Treatment of esophageal achalasia with botulinum toxin injections

Catedra chirurgie generală, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Acalazia cardiei este o disfuncţie primară de motilitate a esofagului de etiologie necunoscută. Opţiunile terapeutice în acalazia cardiei vizează scăderea presiunii sfincterului esofagian inferior (SEI), îmbunătăţirea evacuării din esofag, şi cel mai important, ameliorarea simptomatologiei. Tratamentul include modalităţi farmacologice, endoscopice, dilatarea pneumatică şi metode chirurgicale. Toxina botulinică (TXB) reprezintă o neurotoxină puternică, care duce la paralizia SEI, oferind astfel răspuns simptomatic pozitiv la pacienţii cu acalazia cardiei. Scop: Analiza managementului acalaziei cardiei cu TXB. Material şi metode: Au fost examinaţi şi trataţi cu toxină botulinică patru pacienţi cu acalazia recent stabilită. Au fost injectate 100 unităţi de toxină imediat deasupra joncţiunii squamocolumnare în 4 puncte. TXB a fost diluată cu soluţie fiziologică şi înjectată în echivalent a 25 de unităţi pe injecţie. Rezultate: În perioada precoce, timp de 24-36 ore după înjectare, s-a constatat diminuarea scorului simptomatic la toţi pacienţii trataţi. În 3 cazuri nu s-a remarcat recidiva simptomelor pe parcursul perioadei de supraveghere 4-13 luni. Un pacient a necesitat repetarea înjectării de TXB după 6 luni de perioadă asimptomatică. Nu au fost înregistrate complicaţii majore. Concluzie: TXB reprezintă o modalitate de tratament sigură şi eficientă, care poate fi efectuată în condiţii de ambulator la pacienţii cu manifestări clinice ale acalaziei cardiei.Introduction: Achalasia is an uncommon primary esophageal motor disorder with an unknown etiology. Therapeutic options for achalasia are aimed at decreasing the lower esophageal sphincter (LES) pressure, improving the esophageal empting, and most importantly, relieving the symptoms. Treatment includes pharmacologic and endoscopic measures, pneumatic dilatation and surgical modalities. Botulinum toxin (BTX) is a potent neurotoxin that leads to paralysis of LES, thus providing positive symptomatic response in patients with achalasia. Aim: To analyze the management of esophageal achalasia with BTX. Material and methods: Four adults with newly diagnosed achalasia were examined and treated with BTX injections. Were placed 100 units of the toxin using an endoscopic injector just above the squamocolumnar junction in 4 points. BTX was diluted in preservative-free saline and injected in equivalent of 25 botox units per injection. Results: There were significant improvements in the symptom scores of all treated patients in early terms, 24-36 hours after injection. In 3 cases there was not noted the relapse of symptoms within time of observation (from 4 to 13 month). One patient required repeated injection of BTX after 6 months of symptom free period. No major complications were encountered. Conclusions: BTX injection, which can be performed in an outpatient setting, is a safe and effective treatment modality in patients with symptomatic achalasia

Intervenţii ghidate sonografic - atitudini moderne

IMSP Spitalul Clinic RepublicanThe document represents the analysis of 301 sonographyc guided punctures to the organs or pathologic formations of the abdominal cavity with diagnostic or therapeutic purposes. This analysis revealed pathologists in diagnostic puncture and drainage in the effectiveness of therapeutic interventions.Introducere. Perfecţionarea vertiginoasă a aparatajului sonografic, inclusiv implementarea transductoarelor performante, dotate cu posibilităţi de ghidare, permit efectuarea puncţiilor ecoghidate cu precizie extrem de înaltă și deschid noi orizonturi pentru sonografie. Această opţiune transformă sonografia din aplicaţie de diagnostic în manieră contemporană diagnostico-curativă invazivă având cu așa compartimente deja formate ca chirurgia miniinvazivă, hepatologia, histologia. Scopul studiului este estimarea aplicării în practică a acestor posibilităţi [1-5]. Material și metode Prima intervenţie miniinvazivă sub ghidaj sonografic în Republica Moldova a fost efectuată de V. Guţu în SCR la 10 februarie 1989. Pe parcursul ultimilor ani, în SCR s-au efectuat 301 intervenţii ghidate sonografic la 182 (60,5%) bărbaţi și 119 (39,5%) femei, cu vârsta cuprinsă între 16 și 87 de ani. Din numărul total de bolnavi, 238 (79%) au suportat intervenţii cu ţel de diagnosticб iar 63 (21%) – cu scop diagnostico-curativ. Am utilizat aparatele Aloka-350, Toshiba-50, Siemens-400 cu diverse probe și ace (14- 22 GA). Metoda de punctare a fost cea „de mână liberă”, metoda secundă și utilizarea transductorului specializat. Toate intervenţiile s-au efectuat sub anestezie locală, cu o medicaţie intramusculară. Rezultate și discuţii Caracterul intervenţiilor miniinvazive de diagnostic și curative au determinat divizarea pacienţilor în IV grupe: I. 209 (69,4%) bolnavi cu hepatită cronică, ciroză hepatică sau formaţiuni de volum (diverse) ale ficatului. Scopul intervenţiei a fost colectarea materialului pentru examinare morfologică ulterioară, pentru confirmarea diagnosticului preventiv. În 203 (97,1%) cazuri materialul prelevat a fost suficient pentru examinarea morfologică. II. 29 (9,6%) de pacienţi cu icter obstructiv, pentru determinarea caracterului blocului. La acest lot puncţiile au purtat caracter diagnostico-curativ și au inclus injectarea substanţei de contrast în arborele biliar, urmată de drenare transcutantranshepatică. Rata reușitei este de 66,7% (23) și este direct proporţională cu acumularea experienţei. III. 17 (5,6%) pacienţi complicaţi, cu procese supurative postoperatorii la cavitatea abdominală, abcese hepatice. La toţi 17 abcesele și procesele supurative au evoluat pozitiv și nu au necesitat reintervenţii tradiţionale. IV. 46 (15,2%) de bolnavi cu formaţiuni lichidiene: chisturi hepatice – 7, pancreatice – 15, renale – 20,ovariene – 4. 42 (91,3%) dintre ele au fost drenate, cu prelucrarea ulterioară cu antiseptice – (etanol pur 99,5%), preparate de iod până la epitelizare completă. În 4 cazuri ne-am limitat numai la aspiraţia conţinutului. Concluzii Puncţiile ţintite sonografic pe bună dreptate sunt metoda de elecţie în cazurile unui diagnostic dificil al patologiilor organelor parenchimatoase, inclusiv formaţuini de volum. Drenarea formaţiunilor lichidiene sau colecţiilor supurative vine ca o alternativă a metodelor masiv invazive și poate fi propusă în tratamentul acestor categorii de pacienţi

Treatment of Dieulafoy’s lesion by endoscopic band ligation

Catedra chirurgie generală, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Leziunea Dieulafoy este o patologie relativ rară, dar care pune în pericol viaţa pacientului. Ponderea printre hemoragiile gastro-intestinale este de 1-2%, dar mai degrabă este rar diagnosticată. Sunt utilizate diferite metode endoscopice pentru obţinerea hemostazei reuşite în leziunea Dieulafoy: (a) termice – electrocoagularea, termosonda şi coagularea cu argon plasma; (b) injecţionale – injectarea adrenalinei şi trombinei; şi (c) mecanice – ligaturare endoscopică şi clipse hemostatice. Scopul: Studierea rezultatelor ligaturării endoscopice şi a ratei de recidivă în tratamentul hemoragiilor active din leziunea Dieulafoy. Material şi metode: Diagnosticul leziunii Dieulafoy a fost stabilit în baza rezultatelor endoscopice primare sau „second-look” la 2 pacienţi. Într-un caz s-a depistat un vas proieminent izolat înconjurat de mucoasa normală în regiunea peretelui posterior al corpului gastric; în cel de-al doilea caz – un defect minor al mucoasei în zona antrală pe curbura mică; ambele cazuri cu hemoragie activă pulsatilă (Forrest IA). Terapia a fost aplicată imediat după recunoaşterea leziunii, în timpul aceleiaşi proceduri endoscopice. În ambele cazuri a fost efectuată bandarea elastică în două puncte: pe vas (un inel) şi mai proximal de-a lungul traiectului suspect al vasului (un inel). Rezultate: Hemostaza iniţială a fost obținută cu succes în ambele cazuri de leziune Dieulafoy, fără resîngerare în perioada precoce şi tardivă de supraveghere. Concluzii: Bandarea endoscopică reprezintă o metoda curativă efectivă şi sigură în tratamentul leziunii gastrice Dieulafoy.Introduction: Dieulafoy's lesion is a relatively rare, but potentially life-threatening, condition. It accounts for 1-2% of acute gastrointestinal bleeding, but arguably is under-recognised rather than rare. Various methods are used to achieve successful endoscopic hemostasis in Dieulafoy's lesion: (a) thermal – electrocoagulation, heat probe and argon plasma coagulation; (b) injection –epinephrine and thrombin injection; and (c) mechanical – banding and haemoclip. Aim: To study results of rubber band ligation and relapse rate in treatment of active bleeding Dieulafoy's lesion. Material and methods: Diagnose of Dieulafoy's lesion was made at initial or second-look endoscopy in 2 patients. In one case it was an isolated protruding vessel, surrounded by normal mucosa on the posterior gastric corporeal wall; in the other – minute mucosal defect in the antrum on the lesser curvature, both with active pulsatile bleeding (Forrest IA). Therapy was applied immediately after recognizing the lesion, during the same endoscopic session. It has been performed band ligation in both cases at two points: on the vessel (one band) and proximally, along suspected course of the vessel (one band). Results: Banding was successful in initial hemostasis in all two cases with Dieulafoy's lesion, with no rebleeding in early and late period of observation. Conclusions: Endoscopic rubber band ligation is an effective and safe therapeutic modality for the treatment of gastric Dieulafoy's lesion

Left-sided portal hypertension, complicated by life-threatening hemorrhage from isolated gastric varices

Catedra chirurgie generală și semiologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hipertensiune portală stânga reprezintă o afecțiune rară, care se poate manifesta prin hemoragii gastrointestinale superioare, preponderent din varicele gastrice izolate. Hipertensiunea venoasă în partea superioară a stomacului și dilatarea ulterioară a venelor submucoase apare, de obicei, din cauza ocluziei venei lienale. Material și metode. Pe parcursul perioadei de 4 ani, trei pacienți de sex masculin în vârsta de 32, 53 și 54 ani, au fost internați în Clinica de Chirurgie Generală cu hemoragie gastrointestinală superioară masivă (hemoglobină – sub 70 g/l). Toți bolnavii au avut antecedente de pancreatită cronică. Examenul endoscopic a relevat ca sursă de hemoragie varicele gastrice izolate de tip 1 (Sarin). Hemostaza endoscopică a fost aplicată la 2 pacienți, toți au primit ß-blocatori, transfuzie de concentrat eritrocitar și plasmă proaspăt congelată. CT abdominală cu contrastare intravenoasă a demonstrat prezența pancreatitei cronice calcificate (în 2 cazuri) cu abces al cozii pancreatice (într-un caz); ocluzie izolată a venei lienale și conglomerat voluminos de vene dilatate în peretele fundusului gastric (3). În pofida măsurilor curative conservative, resângerarea cu dereglări hemodinamice a survenit la toți pacienții. Intervenția chirurgicală de urgență a inclus splenectomia (3), completată de gastrotomie cu suturarea hemostatică a varicelor gastrice sângerânde (2). Rezultate. Perioada postoperatorie a decurs fără complicații; pacienții au fost externați la ziua a 10-11-a. Postoperator (la 53, 24 și 3 luni), pacienții nu prezintă simptomatologie caracteristică hipertensiunii portale. Examenul endoscopic a remarcat reducerea semnificativă a numărului și dimensiunilor varicelor gastrice. Cu toate acestea, pacienții într-un grad variabil continuă să sufere de progresarea patologiei de bază. Concluzii. Cauză principală a trombozei venei lienale, hipertensiunii portale pe stânga și hemoragiei repetate severe din varicele gastrice la pacienții noștri au fost afecțiunile pancreatice benigne. În pofida progreselor terapiei medicamentoase și a tratamentului endoscopic, hemoragia recidivantă variceală masivă în unele cazuri poate fi stopată doar chirurgical. Splenectomia diminuează fluxul venos prin circulația colaterală și decompresează varicele, ce previne hemoragiile ulterioare.Introduction. Left-sided portal hypertension is a rare clinical condition that may manifest by upper gastrointestinal bleeding, mainly from isolated gastric varices. Venous hypertension in the upper half of the stomach and subsequent dilation of the submucosal veins occurs typically due to splenic vein occlusion. Material and methods. During 4-years period, three male patients 32, 53 and 54 years, were admitted in Department of Surgery, with massive upper gastrointestinal bleeding (hemoglobin – below 70 g/l). All of them had a history of chronic pancreatitis. Upper gastrointestinal endoscopy revealed isolated gastric varices tip 1 (Sarin), as a source of bleeding. Endoscopic hemostasis was applied in 2 patients, all had received ß-blockers, blood and fresh frozen plasma transfusion. Contrast-enhanced abdominal CT demonstrated a calcificated chronic pancreatitis (in 2 cases) with pancreatic tail abscess (in one); an isolated occlusion of the splenic vein and large conglomerate of dilated veins in the gastric fundus wall (3). Despite on conservative curative measures, rebleeding with hemodynamic compromise occurred in all patients. The urgent surgical procedure included splenectomy (3), completed by gastrotomy with hemostatic overusing of bleeding gastric varix (2). Results. Postoperative period was uneventful; patients were discharged at the 10-11th day. On follow-up (53, 24 and 3 months) patients are free of symptoms related to portal hypertension; endoscopic study noted a significant reduction of gastric varices in number and size. However, patients in one degree or another continue to suffer from progressive underlying disease. Conclusions. The main cause of splenic vein thrombosis, left-sided portal hypertension and repeated severe bleeding from gastric varices in our patients were benign pancreatic diseases. Despite progresses in medication and endoscopic treatment, in some cases life-threatening variceal rebleeding could be controlled only surgically. Removal of the spleen decreases the venous outflow through the collateral circulation and decompresses the associated varices to prevent further hemorrhage

Valoarea şi posibilităţile diagnosticului cu ultrasunet în icterul obstructiv distal

IMSP Spitalul Clinic RepublicanThe aim of this article is to estimate ultrasound in the diagnosis and clinical monitoring of the evolution of obstructive jaundice. The paper analyzed the results of treatment of 138 patients with obstructive jaundice of different genesis during the years 2009-2011 in the SCR

Complicaţiile postoperatorii după adenomectomia transvezicală a prostatei în cadrul secţiei urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime”

Summary In the surgical treatment of the benign prostate hyperplasia through transvesical adenomectomy, made in the Urological Departament of the Municipal Clinical Hospital „Sfanta Treime”, the most frequent post-surgical complications in the period 2004­ 2005 were acute orhoepididimits. They have a frequency of 3,11% followed by late haemorrhages (1,86%) and the tamponade of the bladder, which required both surgical treatment (3,41% from cases), and medical treatment. Introducere. În lucrare sunt expuse complicaţiile postoperatorii survenite în rezultatul tratamentului chirurgical al adenomului de prostată, care, în pofida măsurilor de profilaxie aplicate, practic se întâlnesc cu aceeaşi frecvenţă ca şi în anii precedenţi şi rămân actuale şi în prezent. Obiective. A relata şi a descrie complicaţiile postoperatorii care au survenit în rezultatul tratamentului chirurgical al adenomului de prostată şi metodele de tratament specifice aplicate în cadrul Secţiei Urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime” în perioada anilor 2004-2005. Material şi metode. Lotul de studiu a cuprins 373 pacienţi cu diagnosticul adenom de prostată, trataţi în cadrul Secţiei Urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime” în perioada anilor 2004-2005. Din lotul studiat 51 (13,7%) pacienţi nu au fost supuşi intervenţiei chirurgicale radicale din motivul patologiilor concomitente agravate. Ceilalţi 322 (86,3%) pacienţi au suportat intervenţia chirurgicală - adenomectomia transvezicală, cu drenarea vezicii urinare transuretral cu cateter Folley şi tub de irigare din silicon fixate în lojă şi cu suturarea ermetică a pereţilor vezicii urinare şi a plăgii suprapubiene. Această metodă este aplicată în practica secţiei noastre din anul 2000. Rezultate. Din 322 intervenţii chirurgicale efectuate, au survenit următoarele complicaţii postoperatorii la 19 pacienţi (5,9%): 1) tamponada vezicii urinare - 3 cazuri (0,93%); 2) hemoragii tardive - 6 cazuri (1,86%); 3) orhoepididimita acută - 10 cazuri: a) cu vasorezecţie bilaterală - 6 cazuri (1,86%); b) fără vasorezecţie bilaterală - 4 cazuri (1,25%). Hemoragiile acute precoce, cu tamponada vezicii urinare în primele 24 ore după intervenţia chirurgicală au fost rezolvate în toate cazurile prin reintervenţie cu stoparea mecanică a sursei de hemoragie. Hemoragiile tardive, apărute în perioada a 9-14- a zi după intervenţia chirurgicală au fost stopate prin adm inistrarea tratamentului hemostatic medicamentos. Vasorezecţia bilaterală s-a efectuat practic la toţi pacienţii, cu excepţia celor care au refuzat categoric această intervenţie. În marea majoritate a cazurilor de orhoepididimită acută postoperatorie, fie uni- sau bilaterală, 8 (2,48%) pacienţi au fost supuşi următoarelor intervenţii chirurgicale: incizia şi drenarea epididimului - 5 (1,55%) cazuri; epididimectomia - 2 (0,62%) cazuri; orhiectomia - 1 (0,31%) caz. Concluzii În tratamentul chirurgical al adenomului de prostată prin adenomectomie transvezicală, efectuat în cadrul Secţiei Urologie a IMSP SCM „Sfânta Treime”, cele mai frecvente complicaţii postoperatorii în perioada anilor 2004-2005 au fost orhiepididimitele acute, cu o frecvenţă de 3,11%, urmate de hemoragiile tardive (1,86%) şi de tamponada vezicii urinare (0,93%), care au necesitat atât intervenţii chirurgicale de corecţie (3,41% cazuri), cât şi efectuarea tratamentului medicamentos

Treatment methods in fingertips injuries

Secţia microchirurgie, CNŞPMU, Conferinţa Naţională în cadrul Asociaţiei Ortopezilor – Traumatologi din Republica Moldova ”Actualităţi în microchirurgia reconstructivă”, Chișinău, Republica MoldovaIn this study different methods of treatment are presented in 405 patients with fingertip ingeries, operated in the department of microsurgery during the period of 2007/2010 years. The main objectives of treatment were: 1) wound closure, 2) maximal sensitive recovery, 3) keeping the finger length, 4) maintenance of joints function 5) achieve a satisfactory cosmetic look.Plastia defectelor în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor. Rezumat: În articol sînt expuse metodele de tratament în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor a 405 pacienţi, trataţi în secţia microchirurgie a CNşPMu pe parcursul anilor 2007-2010. Principalele obiective de tratament au fost: 1) închiderea plăgii 2) restabilirea senzitivă maximală 3) păstrarea lungimii degetului 4) menţinerea funcţiei articulaţiilor 5) atingerea unui aspect satisfăcător cosmetic.Plastia defectelor în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor. Rezumat: În articol sînt expuse metodele de tratament în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor a 405 pacienţi, trataţi în secţia microchirurgie a CNşPMu pe parcursul anilor 2007-2010. Principalele obiective de tratament au fost: 1) închiderea plăgii 2) restabilirea senzitivă maximală 3) păstrarea lungimii degetului 4) menţinerea funcţiei articulaţiilor 5) atingerea unui aspect satisfăcător cosmetic

Терапевтический аспект Роноцита (ЦДФ-холин) у детей с мигренозной головной болью

Mother and Child Health Protection Scientific Research Institute, Chişinău Department of Child Neurology, State University of Medicine and Pharmacy "Nicolae Testemitanu"We performed a study of the frequency and duration of migraine headaches and specific changes in EEG and dynamics of laboratory changes in serum of cardiolipin, phospholtidilcolin, sphyngomyelin and α-fetoprotein with the immunoferment screening analysis method (ELISA) before and after treatment. Ronocit was administrated parenterally and orally for a period of 40 days at a dose of 1000 mg in two divided doses. While reducing the frequency and duration of headaches in children, an increased lipid metabolism was observed, especially of phospholipids. A parenteral treatment period of 10 days in patients with migraine headaches were compared with the results from the treatment of children with Cerebral Palsy. By analyzing side effects, of Ronocit in children with migraine headaches and cerebral palsy, we can conclude that no side effects were noted. There was a clinical and neurophysiological (EEG) improvement in the frequency and duration of migraine access, while increasing antioxidant defense system. This aspect can be used for prophylactic migraine access in children.Изучали клинические проявления, данные ЭЭГ и липидный обмен в крови (кардиолипина, фосфатидилколина, сфингомиелина) и a-фетопротеина у 42 детей (17 мальчиков и 25 девочек, средний возраст 10,8 ± 1,8 лет) с мигренозной головной болью в динамике на протяжении 9 месяцев после назначения Роноцита (в/в и перорально) в дозе 1000 мг в двух приемах, в течение 40 дней. До лечения и каждые 3 месяца после лечения, иммуноферментативным методом (ЕЛИСА) исследовали уровень фосфолипидов в крови (кардиолипина, фосфотидилколина, сфингомиелина) и a-фетопротеина. Выявили высокую активность Роноцита у всех детей нa снижение частоты и степени выраженности болевого синдрома, в то время когда обмен фосфолипидов (кардиолипина, фосфотидилколина, сфингомиелина) и a-фетопротеина повысились, независимо от возраста больного, и эта закономерность, по назначенной схеме, сохраняется на протяжении около 6 месяцев, особенно четко замечено повышение фосфолипидов. Эта закономерность выявляется более заметно у детей с мигренозной головной болью и в меньшей степени у детей с детским параличом. На фоне лечения Роноцитом побочных эффектов не выявлено. Это позволяет назначать Роноцит и с профилактической целью мигренозных приступов головных болей

Priapismul iatrogen. Recomandări practice de tratament

Summary Results of examining and treatment of 19 patients suffering from acute Priapism and was evaluated. Adequate therapy considerably reduce surgery rate and increase erectile function recuperation. We consider the serious medical error is not performing preventive test before intracavernose injection. Introducere. Priapismul este erecţia prelungită, dureroasă neînsoţită de libido sau de satisfacţie sexuală. Se observă, în special, la bărbaţii sexual activi cu vârsta de la 20 la 50 ani. Incidenţa priapismului este relativ scăzută (sub 0,4%). Administarea intracavernoasă a preparatelor farmacologice pentru tratamentul disfuncţiei erectile, adeseori nejustificată şi necontrolată, a dus la creşterea bruscă a incidenţei. Scopul lucrării. Analiza cazurilor de priapism iatrogen şi stabilirea unor metode eficiente de tratament şi de profilaxie. Material şi metodă. În perioada 1999-2005 sub observaţia noastră s-au aflat 19 pacienţi cu priapism acut. Dintre aceştea, 12 (63%) au fost cu priapism iatrogen. La 2 pacienţi priapismul a apărut în urma testării farmacologice a erecţiei cu papaverină, efectuată în clinica noastră, iar la 10 - în urma tratamentului disfuncţiei erectile prin injectare intracavernoasă de papaverină, Caverject, sau a unor substanţe necunoscute, administrate în alte instituţii. Vârsta pacienţilor a variat de la 21 (!) la 49 ani. Perioada de timp de la apariţia priapismului până la adresare a fost de la 2 ore (în cazul testării funcţiei erectile) la 96 (!) ore. Rezultate. În urma tratamentului conservator prin adminisrarea intracavernoasă de adrenomimetice, aspiraţia coprilor cavernoşi, perfuzii cu Sol.Heparină, am reuşit eradicarea priapismului la 7 pacienţi, inclusiv în condiţii de ambulator. În 5 cazuri, la pacienţii cu o adresabilitate de peste 24 ore, am recurs la tratament chirurgical. Am efectuat fistula spongiocavernosă la 4 pacienţi, iar anastomoza spongicavernoasă la 1 pacient. Nu am avut complicaţii intraoperatorii sau recidivă postoperatorie a priapismului. Discuţii şi concluzii. Conform schimbărilor hemodinamice în corpii cavernoşi deosebim priapism acut de stază şi priapism acut datorat creşterii aportului arterial. În prima situaţie, în circa 24 ore se produce necroza ţesutului cavernos, spre deosebire de a doua, când priapismul poate continua câteva zile. Tipul priapismului iatrogen nu este elucidat pe deplin, totuşi, deja peste 4 ore de la debut, în teşutul cavernos se produc fenomene evidente de hipoxie, care peste 12 ore duc la schimbări ireversibile. Prin urmare, intervalul maxim de timp admis înaintea detumiscenţei active va varia între 4 şi 12 ore. Dacă diagnosticul este stabilit până în acest interval, prezenţa erecţiei dureroase impune administrarea intracavernoasă de substanţe adrenomimetice. Din experienţa noastră am observat că efectul optim aparţine Fenilefrinei (Mezaton) în doze de la 1 la 5mg, în administrare lentă, sub controlul T/A. În caz de ineficienţă, la interval de 0,5-1 ore, se readministrează. În priapismul cu o durată de peste 4 ore, în prima etapă se va efectua puncţia aspirativă din coprii cavernoşi a circa 50-60 ml sânge, în scopul scăderii presiunii intracavernoase, apoi, prin acelaşi ac, se administrează soluţia adrenomimetică. La un interval de peste reduce rata intervenţiilor chirugicale şi restabilirea ulterioară a funcţiei erectile. Tratamentul conservator neadecvat, în special prin măsuri de ordin general (sedative, tranchilizante, comprese reci, antispastice) doar agravează decurgerea maladiei şi temporizează efectuarea tratamentului corect, având repercusiuni grave asupra funcţiei sexuale ulterioare. În acelaşi timp administrarea intracavernoasă a substanţelor farmacologcie fără o testare prealabilă a erecţiei şi a dozelor optime constituie o gravă eroare medicală

Effects of benign prostatic hyperplasia treatment with finasterid

Clinica de Medicină Estetică „Sancos”, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF „N.Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. 30 patients aged between 45 and 55, with benign prostate hyperplasia and androgenic alopecia (type II-III Hamilton) received finasterid 5mg daily for 6 and more months. An urologist and trichologist did the results evaluation. After 6 months, we recorded various hair regeneration degrees in 60% of the patients. Mean IPSS score decreased by 3,7 points. Mean prostate volume was reduced from 75 cm3 to 60 cm3 in 6 months. There were no notable side effects. No patient stopped the therapy. Use of finasteride for benign prostate hyperplasia improves not only urological but also trichological characteristics