Reconstructive possibilities in the treatmeant of malign bone tumors in children: clinical cases

Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Clinica de Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ,,Sfânta Maria”, Iași, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Osteosarcomul reprezintă cea mai frecventă tumoră primară malignă a osului ce afectează copiii și tinerii adulți în a doua decadă de viață. Chimioterapia adjuvantă a îmbunătățit rata de supraviețuire la 5 ani a osteosarcomului nemetastatic la aproximativ 70%. Avansurile ulterioare în imagistica radiografică tridimensională, cât și îmbunătățirea tehnologiei în domeniul reconstrucției au facilitat intervenția chirurgicală reconstructivă pentru prezervarea membrelor. Prezentare de caz: Scopul acestei lucrări este de a descrie managementul chirurgical, rezultatul funcțional și oncologic la 1-5 ani al pacienților, raportând experiența clinicii de Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași, prin cazul a 3 pacienti diagnosticați cu osteosarcom la nivelul humerusului proximal, respectiv os coxal, os iliac, descoperite incidental. Pacienții au fost evaluați radiografic în alte centre, obiectivandu-se aspectul de zone de condensare, neomogene cu întreruperea corticalei, ceea ce a dus la redirecționarea în urgență a acestora. După o reevaluare radiografică, efectuarea unei biopsii locale, obtinerea unei stadializări și finalizarea tratamentului neoadjuvant oncologic, a fost propusa intervenția chirurgicală reconstructivă pentru prezervarea membrului. Concluzii: Rata succesului terapeutic pe termen lung în momentul de față este precara în ciuda posibilităților de reconstrucție totală sau parțiala la populația pediatrică datorită recurenței tumorale.Introduction: Osteosarcoma is the most common primary malignant bone tumor affecting children and young adults in the second decade of life. Adjuvant chemotherapy improved the 5-year survival rate of non-metastatic osteosarcoma to approximately 70%. Further advances in three-dimensional radiographic imaging and improved reconstruction technology have facilitated reconstructive surgery for limb preservation. Case presentation: The purpose of this paper is to describe the surgical management, functional and oncological outcome at 1-5 years of patients, reporting the experience of the Pediatric Orthopedics Clinic at the St. Mary Iasi Children's Emergency Clinical Hospital, in the case of 3 patients diagnosed with osteosarcomas in the proximal humerus, respectively coxal bone, iliac bone, incidentally discovered. Patients were radiographically evaluated in other centers, looking at the appearance of condensation zones, inhomogeneous with cortical discontinuation, which led to emergency redirection. After a radiographic re-evaluation, performing a local biopsy, obtaining a staging, and completing neoadjuvant oncologic treatment, reconstructive surgery for member preservation was proposed. Conclusions: The rate of long-term therapeutic success is currently poor despite the possibility of total or partial reconstruction in the pediatric population due to tumor recurrence

Antenatal diagnosis of congenital abdominal wall malformations, a "normality"

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină, Departamentul „Chirurgicale II”, Disciplina Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii “Sfânta Maria” Iaşi, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaMedicina materno-fetală a devenit în ultimele decenii o parte importantă a sistemului de îngrijiri medicale. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor ultrasonografice a permis acumularea de informaţii preţioase asupra evoluţiei normale sau patologice a dezvoltării intrauterine a fătului, astfel încât depistarea antenatală a malformaţiilor congenitale a devenit o regulă şi nu o excepţie. În paralel cu creşterea frecvenţei în timp a anomaliilor de perete abdominal anterior se observă şi creşterea ratei de diagnostic antenatal. Datorită riscului crescut al asocierii defectelor de perete abdominal anterior cu anomalii cromozomiale sau cu alte malformaţii congenitale grave, diagnosticarea antenatală a acestor anomalii este de o importanţă crucială pentru prognosticul fetal şi consilierea familială. Astfel, detectarea antenatală a malformaţiilor congenitale grave oferă părinţilor posibilitatea să se pregătească din punct de vedere psihologic pentru apariţia unui copil cu handicap şi să planifice naşterea în cadrul unui centru medical dotat cu serviciu de terapie intensivă şi chirurgie neonatală. În condiţiile asocierii unor anomalii severe detectate antenatal, precum trisomiile 13 şi 18, pentalogia Cantrell, extrofia cloacală sau sindromul prune belly, părinţii pot lua în consideraţie şi posibilitatea efectuării unui avort terapeutic. La momentul actual, screening-ul biochimic al serului matern împreună cu ecografia antenatală sunt metodele standard de realizare a diagnosticului antenatal al defectelor de perete abdominal anterior, dar în situaţii particulare se poate recurge la investigaţii invazive, ecografie tridimensională, patru-dimensională sau RMN fetal, metode de diagnostic mult mai fiabile.Maternal-fetal medicine has become an important part of the healthcare system over the past decades. The rapid development of ultrasound technologies has allowed the accumulation of valuable information on the normal or pathological evolution of the intrauterine development of the fetus, so the antenatal detection of congenital malformations has become a rule and not an exception. In parallel with the increase in the frequency of abdominal wall abnormalities in time, an increase in the antenatal diagnostic rate is also observed. Due to the increased risk of association of anterior abdominal wall defects with chromosomal abnormalities or other severe congenital malformations, the antenatal diagnosis of these anomalies is of crucial importance for fetal prognosis and family counseling. Thus, antenatal detection of serious congenital malformations gives parents the opportunity to prepare themselves psychologically for the appearance of a disabled child and plan birth at a medical center with intensive unit care and neonatal surgery. Given the association of severe antenatal anomalies such as trisomy 13 and 18, Cantrell pentalogy, cloacal extrophy or prune belly syndrome, parents may also consider the possibility of a therapeutic abortion. At present, biochemical screening of maternal serum combined with antenatal ultrasound is the standard method of performing the antenatal diagnosis of anterior abdominal wall defects, but in particular situations, invasive investigations, three-dimensional, four-dimensional or fetal MRI as more reliable diagnostic methods, can be used

UV/TiO2 photocatalytic degradation of xanthene dyes

UV/titanium dioxide (TiO2) degradation of two xanthene dyes, erythrosine B (Ery) and eosin Y (Eos), was studied in a photocatalytic reactor. Photocatalysis was able to degrade 98% of Ery and 73% of Eos and led to 65% of chemical oxygen demand removal. Experiments in buffered solutions at different initial pH values reveal the pH dependence of the process, with better results obtained under acidic conditions due to the electrostatic attraction caused by the opposite charges of TiO2 (positive) and of anionic dyes (negative). Batch activity tests under methanogenic conditions showed the high toxicity exerted by the dyes even at low concentrations (~85% with initial concentration of 0.3 mmol L 1), but the end products of photocatalytic treatment were much less toxic toward methanogenic bacteria, as detoxification of 85 ± 5% for Eos and 64 ± 7% for Ery were obtained. In contrast, the dyes had no inhibitory effect on the biogeniccarbon biodegradation activity of aerobic biomass, obtained by respirometry. The results demonstrate that photocatalysis combining UV/TiO2 as a pretreatment followed by an anaerobic biological process may be promising for the treatment of wastewaters produced by many industries.This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS UEFISCDI, project PN-II-ID-PCE-2011-3-0559, contract 265/2011, and the PTDC/AMB/69335/2006 project grants. Luciana Pereira holds a Pos-Doc fellowship (SFRH/BPD/80941/2011), Raquel Pereira holds a fellowship (SFRH/BPD/39086/2007) and Catarina S. Oliveira holds a PhD fellowship (SFRH/BD/32289/2006) from Fundacao para a Ciencia e Tecnologia

The experience of pediatric surgery clinic in the treatment of hemangiomas and vascular malformations

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sfânta Maria", Iaşi, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Afecţiunile congenitale vasculare includ tumorile vasculare (hemangioamele infantile, hemangioendoteliomul caposiform, hemangioame non-involutive, hemangioame rapid-involutive) şi malformaţii vasculare (capilare, venoase, limfatice, arteriovenoase şi mixte). Hemangioamele sunt cele mai frecvente tumori benigne vasculare în populaţia pediatrică iar localizarea lor poate fi unică – extremitate cefalică (60%), trunchi (25%) sau multiplă, impunând extinderea investigaţiilor pentru interesarea viscerală (hemangioame hepatice, intestinale, splenice, intracraniene, renale). Malformaţiile capilare apar ca leziuni singulare sau în asociere în cadrul altor afecţiuni – sindrom Struge-Weber, sindrom Klippel-Trenaunay. Cunoscute în trecut ca limfangioame, malformaţiile limfatice sunt clasificate acum ca fiind microcistice, macrocistice (localizate mai frecvent la nivelul capului şi gâtului) sau mixte. Material și metode: Lucrarea prezintă cazuri de hemangioame din colecţia clinicii, aspectul lor clinic şi evoluţia sub terapie cu un beta-blocant. Experienţa Clinicii de Chirurgie Pediatrică Iaşi privind utilizarea Propranololului datează din 2011 şi se datorează participării într+un studiu internaţional multicentric dublu-orb randomizat privind eficienţa şi siguranţa utilizării mai multor scheme de betablocant în tratamentul hemangioamelor infantile. Acest studiu a condus la aprobarea produsului Hemangiol de către Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMA). Rezultate și concluzii: Hemangioamele au un prognostic bun, cu 98% rata de răspuns la administrarea de Propranolol.Introduction: The vascular congenital disorders include vascular tumor (hemangioma, kaposiform hemangioendothelioma, tufted hemangioma, non-involuting congenital hemangioma, rapidly-involuting congenital hemangioma) and vascular malformation (capillary, venous, lymphatic, arteriovenous and mixed malformations). Hemangiomas are the most common benign vascular tumors in the pediatric age and their localization may be unique – head (60%) and trunk (25%) or multiple, requiring extensive investigations for visceral involvement (hepatic, intestinal, splenic, intracranial, renal). Capillary malformations occur as isolated lesions or in association with other disorders – Struge-Weber syndrome, Klippel-Trenaunay syndrome. Lymphatic malformations, previously known as lymphangiomas are classified as microcystic, macrocystic (often present on the head and neck) or mixed. Material and methods: The paper presents cases of hemagiomas on the clinic’s collection, their clinical aspects and evolution under the pharmacotherapy with a beta-blocker. The experience of the Pediatric Surgery Clinic in Iasi regarding the use of Propranolol dates back to 2011 and is due to participation in a randomized, double-blind, multi-center international study on the safety and efficiency of betablockers in the treatment of infantile hemangiomas. The study led to the approval of Hemangiol by EMA (European Medicines Agency). Results and conclusions: Hemangiomas have a good prognosis with a 98% response to Propranolol administration

Post-traumatic humerus non-union treatment using fibular bone graft in a pediatric patient – case report

Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria”, Iași, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Pseudartroza de humerus prezintă o incidență de 8-12% în rândul populației pediatrice. Există o varietate largă de opțiuni terapeutice, principiile de tratament bazându-se pe reducere deschisă și osteosinteză sau utilizare de grefon osos, în funcție de caz. Material și metode: Pacientă în vârstă de 15 ani,victimă a unui accident rutier, s-a internat în urgență pentru traumatisme multiple, printre diagnosticele stabilite fiind fractura diafizei humerale stângi, pentru care s-a practicat reducere deschisă și osteosinteză cu placă și șuruburi. La un an postoperator s-a constatat pseudartroză la nivelul focarului de fractură. Rezultate obținute: S-au utilizat numeroase metode de tratament pentru cura pseudartrozei: montarea de fixator extern, injectare perilezională cu factori de creștere, o nouă osteosinteză cu placă și șuruburi și plombajul defectului osos cu ceramică bifazică. Întrucât pseudartroza a persistat, s-a optat pentru o nouă intervenție cu utilizarea grefonului osos peronier fixat centromedular la nivelul humerusului, evoluția postoperatorie fiind favorabilă. Concluzie: Pseudartroza de humerus rămâne una dintre cele mai dificile complicații ale fracturii de humerus din cauza frecvenței sale și a dificultăților de management terapeutic. În cazul de față, tratamentul chirurgical utilizând grefon osos autolog a avut rezultate optime, cu o rată bună de vindecare din punct de vedere anatomo-funcțional.Introduction: Humerus fracture non-union presents 8-12% of all the pediatric population. Treatment options are numerus and is generally based on open reduction with internal fixation or using bone graft depending on each case individually. Material and methods: 15 years old female patient, presented with road traffic crash, was admitted with multiple trauma. Left humerus shaft fracture was one of the established diagnosis, open reduction with internal fixation was performed using a plate and screws. 1 year postoperatively non-union was noticed on the check X-rays at the fracture site. Results: Multiple methods were used for non-union treatment: external fixator, growth factor hormone injection at fracture site, second open reduction with internal fixation attempt and biomaterial usage for bone loss. Fracture non-union persisted despite the usage of the mentioned methods. Decision was taken to use fibular bone graft as an intramedullary fixation of the humerus. Postoperative result and follow up were satisfactory. Conclusion: Humeral fracture non-union is one of the worse complications due to its frequency and difficult therapeutic management. In this presented case, surgical treatment using autologous bone graft reflected in optimal results, high anatomo-functional healing results

Biological decolorization of xanthene dyes by anaerobic granular biomass

Biodegradation of a xanthene dyes was investigated for the first time using anaerobic granular sludge. On a first screening, biomass was able to decolorize, at different extents, six azo dye solutions: acid orange 7, direct black 19, direct blue 71, mordant yellow 10, reactive red 2 and reactive red 120 and two xanthene dyes—Erythrosine B and Eosin Y. Biomass concentration, type of electron donor, induction of biomass with dye and mediation with activated carbon (AC) were variables studied for Erythrosine B (Ery) as model dye. Maximum color removal efficiency was achieved with 4.71 g VSS L−1, while the process rates were independent of the biomass concentration above 1.89 g VSS L−1. No considerable effects were observed when different substrates were used as electron donors (VFA, glucose or lactose). Addition of Ery in the incubation period of biomass led to a fivefold increase of the decolorization rate. The rate of Ery decolorization almost duplicated in the presence of commercial AC (0.1 g L−1 AC0). Using different modified AC samples (from the treatment of AC0), a threefold higher rate was obtained with the most basic one, \textAC\textH2ACH2, as compared with non-mediated reaction. Higher rates were obtained at pH 6.0. Chemical reduction using Na2S confirmed the recalcitrant nature of this dye. The results attest that decolorization of Ery is essentially due to enzymatic and adsorption phenomena.This work was supported by the PTDC/AMB/69335/2006 project grants (Fundacao para a Ciencia e Technologia, FCT, Portugal), BRAIN project (ID 6681, European Social Found and Romanian Government and the grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS-UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0559, Contract 265/2011

Abordul laparoscopic în achalazia cardiei – experienţa personală

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic “Carol Davila” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Obiective. Ne propunem prin prezenta lucrare să analizăm metoda laparoscopică în tratamentul chirurgical al herniei gastrice transhiatale, criteriile de includere pentru chirurgia laparoscopică, limitele metodei şi nu în ultimul rând curba de invăţare într-un serviciu de chirurgie generală. Material şi metodă. Intervalul luat în calcul a fost iunie 2008 – iunie 2011 pe un lot de 9 pacienţii, marea lor majoritate femei, la care s-a intervenit chirurgical laparoscopic pentru achalazia cardiei. Am analizat atât metoda laparoscopică din punct de vedere a abordului în comparatie cu chirurgia clasicaă, cât şi pacienţii din punct de vedere al sexului, vârstei, tarelor asociate. Am practicat miotomie Heller în marea majoritate a cazurilor asociată cu o valvă anterioară Dor. Rezultate. Din punct de vedere al rezultatului postoperator rezultatele sunt cel puţin comparabile cu cele din chirurgia clasică, dar laparoscopia are avantajul invazivităţii minime, duratei scurte de spitalizare, reintegrării socio- profesionale rapide şi, nu în ultimul rând, reducerea costurilor per ansamblu. După o dotare corespunzatoare şi după parcurgerea curbei de învaţare, rezultatele postoperatorii sunt benefice, iar superioritatea metodei, mai ales în cazurile cu patologie asociată marcată, este evidentă. Concluzii. Caracterele expuse ale chirurgiei laparoscopice în patologia incriminată o fac net superioară metodei clasice ma ales prin caracterul minim invaziv şi scurtarea timpului operator şi implicit al celui anestezic. Rezultatele, cel putin comparabile cu cele din chirurgia deschisă, fac din metoda laparoscopică tratamentul de elecţie mai ales din punct de vedere socio- profesional, dar şi din punct de vedere economic

Heart echinococcus cyst as an incidental finding: early detection might be life-saving

We present a 46-year-old female smoker who was admitted to the emergency department of our hospital due to cough with blood-tinged sputum for the last four days before admission. Using echocardiography and Multi-Detector Computed Tomography (MDCT) heart Echinococcosis was diagnosed. Echinococcosis is a severe health issue in some geographical regions of the world. Hydatid infection of the heart is rare and the clinical presentation is usually insidious but there is always the lethal hazard of cyst perforation. Early diagnosis and an integrated treatment strategy are crucial. The results of surgical treatment of heart echinococcosis are better than the conservative strategy only. Extraction of the cyst combined with chemotherapy peri or post operative aiming to decrease the recurrences, consists the lege artis method of encountering this medical entity. Surgical excision was performed and the patient had an uneventful recovery and follow up at six and twelve months

Role of the hyporheic heterotrophic biofilm on transformation and toxicity of pesticides

The role of heterotrophic biofilm of water–sediment interface in detoxification processes was tested in abiotic and biotic conditions under laboratory conditions. Three toxicants, a herbicide (Diuron), a fungicide (Dimethomorph) and an insecticide (Chlorpyrifos-ethyl) have been tested in water percolating into columns reproducing hyporheic sediment. The detoxification processes were tested by comparing the water quality after 18 days of percolation with and without heterotrophic biofilm. Tested concentrations were 30 mg.Lx1 of Diuron diluted in 0.1% dimethyl sulfoxide (DMSO), 2 mg.Lx1 of Dimethomorph and 0.1 mg.Lx1 of Chlorpyrifos-ethyl. To characterise the detoxification efficiency of the system, we performed genotoxicity bioassays in amphibian larvae and rotifers and measured the respiration and denitrification of sediments. Although the presence of biofilm increased the production of N-(3,4 dichlorophenyl)-N-(methyl)-urea, a metabolite of diuron, the toxicity did not decrease irrespective of the bioassay. In the presence of biofilm, Dimethomorph concentrations decreased compared with abiotic conditions, from 2 mg.Lx1 to 0.4 mg.Lx1 after 18 days of percolation. For both Dimethomorph and Chlorpyrifos-ethyl additions, assessment of detoxification level by the biofilm depended on the test used: detoxification effect was found with amphibian larvae bioassay and no detoxification was observed with the rotifer test. Heterotrophic biofilm exerts a major influence in the biochemical transformation of contaminants such as pesticides, suggesting that the interface between running water and sediment plays a role in self-purification of stream reaches