Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" din Republica Moldova
Abstract
Background. Clavicle fractures are one of the most common fractures encountered in orthopedic
practice. Its frequency results from a direct lateral fall or from a direct hit on a person (85%), and
represents up to 5% of all fractures and up to 44% of scapular girdle fractures. Objective of the
study. Carrying out a complex study about the etiopathogenesis, clinical and paraclinical diagnosis,
conservative and surgical treatment of clavicle fractures in children. Material and Methods. This study
is the result of a retrospective statistical study performed on hospitalized and treated cases between 2018
and 2020 with the diagnosis of clavicle fracture. This study was performed in a group of 67 patients
diagnosed with a clavicle fracture. Results. Most clavicle fractures are successfully treated
orthopedically: Dessault bandage (for the medial third, lateral third and middle third, without
displacement), bandage in 8 Watson-Jones or immobilization with Delbet rings. Even if the fracture
does not consolidate or get consolidate in a vicious position or if a vicious callus occurs, the functional
results are good. Conclusion. Most clavicle fractures result from indirect trauma, can occur at any age
and in both genders. By the age of 0-10, treatment is conservative. The most used surgical technique is
fixing the bone with Kirschner wires and immobilization. Introducere. Fractura de claviculă este una dintre cele mai comune fracturi întâlnite în practica
ortopedică. Frecvența ei este determinată de căderea directă lateral sau de lovirea directă asupra omului
(85%), și reprezintă până la 5% dintre toate fracturile și până la 44 % dintre fracturile centurii
scapulare. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu complex cu referință la etiopatogenia, diagnosticul
clinic și imagistic, tratamentul conservator ortopedic al fracturilor de claviculă. Material și
Metode. Lucrarea de față este rezultatul unui studiu statistic retrospectiv, efectuat pe cazuri de internare
și tratare în perioada 2018-2020, în cadrul clinicii cu diagnosticul de fractură de claviculă. Studiul dat a
fost efectuat pe un lot de 67 de pacienți cu diagnosticul de fractură de claviculă. Rezultate. Majoritatea
fracturilor de claviculă sunt tratate cu succes ortopedic: bandaj Dessault (pentru treimea medială, treimea
laterală și treimea medie, fără deplasare), bandaj în 8 Watson-Jones sau imobilizarea în inele Delbet.
Chiar dacă fractura nu consolidează sau consolidează într-o poziție vicioasă, sau dacă apare un calus
vicios, rezultatele funcționale sunt bune. Concluzii. Majoritatea fracturilor de claviculă sunt produse
prin mecanism indirect, se întâlnesc la orice vârstă și la ambele sexe. Până la vârsta de 0-10 ani,
tratamentul este conservator. Tehnica chirurgicală cea mai utilizată: adaptarea fragmentelor și fixare cu
broșe Kirschner, imobilizare