Nuclear antigen Ki-67 – a high-risk index for the development of gastric cancer in patients with chronic gastric diseases

Departamentul Gastropulmonologie, Institutul Oncologic, Catedra Oncologie, Hematologie şi Radioterapie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tipul intestinal de cancer gastric se dezvoltă pe fundalul maladiilor gastrice cronice, prin proliferarea necontrolată a epiteliului mucoasei gastrice. Scopul: Evidenţierea gradului de expresie a Ki-67 în carcinoamele gastrice şi în mucoasa gastrică nemalignizată cu modificări inflamatorii, induse de infecţia cu Helicobacter pylori. Material şi metode: Studiul imunohistochimic a fost realizat pe materialul tisular postoperator la bolnavi de cancer gastric tip difuz şi intestinal din formaţiunea tumorală şi din mucoasa gastrică non-neoplazică. Preoperator a fost efectuată analiza imunologică la anticorpii IgG Hp, ce a fost pozitivă la toţi pacienţii cu cancer gastric de tip intestinal. Rezultate: Expresia Ki-67 în mucoasa gastrică a variat în funcţie de severitatea schimbărilor produse de infecţia cu Helicobacter pylori. Schimbări ale mucoasei peritumorale – de tipul gastrită cronică, severitatea căreia a fost apreciată conform criteriilor histologice ale sistemului Sydney. Expresia Ki-67 în carcinoamele gastrice a fost foarte variabilă comparativ cu imunopozitivitatea din mucoasa gastrică peritumorală. În adenocarcinoamele de tip intestinal imunopozitivitatea celulelor neoplazice a fost mult mai sporită decît în mucoasa nemalignizată. Concluzii: Infecţia cu Helicobacter pylori induce în mucoasa gastrică un proces inflamator, instalîndu-se condiţii de proliferare locală, ceea ce crează condiţii de promoţie a cancerului gastric de tip intestinal. S-a observat o rată mai mare de proliferare a celulelor epiteliale în adenocarcinoamele de tip intestinal şi o rată mai mare de proliferare a celulelor limfoide în mucoasa peritumorală cu infiltrat inflamator, faţă de stroma carcinoamelor.Introduction: Gastric cancer of intestinal-type can appear on the background of chronic gastric diseases with uncontrolled proliferation of gastric mucosal epithelium. Aim: To study the degree of Ki-67 expression in gastric carcinomas and in non-malignant gastric mucosa with inflammatory changes due to Helicobacter pylori. Material and methods: Immunohistochemistry was applied on postoperative tissue specimens from patiens with gastric cancer of diffuse and intestinal type, from the tumor and non-affected gastric mucosa. Preoperative, all patients with intestinal-type gastric cancer tested positive for IgG Hp antibodies. Results: Ki-67 expression varied dependently on the severity of changes produced by H.pylori. The changes in the peritumoral mucosa like chronic gastritis, were appreciated by the Sydney classification. Ki-67 expression in gastric carcinomas varied significantly compared to the one from peritumoral gastric mucosa. In intestinal-type adenocarcinomas immunopositivity of tumoral cells was higher than in non-malignant mucosa. Conclusions: Helicobacter pylori infection induces gastric mucosal inflammation leading to local proliferation that creates conditions for gastric cancer of intestinal-type development. It can be observed a higher proliferation rate of epithelial cells in intestinal-type adenocarcinomas and that of lymphoid cells in peritumoral mucosa with inflammatory infiltrate

Insulinoma – a rare neuroendocrine tumor: clinical case and review of literature

Laboratorul Științific Tumorile Toracelui, Sistemului Digestiv și Urogenital, Secția Gastrologie, IMSP Institutul Oncologic, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Insulinomul este o tumoare neuroendocrină rară, provenită din celulele ß ale pancreasului. Incidența insulinoamelor este de 1 la 1 milion de populație pe an, 90-95% dintre acestea sunt tumori benigne, 90% sunt localizate intrapancreatic și 90% sunt solitare. Insulinoamele se pot întâlni sporadic sau în asociere cu sindromul MEN-1. Manifestările clinice includ simptome ale hipoglicemiei, clasificate în neuroglicopenice și adrenergice. Material și metode: Pacient de 23 de ani, s-a prezentat cu un tablou clinic de hipoglicemie, manifestat prin: simptome neuroglicopenice (stări convulsive periodice) și adrenergice (slăbiciune generală pronunțată, tremor, palpitații și transpirații profuze), cu debutul acestora timp de aproximativ 1 an. Examenul fizic a fost fără particularități. Hipoglicemia ajungea până la 0,8-1,1 mmol/l cu corijarea acesteia la administrarea glucozei. RMN abdominal a relevat o formațiune de volum a cozii pancreasului de 25*37*27 mm, cu contur clar, omogenă, hipervasculară, fără semne de invadare a structurilor adiacente. S-a intervenit chirurgical, intraoperator depistându-se o formațiune tumorală de culoare brună, incapsulată, localizată la nivelul cozii pancreasului, fără date de metastazare la distanță; s-a efectuat enucleerea tumorii. Rezultate: Înlăturarea chirurgicală a tumorii a dus la dispariția simptomelor și la normalizarea glicemiei. Rezultatul histologic a relevat o tumoare neuroendocrină bine diferențiată G1 (Pancitokeratina +, Sinaptofizina +, Cromogranina A +, Ki67-10%). Concluzii: Diagnosticul precoce și tratamentul chirurgical sunt cruciale în menajarea insulinoamelor. Procedura de elecție este enucleerea tumorii, însă în unele cazuri este necesară o rezecție mai extinsă. Simptomele hipoglicemice dispar odată cu înlăturarea tumorii.Introduction: Insulinoma is a rare neuroendocrine tumor originating from ß-cells of the pancreas. The incidence of insulinoma is 1 to 1 million population per year, 90-95% of these are benign tumors, 90% have intrapancreatic localization and 90% are solitary. Insulinomas can occur sporadically or in association with MEN-1 syndrome. Clinical manifestations include symptoms of hypoglycemia classified as neuroglycopenic and adrenergic. Material and methods: 23-year old male patient presented with a clinical picture of hypoglycemia manifested by: neuroglycopenic symptoms (periodic seizures) and adrenergic symptoms (severe fatigue, tremors, palpitations and profuse sweating) for approximately 1 year. Physical exam was normal. Hypoglycemia was down to 0,8-1,1 mmol/l, with return to normal range after glucose administration. Abdominal MRI revealed a homogenous, hypervascular tumor mass in the pancreatic tail of 25*37*27 mm in size, with regular contour and without signs of invasion in adjacent structures. Surgical intervention was made and an encapsulated tumor of brown color, localized in the tail of the pancreas was found intraoperatively, with no signs of distant metastases; tumor enucleation was performed. Results: Surgical removal of the tumor led to the disappearance of symptoms and a normalized glucose level. Histologic report revealed a well differentiated G1 neuroendocrine tumor (Pancytokeratin +, Synaptophysin +, Chromogranin A+, Ki67-10%). Conclusions: Early diagnosis and surgical treatment are crucial in the management of insulinomas. The elective procedure is tumor enucleation, however, in certain a cases a more extended resection is necessary. Hypoglycemic symptoms disappear after tumor removal

Results of target-therapy treatment in gastrointestinal stromal tumors (GIST)

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Imatinib mesilat (IM) este utilizat în tratamentul combinat al GIST ca remediu adjuvant sau în combaterea bolii recidivante/metastatice, însă criteriile de selectare a pacienților și a eficacității tratamentului nu sunt clar stabilite. Scop. Evaluarea comparativă a eficacității tratamentului cu IM. Material și metode. Tratament cu IM 400 mg/zi au primit 30/73 (41,1%) pacienți, dintre care tratament adjuvant – 12/30 (40%) (grup I), iar tratament pentru boală recidivantă/metastatică – 18/30 (60%) (grup II). În grupul I, conform clasificării riscului (Miettinen, 2006), 10/12 (83,3%) tumori – cu risc înalt, iar 2/12 (16,7%) – cu risc intermediar. Eficacitatea tratamentului a fost apreciată în baza criteriilor tomodensitometrice Choi (Choi, 2007): răspuns complet (RC); răspuns parțial (RP); stabilizarea bolii (SB); boală progresivă (BP). Rezultate. În grupul I, după administrarea IM în medie 23,4±4,7 luni – nu s-a înregistrat recidiva bolii. În grupul II – RC s-a înregistrat la 3 (16,7%) pacienți, RP la 8 (44,4%), SB ≥6 luni – la 3 (16,7%) și BP la 4 (22,2%) pacienți. Răspuns obiectiv la tratament (RC+RP) – 11 (61,1%) pacienți, control asupra bolii GIST (RC+RP+SB) – la 14 (77,8%), iar progresarea bolii (BP) pe fond de tratament medicamentos – la 4 (22,4%) pacienți. Urmărirea în dinamică – 34,6±3,64 luni. Intervalul de timp până la constatarea progresării bolii GIST în medie – 24,07±2,97 luni. Supraviețuirea ”de facto” la un an a constituit 94,4%, la 2-ani – 83,3% iar la 3-ani – 72,2%. Concluzii. Criteriul major pentru eficiența ”de facto” a terapiei cu IM este lipsa progresării GIST, iar obținerea unui răspuns complet la tratament poate fi indicator indirect al pronosticului favorabil.Introduction. Imatinib mesylate (IM) is used as adjuvant treatment in GIST or as therapy of recurrent/metastatic disease, but the criteria for patient selection and efficacy of treatment are not clearly established. Purpose. Comparative evaluation of efficacy of IM. Material and methods. Treatment with IM 400mg/day received 30/73 (41.1%) patients, including adjuvant therapy 12/30 (40%) (Ist group), and treatment of recurrent/metastatic disease – 18/30 (60%) (IInd group). According to Miettinen risk classification (Miettinen, 2006) – 10/12 (83.3%) tumors were of high risk and 2/12 (16.7%) – of intermediate risk. Efficacy of the treatment was assessed using CT Choi criteria (Choi, 2007): complete response (CR), partial response (PR), stable disease (SD), progression of disease (PD). Results. In the Ist group, after administration of IM for a median period of 23.4±4.7 months – no recurrence of the disease was recorded. In the IInd group – CR was assessed in 3 (16.7%) patients, PR – in 8 (44.4%), SD ≥6 months – in 3 (16.7%) and PD in 4 (22.2%) patients. Objective response to treatment (CR+PR) was recorded in 11 (61.1%) patients, control of the disease (CR+PR+SD) – in 14 (77.8%), and progression of the disease – in 4 (22.4%) patients. Median follow-up time was 34.6±3.64 months. Median time to progression of the disease was 24.07±2.97 months. 1-year survival rate was 94.4%, 2-year survival rate – 83.3% and 3-year survival rate – 72.2%. Conclusion. The major criteria for effectiveness of IM therapy is the lack of GIST progression and achieving a complete response to treatment may be an indirect indicator of favorable prognosis

Clinical case: gastrointestinal stromal tumor (GIST) of duodenum

Secția Gastrologie, Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Morbiditatea GIST reprezintă 0,65-1,45 la 100000 populație; tumorile GIST se întâlnesc cel mai frecvent în stomac (50%), urmate de intestinul subțire (25%), colon (10%), oment/mezou (7%) și esofag (5%). Mazur și Clark pentru prima dată au folosit termenul “tumoră gastrointestinală stromală” în 1983. Prezentarea cazului. Pacienta T., 53 de ani; debutul bolii s-a manifestat prin hemoragie gastrointestinală activă care s-a rezolvat prin tratament conservativ în spitalul de circumscripție. Peste o lună se prezintă în stare extrem de gravă (29.08.2014), la IMSP IO cu hemoragie TDS activă și sindrom anemic sever. FEGDS: Neoplasm al papilei Vater, forma protruzivă (Histologie: leiomiom). CT abdomen: Tumoare solidă masivă în cavitatea abdominală din dreapta, ce reiese din duoden. Formațiuni secundare (Nr. 5) în parenchimul hepatic. S-a intervenit chirurgical (01.09.2014), din considerente vitale (hemoragia continua) prin rezecția duodenului și jejunului cu aplicarea gastrojejunoanastomozei posterioare. Histologie postoperator: tumoră gastrointestinală stromală a duodenului, din celule fusiforme. A facut un postoperator obișnuit. Pacienta ulterior a urmat tratament cu Imatinib mesilat (Glivec®) 400mg/zi timp de 6 luni după care se constată avansarea procesului din contul creșterii metastazelor hepatice. A fost mărită doza de Glivec® până la 800mg/zi pe fondul căreia a avut loc stabilizarea procesului care se menține până în prezent. Concluzii. Principala și unica metodă de tratament radical este excizia tumorii cu capsula integră. Pozitivitatea markerului c-KIT(CD117) confirmă diagnosticul de GIST. În cazul rezecțiilor R1/R2, prezenței metastazelor sau deteriorării capsulei este indicat tratamentul cu imatinib mesilat, în cazul respectiv demonstrând o supraviețuire și calitate a vieții satisfăcătoare.Introduction. GIST morbidity represents 0,65-1,45 to 100000 population; GIST tumors are encountered more frequently in the stomach (50%), followed by the small intestine (25%), colon (10%), omentum/mesentery (7%) and esophagus (5%). Mazur and Clark first used the term ”gastrointestinal stromal tumor” in 1983. Case presentation. Female patient T., 53 y/o; the disease started with active gastrointestinal hemorrhage that resolved through conservative treatment in the local hospital. After 1 month, she presented in critical state (29.08.2014) at IMSP IO with active upper GI bleeding, severe anemic syndrome. Endoscopy: protrusive neoplasm of the ampulla of Vater (Histology–leiomyoma). Abdominal CT: Massive solid tumour in right side of the abdomen originating from the duodenum. Secondary foci (Nr. 5) in liver parenchyma. Surgery was performed (01.09.2014) by vital considerations (persistent hemorrhage) – resection of the duodenum and jejunum with posterior gastro-jejunoanastomosis. Postoperative histology: GIST of the duodenum, spindle cell type. The postoperative course was uneventful. The patient was further treated with Imatinib mesylate (Glivec®) 400mg/daily. After 6 months the liver metastases progressed. The dose of Glivec® was increased to 800mg/daily and by the last follow-up stabilization of the disease was obtained. Conclusions. The main and single method of radical treatment consists of tumor excision with intact capsule. The positivity of c-KIT (CD117) confirms the diagnosis of GIST. In case of R1/R2 resections, presence of metastases or loss of capsule integrity, treatment with Imatinib mesylate is indicated, in our case proving a satisfactory survival and quality of life

Organ-specific allergen challenges in airway allergy: Current utilities and future directions

Atopy has been long used as the screening method for airway allergy. Nevertheless, aeroallergens can trigger respiratory symptoms not only in atopic patients (atopic res piratory allergy, ARA), but also in non-atopic subjects (local respiratory allergy, LRA). Moreover, ARA and LRA can coexist in the same patient, and this clinical scenario has been called dual respiratory allergy (DRA). When the clinical history cannot determine the relevance of sensitizations in ARA patients, nasal, conjunctival or bronchial aller gen challenges (NAC, CAC, and BAC, respectively) should be conducted. Moreover, these tests are required to identify patients with LRA and DRA. The clarification of the allergic triggers of airway diseases has a profound impact on the management strategies the patients can be offered. Importantly, allergen immunotherapy (AIT) remains as the only disease-modifying intervention for ARA. Recent data indicate that AIT might have a similar effect on LRA patients. Nevertheless, AIT success relies largely on the correct phenotyping of allergic individuals, and NAC, CAC, and BAC are very helpful tools in this regard. In this review, we will summarize the main indications and methodology of CAC, NAC, and BAC. Importantly, the clinical implementation of these tests might translate into precision medicine approaches and better health outcomes for patients with airway allergy.Consejería de Salud, Junta de Andalucía, Grant/Award Number: P20_00405; Instituto de Salud Carlos III, Grant/Award Number: PI20/01715, RD21/0002/0008, CM21/00262, CM20/00160, JR22/00048 and JR19/00029. Funding for open access charge: Universidad de Málaga / CBUA

Elastic modeling and steep dips: unraveling the reflected wavefield

As part of a larger elastic numerical modeling project, we have been investigating how energy reflected from steeply dipping interfaces is recorded using typical multicomponent acquisition geometries. Specifically, we have been interpreting how rcflection events from the flanks of salt dome structures are distributed on 3C and 4C phones for vertical seismic profiles (VSPs) and ocean bottom seismic (OBS) or land surface surveys. The ultimate goal of this investigation is to improve the structural imaging of steeply dipping interfaces and eventually to evaluate the usc of the recorded elastic wavefield for fluid description near these interfaces. In the current work, we focus on a common assumption used when processing converted wave reflection seismic data that most PP energy is recorded on the vertical geophone and/or the hydrophone and that most PS energy is recorded on the horizontal geophones. This is a useful assumption when it is valid, because it eliminates the need for separation of the recorded wavefield into P and S wavetypes. Using two elastic models and different acquisition geometries, we examine the validity of this assumption in the presence of steeply dipping interfaces and discuss the implications for converted-wave and vector imaging of salt flanks

Splenectomy in hematological diseases. Mini-invasive technique versus traditional approach

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, Catedra de chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. În ultimele decenii, laparoscopia a evoluat de la o procedură chirurgicală utilizată numai în scop de diagnostic la o tehnică chirurgicală frecvent folosită pentru a trata o multitudine de afecțiuni, rezolvate prin procedee minim invazive. Scop. Analiza comparativă a eficacității, beneficiilor clinice și managerial-economice a splenectomiei laparoscopice (SL) versus splenectomia clasică (SC). Material și metode. Studiul nostru cuprinde 175 de splenectomii efectuate timp de 4 ani pentru diverse maladii hematologice. SL au fost efectuate 79 (45,1%), iar SC – 96 (54,9%). Toți pacienții au fost examinați clinicohematologic și instrumental, inclusiv USG și prin tomografie computerizată. Au fost analizate particularitățile și rezultatele perioperatorii, complicațiile postoperatorii și costurile financiare. Rezultate. Vârsta medie –36,7 ani în grupul SL și 43,8 ani în grupul SC (p>0,05). Dimensiunea medie a splinei a fost de 15,3cm în grupul SL și 17,8cm în grupul SC. Conversii la laparotomie în grupul SL au avut loc în 8 cazuri (10,1%). Un total de 5 complicații au apărut la pacienții cu SL. Timpul operator în medie a fost de 138 minute pentru SL și 95 minute pentru SC. Volumul hemoragiei în medie a constituit 210ml în grupul SL și 354 ml în grupul SC. Perioada postoperatorie în medie a fost de 4,8 zile în grupul SL și 10,3 zile în grupul SC (p<0,05). Ratele de răspuns la tratament au fost similare în ambele grupuri. Concluzii. Tehnica SL în maladiile hematologice este un tratament chirurgical efectiv din punct de vedere al beneficiilor clinice și managerial-economice.Introduction. In the last decades, laparoscopy has evolved from a surgical procedure used only for diagnostic purposes to a minimally invasive surgical technique frequently used to treat a wide spectrum of diseases. Purpose. Comparative analysis of efficacy, clinical and economic benefits of laparoscopic splenectomy (LS) versus classical splenectomy (CS). Material and methods. Our study comprises 175 splenectomies performed in 4 years for various hematological diseases. LS were performed 79 (45.1%) and CS – 96 (54.9%). All patients were put through a clinico-hematologic and instrumental study, including ultrasound and computed tomography. Perioperative characteristics and results, postoperative complications and financial costs were analyzed. Results. The mean age in the LS group was – 36.7 years and in the CS group – 43.8 years (p> 0.05). Mean spleen size was 15.3 cm in the LS group and 17,8cm in the CS group. Conversions to laparotomy occurred in 8 cases (10.1%) in the LS group. A total of 5 complications occurred in the LS group. Mean operating time was 138 minutes in the LS group and 95 minutes in the CS group. The mean value of blood loss was 210 ml in the LS group and 354 ml in the SC group. The mean postoperative stay was 4.8 days in the LS group vs 10.3 days in the CS group (p<0.05). Response rates were similar in both treatment groups. Conclusion. LS is an effective surgical treatment in hematologic diseases in terms of clinical and economic benefits

Early results of the radical surgical treatment of stomach cancer patients aged 70 years or older

Laboratorul științific chirugie gastrică și toracică, Institutul Oncologic, Catedra Oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul chirurgical, efectuat pe un teren biologic modificat de procesul malign, vârsta înaintată, prezența maladiilor asociate severe prezintă un risc major în privința dezvoltării complicațiilor postoperatorii.Scopul lucrării constă în analiza rezultatelor imediate ale tratamentului chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric cu vârsta peste 70 de ani. Material și metode: S-au analizat rezultatele imediate ale tratamentului chirurgical radical la 69 de bolnavi cu cancer gastric în vârstă peste 70 de ani (lotul I). Rezultate: În lotul I boli asociate s-au stabilit practic în toate cazurile. În lotul II (bolnavi până la 70 de ani) boli asociate s-au înregistrat la 299 subiecți (58%). Constatăm prevalența volumului operator mai mic în lotul I: în 72,5% cazuri s-au efectuat rezecții gastrice subtotale. În lotul I au decedat 4 bolnavi (5,8%), dintre care un caz de pancreatită acută. Letalitatea în lotul II a fost înregistrată în 19 cazuri (3,4%). Diferența indicilor letalității între loturi nu este statistic veridică (p˃0,05). Concluzii: Analiza rezultatelor imediate ale tratamentului chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric în vârstă peste 70 de ani permite să conchidem următoarele: vârsta înaintată este asociată cu prezența bolilor concomitente ale sistemului cardiovascular și ale tractului digestiv. Vârsta înaintată în cazul bolnavilor cu indici compensați ai homeostazei nu este o contraindicație către tratamentul chirurgical radical, dar volumul intervențiilor chirurgicale necesită a fi mai puțin traumatizant.Introduction: Treatment of gastric cancer in patients aged 70 years and older is associated with high risc of developing postoperative complications. Aim of the study was analisys of early results of surgical treatment in patients with stomach cancer aged 70 years and older. Material and methods: The data of 69 patients older than 70 years who suffered from stomach cancer was analyzed (group I). The results were compared with the data on 516 stomach cancer patients under 70 years old (group II). Results: Comparative analysis of the volume of surgical interventions has demonstrated the smaller one in the first parients lot. The postoperative mortality has been registered in 4 cases (5.8%) and 19 cases (3.4%) in the I and II groups, respectivelly (p<0.05). Conclusions: The obtained results allowed us to conclude that most of the older patients suffer from associated cardiovascular and digestiv tract diseases. However, age older than 70 years is not a contraidication for surgical treatment in stomach cancer patients. The volume of surgery in older patients needs to be appreciated correct and carefully

Extended and combined superior polar gastric resections and gastrectomies in radical surgical treatment of gastric cancer patients

Laboratorul științific chirurgie gastrică și toracică, Institutul Oncologic, Catedra Oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul chirurgical este unicul tratament radical al bolnavilor de cancer gastric. Depistarea tardivă cu implicarea organelor adiacente și afectarea ganglionilor limfatici la nivelul D2 necesită efectuarea intervențiilor chirurgicale lărgite și combinate. Scopul studiului: Analiza rezultatelor imediate ale tratamentului radical chirurgical al bolnavilor de cancer gastric supuși intervențiilor chirurgicale lărgite și combinate. Material și metode: S-au analizat rezultatele imediate ale tratamentului chirurgical radical la 150 bolnavi de cancer gastric, care au suportat intervenții lărgite și combinate între anii 2009-2014 (lotul I), în comparație cu cei 203 bolnavi de cancer gastric cu intervenții tipice (lotul II). După gen și vârstă loturile sunt comparabile. Rezultate: Din lotul I în 28 de cazuri intervenția chirurgicală s-a asociat cu limfodisecție D2, în 65 de cazuri – a fost înlăturat sau rezecat unul și mai multe organe adiacente, implicate în proces; în 35 de cazuri – operația s-a efectuat prin acces toracoabdominal, iar 17 cazuri se referă la extirparea bontului gastric. În lotul II s-au efectuat 190 gastrectomii tipice și 13 rezecții gastrice polare superioare. Complicații postoperatorii au fost înregistrate în 14 cazuri (9,3%) din lotul I și în 2 cazuri (0,01%) în lotul II (p<0,001). În lotul I au decedat 9 bolnavi (13,8%) ca rezultat al complicațiilor postoperatorii chirurgicale, iar în lotul II – 2 (0,01%) (p<0,001). Concluzii: S-a demonstrat influența volumului intervenției chirurgicale asupra rezultatelor imediate ale tratamentului radical chirurgical. Letalitatea postoperatorie la bolnavii cu intervenții chirurgicale lărgite și combinate este cauzată, în majoritatea cazurilor, de complicații postoperatorii chirurgicale, ce necesită elaborarea metodelor noi de profilaxie.Introduction: The surgical intervention in gastric cancer patients is the only radical treatment method. The nearest results depend on patient’s age and surgical volume. Aim: Analysis of the nearest treatment results in the extended and combined surgical treatment of patients with gastric cancer. Material and methods: The clinical data on 150 stomach cancer patients operated in the Institute of Oncology between 2009- 2014 years (group I) have been compared with data on 203 stomach cancer patients with typical gastrectomies and superior polar gastric resections (group II). The groups are comparable by age and gender. Results: Out of the first lot, 28 patients underwent D2 lymph node dissection. In 65 cases one or more organs affected by the tumor were removed or resected. In 35 cases the surgery was performed by thoraco-abdominal access, and in 17 cases gastric stump removal was performed. In the second group 190 typical gastrectomies and 13 superior polar gastric resections were performed. Postoperative complications in the first group were registered in 14 cases (9.3%) and in the second group – in 2 cases (0.01%) (p<0.01). In the first group the postoperative lethality was registered in 9 cases (13.8%) and in the second group – 2 cases (0.01%) (p<0.001). Conclusions: The volume of surgical intervention in stomach cancer patients influences early results of treatment. The postoperative lethality in patients who underwent extended and combined surgeries was a result of surgical complications and requires development of new methods of prevention

Location and locoregional extension of gastric cancer – predisposant factors in postoperative acute pancreatitis evolution

Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Pancreatitele acute postoperatorii (PAPO) se întâlnesc frecvent, factorii declanșatori fiind diferiți.Scop. Analiza corelaţiei dintre sediul și extinderea locoregională a cancerului gastric și declanşarea PAPO. Material şi metode. Grupul de studiu este constituit din 192 pacienți operați radical pentru cancer gastric în secția Gastrologie a Institutului Oncologic în perioada 2010-2014: barbaţi - 131 (68,23%) și femei – 61 (31,77 %), raportul fiind 2:1, cu vârsta cuprinsă între 21 și 80 ani și incidența maximă între 51 – 60 ani (40,11%). Rezultate. PAPO a evoluat: în 38,09% (24 din 63) din cazuri – cu afecția peretelui posterior gastric; în 26,32% (5 din 19) din cazuri cu aderarea tumorii gastrice la pancreas și în 20,83% (10 din 48) – cu aderarea tumorii la alte organe. Incidența maximă a PAPO a constituit 50% în cazurile cu invazie în pancreas și 44,54% - în cele cu invazie în alte organe adiacente. Concluzii. Afectarea peretelui posterior gastric și aderarea cancerului gastric la organele adiacente, pot fi considerați factori care ar favoriza PAPO. Invazia cu infiltrarea cancerului gastric în organele adiacente, îndeosebi pancreasul, este factorul declanșator pentru PAPO.Introduction. Postoperative acute pancreatitis (POAP) is common, but triggers are different. Purpose. Analysis of correlation between location and loco-regional extension of gastric cancer and POAP evolution. Materials and methods. Our study includes 192 patients, radically operated for gastric cancer in Gastropulmonology Department of Institute of Oncology during 2010-2014: men - 131 (68.23%), women - 61 (31.77 %), the ratio being 2:1 aged between 21 and 80, with high incidence between 51 and 60 years (40.11%). Results. POAP developed as follows: in 38.09% (24 of 63) of cases with affection of posterior gastric wall; in 26.32% (5 of 19) – with invasion into the pancreas and in 20,83% (10 of 48) – with invasion of adjacent organs. Incidence of POAP was 50% in cases with invasion into the pancreas and 44.54% - in cases of invading adjacent organs. Conclusions. Affection of posterior gastric wall and tumor invasion into adjacent organs can be considered as factors that would favor POAP. Invasion with tumor infiltration into adjacent organs, especially into the pancreas, is the triggering factor for POAP