The importance of drug standardization

Catedra de chimie farmaceutică și toxicologică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu“ din Republica MoldovaIntroducere. Standardizarea este un domeniu de activitate ce servește drept instrument de reglementare în economia și societatea contemporană a relațiilor între persoane, organizații, state și sisteme de ajustare a proceselor și rezultatelor activității acestora. În activitatea farmaceutică standardizarea stabilește parametri clar determinați de calitate a medicamentului. Medicamentele se standardizează în conformitate cu prevederile incluse în documentaţia analitico-normativă elaborată. Scopul lucrării. Evaluarea parametrilor de standardizare a substanțelor medicamentoase și a formelor farmaceutice în conformitate cu cerințele GMP și ICH. Material și metode. Sinteza și analiza datelor bibliografice, cât și analiza informației științifice din bazele de date internaționale: PubMed, Medline, Environmental Issues & Policy Index, Google Academic etc. Rezultate. În rezultatul studierii datelor din literatură s-a constatat, că efectuarea standardizării medicamentelor în conformitate cu prevederile incluse în documentaţia analitico-normativă contribuie la dezvoltarea industriei farmaceutice, la perfecţionarea și unificarea metodelor de cercetare a standardelor folosite în analiza medicamentelor. Rolul standardelor constă în protecția intereselor consumatorilor și ale statului prin asigurarea calității produselor și serviciilor, a caracterului inofensiv al acestora pentru viața, sănătatea, ereditatea și securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale și pentru mediu. Concluzii. În urma dezvoltării tehnologiilor moderne și metodelor de analiză s-au extins și criteriile de standardizare pentru substanţe medicamentoase și formele farmaceutice.Introduction. Standardization is an activity area that serves as a regulatory tool in the contemporary economy and society of relations between individuals, organizations, states and systems for adjusting the processes and results of their activity. In the pharmaceutical activity the standardization establishes clearly determined parameters of the quality of the drug. The medicines are standardized according to the provisions included in the elaborated analytical-normative documentation. The aim of the study. Evaluation of standardization parameters for medicinal substances and pharmaceutical forms in accordance with GMP and ICH requirements. Material and methods. Synthesis and analysis of bibliographic data and analysis of scientific information from international databases: PubMed, Medline, Environmental Issues & Policy Index, Google Academic etc. Results. As a result of the study of the literature data, it was found that the standardization of the medicinal products according to the provisions included in the analytical and regulatory documentation contributes to the development of the pharmaceutical industry, to the improvement and unification of research methods of the standards used in the drug analysis. The role of standards is to protect the interests of consumers and the state by ensuring the quality of products and services, their harmless character for human life, health, heredity and security, for material goods and the environment. Conclusions. Following the development of modern technologies and methods of analysis, the standardization criteria for medicinal substances and pharmaceutical forms were vastly extended

Unfavorable prognosis quantification in patients with unstable angina pectoris

Universitatea Stat Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, Catedra Medicină Internă No 5, IMSP Institutul Cardiologie şi SCM Sfănta TreimeThe aim of our study was to evaluate cardiovascular risk in patients with unstable angina pectoris for choosing their appropriate management. Most of the patients with unstable angina pectoris had a high risk of major cardiovascular events for a year, estimated using the Duke score, which correlates with a mortality of> 2% for one year. Cardiovascular risk assessment allows patients to receive adequate treatment and revascularization, which would increase their survival. Scopul studiului a fost de a evalua riscul cardiovascular la pacienţii cu angină pectorală instabilă pentru alegerea managementului corespunzător. Majoritatea pacienţilor cu angină pectorală instabilă au avut un risc ridicat de evenimente cardiovasculare majore pentru un an, estimate folosind scorul Duke, ce corelează cu o mortalitate de> 2%. Evaluarea riscului cardiovascular permite pacienţilor de a beneficia de tratament adecvat şi revascularizare, ceea ce ar creşte supravieţuirea lor

Dereglările profilului lipidic la pacienţii cu cardiopatie ischemică în funcţie de vârstă

Disciplina Sinteze Clinice, Clinica Medicală nr.1, Universitatea Stat Medicină şi Farmacie "N.Testemiţanu”, SCM „Sfânta Treime”, Chişinău, I-a Conferinţă Internaţională de Geriatrie şi Gerontologie din Republica Moldova 21 septembrie 2012Creșterea nivelului fracţiilor lipidice conform scării de vârstă, este considerat ca un semn de accelerare a procesului de îmbătrânire. Obiectivul studiului a fost evaluarea dereglărilor profilului lipidic la pacienţii cu cardiopatie ischemică în funcţie de vârstă. Material şi metode În studiul dat au fost incluși 405 de pacienţi cu cardiopatie ischemică, cu diapazonul de vârstă 35-65 de ani, care au fost repartizaţi în funcţie de clasificarea Canadiană (lot I:<49ani, lot II:50-59ani și lot III:>60ani). Spectrul lipidic (CT, LDL-C, HDL-C, TG) a fost determinat pe probe de sânge colectat dimineaţa după 12 ore de post alimentar prin metoda enzimatică fotometrică. Aprecierea cantitativă a apoproteinelor apoAI și apoB și a lipoproteinei (a) [Lp(a)] prin testul imunoturbidimetric. Rezultate Evaluarea spectrului lipidic la pacienţii cu CPI a evidenţiat o dislipidemie caracteristică, ce s-a exprimat prin valori semnificativ avansate ale LDL-C, TG și apoB cu nivel veridic scăzut al HDL-C și apoAI, însoţite de valori semnificativ sporite ale raportului apoAI/apoB, ceea ce presupune un risc major pentru dezvoltarea patologiei aterosclerotice la pacienţii respectivi urmată de consecinţele ei. De remarcat dinamica ascendentă a nivelului colesterolului total și trigliceridelor în dependenţă de categoria de vârstă la pacienţii cu CPI: s-a constatat o tendinţă de creștere a concentraţiei de LDL-C, care s-a păstrat în aceiași magnitudine până în grupul de vârstă înaintată (5.42±0.1mmol/l vs 5.76±0.07mmol/l, p<0.01). Este de notat faptul, că în ambele probe conţinutul de HDL-C, în funcţie de vârstă, practic a rămas neschimbat. Atrage atenţie faptul că, în categoria de vârstă <49 de ani s-a apreciat o scădere a nivelului relativ de HDL-C, în timp ce conţinutul de colesterol total și trigliceride nu s-a schimbat. Distribuţia datelor apoproteinelor apoAI și apoB potrivit grupelor de vârstă nu a relevat diferenţe statistice, la fel în valorile raportului apoAI/apoB și lipoproteinei (a) [Lp(a)]. Concluzie Creșterea nivelului fracţiilor lipidice conform scării de vârstă, oglindește majorarea riscului aterogen la pacienţii cu cardiopatie ischemică de vârstă înaintată.Summary Age-related lipid profile disorders in patients with coronary artery disease. Increased lipid fractions according to the scale of age, reflects increased atherogenic risk in patients with ischemic heart disease of old age

Rolul oxidului nitric în boala de reflux gastroesofagian

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Nitric oxide is a simple heterodiatomic molecule, composed by an atom of Nitrogen and one of Oxygen, with multiple and various effects in human biology; an biologic mediator, which is involved in various pathological and pathophysiological processes. In GERD the NO participates in the esophagian dysmotility adjustment, could be appreciated as a marker of inflammatory process in esophagus; it plays an citopretective role.Oxidul de azot sau oxidul nitric (NO) este o moleculă simplă heterodiatomică recunoscută recent, formată dintr-un atom de oxigen şi un atom de azot, cu multiple şi variate efecte în biologia umană. Este unul dintre cei mai importanţi mediatori biologici, implicat în multiple procese fiziologice şi patofiziologice. Oxidul nitric este una dintre cele mai mici molecule din natură, cu masă moleculară egală cu 30 Daltoni, de aceea trece uşor prin membrana celulară. Durata de viaţă a oxidului nitric este scurtă: în ţesuturile biologice – până la 5- 6 sec, în sol. NaCl – de la 6 până la 30 sec. Un aspect intrigant al moleculei NO este posibilitatea sa de a media evenimentele fiziologice normale şi, în acelaşi timp, de a fi foarte toxic. În sistemele biologice oxidul nitric se formează din reacţia de transformare a aminoacidului L-argininei în L-citrulină în prezenţa oxigenului şi a NADPH, proces catalizat de sintezele oxidului nitric (NOS). Izoenzimele neuronală (nNOS) şi endotelială (eNOS) sunt constitutive, citoplazmatice, prezente în permanenţă în celule şi activitatea lor depinde direct de concentraţia intracelulară a ionilor de calciu şi calmodulină. Oxidul nitric sintetizat de iNOS participă la instalarea proceselor inflamatorii în diverse maladii ale canalului digestiv: colita ulcerohemoragică, boala Cron, gastrita de reflux, esofagita de reflux. Efectele oxidului nitric în sistemul digestiv: asigură activitatea motorie a tractului gastrointestinal, participă in transmiterea impulsurilor neuronali (nNOS), reglează tonusul vascular al sistemului digestiv (eNOS), posedă acţiune citoprotectoare. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezintă o maladie cronică recidivantă, cauzată de mecanisme complexe de perturbare a motilităţii tractului digestiv superior, cu retropulsia conţinutului gastric sau intestinal în esofag. În esenţă, BRGE este o afecţiune motorie esofagiană, care apare în urma relaxării inadecvate a sfincterului esofagian inferior. În ultimele 2 decenii, cunoştinţele referite la BRGE au făcut un salt enorm. Patogenia BRGE este complicată. Este constatat faptul că incapacitatea SEI (scăderea presiunii bazale) şi relaxarea spontană a esofagului sunt determinate de nivelul oxidului nitric. În BRGE cantitatea de NO este crescută şi depinde de severitatea esofagitei. NO provoacă relaxarea spontană a esofagului în faza interdigestiei, influenţând complexul motor migrant. Inervaţia esofagului este complicată. De rând cu sistemele nervoase simpatic şi parasimpatic, au fost descoperiţi neuronii neadrenergici-necolinergici (NANC), mai târziu numiţi nitroxidergice. Relaxarea esofagului şi SEI este determinată de receptori NANC, în care rolul de mediator îl joacă oxidul nitric. Acesta este eliberat de neuronii speciali (NANC), localizaţi in plexul intramural, numiţi de tip Dogheli. Stimularea neuronilor măreşte sinteza oxidului nitric, care pătrunde în stratul muscular şi activează guanilatciclaza solubilă care, la rândul ei, activează sinteza guanidinmonofosfat ciclaza (cGMF). Creşterea nivelului de cGMF micşorează concentraţia ionilor de calciu în citoplazmă şi afectează legătura dintre actină şi miozină, astfel provocând relaxarea SEI. Concluzie. Oxidul nitric joacă un rol important în reglarea motricităţii esogastrice, participă in reglarea microcirculaţiei esofagiene, poate fi considerată ca marker al procesului inflamator din esofag

Rolul bolii de reflux gastroesofagian în dezvoltarea bronhopneumopatiei cronice

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The gastro-oesophageal regurgitation is a disease which include all the symptoms from oesophagus regurgitation caused by the disturbance of the superior gastro-intestinal motility with the gastric or intestinal content retropulsion in oesophagus. The BRGE is represented by the typical symptoms: dysphagia, regurgitation, oesophagus pain,and atypical symptoms: cardiac-pain,respiratory-pain, ORL manifestations. These symptoms are accompanied or not by the oesophageal mucosa-lesions.Prevalenţa refluxului gastroesofagian este puţin cunoscută, dar are o incidenţă foarte mare. După cum arată numeroase studii epidemiologice, 30-44% din subiecţi au pirozis o dată în lună, asociat în mai mult de ¼ din cazuri cu alte simptome. În prezent este evidentă creşterea incidenţei afecţiunilor esofagiene, influenţată de sporirea factorilor de risc legaţi de stilul de viaţă (fumatul, obezitatea, mesele cu volum mare şi tardive), a factorului genetic (a cărui prezenţă este estimată în 18-31% din cazurile de boală), descoperind mai multe aspecte ale acestei maladii. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o entitate clinică independentă, cauzată de mecanisme complexe de perturbare a motilităţii tractului gastrointestinal superior, cu retropulsia conţinutului gastric/intestinal în esofag, şi decurge cu diverse simptome (esofagiene şi extraesofagiene). Simptomele tipice sunt consecinţe ale agresiunii chimice esofagiene şi faringiene şi cuprind pirozisul, regurgitaţia, eruciaţia, sialoreea şi odinofagia. Simptomele atipice (extraesofagiene) sunt cel mai frecvent extradigestive se întâlnesc la aproape o treime dintre bolnavii cu BRGE şi sunt obişnuit expresia complicaţiilor extradigestive ale BRGE. Manifestările ORL semnifică iritaţia orofaringiană sau tulburări reflexe esofago- şi faringoglotice. Disfonia „idiopatică”, răguşeala inexplicabilă sunt adesea simptomele relevante. Faringitele cronice pot exprima şi alte manifestări ale BRGE. Manifestările pulmonare ale BRGE pot fi întâlnite atunci când refluxul se manifestă trenant. Tusea cronică, fără suport aparent, “surprinzătoare” uneori prin caracterul nocturn, poate releva BRGE. Hemoptiziile se pot asocia în acest cadru simptomatic. Pneumopatiile acute recurente reprezintă o altă formă de manifestare a bolii de reflux gastroesofagian. Astmul bronşic simptomatic BRGE şi-a dobândit un statut legitim, fiind acceptat ca o realitate autonomă şi diferită de cea a agravării evoluţiei clinice a afecţiunii în contextul BRGE. Toate acestea justifică demersuri diagnostice complexe şi responsabile

Kонверсия скрининговых тестов на туберкулез на фоне биологической терапии у пациентов с воспалительными заболеваниями суставов

Departamentul Medicină Internă, disciplina Medicină internă – semiologie, Catedra Medicină de Familie, IP USMF Nicolae Testemiţanu, Departamentul Medicină Internă, disciplina Cardiologie, IMSP Institutul de CardiologieRecomandările actuale privind frecvenţa retestărilor pentru tuberculoza (TBC) latentă la pacienţii trataţi cu remedii biologice au vizat ţările cu incidenţă scăzută a TBC şi nu este cert dacă se pot aplica în populaţii cu prevalenţă înaltă. Scopul cercetării a fost determinarea ratei de conversie a testului QT TB-Gold pe parcursul tratamentului cu remedii biologice la pacienţii cu patologii inflamatorii articulare, pentru a determina frecvenţa oportună de efectuare a acestuia în condiţiile asistenţei medicale primare. Este un studiu prospectiv observaţional, cu includerea a două loturi de pacienţi: L1 – tratament cu anti-TNFα; L2 – tratament cu anti-IL6. Evaluarea în dinamică prin QT TB-Gold a presupus patru vizite: vizita baseline, 6, 12 şi 24 de luni. Parametrul principal de rezultat a fost rata de conversie a testului QT TB-Gold la 6, 12 şi 24 de luni. Aplicarea criteriilor de selecţie a rezultat prin formarea a două loturi: L1 – 24 pacienţi cu artrită psoriazică, tratament cu anti-TNFα; L2 – 23 pacienţi cu artrită reumatoidă, tratament cu anti-IL6. Rata de TB latentă la bolnavii cu maladii articulare inflamatorii a fost de 22,12%. Incidenţa cumulativă a conversiei QT TB-Gold a fost de 10,65% la 6 luni, 2,38% la 12 luni şi 4,87% la 24 de luni după iniţierea tratamentului biologic, fără diferenţe statistic semnificative între loturi. Odată cu iniţierea tratamentului biologic, se recomandă screeningul TBC latente prin QT TB-Gold la toţi pacienţii, iar retestarea bolnavilor din ţările cu o prevalenţă TBC înaltă se va efectua la 6 luni după debutul tratamentului, ulterior anual.Current recommendations on the frequency of retests for latent tuberculosis (TBC) in patients treated with biological drugs were based on studies in low TB incidence populations and it is unclear whether they can be applied to high prevalence populations. The purpose of the study was to determine the conversion rate of the QT TB-Gold test during the treatment with biological drugs in patients with joint inflammatory diseases, in order to determine the appropriate frequency for retest in primary care. Methods: prospective observational study in two groups of patients: G1 –anti-TNFα and G2 – anti-IL6 treatment. The QT TB-Goldwas retested within 4 visits: baseline visit, at 6, 12 and 24 months. The main outcome parameter was the conversion rate of the QT TB-Gold test at 6, 12 and 24 months. Applying the selection criteria resulted in the formation of 2 groups: G1 – 24 patients with psoriatic arthritis, treatment with anti-TNFα and G2 – 23 patients with rheumatoid arthritis, anti-IL6 treatment. The latent rate of TB in patients with inflammatory joint disease was 22.12%. The cumulative incidence of QT TB-Gold conversion was 10.65% at 6 months, 2.38% at 12 months and 4.87% at 24 months after initiation of biological treatment, with no statistically significant differences between groups. Screening for latent TBC, by QT TB-Gold, is recommended in all patients at the initiation of biological treatment. The frequency of the retesting patients from high TBC prevalence countries will be performed at 6 months after the initiation of treatment, then annually.Текущие рекомендации о частоте повторных тестов на латентный туберкулез (ТБ) у пациентов, получающих биологические средства, основаны на исследованиях, проведенных в странах с низкой заболеваемостью туберкулезом, и неясно, могут ли они быть применимы у населения с высокой частотой заболевания. Цель исследования состояла в определении коэффициента конверсии теста QT TB-Gold во время лечения биологическими препаратами пациентов с воспалительными заболеваниями суставов для установления необходимой частоты его повторного выполнения в условиях первичной медицинской помощи. Обсервационное исследование включило две группы пациентов: лечение L1 – препараты анти-TNFα и L2-ингибиторы IL6. Оценка QT TB-Gold требовала 4 посещений: базовый визит, 6, 12 и 24 месяца. Основным параметром определения был коэффициент конверсии теста QT TB-Gold на этих визитах. Применение критериев отбора привело к разграничению 2 лотов: L1 – 24 пациента с псориатическим артритом и лечением препаратами анти-TNFα и L2 –23 пациента с ревматоидным артритом и лечениемингибиторами IL6. Латентный уровень ТБ у пациентов с воспалительными заболеваниями суставов составил 22,12%. Кумулятивная частота конверсии QT TB-Gold составила 10,65% через 6 месяцев, 2,38% – 12 месяцев и 4,87% через 24 месяца после начала биологической терапии, без статистически значимых различий между лотами. При инициировании биологической терапии всем пациентам рекомендуется скрининг на латентный туберкулез QT TB-Gold, а повторный его анализ, у пациентов в странах с высокой распространенностью ТБ, должен проводится через 6 месяцев после начала лечения, а затем ежегодно

Effects of the timing of administration of IgM- and IgA-enriched intravenous polyclonal immunoglobulins on the outcome of septic shock patients

Background: The administration of endovenous immunoglobulins in patients with septic shock could be beneficial and preparations enriched with IgA and IgM (ivIgGAM) seem to be more effective than those containing only IgG. In a previous study Berlot et al. demonstrated that early administration of ivIgGAM was associated with lower mortality rate. We studied a larger population of similar patients aiming either to confirm or not this finding considering also the subgroup of patients with septic shock by multidrug-resistant (MDR) pathogens. Methods: Adult patients with septic shock in intensive care unit (ICU) treated with ivIgGAM from August 1999 to December 2016 were retrospectively examined. Collected data included the demographic characteristics of the patients, the diagnosis at admission, SOFA, SAPS II and Murray Lung Injury Score (LIS), characteristics of the primary infection, the adequacy of antimicrobial therapy, the delay of administration of ivIgGAM from the ICU admission and the outcome at the ICU discharge. Parametric and nonparametric tests and logistic regression were used for statistic analysis. Results: During the study period 107 (30%) of the 355 patients died in ICU. Survivors received the ivIgGAM earlier than nonsurvivors (median delay 12 vs 14 h), had significantly lower SAPS II, SOFA and LIS at admission and a lower rate of MDR- and fungal-related septic shock. The appropriateness of the administration of antibiotics was similar in survivors and nonsurvivors (84 vs 79%, respectively, p: n.s). The delay in the administration of ivIgGAM from the admission was associated with in-ICU mortality (odds ratio per 1-h increase = 1.0055, 95% CI 1.003\u20131.009, p < 0.001), independently of SAPS II, LIS, cultures positive for MDR pathogens or fungi and onset of septic shock. Only 46 patients (14%) had septic shock due to MDR pathogens; 21 of them (46%) died in ICU. Survivors had significantly lower SAPS II, SOFA at admission and delay in administration of ivIgGAM than nonsurvivors (median delay 18 vs 66 h). Even in this subgroup the delay in the administration of ivIgGAM from the admission was associated with an increased risk of in-ICU mortality (odds ratio 1.007, 95% CI 1.0006\u20131.014, p = 0.048), independently of SAPS II. Conclusions: Earlier administration of ivIgGAM was associated with decreased risk of in-ICU mortality both in patients with septic shock caused by any pathogens and in patients with MDR-related septic shock

The relationship between metabolite level of nitric oxide in patients with gastro-esophageal disease and severity of peptic esophagitis

Catedra Medicină Internă-Semiologie USMF „Nicolae Testemiţanu”There are presented results of studying 17 patients with gastro-esophageal reflux disease and 11 healthy volunteers of age 18-30. It was revealed, that nitric oxide level in patients exceeds that in healthy volunteers. It was noted also, that nitric oxide level is different depending on disease form (erosive or non-erosive form). Study revealed direct correlation between indices of metabolism of nitric oxide and damage rate of mucous membrane: metabolite level of NO increased with increasing erosive processes in mucous membrane of esophagus. In patients with GERD was revealed higher level of NO in gastric juice than in healthy control. Sunt prezentate rezultatele investigării a 17 pacienţi cu boala de reflux gastroesofagian şi 11 persoane sănătoase (voluntari) cu vîrsta cuprinsă între 18-30 ani. S-a determinat că nivelul oxidului nitric în serul sanguin la bolnavi este mai mare decât la persoanele sănătoase. Am remarcat că nivelul NO diferă în dependenŢă de forma BRGE, fiind mai ridicat la cea erozivă. S-a apreciat corelaŢie directă a indicilor oxidului nitric cu gradul de afectare a mucoasei esofagiene: nivelul NO a crescut o dată cu agravarea proceselor erozive ale esofagului. La pacienŢii cu BRGE s-a evidenţiat un nivelul mai ridicat de oxid nitric în sucul gastric comparativ cu persoanele sănătoase