Managementul terapeutic hibrid al patologiei arcului aortic

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Patologia arcului aortic include afecțiuni precum dilatație anevrismală, disecție sau ruptură traumatică. Tratamentul chirurgical convențional a reprezentat mult timp „standardul de aur” pentru aceste afecțiuni și constituie cel mai complex tip de intervenție chirurgicală pe artera aortă, asociat cu neîndeplinirea criteriilor de includere în 20-40% din cazuri și rate ridicate de mortalitate postoperatorie (5-15%). Patologia arcului aortic implică dificultăți tehnice deosebite datorită tortuozității vasului cu angulații majore, originii trunchiurilor supra-aortice, aterosclerozei de obicei severe la acest nivel, proximității cuspelor aortice și necesității protecției cerebrale. Introducerea metodelor endovasculare în arsenalul terapeutic al chirurgiei cardiovasculare a schimbat radical managementul afecțiunilor arcului aortic în sensul unei excluderi a segmentului afectat exclusiv pe cale endovasculară sau a tratamentului hibrid care presupune asociere debranching-ului și reimplantării prin chirurgie convențională a colateralelor emergente din arcul aortic cu excluderea endovasculară a segmentului afectat. Material și metode: În lucrarea de față, autorii prezintă experiența Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” (IBCV) din Iași în abordul endovascular și hibrid al patologiei arcului aortic din punct de vedere al evaluării preoperatorii, algoritmului decizional, managementului circulator și strategiei operatorii în funcție de segmentul afectat. Rezultate: Pentru exemplificare sunt prezentate 4 cazuri reprezentative, un pacient cu ruptură traumatică a istmului aortic, un pacient cu fistulă aorto-esofagiană și 2 pacienți cu anevrism de arc aortic tratați la IBCV Iași. În ultimele 2 cazuri, tratamentul endovascular a fot combinat cu debranching-ul arcului aortic, reimplantare a colateralelor emergente din arc într-un graft de Dacron suturat la aorta ascendentă și transpoziția artera carotidă comună stângă – artera subclaviculară stângă cu rezultate favorabile pe termen lung. Concluzii: Excluderea pe cale endovasculară a segmentului afectat reduce gradul de complexitate și caracterul agresiv al intervenției chirurgicale ceea ce permite tratarea inclusiv a pacienților care prezintă contraindicații pentru intervenția chirurgicală convențională. O colaborare eficientă între cardiologii intervenționiști, chirurgii cardiovasculari, anesteziști și imagiști este esențială pentru optimizarea abordului terapeutic și succesul intervenției

Artera radială sau vena safenă în revascularizarea miocardică? Actualități, limite, controverse, perspective

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Bypass-ul aorto-coronarian (BAC) reprezintă tehnica de revascularizare de elecție la pacienții cu leziuni coronariene ce interesează trunchiul arterei coronare stângi sau mai mult de 3 artere coronare. Artera mamară internă constituie graftul gold standard, controverse existând în privința alegerii celui de al 2-lea sau al 3-lea graft. Ultima ediție a Ghidului de Revascularizare Miocardică elaborat de Societatea Europeană de Cardiologie în 2018, prezintă drept indicație de clasă IB utilizarea arterei radiale în detrimentul venei safene interne drept graft adițional după artera mamară internă în cazul pacienților cu stenoze coronariene severe. Materiale și metode: Studiul de față prezintă perspectiva Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” din Iași asupra selecției, recoltării, tehnicii operatorii și prognosticului grafturilor de arteră radială și venă safenă internă cu analiza beneficiului clinic obiectiv în funcție de tipul de graft. În cadrul cercetării au fost analizați 1021 pacienți cu BAC realizat în perioada 2000-2018 utilizând cel puțin o arteră radială și care au supraviețuit perioadei postoperatorii. Vârsta medie a pacienților analizați a fost de 61,30±9,22 ani, iar 182 pacienți (17,83%) au fost de sex feminin. Bypass-ul a fost efectuat utilizând exclusiv grafturi arteriale în 698 cazuri, grafturi de venă safenă (BAC mixt) fiind folosite în 323 cazuri. În total au fost efectuate 1236 anastomoze distale utilizând grafturi de arteră radială și 411 folosind grafturi de venă safenă internă. Rezultate: Permeabilitatea grafturilor la peste 10 ani din momentul intervenției inițiale a fost evaluată în 136 cazuri prin angiografie computer tomografică și a fost constatată o permeabilitate mai mare pentru grafturile de arteră radială (77,05%) comparativ cu cele de venă safenă internă (72,97%) în special pentru teritoriul drept. Supraviețuirea pe termen lung a pacienților a fost de asemenea superioară în cazul revascularizării total arteriale utilizând grafturi de arteră mamară internă și arteră radială (72,31%) comparativ cu BAC mixt utilizând și grafturi de venă safenă (64,14%). Concluzii: Spre deosebire de vena safenă internă mai permisivă la fluxul competitiv, artera radială s-a dovedit mai susceptibilă la vasoconstricție și ocluzie în cazul anastomozării la vase fără stenoză critică. In concluzie, graftul de arteră radială este asociat cu un prognostic favorabil atunci când este utilizat drept al 2-lea sau al 3-lea graft asociat cu una sau ambele artere mamare interne în special pentru a revasculariza artere cu stenoze proximale severe, peste 90%. Studii adiționale sunt necesare pentru identificarea configurațiilor de grafturi cu cel mai mare beneficiu din punct de vedere clinic

Sensory Sensitivity and Food Selectivity in Children with Autism Spectrum Disorder

Few studies have compared atypical sensory characteristics and food selectivity between children with and without autism spectrum disorder (ASD). We compared oral sensory processing between children with (n = 53) and without ASD (n = 58), ages 3-11 years. We also examined the relationships between atypical oral sensory processing, food selectivity, and fruit/vegetable consumption in children with ASD. We found that more children with ASD presented with atypical sensory processing than children without ASD. Among children with ASD, those with atypical oral sensory sensitivity refused more foods and ate fewer vegetables than those with typical oral sensory sensitivity. The findings suggest that efforts to address food selectivity in children with ASD may be enhanced by including strategies that address oral sensory processing

The CMG Helicase Bypasses DNA-Protein Cross-Links to Facilitate Their Repair

Covalent DNA-protein cross-links (DPCs) impede replication fork progression and threaten genome integrity. Using Xenopus egg extracts, we previously showed that replication fork collision with DPCs causes their proteolysis, followed by translesion DNA synthesis. We show here that when DPC proteolysis is blocked, the replicative DNA helicase CMG (CDC45, MCM2-7, GINS), which travels on the leading strand template, bypasses an intact leading strand DPC. Single-molecule imaging reveals that GINS does not dissociate from CMG during bypass and that CMG slows dramatically after bypass, likely due to uncoupling from the stalled leading strand. The DNA helicase RTEL1 facilitates bypass, apparently by generating single-stranded DNA beyond the DPC. The absence of RTEL1 impairs DPC proteolysis, suggesting that CMG must bypass the DPC to enable proteolysis. Our results suggest a mechanism that prevents inadvertent CMG destruction by DPC proteases, and they reveal CMG's remarkable capacity to overcome obstacles on its translocation strand.Refers to Nicolai B. Larsen, Alan O. Gao, Justin L. Sparks, Irene Gallina, R. Alex Wu, Matthias Mann, Markus Räschle, Johannes C. Walter, Julien P. Duxin Replication-Coupled DNA-Protein Crosslink Repair by SPRTN and the Proteasome in Xenopus Egg Extracts Molecular Cell, Volume 73, Issue 3, 7 February 2019, Pages 574-588.e

Young adults with high autistic-like traits displayed lower food variety and diet quality in childhood

This study explored the association between autistic-like traits in young adults and dietary intake in early childhood in the Gen2 Raine Study cohort. Data were available from 811 participants at years 1, 2 and 3 for the assessment of dietary intake, and at year 20 for measurement of autistic-like traits. Results showed as autistic-like traits increased, total food variety, core food variety and dairy variety decreased (p < 0.05), with a lower consumption of citrus fruits and yoghurt (both p = 0.04). As autistic-like traits increased, diet quality decreased, this trend was significant at 2 years (p = 0.024). Our results suggest that young adults with higher autistic-like traits were more likely to have had lower food variety and diet quality in early childhood

Substrate-translocating loops regulate mechanochemical coupling and power production in AAA+ protease ClpXP

ATP-dependent proteases of the AAA+ family, including Escherichia coli ClpXP and the eukaryotic proteasome, contribute to maintenance of cellular proteostasis. ClpXP unfolds and translocates substrates into an internal degradation chamber, using cycles of alternating dwell and burst phases. The ClpX motor performs chemical transformations during the dwell and translocates the substrate in increments of 1-4 nm during the burst, but the processes occurring during these phases remain unknown. Here we characterized the complete mechanochemical cycle of ClpXP, showing that ADP release and ATP binding occur nonsequentially during the dwell, whereas ATP hydrolysis and phosphate release occur during the burst. The highly conserved translocating loops within the ClpX pore are optimized to maximize motor power generation, the coupling between chemical and mechanical tasks, and the efficiency of protein processing. Conformational resetting of these loops between consecutive bursts appears to determine ADP release from individual ATPase subunits and the overall duration of the motor's cycle