The effectivness of ozontherapy in the treatment of duodenal ulcer in elderly patients

Catedra Medicina Internă nr.6 Spitalul Clinic al Ministerului Sănătăţii al RMDuodenal ulcer represents an actual problem in the Republic of Moldova at the social, economic and medical level. The study includs 50 elder patients with duodenal ulcer, who were examined during onset and decline of the disease and during the treatment with ozone. The aim of this study was to evaluate the clinical, biochemical and immune peculiarities in patients who received standard triple scheme of treatment comparison with ozonotherapy. Maladia ulceroasă este o problemă actuală în Republica Moldova, cu impact social, economic şi medical. În studiu au fost incluşi 50 de bolnavi vârstnici cu ulcer duodenal, ce au fost investigaţi în perioada de debut şi declin al maladiei, şi pe fond de tratament cu ozonoterapie. Au fost cercetate particularităţile clinice, biochimice şi imune ale evoluţiei pacientului cu ulcer duodenal, ce au urmat tratament tradiţional comparativ cu bolnavii ce li s-au administrat ozonoterapie

Optimizarea tratamentului hepatitei cronice virale B

Includerea în tratamentul de bază al pacienţilor cu hepatita cronică etiologie virală B a produselor entomologice biologic active duce la diminuarea mai rapidă sau chiar la dispariţia sindroamelor asteno-vegetativ şi dispeptic, fapt ce asigură stoparea sindromului de citoliză şi a infl amaţiei mezenchimale. Atât Imupurina, cât şi Imuheptina au efect antioxidant, manifestat prin diminuare veridică a POL şi activarea unor fermenţi ai SAO

Ozonoterapia în tratamentul complex al gastropatiilor

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was to assess the efficiency of the inclusion of ozonotherapy in the complex treatment of acute erosion and peptic ulcers of gastroduodenal zones against the background of chronic obstructive pulmonary disease reduces terms of epithelization erosive-ulcer defects, reduces activity of inflammatory process in a mucous membrane of a stomach and promotes improvement of indicators of an immune homeostasis.Scopul lucrării: a stabili eficacitatea clinică a ozonoterapiei ca metodă suplimentară în tratamentul leziunilor eroziv-ulceroase ale zonei gastroduodenale în bronhopneumopatia cronică obstructivă.Material şi metode. În cercetare au fost incluşi 29 de pacienţi cu bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPCO) de gravitate medie şi gravă şi cu leziuni eroziv-ulceroase ale zonei gastroduodenale, cu vârsta medie de 48,0±2,9 ani, care au fost randomizaţi în 2 loturi. Lotul de bază l-au constituit 15 pacienţi, la care concomitent cu tratamentul medicamentos a fost efectuată ozonoterapia; în lotulmartor au fost incluşi 14 bolnavi, cărora le-au fost administrate preparate antisecretoare. Rezultate. Pe fondul aplicării terapiei standarde şi administrării concomitente a ozonului, micşorarea ori dispariţia sindromului algic peste 4-5 zile de la începutul tratamentului s-a constatat la 3 (20,0%) bolnavi, în lotul-martor – la 1 (7,2%) pacient, a sindromului dolor – la 10 (66,6%) pacienţi din lotul de bază şi la 7 (50,0%) din lotulmartor. Manifestările principale ale sindromului dispeptic au dispărut la a 6-7-a zi de tratament la 11 (73,4%) pacienţi din lotul de bază şi 6 (42,8%) din lotul-martor, s-au diminuat la 2 (13,3%) şi la 5 (35,7%), respectiv. La a 10-a zi de terapie defectul ulceros s-a cicatrizat la 4 (26,7%) pacienţi din lotul de bază şi la 2 (14,3%) din lotul-martor, la a 21-a zi de tratament – la toţi bolnavii lotului de bază şi numai la 13 (92,8%) din lotul-martor. Măsurile efectuate au condiţionat majorarea cantităţii CD4- limfocitelor cu 6,8% (p<0,01), care a fost însoţită de creşterea indicelui imunoregulator cu 15,7% (p<0,001). Concluzii. Includerea serului fiziologic ozonat în tratamentul complex al eroziunilor acute şi al ulcerelor peptice ale zonei gastroduodenale, asociat cu BPCO, reduce semnificativ termenele de jugulare a sindroamelor algic şi dispeptic şi duce la epitelizarea defectelor eroziv-ulceroase

The efficacy of the Dovisan în the complex treatament of ulcerous duodenal lessions

Catedra farmacologie şi farmacologie clinică, Boli interne №6Comparative clinical efficacy of treatment with Dovisan- a vegetable produce-oil, in association with the standard triple therapy has been studied in patients with ulcerous lessions of the duodenum. It has been established a better influence of the evolution of the ulcerous defect by an earlier disappearing of pain and dyspeptic syndromes and faster shrinking of the diameter of the defect, an earlier disappearing of inflammatory syndrome of the duodenal mucosa in comparison with the usage of standard therapy only. Dovisanul-uleiul din seminţe de dovleac în asociere cu terapia triplă standard pantoprazolclaritromicină-amoxicilină la pacienţii cu leziuni ulceroase duodenale exercită influenţă mai benefică asupra evoluţiei leziunilor ulceroase, prin diminuarea mai precoce a sindromului algic şi dispeptic, cicatrizarea mai intensă a leziunilor ulceroase, diminuare mai rapidă a procesului inflamator în mucoasă în comparaţie cu pacienţii, trataţi doar conform schemei clasice

Optimizarea tratamentului pacienţilor cu bronhopneumopatie cronică obstructivă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was to determine the clinical efficiency of the anti-inflammatory drug Fenspiride in patients with chronic obstructive pulmonary disease stage II. We established that Fenspiride leads to a faster resolution if the exacerbations of COPD symptoms and to a more prolonged remission period of the disease in comparison with standard treatment alone.Scopul lucrării: determinarea eficacităţii clinice antiinflamatoare a preparatului fenspirid la pacienţii cu bronhopneumopatie cronică obstructivă gradul II. Material şi metode. În studiu au participat 40 de pacienţi cu bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPCO) gradul II, care au fost repartizaţi în 2 loturi: lotul de bază – 22 pacienţi cu tratament antiinflamator standard, în asociere cu fenspirid, lotul-martor – 18 bolnavi cu tratament antiinflamator standard. Tratamentul standard al exacerbărilor BPCO a inclus administrarea antibioticelor, ipratropium bromid în doze 0,25-0,5 mg, fiecare 8 ore prin nebulaizer. Fenspiridul a fost indicat în doze de 160 mg diurn în 2 prize pe parcurs de 6 luni. Toţi bolnavii au fost examinaţi pe parcursul studiului, apoi peste 3 şi 6 luni corespunzător. Programul de diagnostic a fost complex şi a inclus: evaluarea semnelor clinice, datele spirografiei, examenul radiologic al cutiei toracice, testul cu efort. Rezultate. Peste 3 luni pe fondalul tratamentului asociat cu fenspirid, la pacienţii lotului de bază cu BPCO a avut loc regresiunea marcată a manifestărilor sindromului bronhoobstructiv (tusei şi dispneei), în comparaţie cu bolnavii trataţi tradiţional (p<0,05). Evaluarea comparativă a celor 2 programe de tratament şi influenţa lor asupra dinamicii VEMS a confirmat ameliorarea semnificativă a acestui parametru la pacienţii trataţi cu fenspirid. Efectul clinic pozitiv obţinut către luna a 3-a de tratament s-a menţinut stabil la pacienţii lotului de bază şi peste 6 luni, s-a estimându-se creşterea marcată a indicilor VEMS (p<0,05). Rezultatele studiului au demonstrat că includerea fenspiridului în programul de tratament standard al pacienţilor cu BPCO în exacerbare stadiul II majorează eficacitatea tratamentului standard prin accelerarea regresiunii simptoamelor clinice (tusea, dispneea) şi ameliorează evident funcţia ventilatorie pulmonară, comparativ cu tratamentul standard. Concluzii. Rezultatele obţinute ne confirmă eficacitatea înaltă şi stabilă antiinflamatoare a preparatului fenspirid în tratamentul pacienţilor cu BPCO şi necesitatea de utilizare îndelungată a fenspiridului în combinaţie cu remedii bronholitice. Un rezultat important al tratamentului asociat cu fenspirid este efectul bronholitic marcat şi de durată, care se menţine pe parcursul a 6 luni

Eficienţa simvastatinei în tratamentul bronhopneumopatiei cornice obstructive, asociate cu cardiopatie ischemică

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was to appreciate the influence of simvastatin on the clinical and laboratory indices in patients with chronic obstructive pulmonary disease and associated ischemic cardiopatia. We noted that simvastatin determines a more rapid resolution of the clinical symptoms by influencing the inflammatory indices and a more significant positive dynamics of the lipid components in the serum in comparison with the standard therapy.Scopul lucrării: studierea influenţei simvastatinei asupra dinamicii indicilor clinici şi de laborator în bronhopneumopatia cronică obstructivă, asociată cu cardiopatie ischemică. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 35 de bolnavi de bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPCO), gradul II, în exacerbare, asociată cu cardiopatie ischemică (CPI) (angină pectorală de efort CF II). Au fost studiate proteina-C-reactivă, fibrinogenul şi spectrul lipidic. Lotul-martor (15 bolnavi) a primit tratament antiinflamator standard; lotul de bază (20 de bolnavi) – simvastatină câte 20 mg/zi adiţional la tratamentul standard. Rezultate. Simptomele clinice s-au redus veridic statistic mai repede la pacienţii care au folosit simvastatină, în comparaţie cu bolnavii din lotul-martor: dispneea – cu 3,2±0,1 zile, tusea – cu 3,3±0,2 zile, tahipnoea – cu 4,6±0,5 zile, tahicardia – cu 5,8±0,4 zile (p<0,05). În lotul de bază a avut loc normalizarea mai rapidă a indicilor de laborator, în comparaţie cu lotul-martor: leucocitele – cu 5,2±0,3 zile, VSH – cu 4,9±0,2 zile, proteina-C-reactivă – cu 4,2±0,1 zile, fibrinogenul – cu 4,5±0,1 zile (p<0,05); în lotul de bază nivelul total al colesterolului a scăzut cu 23,3% (de la 7,3±0,7 până la 5,6±0,5 mmol/l), trigliceridele – cu 19% (de la 2,1±0,4 până la 1,7±0,3 mmol/l), LDL – cu 30% (de la 4,4±0,8 până la 3,1±0,7 mmol/l), pe când în lotul-martor – cu 12%, 5% şi 18%, respectiv. Nivelul HDL s-a majorat cu 8% (de la 0,84±0,03 până la 0,91±0,04 mmol/l) sub influenţa simvastatinei şi doar cu 2% în lotul-martor. La pacienţii din lotul de bază s-a înregistrat majorarea VEMS cu 12%, fapt care indică îmbunătăţirea pasajului bronşic şi care a permis micşorarea dozei de bronholitice la 40% din pacienţii din lotul dat. Concluzii. Includerea simvastatinei potenţează efectul tratamentului standard şi determină diminuarea mai rapidă a simptomelor clinice ale BPCO asociată cu CPI, prin acţiune asupra indicilor inflamaţiei sistemice, şi o dinamică pozitivă mai evidentă a spectrului lipidic

Primary cutaneous aggressive epidermotropic cytotoxic T-cell lymphomas: reappraisal of a provisional entity in the 2016 WHO classification of cutaneous lymphomas.

Primary cutaneous CD8-positive aggressive epidermotropic T-cell lymphoma is a rare and poorly characterized variant of cutaneous lymphoma still considered a provisional entity in the latest 2016 World Health Organization Classification of Cutaneous lymphomas. We sought to better characterize and provide diagnostic and therapeutic guidance of this rare cutaneous lymphoma. Thirty-four patients with a median age of 77 years (range 19-89 years) presented primarily with extensive annular necrotic plaques or tumor lesions with frequent mucous membrane involvement. The 5-year survival was 32% with a median survival of 12 months. A subset of 17 patients had a prodrome of chronic patches prior to the development of aggressive ulcerative lesions. We identified cases with lack of CD8 or αβ T-cell receptor expression yet with similar clinical and pathological presentation. Allogeneic stem cell transplantation provided partial or complete remissions in 5/6 patients. We recommend the term primary cutaneous aggressive epidermotropic cytotoxic T-cell lymphoma as this more broad designation better describes this clinical-pathologic presentation, which allows the inclusion of cases with CD8 negative and/or αβ/γδ T-cell receptor chain double-positive or double-negative expression. We have identified early skin signs of chronic patch/plaque lesions that are often misdiagnosed as eczema, psoriasis, or mycosis fungoides. Our experience confirms the poor prognosis of this entity and highlights the inefficacy of our standard therapies with the exception of allogeneic stem cell transplantation in selected cases

Immunohistochemical and Molecular Features of Melanomas Exhibiting Intratumor and Intertumor Histomorphologic Heterogeneity

Melanoma is a heterogeneous neoplasm at the histomorphologic, immunophenotypic, and molecular levels. Melanoma with extreme histomorphologic heterogeneity can pose a diagnostic challenge in which the diagnosis may predominantly rely on its immunophenotypic profile. However, tumor survival and response to therapy are linked to tumor genetic heterogeneity rather than tumor morphology. Therefore, understating the molecular characteristics of such melanomas become indispensable. In this study, DNA was extracted from 11 morphologically distinct regions in eight formalin-fixed, paraffin-embedded melanomas. In each region, mutations in 50 cancer-related genes were tested using next-generation sequencing (NGS). A tumor was considered genetically heterogeneous if at least one non-overlapping mutation was identified either between the histologically distinct regions of the same tumor (intratumor heterogeneity) or among the histologically distinct regions of the paired primary and metastatic tumors within the same patient (intertumor heterogeneity). Our results revealed that genetic heterogeneity existed in all tumors as non-overlapping mutations were detected in every tested tumor (n = 5, 100%; intratumor: n = 2, 40%; intertumor: n = 3, 60%). Conversely, overlapping mutations were also detected in all the tested regions (n = 11, 100%). Melanomas exhibiting histomorphologic heterogeneity are often associated with genetic heterogeneity, which might contribute to tumor survival and poor response to therapy