Non-operative treatment for gallstone ileus - a case report

Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Ocluzia intestinală prin calcul biliar este o formă rară de ocluzie intestinală mecanică şi o rară complicaţie a litiazei biliare. Tratamentul este controversat, deseori fiind chirurgical, dar asociat cu morbiditate şi mortalitate semnificative. Eliminarea spontană a calculului care a produs ocluzia este excepţională, până în prezent fiind publicate doar câteva cazuri. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unei paciente de 81 ani internate ic clinica noastră pentru durere abdominală şi vomă, diagnosticată cu ocluzie prin calcul biliar. Rezultate. Tomografia computerizată a pus în evidenţă pneumobilie, ileon dilatat şi calcul calcificat în lumenul intestinal. Deoarece calculul avea dimensiuni de <25 mm şi din cauza comorbidităţilor severe a fost indicat tratamentul nonoperator, fiind obţinută evacuarea spontană a calculului biliar. Concluzie. Sunt prezentate modalităţile de diagnostic şi tratament al ocluziei intestinale prin calcul biliar, precum şi revista literaturii.Introduction. Gallstone intestinal obstruction (GSO) is an unusual form of mechanical obstruction and a rare complication of cholelithiasis. The treatment options are controversial, usually the management is surgical but associated with significant morbidity and mortality. A spontaneous evacuation of the gall-stone that had induced GSO is even more exceptional, only few reports being published up to date. Material & methods. We report the case of an 81-year-old female patient presenting GSO admitted to our department due to abdominal pain and vomiting. Results. Computed tomography revealed pneumobilia, distention of the ileum and a calcified mass in the small bowel lumen. The diagnosis of GSO was established, but since the gall-stone was <25 mm and severe cardiorespiratory co-morbidities conservative treatment was initiated and spontaneous evacuation of the gallstone was obtained. Conclusion. Diagnostic and management modalities of GSO as well as literature reviews are reported

Clinico-experimental argumentation of latex tissue adhesive’ using for protection of colonic anastomosis

Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF “Nicolae Testimițanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Dehiscența anastomozei intestinale reprezintă o problemă importantă a chirurgiei colorectale, cu incidență de la 1- 12% până la 19-32%. Această complicație se asociază cu sporirea considerabilă a morbidității și mortalității postoperatorii. Scopul studiului: Aprecierea clinico-experimentală a eficacității adezivului tisular latex. Material și metode: În studiu experimental au fost incluși 42 șobolani. Subiecții au fost repartizați în 2 loturi – lotul I (n=21) cu aplicarea anastomozei colo-colonice neprotejate; lotul II (n=21) – anastomoză colo-colonică protejată prin aplicarea locală a adezivului tisular latex. În partea clinică au fost incluși 91 de pacienți, cărora li s-a aplicat anastomoză pe colon. Pacienții au fost repartizați în 2 loturi: în lotul I (n=47) a fost aplicată anastomoză neprotejată pe colon și în lotul II (n=44) – anastomoză protejată cu adeziv tisular latex. Anastomoza a fost aplicată în 2 planuri: intern cu fir de sutură – acid polyglycolic sau polydioxanone 3/0-4/0, extern – polypropylene 3/0. În lotul I vs lotul II s-a efectuat hemicolectomie dreaptă în 18 vs 22, stângă – 19 vs 12, rezecție sectorală de colon – 9 vs 8, lichidarea stomei – 1 vs 2. Rezultate: Experimental s-a depistat, că adezivul tisular latex sporește semnificativ rezistența mecanică a anastomozei colonice (p<0,05); nu agravează procesul aderențial (p-NS); are compatibilitate sporită cu țesuturile colonului. Incidența apariției dehiscenței anastomotice în studiul clinic: în lotul I vs lotul II au fost 6 cazuri de dehiscență gradul B vs 1, și 2 de gradul C vs 0 (p=0,03). Concluzii: Utilizarea adezivului tisular latex ameliorează semnificativ rezultatele postoperatorii.Introduction: Anastomotic leakage represents the important problem of colorectal surgery, with incidence from 1-12% to 19- 32%. This complication is associated with considerable increasing of postoperative morbidity and mortality. The aim of study: Clinico-experimental appreciation of latex tissue adhesive efficacy. Material and methods: In the experimental part were included 42 rats. Animals were divided in two groups: unprotected colonic anastomosis was performed in the group I (n=21); colonic anastomosis protected by local application of latex tissue adhesive was done in the group II (n=21). In the clinical part, 91 patients were distributed into two groups: group I (n=47) - unprotected colonic anastomosis was performed, and group II (n=44) –colonic anastomosis was done with local application of latex tissue adhesive. A double-layer anastomosis has been applied - for internal layer have been used polyglycolic acid or polydioxanone 3/0-4/0, for external - polypropylene 3/0. Right hemicolectomy have been done in the group I vs II – 18 vs 22, left hemicolectomy – 19 vs 12, sectoral colonic resection – 9 vs 8, stoma reversal operation – 1 vs 2. Results: In experimental part of study have been shown that latex tissue adhesive increases significant mechanical resistance of colonic anastomosis (p<0.05); does not aggravate adhesion process (p-NS); this adhesive is compatible with colonic tissue. Incidence of anastomotic leakage in the group I vs II – 6 cases grade B vs 1, and 2 grade C vs 0 (p=0.03). Conclusion: Using of latex tissue adhesive improves significantly postoperative results

Nicolae Anestiadi – omul, chirurgul, savantul

Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 201

Torsion of an appendiceal mucinous cystadenoma. Report of a case and review of literature

Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Torsiunea apendicelui vermicular este rară, şi mai rară fiind torsiunea tumorilor apendiculare mucinoase. Doar nouă cazuri de torsiune a tumorilor apendiculare mucinoase sunt descrise în prezent. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic de torsiune secundară a apendicelui cecal cu chistadenom mucinos la un pacient de 30 ani. Rezultate. Semnele clinice au fost similare unei apendicite acute. Laparoscopia diagnostică a pus în evidenţă o tumoare mucinoasă apendiculară torsionată la 360 grade. Pentru a evita diseminarea peritoneală a fost efectuată apendicectomia deschisă. Examenul histopatologic a confirmat chistadenom mucinos apendicular. Evoluţia postoperatorie a fost fără complicaţii. Concluzie. Torsiunea secundară a apendicelui cecal provocată de chistadenom mucinos apendicular este rară. Diagnosticul corect preoperator este puţin probabil. Apendicectomia deschisă este metoda standard de tratament pentru tumorile mucinoase benigne ale apendicelui cecal. Semnificaţie deosebită trebuie atribuită prevenţiei diseminării conţinutului apendicular.Introduction. Vermiform appendix torsion is rare, and even more uncommon is the volvulus of appendiceal mucinous tumors. To our knowledge, only nine cases of torsion of the vermiform appendix associated with appendiceal mucinous neoplasms have been reported up to date. Material & methods. We report a case of secondary torsion of the vermiform appendix with mucinous cystadenoma in a 30-year-old man. Results. The symptoms were consistent with acute appendicitis. Diagnostic laparoscopy revealed a mucinous tumor of the appendix with a 360 degrees twisted appendix. In order to avoid peritoneal dissemination open appendectomy was performed. The final pathologic diagnosis was a mucinous cystadenoma of the appendix. The postoperative recovery was uneventful. Conclusion. Secondary torsion of vermiform appendix with mucinous cystadenoma is a rare entity. Correct preoperative diagnosis is unlikely. Open appendectomy is the standard of care for benign mucinous appendiceal tumors. Furthermore, it is important to prevent spillage of the appendiceal mucocele content

Acute mesenterial ischemia: analisys of 93 consecutive cases

Catedra chirurgie 1 „N.Anestiadi” şi Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Ischemia mezenterică acută (IMA) rămâne una dintre problemele cele mai complexe şi controversate în chirurgia abdominală. Rata mortalităţii acestui grup de pacienţi constituie 60-93%. Scopul lucrării: Ameliorarea rezultatelor tratamentului IMA în baza optimizării tacticii de diagnosticare şi a tratamentului chirurgical. Material şi metode: A fost efectuată o analiză retrospectivă și prospectivă a rezultatelor obținute în urma investigațiilor și tratamentului a 93 bolnavi consecutivi cu IMA în perioada 2007-2015. În lotul prospectiv, tratament bazat pe Damage Control Surgery (DCS), au fost 51 pacienți consecutivi cu IMA (aa. 2009-2015). Lotul de control – 42 pacienți cu patologia dată (aa. 2007-2009). Vârsta pacienților cu IMA a variat: 26 – 95 ani, media constituind 70 ani. Pe lângă investigaţiile de rutină, diagnoza de IMA a fost stabilită prin aprecierea D-dimerilor, lactatului seric, albuminei ischemic modificate, 3D-CT angiografie şi laparoscopie. În lotul prospectiv au fost 43 cazuri de IMA arterială şi 8 cazuri de IMA venoasă. Intervenţia primară a inclus rezecţia porţiunii de intestin compromis: intestin subțire (n=30), intestin subțire + hemicolon drept (n=12), intestin subțire + necroză subtotală a colonului (n=1), necroză totală (n=8). Rezultate: Mortalitatea postoperatorie (lotul prospectiv) a fost 31/51, ce constituie 60,78%. Concluzii: S-a stabilit, că abordarea tacticii DCS în caz de IMA permite o reducere semnificativă a ratei mortalității postoperatorii, comparativ cu tactica standard.Introduction: Acute mesenterial ischemia (AMI) is one of the most complex and controversial problems of abdominal surgery. Mortality rate in this group of patients constitutes 60%-93%. Aim: To improve results of treatment of AMI by optimizing diagnosis and surgical management of this disease. Material and methods: We performed a retrospective and prospective analysis of the results of investigation and treatment of 93 cases of AMI for the period 2007-2015. In the prospective group treated by Damage Control Surgery (DCS) were included 51 consecutive patients with AMI (2009-2015 years); in the control group – 42 patients with this pathology (2007-2009). The age of the patients with AMI varied from 26 to 95 years, average constituting 70 years. Additionally to routine investigations, the diagnosis of AMI was made using determination of D-dimmers, serum lactate, ischemic modified albumin, 3D-CT angiography and laparoscopy. In the prospective group there were 43 cases of arterial AMI and 8 cases of venous AMI. Primary intervention included resection of the compromised intestine: small intestine (n=30), small intestine + right hemi-colon (n=12), small intestine + subtotal necrosis of the colon (n=1), total necrosis (n=8). Results: Mortality after surgery in the prospective group – 31/51, that constituted 60.78%. Conclusions: It was determined that management using DCS in cases of AMI reduce substantially post-surgery mortality rate when compared with standard approach

Spontaneous diaphragmatic rupture: case report and literature review

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Ruptura spontană de diafragm este o patologie extrem de rară. De regulă ruptura de diafragm este provocată de traumatism abdominal bont. Material şi metodă. Prezentăm cazul unui pacient de 18 ani, internat la 2 ore de la debut cu dureri pronunţate progresive în epigastru şi hemitoracele stâng, dispnee, în lipsa unui traumatism toracic sau abdominal. Rezultate. Examenul radiologic al toracelui pune în evidenţă hernierea stomacului, colonului în hemitoracele stâng şi colabarea lobului inferior al pulmonului stâng. Se intervine chirurgical pentru leziune de diafragm, intraoperator se determină detaşarea hemidiafragmului stâng de la peretele toracic cu hernierea stomacului, splinei şi unghiului lienal al colonului în hemitoracele stâng. Concluzie. Prezentăm succint revista literaturii referitor la etiologia, modalitatea de diagnostic şi tratament al leziunilor spontane de diafragm.Introduction. Spontaneous diaphragm rupture is extremely rare. Usually a diaphragm rupture is trauma induced. Material & methods. We describe a case of an 18-year old patient admitted 2 hours after onset, presenting severe epigastric and left sided chest pain without any trauma history. Results. Upright chest x-ray revealed displaced stomach and colon into the left pleural cavity with a collapsed left lung. Surgery for a left-sided diaphragm rupture with stomach, spleen and colon splenic flexure herniation was undertaken. Conclusion. We present a brief review regarding the aetiology, diagnostic and treatment policy of spontaneous diaphragmatic rupture

Gastric bleeding due to Dieulafoy’s lesion, successfully treated by endoscopic hemoclipping

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Secția Endoscopie, Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Leziunea Dieulafoy este o malformaţie arterială rară care se poate complica ci hemoragie gastrointestinală masivă. Cel mai frecvent leziunea este localizată în porţiunea proximală a stomacului. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unui pacient de 59 ani, care a fost internat pentru hematemeză masivă. Endoscopia digestivă a pus în evidenţă o leziune Dieulafoy cu hemoragie în jet, localizată în porţiunea proximală a stomacului. Hemostaza a fost obţinută prin clipare endoscopică, fără recidiva hemoragiei. Examenul endoscopic la 3 zile a demonstrat detaşarea hemoclipselor şi dispariţia arterei protruzive. Rezultate. Pacientul a fost externat la 4 zile de la internare în stare bună. Timp de 12 luni nu au fost observate date de recidivă a hemoragiei. Concluzie. Cliparea endoscopică este o alternativă în tratamentul leziunilor Dieulafoy complicate cu hemoragie.Introduction. Dieulafoy’s lesion is a rare arterial malformation, which may produce massive gastrointestinal hemorrhage. Most commonly, the lesion occurs in the proximal part of the stomach. Material & methods. We present the case report of a 59-year-old man who was admitted to our emergency unit with massive haematemesis. Urgent endoscopic examination revealed a Dieulafoy’s lesion with spurting bleeding, which was located in the proximal part of the stomach. Bleeding was successfully stopped by endoscopic hemoclipping without any further recurrence. Follow-up endoscopy performed 3 days later showed that the hemoclips became detached, and the protruding artery disappeared.Results. The patient was discharged 4 days after primary endoscopic procedure without any complications. There was no recurrence of the bleeding during the 12 months of observation. Conclusion. Thus, we found that hemoclipping represents an alternative method of achieving endoscopic hemostasis in Dieulafoy’s lesions

Management of penetrating abdominal trauma: our experience

Catedra Chirurgie nr.1 „N.Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Abordarea nonoperatorie a traumatizaților cu traumatism închis este un standard pe larg acceptat. Aceiași tactică pentru traumatismul penetrant este privită cu reticență. Prin consens tăcut, laparotomia exploratorie este standard de abordare, laparoscopia sau, și mai rar, abordarea nonoperatorie sunt mai degrabă o excepție de la linia generală. În prezentul raport prezentăm experiența noastră de conduită diferențiată a acestui tip de traumatism. Scopul: Analiza experienței Clinicii în conduita și tratamentul pacienților cu traumatism abdominal penetrant. Material şi metode: Este examinată conduita diagnostico-curativă a 541 pacienți cu traumatism abdominal deschis, spitalizați pe durata anilor 2006-2011 în IMU. Pe parcursul perioadei de referință tactica de abordare a fost: laparotomie exploratorie (2006-2007), laparoscopie diagnostică (2008-2009) și „conservatism selectiv” sau abordare nonoperatorie (ECD), practicată în perioada 2010-2011. A fost evaluată incidența intervențiilor nonterapeutice, complicațiilor specifice metodei de abordare, duratei de spitalizare. Rezultate: Sumar au fost efectuate: 207 laparotomii, dintre care 67 (32,4%) nonterapeutice; 133 laparoscopii, 84 (63,1%) fiind pozitive. Rata laparotomiilor terapeutice pentru fiecare protocol în parte: laparotomie – 50,5%, laparoscopie – 69,1%, ECD – 94,4%. Durata spitalizării: laparotomie exploratorie – 9,68±0,75 zile, pentru pacienții la care a fost evitată laparotomia: prin laparoscopie – 4,89±0,56 zile, abordare nonoperatorie – 2,74±0,22 zile. Concluzii: Laparotomia nu este necesară la toți pacienții cu plăgi penetrante. Aplicarea laparotomiei exploratorii obligatorii generează o rată inacceptabil de mare de intervenții inutile. Se impune necesitatea triajului pentru laparotomie. Pacienții la care sunt evitate intervențiile nonterapeutice au durata spitalizării semnificativ mai scurtă.Introduction: Non-operative approach is a widely accepted standard for blunt abdominal trauma while for penetrating trauma it is viewed with reticence. Exploratory laparotomy is the standard of care for penetrating abdominal wound, laparoscopy or, even less and non-operative approach are rather an exception to the general line. In this report we present our experience of management in this kind of trauma. The aim: To review the experience of Department of Surgery no.1 in managing and treating of penetrating abdominal trauma. Material and methods: We reviewed and analyzed the management of 541 consecutive patients with potentially penetrating abdominal wounds, over 6-years (2006-2011). During this period following approaches were used: exploratory laparotomy (2006-2007), diagnostic laparoscopy (2008-2009) and selective non-operative approach (2010-2011). Hospital stays and rate of unnecessary laparotomies were analyzed. Results: During the study period, 207 laparotomies were performed, rate of unnecessary laparotomies – 32.4% (n=67); and 133 laparoscopies with 84 (63.1%) positive procedures. Rates of therapeutic interventions for exploratory laparotomy group – 50.5%, laparoscopy – 69.1%, and selective no-noperative approach – 94.4%. The mean hospital stay was 9.68±0.75 days for patients undergoing mandatory laparotomy, but when exploratory laparotomy was avoided by laparoscopy it decreased to 4.89±0.56 days, and – 2.74±0.22 days for successfully managed by non-operative approach. Conclusions: Mandatory exploration for all penetrating abdominal trauma is not necessary. Due to high nontherapeutic laparotomies and negative laparoscopies rates, a more selective approach is needed, based on repetitive physical examination. Compared with patients who underwent nontherapeutic laparotomy, patients managed without surgery had significantly shorter hospital stay period

Accessory splenectomy with gastroesophageal devascularization for recurrent hypersplenism and refractory bleeding varices in a patient with liver cirrhosis

Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Prezentăm un caz de trombocitopenie recidivantă asociată splenomegaliei splinei accesorii la 2 ani după splenectomie la un pacient de 36 ani diagnosticat cu ciroză hepatică postvirală. Material şi metodă. Pacientul a suportat trei episoade de hemoragie variceală, totuşi varicele esofagiene nu au fost eradicate în pofida a două şedinţe de scleroterapie şi ligaturare endoscopică. Ecografia şi tomografia computerizată abdominală au pus în evidenţă splina accesorie gigantă (6×6×5cm), calculi biliari şi tromboză splenomezoportală totală postsplenectomie. Scintigrafia cu Tc99m a confirmat prezenţa unui nodul splenic rezidual funcţional. Rezultate. A fost efectuată devascularizarea gastroesofageală (procedeu Hassab-Paquet) cu splenectomie a splinei accesorii şi colecistectomie, după care trombocitopenia a dispărut şi nu au mai fost episoade de hemoragie variceală timp de 17 luni. Concluzie. Acesta este primul caz clinic de trombocitopenie recidivantă tratată prin splenectomie a splinei accesorii la un pacient cu ciroză hepatică publicat în literatura medicală engleză.Introduction. We report a case of recurrent thrombocytopenia associated with symptomatic enlargement of an accessory spleen, 2 years after splenectomy, in a 36-year-old man with posthepatitic liver cirrhosis. Material & methods. The patient suffered three episodes of variceal bleeding, but the esophageal varices were not eradicated by two sessions of endoscopic injection sclerotherapy and endoscopic band ligation. Abdominal ultrasonography and computed tomography showed a giant accessory spleen (6×6×5 cm), gallbladder stones, and complete postsplenectomy splenomesoportal thrombosis. Subsequent99mTc scintigraphy confirmed the presence of a functioning residual splenic nodule. Results. Thus, we performed gastroesophageal devascularization (Hassab-Paquet procedure) with accessory splenectomy and cholecystectomy, after which the platelet count normalized and no further variceal bleeding occurred during 17 months of follow-up. Conclusion. To our knowledge, this is the first report in the English medical literature of accessory splenectomy for recurrent thrombocytopenia in a patient with liver cirrhosis

Intraabdominal hypertension and abdominal compartment syndrome –experimental study

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hipertensiunea intraabdominală (HIA) și sindromul de compartiment abdominal (SCA) pot induce insuficiența multiplă de organe (IMO). Scop. De a studia impactul HIA și SCA asupra modificărilor acido-bazice. Material și metode. HIA și SCA au fost induse la 30 de femele de șobolani rasa Wistar care au fost divizate în 6 loturi: 0 – control; I – 5 ml pneumoperitoneu – 60 min; II – 5 ml pneumoperitoneu – 90 min; III – 20 mmHg pneumoperitoneu – 60 min; IV – 20 mmHg pneumoperitoneu – 60 min cu 30 min decompresie; V – 20 mmHg pneumoperitoneu – 90 min. Rezultate. A fost determinată hiperkaliemia în loturile I-V (p<0,05); hiponatriemia în loturile IV (p<0,05) și V (p<0,01); creșterea concentrației de lactat (de la 3,07±0,57 până la 5,48±1,08 mmol/L – lotul III) și scăderea concentrației de lactat 3,3±0,32 și 4,34±0,64 în loturile IV și V respectiv (p>0,05). A fost notată o tendință de reducere a pH-lui (p>0,05). pCO2 s-a redus în loturile I vs IV și V (p<0,001), precum și II vs IV (p<0,01) și V (p<0,05). Devierile pO2 au fost statistic nesemnificative. A fost înregistrată o tendință spre acidoză în lotul V vs 0 (p<0,05); I vs IV și V (p<0,05) precum și în lotul II vs IV și V (p<0,01). Concluzii. HIA de peste 60 min induce SCA reversibil prin decompresie.Introduction. Intraabbdominal hypertension (IAH) and abdominal compartment syndrome (ACS) are considered to induce multiple organ failure (MOF). Aim. To study the impact of IAH and ACS on the acid-base modifications. Material and methods. IAH and ACS were induced in 30 female Wistar rats, divided in 6 groups: 0 – controls; I – 5 ml pneumoperitoneum – 60 min; II – 5 ml pneumoperitoneum – 90 min; III – 20 mmHg pneumoperitoneum – 60 min; IV – 20 mmHg pneumoperitoneum – 60 min with 30 min decompression; V – 20 mmHg pneumoperitoneum – 90 min. Results. We determined hyperkaliemia in the groups I-V (p<0.05); hyponatriemia in groups IV (p<0.05) and V (p<0.01); increased lactate level (from 3.07±0.57 to 5.48±1.08 mmol/L - group III) and decreased lactate level 3.3±0.32 and 4.34±0.64 in groups IV and V respectively (p>0.05). A trend to reduce pH (p>0.05) was noticed. pCO2 decreased in groups I vs IV and V (p<0.001), as well as II vs IV (p<0.01) and V (p<0.05). pO2 deviations were statistically insignificant. A tendency towards acidosis was established in group V vs. 0 (p<0.05); I vs. IV and V (p<0.05) as well as in group II vs IV and V (p<0.01). Conclusion. IAH over 60 min induces reversible ACS by decompression