MORPHOLOGICAL PECULIARITIES AND VARIABILITY OF THE MARGINAL MANDIBULAR BRANCH

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Ramura marginală a mandibulei (RMM) frecvent este unică, fapt ce determină o susceptibilitate sporită a acesteia la leziunile iatrogene. Scopul lucrării. Determinarea particularităților morfologice ale RMM în dependență de gen, lateralitate și tipul antropometric al capului. Material și Metode. Studiul a fost realizat pe un lot de cadavre umane formolizate din fondul Catedrei de anatomie și anatomie clinică a USMF „Nicolae Testemițanu”, care a inclus 75 de hemi-fețe (59 bărbați/16 femei). Variabilele calitative și cantitative au fost procesate prin metodele statisticii descriptive și inferențiale în programul Excel 2016. Rezultate. În 54,7% a fost depistată doar o singură RMM; 2 RMM – 38,7%; 3 RMM – 5,3%; 4 RMM – 1,3%. La bărbați RMM a variat bilateral între 1-3 ramuri, cu o medie de 1,5 RMM, iar la femei între 1-2 ramuri pe dreapta și 1-4 ramuri pe stânga, media fiind de 1,6 RMM; pe criteriul de gen p = 0,845. Pe hemi-fețele din dreapta media a fost de 1,4 RMM, iar pe cele din stânga – 1,6 RMM, p = 0,204. Mezocefalii au avut o medie a RMM de 1,47 ± 0,68 (IÎ 95% = 1,47 ± 0,18), brahicefalii – 1,63 ± 0,52 (IÎ 95%1,63 ± 0,36) și dolicocefalii – 1,89±0,60 (IÎ 95% = 1,89 ± 0,39), varianța frecvenței intergrupale a fost de 1,698, gl = 2, p = 0,190. În 5,3% cazuri a fost depistată o variantă inedită a originii RMM de la ramura temporofacială. Concluzii. Variabilitatea numerică a RMM la bărbați a fost mai joasă decât la femei, iar pe criteriul lateralității RMM a prevalat pe partea stângă. Cea mai înaltă valoare medie s-a atestat la dolicocefali, iar cea mai joasă la mezocefali. Cunoașterea variantelor RMM are o importanță clinică majoră pentru chirurgia capului și gâtului.Background. The marginal mandibular branch (MMB) often is a single branch, thus increasing its susceptibility to iatrogenic lesions. Objective of the study. The purpose of our study was to determine the variability and morphological specific features of the MMB dependent on gender, side of the body and anthropometric type of the head. Material and Methods. The study was carried out at the Department of anatomy and clinical anatomy of Nicolae Testemitanu University on 75 formalized cadaveric hemi-heads (59 male/16 female). The quantitative and qualitative variables were analysed by Excel 2016 processing program, using the methods of descriptive and inferential statistics. Results. In 54.7% of cases a single MMB was marked out; 2 MMB – 38.7%; 3 MMB – 5.3%; 4 MMB – 1.3%. In male individuals MMB bilaterally varied between 1-3 branches, with a mean value of 1.5 MMB, and in female the variation on the right side was 1-2 MMB, and on the left side 1-4 MMB, with a mean of 1.6 MMB; for gender criterion p = 0.845. On the right hemi-heads the mean number of MMB was 1.4 MMB, and on the left side it was 1.6 MMB, p = 0.204. In mesocephalic cadavers the mean number of MMB was 1.47 ± 0.68 (CI 95% = 1.47 ± 0.18), in brachicephalic – 1.63 ± 0.52 (CI 95%1.63 ± 0.36), and in dolichocephalic – 1.89 ± 0.60, (CI 95% = 1.89 ± 0.39), the variance of frequency between groups was 1.698, df = 2, p = 0.190. In 5.3% of cases, an unusual variant of MMB origin from the temporofacial division of the facial nerve was established. Conclusion. The number variability of the MMB in male was lower than in female, and by laterality criterion, the number of the MMB prevailed on the left side. The highest mean value was determined in dolichocephalic individuals, and the lowest in mesocephalic ones. The variability of the MMB is of a great clinical significance for the head and neck surgery

Particularitățile morfologice și variabilitatea ramurii marginale a mandibulei

Background. The marginal mandibular branch (MMB) often is a single branch, thus increasing its susceptibility to iatrogenic lesions. Objective of the study. The purpose of our study was to determine the variability and morphological specific features of the MMB dependent on gender, side of the body and anthropometric type of the head. Material and Methods. The study was carried out at the Department of anatomy and clinical anatomy of Nicolae Testemitanu University on 75 formalized cadaveric hemi-heads (59 male/16 female). The quantitative and qualitative variables were analysed by Excel 2016 processing program, using the methods of descriptive and inferential statistics. Results. In 54.7% of cases a single MMB was marked out; 2 MMB – 38.7%; 3 MMB – 5.3%; 4 MMB – 1.3%. In male individuals MMB bilaterally varied between 1-3 branches, with a mean value of 1.5 MMB, and in female the variation on the right side was 1-2 MMB, and on the left side 1-4 MMB, with a mean of 1.6 MMB; for gender criterion p = 0.845. On the right hemi-heads the mean number of MMB was 1.4 MMB, and on the left side it was 1.6 MMB, p = 0.204. In mesocephalic cadavers the mean number of MMB was 1.47 ± 0.68 (CI95% = 1.47 ± 0.18), in brachicephalic – 1.63 ± 0.52 (CI95%1.63 ± 0.36), and in dolichocephalic – 1.89 ± 0.60, (CI95% = 1.89 ± 0.39), the variance of frequency between groups was 1.698, df = 2, p = 0.190. In 5.3% of cases, an unusual variant of MMB origin from the temporofacial division of the facial nerve was established. Conclusion. The number variability of the MMB in male was lower than in female, and by laterality criterion, the number of the MMB prevailed on the left side. The highest mean value was determined in dolichocephalic individuals, and the lowest in mesocephalic ones. The variability of the MMB is of a great clinical significance for the head and neck surgery.Introducere. Ramura marginală a mandibulei (RMM) frecvent este unică, fapt ce determină o susceptibilitate sporită a acesteia la leziunile iatrogene. Scopul lucrării. Determinarea particularităților morfologice ale RMM în dependență de gen, lateralitate și tipul antropometric al capului. Material și Metode. Studiul a fost realizat pe un lot de cadavre umane formolizate din fondul Catedrei de anatomie și anatomie clinică a USMF „Nicolae Testemițanu”, care a inclus 75 de hemi-fețe (59 bărbați/16 femei). Variabilele calitative și cantitative au fost procesate prin metodele statisticii descriptive și inferențiale în programul Excel 2016. Rezultate. În 54,7% a fost depistată doar o singură RMM; 2 RMM – 38,7%; 3 RMM – 5,3%; 4 RMM – 1,3%. La bărbați RMM a variat bilateral între 1-3 ramuri, cu o medie de 1,5 RMM, iar la femei între 1-2 ramuri pe dreapta și 1-4 ramuri pe stânga, media fiind de 1,6 RMM; pe criteriul de gen p = 0,845. Pe hemi-fețele din dreapta media a fost de 1,4 RMM, iar pe cele din stânga – 1,6 RMM, p = 0,204. Mezocefalii au avut o medie a RMM de 1,47 ± 0,68 (IÎ95% = 1,47 ± 0,18), brahicefalii – 1,63 ± 0,52 (IÎ95%1,63 ± 0,36) și dolicocefalii – 1,89±0,60 (IÎ95% = 1,89 ± 0,39), varianța frecvenței intergrupale a fost de 1,698, gl = 2, p = 0,190. În 5,3% cazuri a fost depistată o variantă inedită a originii RMM de la ramura temporofacială. Concluzii. Variabilitatea numerică a RMM la bărbați a fost mai joasă decât la femei, iar pe criteriul lateralității RMM a prevalat pe partea stângă. Cea mai înaltă valoare medie s-a atestat la dolicocefali, iar cea mai joasă la mezocefali. Cunoașterea variantelor RMM are o importanță clinică majoră pentru chirurgia capului și gâtului

Morphology of the multipolar neurons of the nervous microganglia of the superior vena cava

Catedra Anatomia Omului USMF “Nicolae Testemiţanu”Study of the morphology of the multipolar nervous cells of the nervous microganglia results in presence of the Doghiel II and Doghiel I types of neurons, which integrate correlations between the parts of the Superior Vena Cava. Studiul morfologiei celulelor nervoase multipolare din microganglionii nervoşi rezultă prezenţa neuronilor de tip Doghiel II si Doghiel I ce integră corelaţiile nervoase dintre porţiunile venei cave superioare (VCS)

Neuroganglionic fields in diverse sectors of the superior vena cava

Catedra Anatomia OmuluiNeuroganglionic fields in diverse sectors of the superior vena cava The morphological characteristics of the neuroganglionic fields in some sectors were manifested as reflexogenic zones. The neuroganglionic formations detected in all the three portions of the superior vena cava is believed to serve as monitors and regulators of the haemodynamics at the level of the venous drainage into the right atrium. Caracteristica morfologică a câmpurilor neuroganglionare în anumite sectoare s-au manifestat drept zone reflexogene. Formaţiunile neuroganglionare detectate în toate trei porţiuni ale venei cave superioare (VCS) servesc, probabil, drept monitori şi diriguitori ai hemodinamicii la nivelul deversării sângelui venos în venă şi atriu

Diversity of distribution of the nervous cells within the wall of the superior vena cava

Catedra Anatomia Omului USMF „Nicolae Testemiţanu”It has been identified solitary arrangement or agglomerations of neurons within the nervous fascicles or along their trajectory, microscopically. Distribution of the nervous cells predominates in the reflexogenous zones of the vessel. Microscopic am reuşit să identificăm amplasarea solitară sau sub formă de aglomerări a neurocitelor în cadrul fasciculilor nervoşi şi pe traiectul lor. Distribuţia celulelor nervoase predomină în zonele reflexogene ale vasului

The anatomical variations of the posterior circumflex humeral artery

Department of Human Anatomy, Nicolae Testemitsanu State University of Medicine and Pharmacy, Division of Functional Diagnostic, Republican Center of Medical Diagnostics, Division of Vascular Surgery, Timofei Mosneaga Republican Clinical Hospital, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Arteries have a very variable origin, diameter, path, correlation, branching and terminal pattern. An honorable mention is necessary for the individual anatomical variations of the axillary artery branches, because this is a spot of frequent vascular lesions that are the result of blunt weapon traumas, proximal humerus traumas and glenohumeral dislocations. Material and methods: The morphologic variability of the posterior circumflex humeral artery was studied on a male adult cadaver, on 10 angiographies and 9 ultrasonographies of the upper limb arteries which also constituted the study poll. The origin variations were identified in 3 cases. Results: In correlation with gender, and the body part that is taken into consideration, the posterior circumflex humeral artery morphological variations are found more often in the male gender, predominantly on the right upper limb. Conclusion: The posterior circumflex humeral artery has a wide range of anatomical variations. More frequently the anatomical variations are found on the right upper limbs of male gender. The obtained data will become useful in the approaches of the axillary artery during arteriographies and also in choosing the right surgical intervention tactic on this topographical region

Aspectul aplicativ al arterei axilare

Background. The axillary artery (AA) is frequently punctured when performing the coronarography. Its catheterization provides more safety access to the vascular system, because it is located in the proximity to the bulb of the aorta and it has a more reliable arterial pressure. Objective of the study. Studying the topographic aspect of the axillary artery and identification of a bony landmark necessary for the axillary artery approach. Material and Methods. It is a retrospective, descriptive study. AA was studied on 30 upper limbs collected from formalized adult cadavers and on 90 angiograms taken from the database of the Medical Center „Euromed Diagnostic” archive. By anatomical dissection the topography of the AA portions was studied, and the glenoid cavity as a bony landmark was analyzed on the angiograms. Results. It has been established that AA in the supra- and retropectoral portions is covered on all the sides by the fascicles of the brachial plexus, but in its infrapectoral portion, proximal to the origin of the subscapular artery, it is not crossed by any of them. In relation to the lower edge of the glenoid cavity (GC), the origin of the subscapular artery in 62.2% was determined 5.0 mm distally to the given landmark; in 24.4% it was by 6-10 mm, and in 13.4% – by 11.0-20.0 mm below the landmark. The distance from the most distal point on the lower edge of the GC and the lateral edge of the axillary artery had a mean value of 10 mm. Conclusion. (1) The most appropriate access point for AA puncture and its catheterization is the proximal extremity of its infrapectoral portion. (2) In order to determine the level of origin of the subscapular artery, the lower edge of the GC can be used as a bone landmark.Introducere. Tot mai frecvent în efectuarea coronarografiei este punctată artera axilară (AA). Cateterizarea ei oferă mai multă siguranță pentru obținerea accesului la sistemul vascular, deoarece este localizată în apropierea bulbului aortal și deține o presiune arterială mai fiabilă. Scopul lucrării. Studierea aspectului topografic al arterei axilare și identificarea unui reper osos necesar în realizarea abordului acesteia. Material și Metode. Studiu retrospectiv, descriptiv. S-a studiat AA pe 30 membre superioare colectate de la cadavre adulte formolizate și pe 90 angiografii preluate din baza de date a arhivei Centrului Medical „Euromed Diagnostic”. Prin disecția anatomică s-a urmărit topografia porțiunilor AA, iar prin analiza înscrierilor angiografice – cavitatea glenoidală în calitate de reper osos. Rezultate. S-a stabilit că, AA în porțiunile supra- și retropectorală este acoperită din toate părțile de fasciculele plexului brahial, iar în porțiunea ei infrapectorală, proximal de originea arterei subscapulare – nu este traversată din anterior de nici unul din acestea. În raport cu marginea inferioară a cavității glenoidale (CG), originea arterei subscapulare în 62,2% s-a determinat cu 5,0 mm distal de reperul dat; în 24,4% – cu 6-10 mm, iar în 13,4% – cu 11,0-20,0 mm inferior de el. Distanța de la cel mai distal punct de pe marginea inferioară a CG și marginea laterală a arterei axilare în mediu a constituit 10 mm. Concluzii. (1) Cel mai potrivit punct de acces în punctarea și cateterizarea AA este extremitatea proximală a porțiunii ei infrapectorale. (2) Pentru determinarea nivelului de origine a arterei subscapulare poate fi utilizat în calitate de reper osos marginea inferioară a CG

APLICATIVE ASPECT OF THE AXILLARY ARTERY

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Tot mai frecvent în efectuarea coronarografiei este punctată artera axilară (AA). Cateterizarea ei oferă mai multă siguranță pentru obținerea accesului la sistemul vascular, deoarece este localizată în apropierea bulbului aortal și deține o presiune arterială mai fiabilă. Scopul lucrării. Studierea aspectului topografic al arterei axilare și identificarea unui reper osos necesar în realizarea abordului acesteia. Material și Metode. Studiu retrospectiv, descriptiv. S-a studiat AA pe 30 membre superioare colectate de la cadavre adulte formolizate și pe 90 angiografii preluate din baza de date a arhivei Centrului Medical „Euromed Diagnostic”. Prin disecția anatomică s-a urmărit topografia porțiunilor AA, iar prin analiza înscrierilor angiografice – cavitatea glenoidală în calitate de reper osos. Rezultate. S-a stabilit că, AA în porțiunile supra- și retropectorală este acoperită din toate părțile de fasciculele plexului brahial, iar în porțiunea ei infrapectorală, proximal de originea arterei subscapulare – nu este traversată din anterior de nici unul din acestea. În raport cu marginea inferioară a cavității glenoidale (CG), originea arterei subscapulare în 62,2% s-a determinat cu 5,0 mm distal de reperul dat; în 24,4% – cu 6-10 mm, iar în 13,4% – cu 11,0-20,0 mm inferior de el. Distanța de la cel mai distal punct de pe marginea inferioară a CG și marginea laterală a arterei axilare în mediu a constituit 10 mm. Concluzii. (1) Cel mai potrivit punct de acces în punctarea și cateterizarea AA este extremitatea proximală a porțiunii ei infrapectorale. (2) Pentru determinarea nivelului de origine a arterei subscapulare poate fi utilizat în calitate de reper osos marginea inferioară a CG.Background. The axillary artery (AA) is frequently punctured when performing the coronarography. Its catheterization provides more safety access to the vascular system, because it is located in the proximity to the bulb of the aorta and it has a more reliable arterial pressure. Objective of the study. Studying the topographic aspect of the axillary artery and identification of a bony landmark necessary for the axillary artery approach. Material and Methods. It is a retrospective, descriptive study. AA was studied on 30 upper limbs collected from formalized adult cadavers and on 90 angiograms taken from the database of the Medical Center „Euromed Diagnostic” archive. By anatomical dissection the topography of the AA portions was studied, and the glenoid cavity as a bony landmark was analyzed on the angiograms. Results. It has been established that AA in the supra- and retropectoral portions is covered on all the sides by the fascicles of the brachial plexus, but in its infrapectoral portion, proximal to the origin of the subscapular artery, it is not crossed by any of them. In relation to the lower edge of the glenoid cavity (GC), the origin of the subscapular artery in 62.2% was determined 5.0 mm distally to the given landmark; in 24.4% it was by 6-10 mm, and in 13.4% – by 11.0-20.0 mm below the landmark. The distance from the most distal point on the lower edge of the GC and the lateral edge of the axillary artery had a mean value of 10 mm. Conclusion. (1) The most appropriate access point for AA puncture and its catheterization is the proximal extremity of its infrapectoral portion. (2) In order to determine the level of origin of the subscapular artery, the lower edge of the GC can be used as a bone landmark

Morphofunctional characteristics of the fibrous cords of the funiculotesticular complex and their role in the haemodynamics of the testis

Catedra Anatomia OmuluiMorphofunctional characteristics of the fibrous cords of the funiculotesticular complex and their role in the haemodynamics of the testis The vessels of the funiculotesticular complex are distinguished by presence of multiple connections with other elements of the above mentioned complex, realized by means of the conjunctive cords, oriented according to the direction of the extension forces of the muscular elements; the muscular elements ensure blood circulation and serve as supplementary source of formation of the vasa vasorum, maintaining the lumen of the pampiniform venous plexus permanently opened, thus creating favourable conditions for the blood reflux. Vasele complexului funiculotesticular se disting prin prezenţa multiplelor conexiuni cu celelalte elemente ale acestuia realizate prin intermediul coardelor conjunctive, orientate conform direcţiei de acţiune a forţelor de extindere a elementelor musculare; acestea asigură dirijarea circulaţiei sângelui şi servesc drept cale suplimentară pentru formarea vasa vasorum, menţin lumenul venelor plexului pampiniform în permanenţă deschis, creând, astfel, condiţii favorabile pentru refluxul sângelui

The mesoscopical aspects of the neurovascular intersections of the funiculotesticular complex

Catedra Anatomia Omului, USMF „Nicolae Testemiţanu”The mesoscopical intersections depicted on the anatomical samples demonstrated that the neurovascular intersections within the FTC structure are realized by means of processes of the neurons of the ampulovesical neurovascular plexus and by means of the processes of the spermatic cord's neurons. The nerves of the blood vessels represent a component of the polyvalent nervous network, which regulates the functional correlations between the microcirculatory bed and testicular activity. Investigaţiile mezoscopice pe piesele anatomice integrale ne-au demonstrat că intersecţiile neurovasculare din structura complexului funiculotesticular (CFT) sunt realizate prin prelungirile neuronilor plexului neuroganglionar ampulovezical şi cei ai neuronilor cordonului spermatic. Nervii vaselor sangvine prezintă o componentă a reţelei nervoase polivalente ce reglementează corelaţiile funcţionale dintre patul microcirculator şi activitatea testiculului