Актуальность профилактики тромбоэмболии легочной артерии в пред-, интра- и постоперационном периоде

Catedra Anesteziologie şi Reanimatologie nr. 2, USMF „Nicolae Testemiţanu”The purpose of this article is an informative analysis of the efficiency of prophylaxis of the pulmonary artery trombembolism. Out of 627 patients monitored, 473 had the benefit of a perioperatory tromboprophylaxis, while the other 154 patients got only a postoperatory tromboprophylaxis. The incidence of pulmonary artery trombembolism is 0.48%, this result refers only to patients operated on urgently. The incidence of lethal cases is 0.16%. Pulmonary artery trombembolism incidence varies depending on the combination of predisposing factors. We studied several combined methods of prophylaxis. Priority was the combination of mechanical methods (application of elastic bandages on the legs) with low molecular mass heparins. From observation of the study we determined an increased efficiency using the combination of mechanical methods with Enoxoparine (Klexan) in tromboprophylaxis of patients with moderate and high risk of pulmonary artery trombembolism. The priorities of Enoxoparine, to other low molecular weight heparins do not require the determination of bleeding and clotting time during administration. Also there was no change in platelet count in patients receiving Enoxoparine.Целью данной статьи является информативный анализ эффективности профилактики тромбоэмболии легочной артерии в пред-, интра- и постоперационном периоде. Из 627 обследованных пациентов, 473 больным проводилась, преимущественно, профилактика тромбоэмболии легочной артерии в пред-, интра- и постоперационном периоде, 154 пациентам - только в послеоперационном периоде. Полученный результат заболеваемости тромбоэмболией легочной артерии - 0,48%, относится только к больным, оперированным в срочном порядке. Смертность 0,16% варьирует в зависимости от сочетания предрасполагающих факторов. Было изучено несколько комбинированных методов профилактики. Приоритетным было сочетание механических методов (применение эластичного бинта на ногах) с гепаринами с низкой молекулярной массой. Исследование определялось повышением эффективности использования сочетания механических методов с еноксипарином (Klexan) в профилактике тромбоэмболии легочной артерии у пациентов с умеренным и высоким риском тромбоэмболии легочной артерии. Преимуществом еноксипарина и других низкомолекулярных гепаринов является то, что не требуется определение кровотечения и время свертывания крови во время приема. Также не определяются никакие изменения в количестве тромбоцитов у пациентов, получающих еноксипарин

Complicaţiile postoperatorii după adenomectomia transvezicală a prostatei în cadrul secţiei urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime”

Summary In the surgical treatment of the benign prostate hyperplasia through transvesical adenomectomy, made in the Urological Departament of the Municipal Clinical Hospital „Sfanta Treime”, the most frequent post-surgical complications in the period 2004­ 2005 were acute orhoepididimits. They have a frequency of 3,11% followed by late haemorrhages (1,86%) and the tamponade of the bladder, which required both surgical treatment (3,41% from cases), and medical treatment. Introducere. În lucrare sunt expuse complicaţiile postoperatorii survenite în rezultatul tratamentului chirurgical al adenomului de prostată, care, în pofida măsurilor de profilaxie aplicate, practic se întâlnesc cu aceeaşi frecvenţă ca şi în anii precedenţi şi rămân actuale şi în prezent. Obiective. A relata şi a descrie complicaţiile postoperatorii care au survenit în rezultatul tratamentului chirurgical al adenomului de prostată şi metodele de tratament specifice aplicate în cadrul Secţiei Urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime” în perioada anilor 2004-2005. Material şi metode. Lotul de studiu a cuprins 373 pacienţi cu diagnosticul adenom de prostată, trataţi în cadrul Secţiei Urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime” în perioada anilor 2004-2005. Din lotul studiat 51 (13,7%) pacienţi nu au fost supuşi intervenţiei chirurgicale radicale din motivul patologiilor concomitente agravate. Ceilalţi 322 (86,3%) pacienţi au suportat intervenţia chirurgicală - adenomectomia transvezicală, cu drenarea vezicii urinare transuretral cu cateter Folley şi tub de irigare din silicon fixate în lojă şi cu suturarea ermetică a pereţilor vezicii urinare şi a plăgii suprapubiene. Această metodă este aplicată în practica secţiei noastre din anul 2000. Rezultate. Din 322 intervenţii chirurgicale efectuate, au survenit următoarele complicaţii postoperatorii la 19 pacienţi (5,9%): 1) tamponada vezicii urinare - 3 cazuri (0,93%); 2) hemoragii tardive - 6 cazuri (1,86%); 3) orhoepididimita acută - 10 cazuri: a) cu vasorezecţie bilaterală - 6 cazuri (1,86%); b) fără vasorezecţie bilaterală - 4 cazuri (1,25%). Hemoragiile acute precoce, cu tamponada vezicii urinare în primele 24 ore după intervenţia chirurgicală au fost rezolvate în toate cazurile prin reintervenţie cu stoparea mecanică a sursei de hemoragie. Hemoragiile tardive, apărute în perioada a 9-14- a zi după intervenţia chirurgicală au fost stopate prin adm inistrarea tratamentului hemostatic medicamentos. Vasorezecţia bilaterală s-a efectuat practic la toţi pacienţii, cu excepţia celor care au refuzat categoric această intervenţie. În marea majoritate a cazurilor de orhoepididimită acută postoperatorie, fie uni- sau bilaterală, 8 (2,48%) pacienţi au fost supuşi următoarelor intervenţii chirurgicale: incizia şi drenarea epididimului - 5 (1,55%) cazuri; epididimectomia - 2 (0,62%) cazuri; orhiectomia - 1 (0,31%) caz. Concluzii În tratamentul chirurgical al adenomului de prostată prin adenomectomie transvezicală, efectuat în cadrul Secţiei Urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime”, cele mai frecvente complicaţii postoperatorii în perioada anilor 2004-2005 au fost orhiepididimitele acute, cu o frecvenţă de 3,11%, urmate de hemoragiile tardive (1,86%) şi de tamponada vezicii urinare (0,93%), care au necesitat atât intervenţii chirurgicale de corecţie (3,41% cazuri), cât şi efectuarea tratamentului medicamentos

Priapismul iatrogen. Recomandări practice de tratament

Summary Results of examining and treatment of 19 patients suffering from acute Priapism and was evaluated. Adequate therapy considerably reduce surgery rate and increase erectile function recuperation. We consider the serious medical error is not performing preventive test before intracavernose injection. Introducere. Priapismul este erecţia prelungită, dureroasă neînsoţită de libido sau de satisfacţie sexuală. Se observă, în special, la bărbaţii sexual activi cu vârsta de la 20 la 50 ani. Incidenţa priapismului este relativ scăzută (sub 0,4%). Administarea intracavernoasă a preparatelor farmacologice pentru tratamentul disfuncţiei erectile, adeseori nejustificată şi necontrolată, a dus la creşterea bruscă a incidenţei. Scopul lucrării. Analiza cazurilor de priapism iatrogen şi stabilirea unor metode eficiente de tratament şi de profilaxie. Material şi metodă. În perioada 1999-2005 sub observaţia noastră s-au aflat 19 pacienţi cu priapism acut. Dintre aceştea, 12 (63%) au fost cu priapism iatrogen. La 2 pacienţi priapismul a apărut în urma testării farmacologice a erecţiei cu papaverină, efectuată în clinica noastră, iar la 10 - în urma tratamentului disfuncţiei erectile prin injectare intracavernoasă de papaverină, Caverject, sau a unor substanţe necunoscute, administrate în alte instituţii. Vârsta pacienţilor a variat de la 21 (!) la 49 ani. Perioada de timp de la apariţia priapismului până la adresare a fost de la 2 ore (în cazul testării funcţiei erectile) la 96 (!) ore. Rezultate. În urma tratamentului conservator prin adminisrarea intracavernoasă de adrenomimetice, aspiraţia coprilor cavernoşi, perfuzii cu Sol.Heparină, am reuşit eradicarea priapismului la 7 pacienţi, inclusiv în condiţii de ambulator. În 5 cazuri, la pacienţii cu o adresabilitate de peste 24 ore, am recurs la tratament chirurgical. Am efectuat fistula spongiocavernosă la 4 pacienţi, iar anastomoza spongicavernoasă la 1 pacient. Nu am avut complicaţii intraoperatorii sau recidivă postoperatorie a priapismului. Discuţii şi concluzii. Conform schimbărilor hemodinamice în corpii cavernoşi deosebim priapism acut de stază şi priapism acut datorat creşterii aportului arterial. În prima situaţie, în circa 24 ore se produce necroza ţesutului cavernos, spre deosebire de a doua, când priapismul poate continua câteva zile. Tipul priapismului iatrogen nu este elucidat pe deplin, totuşi, deja peste 4 ore de la debut, în teşutul cavernos se produc fenomene evidente de hipoxie, care peste 12 ore duc la schimbări ireversibile. Prin urmare, intervalul maxim de timp admis înaintea detumiscenţei active va varia între 4 şi 12 ore. Dacă diagnosticul este stabilit până în acest interval, prezenţa erecţiei dureroase impune administrarea intracavernoasă de substanţe adrenomimetice. Din experienţa noastră am observat că efectul optim aparţine Fenilefrinei (Mezaton) în doze de la 1 la 5mg, în administrare lentă, sub controlul T/A. În caz de ineficienţă, la interval de 0,5-1 ore, se readministrează. În priapismul cu o durată de peste 4 ore, în prima etapă se va efectua puncţia aspirativă din coprii cavernoşi a circa 50-60 ml sânge, în scopul scăderii presiunii intracavernoase, apoi, prin acelaşi ac, se administrează soluţia adrenomimetică. La un interval de peste reduce rata intervenţiilor chirugicale şi restabilirea ulterioară a funcţiei erectile. Tratamentul conservator neadecvat, în special prin măsuri de ordin general (sedative, tranchilizante, comprese reci, antispastice) doar agravează decurgerea maladiei şi temporizează efectuarea tratamentului corect, având repercusiuni grave asupra funcţiei sexuale ulterioare. În acelaşi timp administrarea intracavernoasă a substanţelor farmacologcie fără o testare prealabilă a erecţiei şi a dozelor optime constituie o gravă eroare medicală

Effects of benign prostatic hyperplasia treatment with finasterid

Clinica de Medicină Estetică „Sancos”, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N.Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. 30 patients aged between 45 and 55, with benign prostate hyperplasia and androgenic alopecia (type II-III Hamilton) received finasterid 5mg daily for 6 and more months. An urologist and trichologist did the results evaluation. After 6 months, we recorded various hair regeneration degrees in 60% of the patients. Mean IPSS score decreased by 3,7 points. Mean prostate volume was reduced from 75 cm3 to 60 cm3 in 6 months. There were no notable side effects. No patient stopped the therapy. Use of finasteride for benign prostate hyperplasia improves not only urological but also trichological characteristics

Contemporary conservative treatment of priapism

Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală, USMF „N.Testemiţanu”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Profilactoriul „Constructorul”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfînta Treime”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. Eleven consecutive patients who presented with priapism were treated with 0,5 mg phenylephrine diluted in 2 ml normal saline injected directly into the corpus cavernosum. The aim of this study was to assess the effectiveness and complications of intracorporeal phenylephrine administration without aspiration or irrigation as a treatment for priapism. Blood pressure and pulse were measured before and after injection, and monitored every 15 minutes. If no detumescence was noted after 15 minutes, the injection was repeated. Neither penile blood aspiration, nor irrigation was performed. 9 of 11 responded with detumescence. The number of injections required ranged from 1 to 6. No changes in blood pressure, heart rate or side effects were observed. We believe that this is a safe and effective method for treatment of priapism. Routine initial aspiration or irrigation of the corpora before intracorporeal injection of adrenergic agents does not appear to be necessary

Aprecierea eficacităţii instalării itraoperatorii a sondei ureterale JJ în intervenţii chirurgicale pe rinichi şi ureter

Summary This study has been carried out on the patients operated for nephrolithiasis and hydronephrosis, including 26 patients in whom the urethral catheter JJ has been placed during the intra-operational period. The group of authors has demonstrated the efficiency of this method in open surgical interventions, which is expressed in improving post-operational dynamics and reducing the duration of inpatient treatment. Introducere. Instalarea sondei tip JJ în tratamentul conservativ şi chirurgical este o metodă eficientă în rezolvarea patologiei urologice obstructive şi inflamatorii. În ultimii 2 ani în Secţia de Urologie a IMSP SCM „Sf.Treime” se utilizează pe larg drenarea căilor urinare prin instalarea sondei tip JJ în tratamentul conservativ al urolitiazei, hidronefrozei, pielonefritei gravidelor, etc. Instalarea sondei JJ a fost utilizată şi intraoperator în tratamentul chirurgical, în caz de pielolitotomie, ureterolitotomie, plastia segmentului pieloureteral (SPU). Obiective. Scopul prezentei lucrări constă în demonstrarea avantajului în tratamentul chirurgical urologic cu instalarea sondei ureterale tip JJ. Material şi metode. Conţinutul lucrării se bazează pe studiul comparativ al tabloului clinic şi al metodelor de tratament în perioada postoperatorie. Criterile evoluţiei perioadei postoperatorii au inclus: timpul vindecării plăgii, durata funcţionării drenurilor retroperitoneale, volumul şi conţinutul eliminărilor. Studiul a fost efectuat pe un grup de 54 pacienţi, care au fost divizaţi în 2 loturi. Lotul I l-au constituit 26 de pacienţi cărora intraoperator le-a fost instalată sonda ureterală tip JJ: ureterolitotomie - 12 cazuri, pielolitotomie - 10 cazuri, plastia SPU - 4 cazuri. Lotul II la format 28 de pacienţi, fără instalarea intraoperatorie a sondei ureterale: ureterolitotomie - 16 cazuri, pielolitotomie - 10 cazuri, plastia SPU - 2 cazuri. Semnele evolutive ale perioadei postoperatorii s-au considerat: acutizarea pielonefritei (febră 37,5-39,0 ), asociată cu dereglarea urodinamicii, caracterul eliminărilor din plagă şi prezenţa urinei în ele, precum şi termenele de vindecare a plăgii şi durata postoperatorie. Rezultate. În conformitate cu rezultatele obţinute, în lotul II acutizarea pielonefritei în caz de pielolitotomie a constituit 55%, comparativ cu 30% în primul lot (cu 25% mai mult), iar durata postoperatorie fiind respectiv cu 1,6 zi mai lungă. În caz de ureterolitotomie, acutizarea pielonefritei în lotul II s-a confirmat la 47% de pacienţi, sau cu 12% mai mult în comparaţie cu lotul I. Rezultatele plastiei SPU au avut următoarele rezultate: diminuarea frecvenţei cazurilor de acutizare a pielonefritei cu 8% şi a duratei de spitalizare cu 11,5 zile în lotul I, comparativ cu lotul II. O micşorare semnificativă a duratei de spitalizare în perioada postoperatorie la bolnavii cu sonda tip JJ a fost apreciată şi în cazurile de uretero- şi pielolitotomie - cu 2,2 zile, iar în plastia SPU cu 10,5 zile. La 27% dintre pacienţii din lotul II drenurile retroperitoneale au fost înlăturate mai târziu de 8 zile, în legătură cu colecţii urinare din plagă. La toţi pacienţi din lotul I drenarea retroperitoneală s-a utilizat până la 7 zile. Aplicarea nefrostomei a fost necesară numai pacienţilor din lotul II în 35% de cazuri. Concluzie. Rezultatele cercetărilor efectuate au demonstrat că instalarea sondei ureterale tip JJ intraoperator în cazurile de uretero-, pielolitotomie şi plastiei SPU micşorează semnificativ apariţia complicaţiilor, diminuarea timpului aflării în spital şi reduce administrarea unor medicamente utilizate de către bolnavi

Particularităţile tratamentului pielonefritei acute la gravide

Summary The tactics of AOP in pregnant women depends of the urodynamics rehabilitation by the conservative and endoscopic treatment: cystoscopy with uretera catheterization. The maintaince of ureter of renal pelvis hyponicity (pielonectasis, hydrocalicosis) and relapse of obstructive pyelonephritis the in stallation of “jj ” ureteral stand. Using of these methods, the drug administration and period of treatment which important for pregnancy have been minimized. Introducere. Apariţia pielonefritei acute (PA) obstructive la gravide este legată de un complex de schimbări fiziologice, topografoanatom ice în timpul gravidităţii, dereglarea urodinamicii din cauza măririi uterului. Se evedenţiază hipotonia şi lărgirea sistemului bazinet-caliceal şi a ureterului (volumul bazinetului şi al ureterului care este de 3-4 ml până la graviditate, ajunge în a II-a perioadă până la 20 - 40 ml, uneori 70ml). În această etapă a gravidităţii uterul deviază şi se roteşte spre dreapta formând o compresie a rinichiului drept, prin acest fapt se poate explica apariţia frecventă a patologiei sistemului urinar pe dreapta. Materiale şi metode. Lotul de studiu a cuprins 74 gravide supuse tratamentului în Secţia Urologie IMSP SCM “Sf. Treime “ şi în secţiile de patologie a gravidelor a IMSP SCM Nr.1, în perioada anilor 2004- 2006. Conţinutul lucrării este bazat pe metodele de tratament al gravidelor cu (PA) obstructivă, repartizate în două loturi: - Lotul I - 30 gravide, sarcina 22-34 săptămâni, tratament etiotrop: terapie antiinfecţioasă (grupa penicilinelor şi a cefalosporinelor, ftocrhinolone, nitrofurane, etc), inclusiv 40%, conform sensibilităţii agentului patogen, ameliorarea hemodinamicii renale, diuretice, fitoterapie, spasmolitice, vitaminoterapie, antipiretice, etc. - Lotul II - 44 gravide, sarcina 20-33 săptămâni, a fost supus tratamentului endoscopic la a 3-5-a zi după eficacitatea parţială a tratamentului etiotrop aplicat. S-a efectuat cistoscopia cu cateterizarea ureterului sau instalarea stentului “JJ”. Rezultate şi discuţii. Lotul I - administrarea tratamentului bacterian cu posibilile efecte teratogene, embriotoxice, nefrotoxice, în funcţie de durata sarcinii şi de farmacocinetica medicamentului. Lotul II - cateterism ureteral, instalarea stendului “JJ” ureteral cu continuarea tratamentului etiotrop. Concluzii. Tactica tratamentului PA obstructive la gravide constă în restabilirea urodinamicii. Dacă tratamentul, timp de 2-5 zile, n-a dat rezultate scontate (menţinerea febrei, durerile lombare, pieloectazia, etc.), s-a utilizat metoda endoscopică: cistoscopia cu cateterizarea ureterului timp de 3-5 zile. La apariţia pielonefritei obstructive recidivante, cu hipotonia bazinetului şi ureterului, după cateterizare s-a aplicat instalarea stendului “JJ” ureteral timp 1-2 luni. Metoda a micşorat durata tratamentului şi cantitatea medicamentelor utilizate cu 30- 50%

Contemporary treatment of metabolic and inflammatory diseases of kidney and urinary ways

Introduction. The problem of an adequate lavage of kidneys and urinary ways, regardless the new diuretic drugs that invaded the market, is still accute. A modern, effective drug shold have a detoxicating, antiseptic, spasmolytic, antyinflammatory, proteolytic action on the urinary tube formed of renal pelvis and calyces, ureter, bladder, and urethra. Objective. The present research has the objective to analyze the treatment results of two groups of patients with kidney and urinary ways inflammatory and metabolic diseases (I.M.D). Methods and Factual Material. A group of 22 patients with inflammatory and metabolic diseases underwent a classical treatment with anty-inflammatory, spasmolytic, detoxicating, etc. drugs and Nephroclins (drug produced by New Spirit Naturals Co., USA & Vitamax XXI century branch) twice a day for 30 days, and were compared with the control group of 30 patients who underwent the usual treatment only. All the patients were subject to monitoring of dysuria, pollakiuria, pain, feebleness, lack of appetite, and Jordano‘s sign before and after the treatment, as well as patients‘ subjective assessment of their own estate with number 1- as being fully comfortable and 5 - as feeling un comfortable and having numerous com plains. A comparative analyzis of the results of patients‘ tests from both groups, namely blood, urine, creatinine, bilirubin, alanine and asparagine transaminase examination, was undertaken. Then, kydneys‘ estate was studied using renography, chromocystoscopy, echography, and i.v urography. Patients from both groups underwent microbial adhesion test (MAT). Patients with no pyuria, hematuria, and epithelium that did not exceed the acceptable threshold followed De-Almeida test. Test results before and after drug taking were recorded using a previously drawn up form. Results. Comparative study of clinical signs monitoring and subjective estate of the patients in both groups, showed good efficacy all 22 patients from the basic group with inflammatory and metabolic diseases, including those with obstructive pyelonephritis and internal bladder obstruction. 8 patients from the control group had persisting urologic signs. Clinic and laboratory tests showed improval of clinical indexes in 20 out of 22 patients, and in 19 out of 30 patients in control group. The functional estate of kidneys has also improved in 17 out of 22 patients, and in 18 out of 30 patients respectively. It is interesting that microbialadhesion test was negativ in all patients from the first group and in 19 patients out 30 in the control group. No side effects in patients of the first group who took the drug were found. Conclusions. The comparative study that was carried out firstly, shows an important efficacy of Nephroclins in the treatment of inflammatory and metabolic diseases of the kidney and urinary ways. Secondly, the drug proves its efficacy both in patients with obstructive and non-obstructive diseases. And thirdly, none of the patients was victim of drug‘s side-effects

Biochemical profile of the proteolytic processes in blood serum and in the prostatic lodge fluid at the patients with transvesical adenomectomy with the usage of endourethral drainage

IP USMF "Nicolae Testemiţanu", IMSP Spitalul Clinic Municipal "Sf. Treime", Secţia Urologie, Al VI-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (21-23 octombrie 2015)Studiului constă în evaluarea proceselor proteolitice în serul sanguin în perioada pre - şi postoperatorie la pacienţii cu AP şi în eliminările din loja după adenomectomie întru determinarea rolului lorpredictiv în evoluţia proceselor lezionare concomitente şi monitorizării hemostazeiîn loja prostatică utilizând drenarea endouretrală a lo je i. Cercetările actualului studiu sunt de tip prospectiv fiind bazate pe un eşantion de 65 bărbaţi, conlocuitori ai R. Moldova, cu vârsta între 50-75 ani. Eşantionul general de studiu a fost divizat în două loturi specifice Lf - lotul de cercetare cu AP (n=45)şi LM - lotul m artor(n=20). în lotul de cercetare, sa inclus pacienţi cu AP rezolvat chirurgical prin metoda transvezicală în modificarea elaborată şi propusă de noi, [3] (fig.1). Sa constatat că în cadrul evoluţiei AP are loc creşterea pronunţată a funcţionalităţii majorităţii enzimelor proteolitice atât în serul sanguin cât şi în eliminările din lojă. Sa stabilit unii parametrii aşa ca SN şi MMM în serul sanguin şi la nivel de lojă, servind drept marcheri ale prezenţei intoxicaţiei endogene şi toxicităţii din serul sanguin ca rezultat a proceselor proteolitice derulate în cadrul AP şi postoperatoriu. Este relevantă importanţa rezultatelor obţinute privind sensibilitatea diferită a proteazelor acide în AP, fapt ce confirmă că utilizarea drenării lojei deschide noi posibilităţi a unei tactici medico-chirurgicale şi terapeutice alternative în optimizarea unei hemostaze la nivel de lojă.Summary The aim of study is to appreciate proteolytic processes both in blood serum and the lodge drainage fluid in the pre-and post-operative period in patients with BPH after adenomectomy in order to identify their predictive role in the development of concomitant injurious processes and monitoring of the hemostasis in the prostatic lodge using endourethral drainage. Current research is a prospective study based on a sample of 65 men from the Republic of Moldova, aged 50-75 years. General study sample was divided into two specific lots: Rg - research group with PA, (n = 45) and Cg - control group (n = 20). The research group included patients with PA surgically solved by the changed transvesical method developed and proposed by us. It was found that in the evolution of PA most proteolytic enzymes functionality is increasing both in the blood serum and in the fluid drained from the lodge. Were determined some parameters such as SN and MMM in blood serum and in the lodge, serving as markers of endogenous intoxication presence and toxicity of blood serum as a result of proteolytic processes developed within BPH and postoperatively. The results revealed the importance of the different sensitivity of the acidic proteases in BPH, which confirms that the use of lodge drainage opens new possibilities of alternative surgical and therapeutic tactics to optimize the hemostasis in the prostatic lodge

Adenoprosin efficacy in benign prostate hyperplasia treatment

Catedra de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF ”N. Testemiţanu”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Spitalul raional Drochia, Spitalul raional Cahul, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. Conservative treatment occupies new positions in the therapy of BPH. This is due to several factors, including the increasing number of elderly patients and increasing of their associated diseases (60-90%), which does not allow radical treatment. Efficacy of conservative treatment is already proven by many clinical investigations, which induces an increased popularity of this method of treatment among urologists. The purpose of conservative treatment is not only to defer surgery in time, but is to obtain a high effect of sclerosis of prostate adenoma, and thereby cancellation of the surgery. Currently, pharmaceutical companies come with new and new groups of drugs, most effective in the treatment of BPH. One direction of future therapy in the treatment of BPH is bio-regulatory therapy with suppositories “Adenoprosin”, which is used successfully in the pharmacological treatment of prostate adenoma complicated with inflammatory processes such as acute and chronic prostatitis