sunt o problemă medico-chirurgicală neobișnuită cu un tablou clinic vag, care prezintă o provocare în aprecierea diagnosticului. Debutul insidios și evoluție ocultă ale acestei patologii sunt urmate de un diagnostic întârziat și drenaj neadecvat, astfel pentru flegmon retroperitoneal sunt caracteristice morbiditatea și mortalitatea considerabile. Anterior au fost publicate studii privind detaliile anatomice ale spațiilor extraperitoneale, dar mai puțina atenție a fost acordată metodelor de diagnostic și tehnicilor chirurgicale de drenaj. Prezentăm o trecere în revistă a 15 de cazuri de inflamații suruprative retroperitoneale nonpancreatogene care s-au manifestat ca entitate clinică principală. În aspect etiologic pacienții s-au repartizat în 5 grupe: psoitele purulente – 4, abcesele retroperitoneale apendiculare - 4, perinefritele purulente - 3, colecții retroperitoneale în urma osteolizei - 3 (ostemielita hematogenă, postraumatică, tuberculoza osoasă), hematom postraumatic retroperitoneal infectat – 1 caz. Trei pacienți (16,7 %) au decedat în perioada postoperatorie precoce. Complicații au survenit la 40 % pacienți. Letalitatea și rata înaltă de complicații au fost asociate cu perioada îndelungată de la debut până la diagnostic pozitiv (> 5 zile) și cu hemocultura pozitivă. Există o corelație între tipuri de complicații și sursa de infecție retroperitoneală. Computer tomografia este metoda cea mai informativă în diagnosticul supurațiilor abdominale extraperitoneale. În cazuri selecte drenajul ecoghidat poate fi folosit ca un gest chirurgical inițial. Descriem tehnica operatorie în dependență de topografia procesului purulent retroperitoneal. Este propus un plan de diagnostic și tratament pentru fiecare grup etiologic.Retroperitoneal space inflammation is an unusual surgical problem with vague clinical presentation, which presents a diagnostic challenge. An insidious onset and occult evolution of illness marked by diagnostic delay, inadequate drainage, and considerable morbidity and mortality is common. Papers regarding anatomic detailing of the extraperitoneal spaces have been published, but less attention has been focused on diagnostic and drainage techniques.We report an analysis of 15 cases of retroperitoneal suppurations which acted as main clinical manifestation. According to etiology of inflammation patients were distributed into 5 groups: psoas abscesses – 4 cases, retroperitoneal appendical abscesses – 4 cases, purulent perinephritis -3, retroperitoneal collections caused by osteolysis – 3 patients (hematogenic, posttraumatic or tuberculous) and one case of infected posttraumatic hematoma.Three patients (16,7 %) died in the early postoperative period. Rate of complications was 40 %. High lethality and postoperative morbidity were associated with positive blood cultures and delayed diagnosis (> 5 days). There is a correlation between the type of complications and etiology of the retroperitoneal phlegmon. Computed tomography is the most informative diagnostic method for the extraperitoneal purulent collections. Echoguided drainage in selected cases appears to be a useful initial approach. The operative technique dependent on the retroperitoneal purulent collection topography is described. A diagnostic and treatment plan is proposed for each etiologic group

Intraperitoneal single-layer and double-layer polypropylene mesh integrated in rectus abdominis sheath in repair of large and recurrent incisional hernias

Chirurgie generală, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. În tratamentul chirurgical al eventrațiilor postoperatorii mari și recidivante au fost aplicate diferite tehnici de plastii cu utilizarea materialelor sintetice, care au scopul de a reduce substanțial rată de recidive. Prezentăm o tehnică nouă de plastie cu plasă din polipropilen.Materiale şi metode. Panglicile 3-4 cm lungime sunt croite din marginile plasei. Omentul se fixează la distanța de marginea defectului de foița peritoneală parietală acoperind viscerele. Plasa se poziționează intraperitoneal. În plastia într-un plan panglicele plasei se trec bont prin marginea laterală a muşchiului rect abdominal. În plastie în două planuri panglicile plasei din al doilea stat se trec bont la mijlocul mușchilor recți abdominali. Capetele exteriorizate ale plasei ancorează pe suprafața tecii anterioare a recților abdominali. Utilizând această metodică au fost operați 116 pacienți cu eventrații postoperatorii mari în perioada februarie 2005 şi aprilie 2010 (65 pacienți cu eventrații recidivante). Complicațiile intra- şi postoperatorii au fost întregistrate prospectiv şi analizate retrospectiv.Rezultate. Recidive de eventrații, complicații gastrointestinale, fistule intestinale sau decese nu au fost înregistrate în perioada de urmărire. Seroamele ale plăgilor postoperatorii au fost înregistrate la 12 (10,34 %) pacienți. Nici un pacient nu a avut supurația plăgii postoperatorii. Concluzii. Tehnica propusă prezintă o alternativă sigură şi realizabilă pentru pacienți cu eventrații mari şi recidivante. Această metodă exclude posibilitatea de migrare a plasei din locul de inserție, scade rata de recidive şi nu este asociată cu complicații serioase.Background. There are different techniques of incisional hernia repair using prosthetic materials, which have lowered the recurrence rate. We present a new method of incisional hernia surgery using polypropylene mesh. Methods and materials. Stripes 3-4 cm long are cut out at the margins of the polypropylene mesh. Then the mash is placed intraperitoneally upon the greater omentum, fixed thoroughly to the anterior abdominal wall. Prepared stripes are bluntly guided through the lateral margins of the rectus abdominis muscle and fasten to the anterior wall of the rectus abdominis sheath. In the double-layer variant strips from the second layer of the mesh are guided through the middle of the rectus abdominis. Using this technique we performed 116 open abdominal wall incisional hernia repairs between February 2005 and April 2010 (65 of them with recurrent hernia). Intra- and postoperative complications were registered prospectively and retrospectively analyzed. Results. There were no hernia recurrences during the follow-up period, gastrointestinal complications, fistulas, or deaths. Seromas occurred postoperatively in 5 patients (8,9%). None of the patients developed surgical site infections. Conclusions. The proposed technique is a safe and feasible alternative procedure in patients with large primary or recurrent incisional hernias. This method completely excludes the possibility of migration of the mesh from the place of insertion, reduces the rate of recurrence, and is not associated with serious complications

Gastroesophageal reflux disease with complicated evolution

SCR, Catedra Chirurgie FEC MF, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. BRGE a devenit una din cele mai frecvente patologii ale tubului digestiv ale secolului XXI, care aproximativ în 80-90% dintre cazuri evoluează pe fundalul unei hernii hiatale şi constituie o problemă dintre cele mai actuale, înregistrând o frecvenţă de 5-10% la populaţia examinată. Material şi metode: Într-un termen de 15 ani în clinica chirurgie FEC MF au fost trataţi 357 pacienţi cu BRGE. La 123 (34,45%) pacienţi au fost depistate diferite complicaţii ale BRGE. Între cele mai frecvente au fost complicaţiile tractului digestiv: • Ulcere ale esofagului şi joncţiunii eso-gastrice • Stenoze • Esofag Barrett • Cancer esofagian şi joncţiunii esogastrice. Complicaţiile bronhopulmonare între complicaţiile extradigestive au fost cele mai frecvente fiind determinate de bronşită cronică obstructivă şi astmul bronşic. În această perioadă în clinică au fost implementate în practică schemele conceptuale de tratament ale BRGE ce vizează diferite faze de evoluţie ale BRGE. Concluzii. Depistarea precoce a BRGE precum şi antrenare pe scara largă a tratamentului multimodal al BRGE poate micşora considerabil rata complicaţiilor BRGE în general precum şi ameliorează considerabil rezultatele tratamentului medicochirurgical imediate şi la distanţă. Introduction. GERD has become one of the most common diseases of the digestive tract of the XXI century, which about 80-90% of cases develops on the basis of a hiatal hernia and is one of the most recent issue, recording a rate of 5-10% of the population examined. Material and methods: In the period of 15 years in the department of surgery CEM were treated 357 patients with GERD. Were detected various complications of GERD in 123 (34.45%) patients and among the most frequent were complications of digestive tract: • Ulcers of the esophagus and esophageal-gastric junction • Stenosis • Barrett’s Esophagus • Cancer of esophagus and esophageal-gastric junction. Broncho-pulmonary complications between extradigestive complications were the most frequent being caused by chronic obstructive bronchitis and bronchial asthma. During this period in clinical practice have been implemented in the treatment of GERD conceptual schemes aimed at different stages of evolution of GERD. Conclusions. Early detection of GERD as well as training on a large scale multimodal treatment of GERD can significantly decrease the overall rate of GERD complications and significantly improves the immediate and remote results, of conservative and surgical treatment.Introduction. GERD has become one of the most common diseases of the digestive tract of the XXI century, which about 80-90% of cases develop on the basis of a hiatal hernia and is one of the most recent issues, recording a rate of 5-10% of the population examined. Material and methods: In the period of 15 years in the department of surgery CEM were treated 357 patients with GERD. Were detected various complications of GERD in 123 (34.45%) patients and among the most frequent were complications of the digestive tract: • Ulcers of the esophagus and esophageal-gastric junction • Stenosis • Barrett’s Esophagus • Cancer of the esophagus and esophageal-gastric junction. Broncho-pulmonary complications between extra digestive complications were the most frequent being caused by chronic obstructive bronchitis and bronchial asthma. During this period in clinical practice have been implemented in the treatment of GERD conceptual schemes aimed at different stages of evolution of GERD. Conclusions. Early detection of GERD as well as training on a large-scale multimodal treatment of GERD can significantly decrease the overall rate of GERD complications and significantly improves the immediate and remote results, of conservative and surgical treatment

Redo surgery in treatment of gastro-esophageal reflux disease

Catedra de chirurgie nr.4, Facultatea de rezidenţiat şi secundariat clinic, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” din Republica MoldovaIntroducere. Chirurgia antireflux are rezultate bune şi satisfăcătoare în 85-90%, iar la restul 10-15% pacienţi simptomele de reflux persistă, reapar, ori survin complicaţiile evolutive ale BRGE. Recidiva refluxului asociată sau nu recidivei de hernie hiatală şi disfagiei sunt cele mai frecvente variante ale eşecului operator atât în varianta tradiţională cât şi în cea laparoscopică. Scopul lucrării. Aprecierea ratei, indicaţiilor, tehnicilor operatorii, rezultatelor imediate şi tardive ale reintervenţiilor la pacienţi operaţi pentru BRGE. Stabilirea cauzelor şi evidenţierea metodelor de profilaxie a recidivelor şi complicaţiilor postoperatorii. Material şi metode. Din totalul pacienţilor operaţi pentru BRGE cu/fară hernie hiatală în perioada 2000-2015 în clinica Chirurgie FECMF67 (11,4 %) au suportat reintervenţii corective la distanţă. Din ei 35(52,2%) pacienţi au fost reoperaţi pentru recidiva BRGE sau complicaţiile acesteia (esofag Barrett, stenoza JEG), iar 32(42,1%) pacienţi au fost reoperaţi pentru disfagie persistentă sau recidiva herniei hiatale. Din intervenţii repetate antireflux 24 (35,8%) au fost efectuate pe calea laparoscopică. HH recidivante au necesitat implantarea plasei sintetice în 75% cazuri. Rezultate. Cauzele cel mai frecvent înregistrate ale eşecului primei operaţii antireflux au fost: crurorafie defectă, fundoplicatură defectă, migrarea intratoracica, defecte de tehnică şi sutură şi cauze asociate. în pofida complexităţii majorate, morbiditate postoperatorie la pacienţi cu operaţia antireflux repetată a constituit numai 16,4% (Ucazuri) şi a inclus disfagia tranzitorie, sindromul gas bloat, gastroplegia,pareza intestinală. Introduction. Antireflux surgery provides good and satisfactory results in 85-90% of cases, remaining 10-15 % of patients have persistent/recurrent reflux or develop further complications of GERD. Recurrent reflux with/without recurrent hiatal hernia and dysphagia are most frequently encountered variants of unsuccessful antireflux surgery in both open and laparoscopic techniques. The aim. Determinations of the rate of redo antireflux interventions, as well as highlighting of indications, operative techniques, early and distant results of these operations. Finding of the causal factors and detection of the preventive measures for reduction of postoperative relapse and complication rates. Materials and methods. From the total of patients operated for GERD with/without hiatal hernia in our department in the period 2000-2015, 11.4 % (67 cases) were submitted to redo antireflux operation. From them 35 (52.2 %) were reoperated for the recurrent GERD and its complications (Barrett esophagus, GEJ stenosis), while other 32 (47.8%) had as indication persistent dysphagia or hiatal hernia relapse. 24 (35.8 %) of redo interventions were performed using laparoscopic approach. Recurrent hiatal hernias required mesh implantation in 75%. Results. Most commonly registered causes of failure after primary antireflux surgery were: faulty crurorhaphy, faulty fundoplication, intrathoracic migration of wrap, faulty suture technique and associated causes. In spite of increased complexity of the redo surgery postoperative morbidity was only 16.4 % (11 cases). It included transitory dysphagia, gas bloat syndrome, gastroplegia and intestinal paresis

The principles of surgical treatment of giant hiatal hernias

Secția chirurgie generală, Spitalul Clinic Republican, Catedra chirurgie FECMF, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Hernia hiatală (HH) esofagiană este o problemă actuală cu incidența globală înaltă, de aproximativ 5-10%. Conform clasificării anglo-americane (Shackelford, 1978) sunt patru tipuri de hernii hiatale. Literatura actuală face tot mai frecvent referire la HH tip IV – voluminoase sau gigante. Se consideră, că prezența în torace a cel puțin 1/3 din stomac definește termenul de HH voluminoasă. Tactica tratamentului chirurgical depinde de mărimea acestei hernii. Scopul: Determinarea criteriilor de încadrare a herniilor hiatale în noțiunea herniei gigante și elucidarea tacticii chirurgicale în funcție de volumul și tipul herniei hiatale. Material și metode: În Clinica noastră timp de 10 ani (2004-2014) au fost operați 42 de pacienți cu HH voluminoase, dintre care 35 de cazuri pe cale laparoscopică. Intervenția chirurgicală a inclus următoarele etape: disecția joncțiunii esogastrice, crurorafia combinată și fundoplicatura. Plasa sintetică a fost aplicată în 14 cazuri, 9 cazuri au fost rezolvate laparoscopic și 5 cazuri prin laparotomie. La toți pacienții operați s-au confirmat HH gigante subtotale cu diametrul hiatusului esofagian >5 cm, prezența în torace a cel puțin 1/3 din stomac. În 40 de cazuri evoluția postoperatorie a fost favorabilă și a decurs fără complicații, la 2 pacienți s-a constatat recidivă de HH. Concluzii: În HH voluminoase se recomandă aplicarea frenorafiei combinate pentru evitarea deformării traectului esofagian. Cura herniei hiatale cu plasă sintetică, efectuată laparoscopic, este metoda electivă în tratamentul HH mari cu deteriorarea pilierilor diafragmatici. În HH gigante cu diametrul hiatusului esofagian >5 cm utilizarea plasei sintetice este recomandată pentru evitarea recidivilor.Introduction: Hiatal hernia (HH) is a current problem with a high overall incidence of 5-10%. According to Anglo-American classification there are four types of hiatal hernias. Newer literature very often mentions type IV of HH – giant hernias. The presence of 1/3 stomach in the thorax is considered giant HH. Policy of surgical treatment depends on size of this hernia. Aim: Determination of criteria which reflects notion of giant HH and elucidation of surgical tactics depending on the volume and type of HH. Material and methods: In the period of 10 years (2004-2014) in our department were operated 42 patients with giant HH, 35 of them by laparoscopic way. Surgical intervention included following steps: gastro-esophageal junction dissection, combined cruroraphy and fundoplication. Synthetic mesh was used in 14 cases, 9 cases of which were solved by laparoscopic way and 5 cases by laparotomy. In all operated cases were confirmed giant HH with diameter of esophageal hiatus >5 cm and presence of 1/3 stomach in the thorax. Postoperative period was favorable without complications in 40 cases; recurrence of HH was detected in 2 patients. Conclusions: Combined cruroraphy is recommended in giant HH to avoid deformation of esophagus path. Cure of HH with synthetic mesh, performed by laparoscopic way, is the elective method in the treatment of giant HH with diaphragmatic pillars damage. The use of synthetic mesh in giant HH with diameter of esophageal hiatus >5 cm is advisable to avoid the recurrence of them

Simultaneous dynamic electrical and structural measurements of functional materials

A new materials characterization system developed at the XMaS beamline, located at the European Synchrotron Radiation Facility in France, is presented. We show that this new capability allows to measure the atomic structural evolution (crystallography) of piezoelectric materials whilst simultaneously measuring the overall strain characteristics and electrical response to dynamically (ac) applied external stimuli

Surgical treatment of complicated gastroesophageal reflux disease

Catedra de chirurgie nr.4,Facultatea de rezidenţiat şi secundariat clinic, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” din Republica MoldovaIntroducere. Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) reprezintă o problemă de sănătate publică de mare actualitate pe plan mondial, frecvent ea atrage atenţia clinicienilor prin pericolul complicaţiilor care pot surveni. Numărul pacienţilor spitalizaţi pentru BRGE s-a mărit pe parcursul ultimilor ani, ajungând sa fie cel mai semnificativ în structura patologiei non-oncologice a joncţiunii eso-gastrice. Scopul. Studierea particularităţilor clinico-paraclinice, analiza tratamentului medicamentos şi chirurgical contemporan al pacienţilor cu boala de reflux gastro-esofagian complicată. Material şi metode. într-un termen de 16 ani(2000-2015) în clinica de chirurgie Nr.4 Facultatea Rezidenţiat şi Secundariat Clinic s-au aflat la tratament specializat 421 pacienţi cu BRGE, dintre care 97(23%) pacienţi au fost cu forme complicate ale BRGE. Rezultate. Complicaţii ale BRGE: stenoză peptică -35(36%), Esofag Barrett - 52cazuri (dintre care Esofag Barrett complicat cu stenoza sau ulcer - 10(12,3%), Esofag Barrett cu grad înalt de displazie - 2(2,4%)), adenocarcinom esofagian - 10 cazuri (10,3%). Toate complicaţiile au fost rezolvate chirurgical: metode laparoscopice (procedee antireflux) în asociaţie cu tehnici endoscopice - 42 intervenţii, iar în 55 cazuri s-a decurs la extirparea esofagului şi substituţia lui cu intestin subţire sau colon. Concluzii. Depistarea precoce a formelor refractare la tratament medical necesită direcţionarea pacienţilor către chirurgia laparoscopică antireflux, pentru evitarea complicaţiilor severe ale BRGE. Rezolvarea radicală a BRGE se obţine cu ajutorul tratamentului chirurgical miniinvaziv cu rezultate la distanţă bune şi foarte bune în peste 80-90%.0peraţiile deschise sunt rezervate complicaţiilor acute ale BRGE, reintervenţiilor dar şi asocierilor cu ulcerul gastroduodenal. Introduction. Gastroesophageal reflux disease (GERD), due to its complications, represents a challenging worldwide health problem. During last years the number of patients with GERD has increased. GERD has the most high rate among non-oncological pathology of the gastroesophageal junction. Aim of the study. The analysis of clinical and paraclinical features, modern conservative and surgical treatment options of complicated GERD. Materials and methods. During the period of 16 years (2000-2015), 421 patients have been treated for GERD at the Department of Surgery N.4 Faculty of residency and fellowship, 97 (23%) patients of them with complicated forms. Results. GERD complications: peptic stenosis -35(36%), Barrett Esophagus - 52cases (Barrett esophagus complicated with stenosis or ulcer - 10(12,3%), Barrett Esophagus with high grade of dysplasia - 2(2,4%)), esophageal adenocarcinoma - 10 cases (10,3%). All complications were resolved by surgical way: laparoscopic interventions (antireflux procedure) in association with endoscopic techniques - 42 cases, extirpation of esophagus and its substitution with small or large intestine were done in 55 cases. Conclusions. Early diagnosis of GERD refractory to medical treatment should be a recommendation for laparoscopic antireflux surgery, to avoid complications. Radical treatment of GERD is achieved using minimally invasive surgical approach, with good and very good late results (80-90%). Open surgery is reserved for acute complications of GERD, reinterventions or association of gastroduodenal ulcers

Surgical treatment of complicated gastroesophageal reflux disease

Catedra de chirurgie Nr. 4, Facultatea Rezidențiat și Secundariat Clinic, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) reprezintă o problemă de sănătate publică de mare actualitate pe plan mondial, frecvent ea atrage atenția clinicienilor prin pericolul complicaţiilor care pot surveni. Numărul pacienților spitalizați pentru BRGE s-a mărit pe parcursul ultimilor ani, ajungând sa fie cel mai semnificativ în structura patologiei non-oncologice a joncțiunii eso-gastrice. Scopul. Studierea particularităților clinico-paraclinice, analiza tratamentului medicamentos și chirurgical contemporan al pacienților cu boala de reflux gastro-esofagian complicată. Material şi metode. Într-un termen de 16 ani(2000-2015) în clinica de chirurgie Nr.4 Facultatea Rezidențiat și Secundariat Clinic s-au aflat la tratament specializat 421 pacienţi cu BRGE, dintre care 97(23%) pacienți au fost cu forme complicate ale BRGE. Rezultate. Complicații ale BRGE: stenoză peptică -35(36%), Esofag Barrett - 52cazuri (dintre care Esofag Barrett complicat cu stenoza sau ulcer – 10(12,3%), Esofag Barrett cu grad înalt de displazie – 2(2,4%)), adenocarcinom esofagian – 10 cazuri (10,3%). Toate complicațiile au fost rezolvate chirurgical: metode laparoscopice (procedee antireflux) în asociație cu tehnici endoscopice – 42 intervenții, iar în 55 cazuri s-a decurs la extirparea esofagului și substituția lui cu intestin subțire sau colon. Concluzii. Depistarea precoce a formelor refractare la tratament medical necesită direcționarea pacienților către chirurgia laparoscopică antireflux, pentru evitarea complicațiilor severe ale BRGE. Rezolvarea radicală a BRGE se obţine cu ajutorul tratamentului chirurgical miniinvaziv cu rezultate la distanţă bune şi foarte bune în peste 80-90%.Operațiile deschise sunt rezervate complicațiilor acute ale BRGE, reintervențiilor dar și asocierilor cu ulcerul gastroduodenal.Introduction. Gastroesophageal reflux disease (GERD), due to its complications, represents a challenging worldwide health problem. During last years the number of patients with GERD has increased. GERD has the most high rate among non-oncological pathology of the gastroesophageal junction. Aim of the study. The analysis of clinical and paraclinical features, modern conservative and surgical treatment options of complicated GERD. Materials and methods. During the period of 16 years (2000-2015), 421 patients have been treated for GERD at the Department of Surgery N.4 Faculty of residency and fellowship, 97 (23%) patients of them with complicated forms. Results. GERD complications: peptic stenosis -35(36%), Barrett Esophagus - 52cases (Barrett esophagus complicated with stenosis or ulcer – 10(12,3%), Barrett Esophagus with high grade of dysplasia – 2(2,4%)), esophageal adenocarcinoma – 10 cases (10,3%). All complications were resolved by surgical way: laparoscopic interventions (antireflux procedure) in association with endoscopic techniques – 42 cases, extirpation of esophagus and its substitution with small or large intestine were done in 55 cases. Conclusions. Early diagnosis of GERD refractory to medical treatment should be a recommendation for laparoscopic antireflux surgery, to avoid complications. Radical treatment of GERD is achieved using minimally invasive surgical approach, with good and very good late results (80-90%). Open surgery is reserved for acute complications of GERD, reinterventions or association of gastroduodenal ulcers

Antimicrobial management of the diabetic foot infections

USMF ”N. Testemiţanu” Catedra Chirurgie FECMF, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Infecția piciorului la un pacient cu diabet zaharat este cauza amputației la 25%-50% dintre ei, fiind mai înaltă în infecțiile profunde. Evoluția severă a procesului inflamator este consecința influenței tipului microorganismului etiologic, dereglării metabolismului, a neuropatiei şi a afectului macro- şi microvascular din diabet. Obiective. Evaluarea antibioterapiei curente a piciorului diabetic infectat în baza analizei a 38 cazuri consecutive de pacienți, tratați în secțiile de chirurgie generală şi reanimare septică a SCR Chişinău în perioada octombrie 2010 – mai 2011. Material şi metode. La internarea pacientului s-au prelevat analize microbiologice din plaga infectată. Până la primirea rezultatelor, antibioterapia a fost empirică. Ghidarea antibioterapiei s-a efectuat conform rezultatelor însămânțărilor ulterioare, prelevate săptămânal. Rezultate. Analiza datelor investigațiilor microbiologice primare demonstrează prezența monoculturilor în 16/38 (42%) cazuri şi a asocierilor microbiene la 22/38 (58%) pacienți. Dintre monoculturi, în 12 cazuri a fost depistat stafilococul auriu, dintre care în 5 (42%) cazuri microorganismul era sensibil la oxacilină, iar în 7 (58%) cazuri-rezistent la oxacilină. La 2 pacienți a fost depistat Enterococcus faecalis, rezistent la cefalosporine şi rifampicină, sensibil la ampicilină, amoxicilină,ofloxacină, doxiciclină, levomicetină,ciprofloxacină, moxifloxacină, vancomicină, imipenem, meropenem. Floră polimicrobiană a fost prezentată prin asocieri gram(+) şi gram (-) la 15 (68%) dintre ei, la 6 (27%) asocieri de microorganisme gram negative şi la 1(5%) pacient s-a depistat asociere de grampozitive. Concluzii: 1. Micloflora în piciorul diabetic este variată, constând preponderent din asocieri microbiene la pacienții tratați în alte spitale, fiind monomicrobiană la pacienții cu picior diabetic, internați prima oară. 2. Antibioterapia este foarte importantă în tratamentul piciorului diabetic infectat, dat nu poate substitui managementul chirurgical. 3. Datele studiului demonstrează necesitatea utilizării antibioticelor de ultimă generație în tratamentul infecției piciorului diabetic. .Background. Infection of the foot in patients with diabetes causes amputation in 25-50%, this rate being even higher in deep infections. Severe evolution of the inflammatory process is influenced by the type of microorganism, grade of metabolic impairment, diabetic neuropathy, diabetic micro-, and macro-vascular lesions. Objectives. Evaluation of the current antimicrobial therapy used in diabetic foot infections by analysis of 38 consecutive patients, treated in the departments of general surgery and septic intensive care unit of the Clinical Republican Hospital, Kishinau, in the period from October 2010 to May 2011. Material and method. At admission swabs from the wound, areas were collected in all patients. Initial antibiotic therapy was empiric prior to the pathogen identification. Afterward, the treatment was selected in accordance with the culture test performed weekly. Results. Analysis of the primary culture tests shows monomicrobial infection in 42% (16/38) of cases and microbial association in 58 % (22/38) cases. Monomicrobial infection was produced in 12 cases by Staph. aureus, which was sensible to oxacillin in 5 (42%) cases and resistant in 7 (58%) cases. Enterococcus faecalis resistant to cephalosporines and rifampicin was detected in 2 patients. This agent was sensible to ampicillin, amoxicillin, ofloxacin, doxycycline, levomycetin, ciprofloxacin, moxifloxacin, vancomycin, imipenem, meropenem. Polymicrobial infections were represented by gram-negative and gram-positive associations in 15 (68%) cases, only gram-negative bacteria in 6 (27%) patients, and pure gram-positive associations in one case (5%). Conclusions. 1. Diabetic foot infections are produced by variable pathogens. Patients referred from other hospitals present polymicrobial infection in contrast to patients at first admission who demonstrate monomicrobial culture. 2. Antibiotic therapy is very important in the complex treatment of diabetic foot infection, but it cannot substitute surgical treatment. 3. Data of this study demonstrate the necessity of the use of the last generation antibiotics in patients with diabetic foot infections