Patologia țesutului osos la pacienții cu artrita reumatoidă

Background. Rheumatoid arthritis (RA) is a chronic autoimmune systemic disease characterized by erosive, destructive arthritis and possible damage to other organs. Osteoporosis is known to be a common manifestation of RA. However, the decrease in bone mineral density in RA is underestimated and untreated. Objective of the study. To determine the status of bone mineral density in patients with rheumatoid arthritis. Material and Methods. 95 patients with rheumatoid arthritis admited consecutively in the Rheumatology department of CRH Timofei Moșneaga in 2019 were studied. All patients were examined clinically and pacaclinically. Dual X-ray absorption was performed to determine the condition of bone tissue, osteoporosis was diagnosed according to WHO criteria. The data obtained were statistically analyzed. Results. 84 (88.4%) of the examined patients were women and 11 (11.6%) were men. The mean age of the examined persons was 58.2 ± 9.5 years. 82.1% of the examined women were postmenopausal. Anong studies patients 80% were positive for rheumatoid factor and 88% were positive for anti-CCP antibodies. Osteoporosis was diagnosed in 37.9% of patients, osteopenia in 29.5% and in 32.6% normal bone mineral density was determined. In the analysis of patients with osteoporosis, 33.3% of them had severe osteoporosis due to the presence of compression fractures and 8.3% due to a fracture of another location. Conclusion. Bone pathology is common in patients with rheumatoid arthritis. It is necessary to perform assessment of bone mineral density in rheumatoid arthritis for the early detection of the pathology and early treatment application. Introducere. Artrita reumatoidă (AR) este o boală cronică sistemică autoimună caracterizată prin artrită erozivă, distructivă și cu afectarea posibilă a altor organe. Se cunoaște că osteoporoza este o manifestare comună pentru AR. Cu toate acestea, scăderea densității minerale osoase în AR e subestimată și netratată. Scopul lucrării. De a determina starea densității minerale osoase la pacienții cu artrită reumatoidă. Material și Metode. Au fost examinați 95de pacienți cu artrită reumatoidă internați consecutiv, în secția reumatologie a SCR Timofei Moșneaga în 2019. Toți pacienții au fost examinați clinic și paraclinic. Pentru determintarea stării țesutului osos s-a efectuat absorbțiometria duală cu raze X, osteoporoza a fost diagnosticată conform criteriilor OMS. Datele obținute au fost analizate statistic. Rezultate. Din pacienții examinați 84 (88,4%) au fost femei și 11 (11,6%) bărbați. Vârsta medie la persoanele examinate a constituit 58,2±9,5 ani. Dintre femeile examinate 82,1% se aflau în perioada postemenopauzală. Din grupul examinat 80% au fost pozitiv pentru factor reumatoid și 88% au fost pozitivi pentru anticorpii anti CCP. Osteoporoza a fost diagnosticată la 37,9% din pacienți, osteopenie la 29,5% și în 32,6% din cazuri a fost determinată densitatea minerală ososasă normală. La analiza pacienților cu osteoporoză 33,3% dintre ei au avut osteoporoză severă prin prezența fracturilor prin tasare la nivelul coloanei vertebrale, 8,3% prin fractură de altă localizare. Concluzii. Afectarea țesutului osos este frecventă la pacienții cu artrită reumatoidă. Este necesar de a efectua testatea stării țesutului osos în artrita reumatoidă pentru determinarea precoce a patologiei și aplicarea tratamentului timpuriu

Osteoporoza şi osteoartroza, este posibilă oare preîntâmpinarea imposibilului?

A fost cercetată prezenţa osteoporozei la pacienţii cu osteoartroză deformantă a articulaţiilor genunchilor. S-a înregistrat o frecvenţă înaltă a depistării osteoporozei (51,6%) la aceşti pacienţi. Luând în consideraţie recomendaţiile EULAR 2003 pentru aplicarea SYSADOA în osteoartroza deformantă, tuturor pacienţilor li s-a indicat terapia de fond cu hondroitin sulfat şi glucozamin hidroclorid, iar peste o lună pacienţii au fost divizaţi randomizat în 2 loturi. Prima grupă continua să primească tratamentul indicat. Pacienţilor din grupa a doua la tratamentul combinat li s-a asociat calcitonina de somon. A fost înregistrată infl uenţa pozitivă a schemei de tratament complex cu asocierea calcitoninei asupra simptomaticii pacienţilor cu osteoartroza articulaţiilor genunchilor

Factorii de risc pentru osteoporoză la pacienţii cu sclerodermie sistemică

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was detection of the factors contributing to the development of osteoporosis in patients with systemic scleroderma.Scopul lucrării: depistarea factorilor ce contribuie la dezvoltarea osteoporozei la pacienţii cu sclerodermie sistemică. Material şi metode. Au fost cercetaţi 50 de pacienţi cu sclerodermie sistemică (SS) forma limitată a afectării cutanate, evoluţie cronică, stadiul manifest. Diagnosticul de sclerodermie sistemică a fost stabilit conform criteriilor diagnostice ARA (1980). Vârsta medie a pacienţilor a fost 37,5 ± 2,4 ani; durata medie a maladiei – 11,2 ± 1,3 ani; bolnavii studiaţi au fost doar de sexul feminin. Tratamentul de fond al pacienţilor incluşi în studiu a constat din plaquenil 200 mg/zi. Bolnavii au fost divizaţi în 2 grupuri: 1) 20 cu SS şi osteoporoză (confirmată prin DEXA); 2) 30 cu sclerodermie sistemică fără osteoporoză (confirmată prin DEXA). Datele clinico-evolutive ale pacienţilor incluşi în studiu au fost analizate prin metoda analizei statistice discriminante. Rezultate. Folosind analiza statistică discriminantă, am constatat că au influenţat asupra dezvoltării osteoporozei la pacienţii cu sclerodermie sistemică următorii factorii: masa corporală scăzută, menopauza timpurie, durata bolii mai mult de 5 ani, corticoterapia cu durata mai mare de 1 an, artralgii la debutul bolii, prezenţa sindromului Raynaud, paradontopatia, afectarea intestinului subţire în boala de bază. Folosind aceşti factorii, poate fi prognozată dezvoltarea osteoporozei la pacienţii cu SS cu precizia de 76.5% şi absenţa ei – cu 72.7% Concluzii. Prezenţa unor factori la pacienţii cu sclerodermie sistemică pot prognoza dezvoltarea osteoporozei cu o precizie de 76.5%, şi anume: masa corporală scăzută, menopauza timpurie, durata bolii mai mult de 5 ani, corticoterapia cu durata mai mare de 1 an, artralgii la debutul bolii, prezenţa sindromului Raynaud, paradontopatia, afectarea sclerodermică a intestinului subţire

Dermatomyositis

Clinica Medicală Nr. 5, Disciplina Reumatologie şi Nefrologie USMF ,,Nicolae Testemiţanu”, IMSP SCM „Sfînta Treime”Dermatomyositis is the main acquired inflammatory myopathy characterized by inflammatory and degenerative changes in the skeletal muscle and sometimes in the skin, leading ultimately to atrophy and muscle contractures. Dermatomiozita reprezintă principala miopatie inflamatoare dobândită caracterizată prin modificări inflamatoare şi degenerative ale muşchiului scheletic şi uneori şi ale pielii ducând în final la atrofii şi contracturi musculare

Indicii metabolismului mineral în osteodistrofia renală la pacienţii cu boală cronică renală sub hemodializă iterativă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Purpose of this study was to determine the biochemical changes in osteoarticular pathology in patients undergoing hemodialysis (HD) to determine risk factors that may influence their development and linking with international guidelines National Kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (KDOQI).Scopul lucrării: determinarea modificărilor biochimice în patologia osteoarticulară la pacienţii hemodializaţi (HD), determinarea factorilor de risc ce pot influenţa dezvoltarea lor şi corelarea cu recomandaţiile ghidurilor internaţionale „National Kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (KDOQI)” şi naţionale. Material şi metode: Obiectul studiului au fost 106 pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei), cu vârsta medie 43,4±12,5 ani şi durata medie a tratamentului la hemodializă de 8,04±4,8 ani. Procedura de dializă standard cu bicarbonat în secţiile de hemodializă ale IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă a fost similar: concentraţia Ca 1,75 mmol/l, Na 140,00 mmol/l, Cl 109,5 mmol/l, K 2,0 mmol/l, Mg 1,00 mmol/ l, CH3COOH 6,0 mmol/l, HCO3 32,0 mmol/l, aluminiu <0,02mg/l. Procedura standard de HD – la monitoarele „Fresenius 4008 B şi 4008 S” cu filtre F-6HPS, F-7. Acordul informat a fost obţinut. Nivelul calciului seric a fost apreciat conform concentraţiei albuminei după formula: CAlb(mmol/l) = Cat.+0,2X(40-Alb.ser.). PTHi a fost determinat prin metoda radioimunometrică, valorile normale – în limitele 16-62 pg/ml. Concentraţia fosforului, fosfatazei alcaline totale (FAt) au fost apreciate prin metoda automată. Pentru determinarea calcificărilor extrascheletale şi a fracturilor la nivelul scheletului axial şi periferic a fost efectuat examenul radiologic în incidenţe frontală şi laterală a scheletului, examenul ecocardiografic al cordului şi al vaselor magistrale, tomografia computerizată. Rezultate. Cercetând nivelul seric al indicilor metabolismului mineral, am obţinut următoarele rezultate; 39% din pacienţi au fost depistaţi cu semne caracteristice hiperparatiroidismului secundar (HPTs), (PTHi >450 pg/ml), 30,4% din bolnavi au fost diagnosticaţi cu semne caracteristice turnoverului osos scăzut PTHi <150 pg/ml. Media (M) PTHi-ului seric la pacienţii cu hiperparatiroidism secundar a fost de 1040 pg/ml (cel recomandat – 150-300 pg/ ml).[2] Hipercalcemia (>2,4mmol/l) în studiul nostru a fost determinată la 7,4% din pacienţi, hipocalcemia (<2,1mmol/l) – la 37,9% (cifrele recomandate – 2.10–2.40 mmol/l). Nivel sporit al fosfaţilor (P>1,8 mmol/l) a fost determinat la 52,4% din pacienţii cercetaţi (cel recomandat – 1.13–1.78 mmol/l). Valorile recomandate de ghidurile internaţionale KDOQI [7] au fost determinate: pentru valoarea serică a PTHi – la 30,6% din pacienţi şi la 54,7% pentru valoarea calciului seric. Normofosfatemia a fost determinată la 47,6%, valoarea produsului Ca X P recomandat a fost depistat la 73% din pacienţi. Indicele masă corporală (IMC) <23 a fost determinat la 19,2% din pacienţii cercetaţi. În 32,6% din cazuri au fost depistate fracturi ale corpurilor vertebrelor, care au corelat pozitiv cu valorile sporite de PTH (>550 pg/ml) şi cu durata tratamentului la hemodializă (p<0,05). Leziuni vasculare caracteristice, cu afectarea vaselor de calibru mare (segmentele abdominale, toracice ale aortei, art. iliace, art. femurale) au fost determinate, prin examenul radiologic şi cel ecografic, la 83,7% din bolnavi. Arterele de calibru mediu (radiale, tibiale) au fost afectate de depozite de pirofosfat de calciu la 40,8% din pacienţii investigaţi. Studiul nostru a dovedit o corelaţie semnificativă a calcificărilor vasculare cu durata tratamentului la dializă (p <0,001). Persoanele care au iniţiat tratamentul de substituţie, până a dezvolta complicaţii (pericardită uremică, hemoragie, hiperkaliemie), au avut mai puţine calcificări vasculare (30.7%) comparativ cu pacienţii cu complicaţii (69,3%, p<0,05). Concuzii. Studiul efectuat a demonstrat prezenţa tulburărilor metabolismelor mineral şi osos la peste 70% din pacienţii aflaţi la tratament prin hemodializă. 39% din ei suferă de leziuni osoase cu turnover osos sporit, PTH>450 pg/ml, la 30,4% din bolnavi au fost depistate leziuni osoase cu turnover osos scăzut, PTH <150 pg/ml. Durata tratamentului la HD a dovedit o corelaţie pozitivă cu prezenţa calcificărilor în vasele de calibru mare şi de calibru mediu. Fracturile la nivelul scheletului axial au fost depistate la 32,6% din pacienţii incluşi în studiu şi au avut o corelaţie pozitivă cu durata tratamentului la dializă

Fracturile coloanei vertebrale asociate cu calcificări extrascheletale la pacienţii cu boală cronică renală stadiul 5, aflaţi la hemodializă (BCR5D)

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Vascular calcifications and the bone fractures caused by abnormal bone fragility, are frequent complications associated with chronic kidney diseases (CKD). The aim of this study was to investigate the association between vascular calcifications and bone fractures in haemodialysis (HD) patients.Scopul lucrării: depistarea calcificărilor vasculare şi a fracturilor la nivelul scheletului la pacienţii cu boală cronică renală stadiul 5 sub tratament la hemodializă (BCR5D). Material şi metode. În studiu au participat 106 pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei) cu boală cronică renală stadiul 5 aflaţi la hemodializă, cu vârsta medie de 43,4±12,5 ani. Durata medie a tratamentului a fost de 8,04±4,8 ani. Procedura de dializă standard cu bicarbonat a fost efectuată în secţiile de hemodializă ale IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă au fost similare. Acordul informat a fost obţinut. Prezenţa calcificărilor vasculare a fost dovedită prin examenul ecocardiografic al cordului, al segmentelor ascendente ale aortei şi examenul radiologic al membrelor periferice. Diagnosticarea fracturilor la nivelul scheletului axial şi celui periferic a fost efectuată prin examenul radiologic în incidenţe frontală şi laterală. Gradul de fractură a corpurilor vertebrelor a fost apreciat după metoda Genant [2]. Rezultate. Prezenţa calcificărilor vasculare în vasele de calibru mare şi mediu a fost dovedită la 91,3% din pacienţii examinaţi. Deosebire statistică semnificativă a fost observată la persoanele cu durata tratamentului 6 ani (p<0,001). Severitatea calcificărilor extrascheletale, la fel, a fost direct asociată cu durata terapiei la hemodializă (HD). Valoarea medie a indicilor metabolismului mineral cercetaţi au fost: calciu seric – 2,28±0,27 mmol/l, fosfor – 2.12±0.37 mmol/l, produsul Ca X P – 4,91±1,1 mmol2/l2, valoarea medie a PTHi- 386 ± 365 pg/ml. Analizând datele obţinute, am constatat o diferenţă statistică semnificativă (p<0,05) printre pacienţii care au iniţiat tratamentul timpuriu de substituţie, fără complicaţii severe, cu o prevalenţă scăzută a calcificărilor vasculare (30.7%) şi bolnavii cu adresare tardivă (69,3%). 46% din pacienţii cercetaţi au fost diagnosticaţi cu leziuni ale coloanei vertebrale dintre care 32,6% au fost fracturi la nivelul corpurilor vertebrale. Studiul nostru a demonstrat o corelaţie pozitivă a leziunilor coloanei vertebrale cu valorile sporite ale hormonului paratiroid PTHi (>550 pg/ml, p<0,05) şi o corelaţie directă a fracturilor corpurilor vertebrelor cu durata tratamentului la hemodializă (p<0,05). Datele obţinute corespund datelor din studiile prezentate în literatura de specialitate [1, 7]. Concluzii. Cercetările efectuate au depistat prezenţa calcificărilor vasculare la 91,3% din pacienţii studiaţi. Leziunile coloanei vertebrale au avut o prevalenţă de 49,1% şi au corelat pozitiv cu valorile serice sporite ale PTHi. Prezenţa calcificărilor extrascheletale s-a dovedit direct proporţională cu durata tratamentului la hemodializă

Factorii de risc cardiovascular la pacienţii cu risc osteoporotic

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Study of cardiovascular risk factors, presence of cardiovascular pathology in patients with osteoporotic fractures.Scopul lucrării: studiul factorilor de risc cardiovascular, prezenţa patologiei cardiovasulare la pacienţii cu fracturi osteoporotice.Material şi metode. Am efectuat un studiu retrospectiv al anamnesticului pacienţilor cu fracturi osteoporotice. Am inclus în cercetare 37 pacienţi cu vârsta medie de 76,8±7,4 ani, 23,9% au fost bărbaţi şi 76,1% – femei, spitalizaţi în Secţia de traumatologie. Pentru e exclude tipurile fracturilor cauzate de anotimpul iernii, am evaluat doar pacienţii internaţi în secţie pe perioada iunie-noiembrie. Pentru toţi bolnavii, forţa traumatizantă a fost de maximum căderea de la înălţimea propriului corp, deci toate fracturile date le putem clasifica în categoria celor atraumatice. Factorii de risc pentru osteoporoză au fost relevaţi în conformitate cu testul internaţional de 1 minut (OMS, 1999) Rezultate. Din cei 37 de pacienţi cu fractura atraumatică a femurului 23,9% au fost bărbaţi şi 76,1% – femei. S-a observat că în cazul bărbaţilor fracturile apar cu 7,1 ani mai devreme decât la femei (71,5±7,2 comparativ cu 78,6±7,1, р=0,00014). Nici un pacient nu a fost diagnosticat cu osteoporoză anterior fracturii femurale, nici unul nu a fost prevenit despre riscul înalt pentru osteoporoză şi nu le-a fost recomandată folosirea preparatelor antiosteoporotice. Indici generali şi cardiovasculari al pacienţilor cu fractură de femur incluşi în studiu: vârsta medie – 61,6±9,4 ani, femei – 87,4%; bărbaţi – 12,6%; IMC – 29,2±6,8; obezitate sau supraponderabilitate (IMC ≥ 25 kg/м²), hipercolesterolemia –5,3%, hipertensiune arterială 81,2%, presiunea sistolică sangvină 182,5±30,9 mm Hg, presiunea diastolică sangvină – 104,3±15,3 mm Hg. Cardiopatia ischemică, cardioscleroză postinfarct – 4%; cardiopatia ischemică, angina pectorală stabilă – 12,6%; cardiopatia ischemică, cardioscleroză postinfarct, angină pectorală stabilă – 14,8%; insuficienţă cardiacă cronică I-II (NYHA), AVC – 7,7%. A fost evidenţiată patologia somatică la 94,1% pacienţi, 83,7% fiind diferite forme ale patologiei ischemie a inimii (27,4% – angină stabilă, 18,8% – cardioscleroză postinfarct), 4,4% – fibrilaţia atrială, 62% – insuficienţa cardiacă cronică, 81,2% – hipertensiunea arterială, 7,7% AVC, 16,2% – diabet zaharat tip 2, 12,0% – boală pulmonară cronică obstructivă, 6,8% – ulcer duodenal sau gastric. În majoritatea cazurilor pacienţii au două şi mai multe patologii asociate. Examinarea factorilor de risc pentru osteoporoză ne arată că până la fractură, la fiecare bărbat au fost găsiţi cel puţin 2,8±0,7 factori de risc (fumatul, abuzul de alcool frecvent, diareea, disfuncţii erectile, tratamentul cu glucocorticosteroizi, fracturi osteoporotice la rude), la femei am găsit mai puţini factori de risc 1,7±0,4. Cele mai des întâlnite au fost: menopauza 63%, micşorarea staturii 31%, fracturile atraumatice la rudele pacientelor 22%, alte antecedente de fracturi 24%, fumatul 11%, tratamentul de durată cu glucocorticosteroizi 4%, episoade de diaree cronică 4%, abuzul de alcool 2%. Concluzii. Fracturile atraumatice în regiunea proximală a femurului apar la vârsta medie de 77,3±7,5 ani, la bărbaţi cu 7 ani mai devreme. Fiecare al 4-lea pacient decedează în decursul primului an de după apariţia fracturii. Practic la 95% din toţi bolnavii este prezentă asociaţia a câtorva maladii cronice, cea mai frecvent întâlnită este patologia cardiacă: cardiopatia ischemică, infarct miocardic acut, hipertensiunea arterială. Nici un pacient nu a fost diagnosticat cu osteoporoză anterior fracturii femurale. Practic toţi pacienţii au prezentat factori de risc pentru osteoporoză anterior fracturii şi au apelat frecvent la medicii de familie şi la alţi specialişti – ginecologi, urologi, endocrinologi

Patologia osului și a glandei tiroide în artrita reumatoidă

Discipline of Rheumatology and Nephrology, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Thyroid pathology is frequently associated with autoimmune rheumatic diseases. Moreover, thyroid pathology is one of the risk factors for osteoporosis, on the other hand osteoporosis is often diagnosed in patients with rheumatoid arthritis. Abovementioned served as the basis for our work. Objective of the study. To study the presence of thyroid gland pathology and osteoporosis in patients with rheumatoid arthritis (RA) and to determine their correlation with disease activity in RA. Material and Methods. A total of 78 RA patients and 82 non-RA patients were included in the study. The presence of thyroid gland pathology was estimated by TSH, free thyroxine (fT4), TgAb and TPOAb. Bone mineral density was measured by DXA, diagnosis of osteoporosis was made by WHO criteria. Disease activity in RA was evaluated using DAS-28-ESR. All the data were analyzed statistically. Results. The mean disease duration of RA was 10,1±5,6 years. Clinical hypothyroidism was reported in 20.33% of the RA patients and in 2.08% of the non-RA patients. Clinical hyperthyroidism was found in 3.38% of the patients with RA. Osteoporosis at the level of hip was confirmed in 41% of cases of RA and only in 17% of the control group, while osteoporosis at the level of lumbar spine was more common for non-RA patients in 48% VS. 13% in RA. High disease activity was in 76.27% of the patients. High disease activity positively correlated with the presence of osteoporosis and thyroid gland pathology (r= 0,58 and r=0,34), the presence of thyroid gland pathology was associated with lower BMD. Conclusion. The association between thyroid pathology, osteoporosis and RA was confirmed. Clinical hypothyroidism and bone loss at hip level were more characteristic for RA. Presence of both osteoporosis and thyroid gland pathology correlated with high disease activity by DAS28- ESR.Introducere. Patologia tiroidiană este frecvent asociată cu maladiile autoimune și este un factori de risc al osteoporozei. Pe de altă parte, osteoporoza este frecvent diagnosticată la pacienții cu artrita reumatoidă. Cele sus menționate stau la baza studiului nostru. Scopul lucrării. A studia prezența patologiei glandei tiroide și al osteoporozei la pacienții cu artrita reumatoidă (AR) și a determina corelația acestora cu activitatea bolii în AR. Material și Metode. 78 de pacienți cu AR și 82 de pacienți fără AR au fost incluși în studiu. Prezența patologiei glandei tiroide a fost estimată prin TSH, tiroxină liberă (fT4), TgAb și TPOAb. Densitatea minerală osoasă a fost măsurată prin DXA, diagnosticul de osteoporoză a fost stabilit conform OMS. Activitatea bolii în AR a fost evaluată prin DAS-28-ESR. Toate datele au fost analizate statistic. Rezultate. Durata medie al AR a fost de 10,1 ± 5,6 ani. Hipotiroidismul clinic a fost raportat la 20,33% pacienți cu AR și la 2,08% fără AR. Hipertiroidismul clinic a fost depistat la 3,38% pacienți cu AR. Osteoporoza la nivelul șoldului a fost confirmată în 41% din cazurile de AR și doar în 17% în grupul de control, în timp ce osteoporoza la nivelul coloanei vertebrale lombare a fost mai frecventă la pacienții non-AR în 48% vs 13% în AR. Activitatea crescută a bolii a fost depistată la 76,27% dintre pacienți. Activitatea înaltă a bolii a corelat pozitiv cu prezența osteoporozei și a patologiei glandei tiroide (r = 0,58 și r = 0,34), prezența patologiei glandei tiroide a fost asociată cu DMO mai mică. Concluzii. Asocierea dintre patologia tiroidiană, osteoporoză și AR a fost confirmată. Hipotiroidismul clinic și pierderea osoasă la nivelul șoldului au fost mai caracteristice pentru AR. Prezența osteoporozei și patologiei glandei tiroide corela pozitiv cu activitatea înaltă a bolii DAS28-VSH

Locomotor System Involvement in Patients with Diabetes Mellitus

Catedra Medicină Internă nr.1 FR şi SC USMF “Nicolae Testemiţanu”On the basis of MEDLINE search with key words – diabetes mellitus, locomotor system pathology, osteoporosis, osteoarthritis, diabetic artropathy we selected 48 relevant articles published in the last 15 years. The analysis of these publications disclosed that diabetic arthropathy, humeroscapular periarthritis, osteoporosis, osteoarthritis and Dupuytren’s contracture are the most frequent locomotor system pathologies asociated with diabetes mellitus. În baza MEDLINE search cu cuvintele cheie - diabet zaharat, patologie osteoarticulară, osteoporoza, osteoartroza, artropatie diabetică a articolelor relevante de ultimii 15 ani au fost selectate 48 lucrări de valoare. Analiza publicaţiilor date a apreciat că printre maladiile aparatului locomotor cel mai des întîlnite la pacienţii cu diabet zaharat sunt înregistrate: artropatia diabetică, periartrita humeroscapulară, osteoporoza, osteoartroza deformantă, contractura Dupuytren

Clinical evolution of HCV secondary crioglobulinemic vascullitis before and after antiviral treatment

Introducere. Fenomenele de crioglobulinemie mixtă (CM) și vasculită crioglobulinemică (VCr) sunt evenimente patologice extrahepatice frecvente la bolnavii cu hepatită virală cronică HCV iar tratamentul lor a fost mult timp o mare provocare. Scopul studiului. Identificarea evoluției VCr HCV – asociate după tratamentul antiviral Interferon-free. Material și metode. Au fost evaluați 42 de pacienți cu VCr HCV, care au primit tratament cu agenți antivirali cu acțiune directă (AAD) în cadrul Programului Național de combatere HCV în RM, între 2018-2021. Pacienții au fost urmăriți 2 ani după tratament. Toți pacientii au avut răspuns virusologic susținut. Schemele de tratament: 28 (66,7%) bolnavi au administrat Daclatasvir+Sobosfuvir și 14 (33,3%) Ledispavir+Sofosbuvir. Rezultate. La inițierea tratamentului 31 (73,8%) bolnavi au avut purpură. Artralgii, mialgii – 37 (78%), neuropatie 12 (28,6%), fibromialgie 11 (26,2%), sindrom Raynaud 6 (14,3%), toți pacienții acuzau diferit grad de fatigabilitate. Crioglobulinemia (Cr) era prezentă la toți bolnavii, la 15 (35,7%) a fost pozitiv factorul reumatoid (FR). Pe parcursul supravegherii la 27 pacienți din cei 31cu purpură au dispărut elementele vasculitice. După finisarea tratamentului, de la a 24-a săptămână până la 2 ani, recidive a VCr au avut 8 bolnavi, fiind prezentă și Cr, un caz de reactivare a infecției peste 2 ani. Pe parcursul a 2 ani Cr nu se mai depista la 34 (80,9%). La 5 bolnavi s-a păstrat FR pozitiv, iar alții 3 au avut noi episoade de vasculită. Concluzii. Tratamentul infecției cronice HCV cu aplicarea AAD și-a dovedit eficiența înaltă și la bolnavii cu VCr. Recidive de vasculită, persistența Cr și FR au fost întâlnite și după finisarea terapiei. Astfel, bolnavii cu VCr HCV, chiar și în cazul unui răspuns bun la tratament, necesită supraveghere în dinamică.Introduction. The phenomenon of mixed cryoglobulinemia (MC) and cryoglobulinemic vasculitis (CrVC) are frequent extrahepatic pathological events in patients with chronic HCV viral hepatitis and their treatment has been a great challenge. Aim of the study. Identification of the evolution of HCV-associated CrVC after Interferon-free antiviral treatment. Material and methods. 42 patients with HCV VC, who received treatment with direct-acting antiviral agents (DAA) within the National Program to fight HCV in the Republic of Moldova, between 2018-2021, were evaluated. Patients were followed up after treatment for 2 years. All patients had sustained virologic response. Treatment regimens: 28 (66.7%) patients received Daclatasvir+Sobosfuvir and 14 (33.3%) Ledispavir+Sofosbuvir. Results. At the initiation of treatment 31 (73.8%) patients had purpura. Arthralgias, myalgias – 37 (78%), neuropathy 12 (28.6%), fibromyalgia 11 (26.2%), Raynaud’s syndrome 6 (14.3%), all patients complained of varying degrees of fatigue. Cryoglobulinemia (Cr) was present in all patients, 15 (35.7%) were positive for RF. Out of 31 patients with purpura during surveillance, vasculitic elements disappeared in 27 of them. After finishing the treatment, from the 24th week to 2 years, 8 patients had relapses of CrV, Cr being also present, a case of reactivation of the infection over 2 years. Over the course of 2 years, Cr was no longer detected at 34 (80.9%). In 5 patients positive RF remained, and 3 others had new episodes of vasculitis. Conclusions. The treatment of chronic HCV infection with the application of AAD proved its high efficiency in patients with HCV. Recurrences of vasculitis, persistence of Cr and RF were also encountered after therapy. Thus, patients with HCV VC, even in the case of a good response to treatment, need dynamic surveillance