Deviațiile axiale ale gambei la copii

Background. The deformations of the lower limbs hold the first place in the ranking of the skeletal deformations, constituting 43.7%, out of them 20.7% are the axial deformations. The problem of treatment is still a challenge in orthopedic practice. Objective of the study. Carrying out a complex study with reference to the etiopathogenesis, clinical and paraclinical diagnosis, conservative and surgical treatment of axial deformities of the leg in children. Material and Methods. During the 2018- 2020, 33 children with varus deformity of the leg were surgically treated in the pediatric orthopedics and traumatology clinic. Clinical and radiological research is currently the most common method of diagnosis in axial deformities of the leg. Results. All cases of varus deformity of the leg in children from the onset of the disease and up to the age of 3 years, were treated conservative with orthopedic procedure, medical gymnastics, massage, splints, circular plaster cast, physiotherapeutic procedures, recovery treatment. Conclusion. Surgical treatment is indicated after the age of 3 years, the surgical technique is individualized for each separate group and depends on the nature of the pathology, the level and degree of deformity. Orthopedic recovery is very important in obtaining good results. Introducere. Deformările membrelor inferioare dețin primul loc în clasamentul deformațiilor scheletului, constituind 43,7%, dintre ele deviațiile axiale constituie 20,7%. Problema înlăturării constituie una dintre cele mai actuale în practica ortopedică. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu complex cu referință la etiopatogenia, diagnosticul clinic și imagistic, tratamentul conservator și chirurgical al deviațiilor axiale ale gambei la copii. Material și Metode. Pe parcursul anilor 2018-2020, în clinica de ortopedie și traumatologie pediatrică au fost tratați chirurgical 33 copii cu deformație de varus a gambei. Cercetarea clinică și radiologică în prezent este cea mai răspândită metodă de diagnostic în deviațiile axiale ale gambei. Rezultate. În toate cazurile de deformație de varus a gambei la copii de la debutul maladiei și până la vârsta de 3 ani se aplică tratamentul conservator ce include regim ortopedic, gimnastică medicală, masaj, atele, aparate gipsate circulare pe etape, proceduri fizioterapeutice, tratament de recuperare. Concluzii. Tratamentul chirurgical se indică după 3 ani, tehnica chirurgicală fiind strict individuală pentru fiecare grupă aparte și depinde de caracterul patologiei, nivelul și gradul diformității. Recuperarea ortopedică are o mare importanță în obținerea rezultatelor bune, în profilaxia recidivelor

Deviații axiale ale gambei la copii

Catedra de chirurgie, ortopedie şi anesteziologie pediatrică „Natalia Gheorghiu” Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” or. Chișinău, Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareActualitatea temei. Deformațiile membrului inferior continuă a fi o mare provocare în practica ortopedică. Deformațiile membrului inferior dețin I loc în deformațiilor scheletului. Din cauza meticulozității părinților, societății, și a individului față de sine, deviațiile axiale ale gambei la copil devine o problema care tot mai mult crește adresabilitate părinților. Sporirea nivelului de informarea și educație printre părinți face ca aceasta patologie (sau o perioada fiziologica de dezvoltare) să fie o cauză frecventă de prezentare la doctor. Această problemă devine diagnosticată tot mai precoce. Orice factori intrinseci ori extrinseci pot avea influență asupra dezvoltarii a membrului inferior a copilului. Din aceasta cauză consultul ortopedului este indispensabil mai ales dacă există o deviere de ax a membrelor inferioare. De asemenea medicul ortoped este competent pentru a diferenția starea patologică de cea fiziologică. Concretizînd că la naștere este un varus fiziologic de 15o asociat cu o torsiune medială a gambei. Treptat pe măsura creșterii, unghiul diafozo-diafizafemuro-tibial ajunge la 0 o la vârsta de 18-24 luni. Apoi unghiul deviază în valgus ajungându-se la +10o la vârsta de 3 ani (la fete) sau 4 ani (la băieți), ulterior valgusul genunchiului evoluează lent, ajungând la +5 o la vârsta de 8 ani. Scopul. Efectuarea unui studiu complex cu referință la etiopatogenia, diagnosticul clinic și imagistic, tratamentul conservator și chirurgical al deviațiilor axiale ale gambei la copii. Materiale și metode. Pe parcursul anilor 2018-2020 în clinica de ortopedie și traumatologie pediatrică a Centrul Național Științific practic de chirurgie pediatrică „Academician Natalia Gheorghiu” au fost tratați chirurgical 33 copii cu deformitate de varus a gambei (41 gambe). Patologia prezentată a fost apreciată la 18 fetițe și 15 băieți. Deformitatea unilaterală s-a constatat la 21 copii, cea bilaterală la 10 copii. Concluzii. 1. La maladia Blount metoda propusă de P.Moroz permite evaluarea gradului schimbărilor primare și secundare, care are o mare importanță în tactica și tehnica tratamentului. 2. Tratamentul chirurgical pentru corecția deformităților displastice este indicat după vârsta de 3 ani. La deformități posttraumatice corecția poate fi efectuată după restabilirea mișcărilor în articulațiile megieșe. Copiii cu consecințele osteomielitei pot fi supuși tratamentului chirurgical după 8-10 luni la lichidarea procesului inflamator. Deformitatea posttumorală se recomandă pentru corecție peste 5 ani după rezecția focarului patologic. 3. Recuperarea cu respectarea strictă a regimului ortopedic are o mare importanță în obținerea rezultatelor bune la distanță, în profilaxia recidivelor, pe tot parcursul perioadei de creștere a copiilor

Fracturile de claviculă la copii

Background. Clavicle fractures are one of the most common fractures encountered in orthopedic practice. Its frequency results from a direct lateral fall or from a direct hit on a person (85%), and represents up to 5% of all fractures and up to 44% of scapular girdle fractures. Objective of the study. Carrying out a complex study about the etiopathogenesis, clinical and paraclinical diagnosis, conservative and surgical treatment of clavicle fractures in children. Material and Methods. This study is the result of a retrospective statistical study performed on hospitalized and treated cases between 2018 and 2020 with the diagnosis of clavicle fracture. This study was performed in a group of 67 patients diagnosed with a clavicle fracture. Results. Most clavicle fractures are successfully treated orthopedically: Dessault bandage (for the medial third, lateral third and middle third, without displacement), bandage in 8 Watson-Jones or immobilization with Delbet rings. Even if the fracture does not consolidate or get consolidate in a vicious position or if a vicious callus occurs, the functional results are good. Conclusion. Most clavicle fractures result from indirect trauma, can occur at any age and in both genders. By the age of 0-10, treatment is conservative. The most used surgical technique is fixing the bone with Kirschner wires and immobilization. Introducere. Fractura de claviculă este una dintre cele mai comune fracturi întâlnite în practica ortopedică. Frecvența ei este determinată de căderea directă lateral sau de lovirea directă asupra omului (85%), și reprezintă până la 5% dintre toate fracturile și până la 44 % dintre fracturile centurii scapulare. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu complex cu referință la etiopatogenia, diagnosticul clinic și imagistic, tratamentul conservator ortopedic al fracturilor de claviculă. Material și Metode. Lucrarea de față este rezultatul unui studiu statistic retrospectiv, efectuat pe cazuri de internare și tratare în perioada 2018-2020, în cadrul clinicii cu diagnosticul de fractură de claviculă. Studiul dat a fost efectuat pe un lot de 67 de pacienți cu diagnosticul de fractură de claviculă. Rezultate. Majoritatea fracturilor de claviculă sunt tratate cu succes ortopedic: bandaj Dessault (pentru treimea medială, treimea laterală și treimea medie, fără deplasare), bandaj în 8 Watson-Jones sau imobilizarea în inele Delbet. Chiar dacă fractura nu consolidează sau consolidează într-o poziție vicioasă, sau dacă apare un calus vicios, rezultatele funcționale sunt bune. Concluzii. Majoritatea fracturilor de claviculă sunt produse prin mecanism indirect, se întâlnesc la orice vârstă și la ambele sexe. Până la vârsta de 0-10 ani, tratamentul este conservator. Tehnica chirurgicală cea mai utilizată: adaptarea fragmentelor și fixare cu broșe Kirschner, imobilizare