Association between cardiac autonomic neuropathy and peripheral neuropathy in diabetes mellitus type 1

State Medical and Pharmaceutical University „Nicolae Testemitanu”, Chisinau, Republic of MoldovaIntroduction: Cardiovascular autonomic neuropathy (CAN) is defined as the impairment of autonomic control of the cardiovascular system. The prevalence of CAN varies widely from 2.5 to 50%. Neural damage by chronic hyperglycaemia, vascular insufficiency in the vessels supplying the nerves, and autoimmune mechanisms have been suggested as possible causes of CAN, its pathogenesis remains poorly understood. As in the case of diabetic peripheral neuropathies (DPN), disease duration and longterm poor glycaemic control are important risk factors for the development of CAN. Purpose and Objectives: Evaluation of the con-elation between CAN and peripheral neuropathy in type 1 diabetes (T1DM). Materials and Methods: In study were included 27 patients (10 men and 17 women) with T1DM and CAN (the diagnosis of CAN was established on the basis of changes in heart rate and blood pressure, during cardiovascular reflex tests, Ewing's battery). According to the total score of the CAN severity, patients were divided in 3 groups. Were evaluated: T1DM duration and severity of peripheral neuropathy. Results: The l sl group included 11 patients (40.7%) with mild CAN, which were discovered DPN mild - 6 patients (22.2%), DPN moderate - 5 patients (18.5%). T1DM average duration was 5.5±2.0 years. After analysis by the statistical method MedCalc 12.7.2 we detect significant correlation with mild DPN (r=0.645, p=0.0003). The 2nd group was made by 8 patients (29.6%) with moderate CAN, which were observed the presence of DPN moderate - 6 patients (22.2%) and DPN severe - 2 patients (7.4%). In this group the T1DM average duration was 13.6±5.5 years. Important correlation with moderate DPN (r=0.452, p=0.017). In the 3rd group were aded 8 patients (29.6%) with severe CAN, which had severe DPN. The average duration of T1DM was 18.9±7.6 years. In this group were observed more significant correlation with duration of T1DM (r=0.585, p=0.0013) and severe DPN (r=0.846, p<0.001). Conclusions: 1. Cardiac autonomic neuropathy severity correlates with peripheral neuropathy severity in type 1 diabetes. 2. Cardiac autonomic neuropathy and peripheral neuropathy severity increases with the duration of type 1 diabetes

The importance of oxidative stress in cardiac autonomic neuropathy

Catedra de endocrinologie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. În acest studiu de cohortă, au fost incluse 2 loturi, la care s-au apreciat particularitățile clinice, paraclinice ale neuropatiei autonome cardiace (NAC) şi implicarea stresului oxidativ în patogenia acesteia. Material și metode. Pentru realizarea scopului studiului au fost selectați 60 de pacienţi (39 de femei şi 21 de bărbaţi cu vârsta medie (±SD) de 28,7±9,1 ani şi durata DZ de 11,8±9,3 ani, cu diagnosticul confirmat de diabet zaharat tip 1. În baza rezultatelor testelor funcţiei vegetative cardiace, eșantionul de studiu a fost divizat în două loturi: I lot, de control (NAC absentă) şi al II-lea lot, NAC prezentă. Studiul s-a desfăşurat în Clinica de endocrinologie a Spitalului Clinic Republican (mun. Chişinău) în perioada anilor 2014-2015. Criterii de includere în studiu: pacienţi cu DZ tip 1 confirmat, cu durată >1 an; vârsta >18 ani. Criterii de excludere din studiu: anemie severă; insuficienţă poliorganică (hepatică, renală, cardiacă) severă; alte patologii endocrine (feocromocitom, hipopituitarism, boală Addison); patologie cardiacă congenitală; sarcină; lactaţie; dezacordul pacienţilor. Pacienţii incluşi în studiu au fost evaluaţi conform: metodelor clinice: anchetarea; antropometria; TA, FCC şi testelor de laborator: glicemia a jeun (GAJ), glicemia postprandială (GPP), HbA1c, colesterol, HDL, LDL, trigliceride, microalbuminuria, 15-Isoprostan F2t (kit ELISA Oxford Biomedical Research). Rezultate. Au fost determinate nivelele de 15-Isoprostan F2t, un marker al stresului oxidativ, la pacienții cu diabet zaharat tip 1, cu și fără NAC. S-au constatat nivele sporite de izoprostan în lotul cu NAC vs. fără NAC și o corelare pozitivă cu severitatea afectării nervoase autonome. A fost apreciată valoarea diagnostică a 15-Isoprostan F2t prin prisma curbei ROC. Concluzii. (1) S-a apreciat un nivel crescut de 15-Isoprostan F2t în lotul cu neuropatie autonomă cardiacă, comparativ cu lotul de control. (2) S-a evidenţiat creşterea nivelului de 15-Isoprostan F2t, odată cu progresarea severităţii neuropatiei autonome cardiace la pacienţii cu diabet zaharat tip 1. (3) Valori crescute de 15-Isoprostan F2t au fost apreciate la pacienţii cu complicaţii cronice microvasculare (retinopatie, nefropatie, neuropatie) ale diabetului zaharat tip 1, 15-Isoprostan F2t. Cuvinte cheie: stres oxidativ, neuropatia autonomă cardiacă, diabet zaharat tip 1.Introduction. In this descriptive study they were included 2 groups that were assessed clinically, laboratory features of cardiac autonomic neuropathy (CAN) and involvement of oxidative stress in its pathogenesis. Materials and methods. To achieve the aim of the study there were selected 60 patients (39 women and 21 men with an average age (±SD) 28.7±9.1 years old and the average duration of diabetes mellitus (DM) 11.8±9.3 years, with a diagnosis of type 1 diabetes mellitus (T1DM). Based on cardiac autonomic function tests, the study group was divided into two groups: the first group of control (CAN absent) and second group (CAN present). The study was held in the Republican Clinical Hospital, Chisinau, Republic of Moldova (Department of Endocrinology) during the period of 20142015. Inclusion criteria in the study: patients with T1DM confirmed and duration >1 year; patient’s age >18 years old. Exclusion criteria were: severe anemia; severe organ failure (liver, kidney, heart); other endocrine pathologies (pheochromocytoma, hypopituitarism, Addison’s disease); congenital cardiac pathology; pregnancy, lactation; patient disagreement. Patients included in the study were evaluated according to: clinical methods: investigation; anthropometry; BP, HR and laboratory tests: fasting plasma glucose (FPG), post meal glucose (PG), HbA1c, cholesterol, HDL, LDL, triglycerides, microalbuminuria, 15-isoprostane F2t (Oxford Biomedical Research ELISA kit). Results. During the study there was assessed increased level of 15-isoprostane F2t, an oxidative stress marker, in patients with T1DM, with and without CAN. It has been noticed increased 15-isoprostane F2t levels in CAN positive group vs. CAN negative group, and possitiv correlation with the progression of cardiac autonomic neuropathy severity. Diagnostic value of 15-isoprostane F2t, was appreciated through the ROC curve. Conclusions. (1) During the study there was assessed increased level of 15-isoprostane F2t in the group with cardiac autonomic neuropathy compared to the control group. (2) It has been noticed the increased 15-isoprostane F2t once the progression of cardiac autonomic neuropathy severity in patients with type 1 diabetes. (3) Elevated 15-isoprostane F2t levels were observed in patients with chronic microvascular complications (retinopathy, nephropathy, neuropathy) of type 1 diabetes mellitus, 15-isoprostane F2t

Interval QT prelungit la pacienţii cu neuropatia autonomă cardiacă şi diabet zaharat tip 1

Neuropatia autonomă cardiacă se asociază cu un risc înalt de moarte subită, cauza fiind stopul cardiac şi aritmiile. Mecanismul prin care neuropatia autonomă cardiacă duce la creşterea mortalităţii ramâne necunoscut, însă studiile au demonstrat creşterea riscului neuropatiei autonome cardiace de 2-3 ori la pacienţii cu intervalul QT alungit. Pe altă parte s-a demonstrat o asociere între QTc prelungit şi risc crescut pentru aritmiile ventriculare şi moarte subită la pacienţii cu diabet zaharat. Scopul studiului este evaluarea intervlului QTc la pacienţii cu neuropatie autonomă cardiacă şi diabet zaharat tip 1

Evaluarea legăturii dintre neuropatia autonomă cardiovasculară și funcția tiroidiană

Background. Thyroid hormones are known to affect the autonomic nervous system. Studies have shown that thyroid hormone deficiency is associated with an increase influence of sympathetic nervous system on the autonomic cardiovascular system. Objective of the study. To evaluate the link between thyroid function and the presence of cardiac autonomic neuropathy (CAN). Material and Methods. The retrospective study included 80 patients with type 1 diabetes, who were divided into two groups: I-40 patients with CAN and II-40 patients without CAN. Thyroid hormones were determined in both groups: TSH, FT4 and Anti-TPO. Results. From the study group: 25 - had a history of thyroid pathology, of which 7 people from the control group and 18 people from the group with CAN. In the group with CAN autoimmune thyroid pathology predominated in 13 people. Patients with thyroid hyperfunction were not present. Both subclinical and clinically manifest hypothyroidism were present only in the group of patients with type 1 diabetes and CAN (p < 0.01). No correlations were found between the presence of CAN and TSH, FT4 and AntiTPO levels. Conclusion. According to the results of the study, the link between thyroid pathology and the presence of CAN was not assessed.Introducere. Este cunoscut faptul că hormonii tiroidieni influențează sistemul nervos autonom. Studiile au demonstrat că insuficiența hormonilor tiroidieni este asociată cu creșterea influenței sistemului nervos simpatic asupra sistemului cardiovascular autonom. Scopul lucrării: Evaluarea legăturii dintre funcția glandei tiroide și prezenta neuropatiei autonome cardiovasculare (NAC). Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 80 de pacienți cu diabet zaharat tip 1, care au fost divizați în două loturi: I- 40 de pacienți cu NAC și II-40 de pacienți fără NAC. În ambele loturi s-au determinat hormonii tiroidieni: TSH, FT4 și Anti-TPO. Rezultate. Din lotul de studiu, 25 de persoane au prezentat anamneză de patologie tiroidiană, dintre care 7 persoane din lotul de control și 18 persoane din lotul cu NAC. În grupul cu NAC a predominat patologia tiroidiană autoimună la 13 persoane. Pacienți cu hiperfuncția glandei tiroide nu au fost, iar hipotiroidia atât subclinică cât și clinic manifestă a fost prezentă doar în grupul pacienților cu DZ tip 1 și NAC (p < 0,01). Nu s-au depistat corelații între prezenta NAC și nivelul TSH, FT4 și AntiTPO. Concluzii. Conform rezultatelor studiului, nu s-a apreciat legătura dintre patologia tiroidiană și prezența NAC

ASSESSMENT OF THE LINK BETWEEN CARDIAC AUTONOMIC NEUROPATHY AND THYROID FUNCTION

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Este cunoscut faptul că hormonii tiroidieni influențează sistemul nervos autonom. Studiile au demonstrat că insuficiența hormonilor tiroidieni este asociată cu creșterea influenței sistemului nervos simpatic asupra sistemului cardiovascular autonom. Scopul lucrării: Evaluarea legăturii dintre funcția glandei tiroide și prezenta neuropatiei autonome cardiovasculare (NAC). Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 80 de pacienți cu diabet zaharat tip 1, care au fost divizați în două loturi: I- 40 de pacienți cu NAC și II-40 de pacienți fără NAC. În ambele loturi s-au determinat hormonii tiroidieni: TSH, FT4 și Anti-TPO. Rezultate. Din lotul de studiu, 25 de persoane au prezentat anamneză de patologie tiroidiană, dintre care 7 persoane din lotul de control și 18 persoane din lotul cu NAC. În grupul cu NAC a predominat patologia tiroidiană autoimună la 13 persoane. Pacienți cu hiperfuncția glandei tiroide nu au fost, iar hipotiroidia atât subclinică cât și clinic manifestă a fost prezentă doar în grupul pacienților cu DZ tip 1 și NAC (p < 0,01). Nu s-au depistat corelații între prezenta NAC și nivelul TSH, FT4 și AntiTPO. Concluzii. Conform rezultatelor studiului, nu s-a apreciat legătura dintre patologia tiroidiană și prezența NAC.Background. Thyroid hormones are known to affect the autonomic nervous system. Studies have shown that thyroid hormone deficiency is associated with an increase influence of sympathetic nervous system on the autonomic cardiovascular system. Objective of the study. To evaluate the link between thyroid function and the presence of cardiac autonomic neuropathy (CAN). Material and Methods. The retrospective study included 80 patients with type 1 diabetes, who were divided into two groups: I-40 patients with CAN and II-40 patients without CAN. Thyroid hormones were determined in both groups: TSH, FT4 and Anti-TPO. Results. From the study group: 25 - had a history of thyroid pathology, of which 7 people from the control group and 18 people from the group with CAN. In the group with CAN autoimmune thyroid pathology predominated in 13 people. Patients with thyroid hyperfunction were not present. Both subclinical and clinically manifest hypothyroidism were present only in the group of patients with type 1 diabetes and CAN (p < 0.01). No correlations were found between the presence of CAN and TSH, FT4 and AntiTPO levels. Conclusion. According to the results of the study, the link between thyroid pathology and the presence of CAN was not assessed

Nivelul proteinei C reactive înalt sensibile în hipotiroidismul autoimun înainte și după tratamentul cu levotiroxină

Background. Hypothyroidism is an undeniable medical problem because it is one of most widespread endocrine diseases. Inflammation is an important part of innate immunity. There are several correlations between autoimmune hypothyroidism and subclinical inflammation, with contradictory results regarding changes in inflammatory biomarkers during treatment. Aim of the study. To evaluate the level of high-sensitivity C-reactive protein (hsCRP) before and after levothyroxine therapy in patients with autoimmune hypothyroidism. Material and Methods. The study included 51 patients with recently diagnosed hypothyroidism, who did not receive hormone replacement therapy. 30 patients were investigated after 2 and 4 months of treatment with levothyroxine with an average dose of 0.7-1.6 mcg/kg/ day. The investigated parameters were TSH) freeT4 (fT4), hsCRP. Results. Out of 51 patients with elevated TSH, 26 had low fT4 (overt hypothyroidism) and 25 had normal fT4 (subclinical hypothyroidism). All the patients had increased anti-TPO and/or anti-thyroglobulin antibodies level. There was a significant decrease in TSH over time (p=0.003) (initial level was on average 44.2 μIU/mL and 6.78 μIU/mL at 4 months). There was a significant increase in FT4 (p < 0.005) (initial level was on average 0.5 ng/dL and 1.1 ng/dL at 4 months). A decrease in hsCRP was observed over time (initial level was on average 2.2 mg/L, 1.69 mg/L at 2 months (p = 0.02) and 1.85 mg/L at 4 months, p = 0.07). Conclusion. This study showed a decrease of hsCRP in patients treated with levothyroxine.Introducere. Hipotiroidismul reprezintă o problemă medicală actuală pentru că este una din cele mai răspândite maladii endocrine. Inflamația este o parte componentă importantă a imunității înnăscute. Există corelații între hipotiroidismul autoimun și inflamația subclinică, cu rezultate contradictorii a evoluției biomarkerilor inflamatori în timpul tratamentului. Scopul lucrării. Evaluarea nivelului proteinei C reactive înalt sensibile (hsPCR) înainte și după tratamentul cu levotiroxină la pacienții cu hipotiroidism autoimun. Material și Metode. În studiu au fost incluși 51 pacienți cu hipotiroidism primar depistat, care nu administrau tratament de substituție. 30 pacienți au fost investigați la interval de 2 și 4 luni de tratament cu levotiroxină în doza de 0,7-1,6 mcg/kg/zi. Indicii investigați au fost TSH, T4 liber, hsPCR. Rezultate. Din cei 51 pacienți cu TSH crescut, 26 aveau T4 liber scăzut (hipotiroidism manifest), iar 25 – T4 liber în limitele valorilor de referință (hipotiroidism subclinic). Toți pacienții au avut nivel crescut de anticorpi anti-TPO și/sau anti-tireoglobulină. A fost determinată o scădere semnificativă a TSH în timp (p = 0,003) (nivel inițial în medie 44,2 μIU/mL și 6,78 μIU/mL după 4 luni). A fost o creștere semnificativă a T4 liber (p < 0,005) (nivel inițial în mediu 0,5 ng/dL și 1,1 ng/dL după 4 luni). A fost observată o scădere a hsPCR (nivel inițial în medie 2,2 mg/L, 1,63 mg/L la 2 luni (p = 0,02) și 1,85 mg/L la 4 luni, p = 0,07). Concluzii. Acest studiu a evidențiat scăderea hsPCR la pacienții cu hipotiroidism tratați cu levotiroxină

QUALITY OF LIFE IN ADULTS WITH OBESITY

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Obezitatea este o problemă severă de sănătate publică ce se extinde la nivel global. Ea reprezintă un factor de risc independent atât pentru o multitudine de boli fizice, cât și pentru cele ale sănătății mintale, precum anxietatea, tulburări de somn, stima de sine scăzută, lipsa de motivație, distorsiunea imaginii corporale. Scopul lucrării. Examinarea relației dintre excesul ponderal și calitatea vieții într-un eșantion de populație generală din Republica Moldova. Material si Metode. Au fost analizate datele a 450 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 78 de ani, vârsta medie de 39±15,38. Greutatea corporală și înălțimea au fost evaluate prin măsurări antropometrice și clasificate conform indicelui de masă corporală (OMS). Greutatea normală a fost definită ca IMC <25, excesul ponderal ca IMC 2529,9 și obezitatea ca IMC ≥30 kg/m2. Calitatea vieții a fost apreciată utilizând chestionarul SF-12 (Short-Form Health Survey-12). Rezultate. În acest eșantion de populație, puțin peste jumătate dintre subiecți (52%) erau cu greutate normală, o treime (29%) – supraponderali și 19% – obezi (26% bărbați și 74% femei). În contextul bunăstării fizice, participanții care erau supraponderali și obezi au avut o stare de sănătate semnificativ redusă la SF-12 (F = 4,6; P < 0,001) comparativ cu subiecții cu greutate normală. În contextul bunăstării mintale, la persoanele cu exces ponderal și obezitate la fel s-a observat o asociere majoră a diferitor tulburări de dispoziție, precum lipsa de energie sau sentimentul de împlinire scăzut (F = 5,2; P<0,001). Cu avansarea în vârstă, excesul ponderal a fost asociat cu o calitate mai proastă a sănătății fizice, dar nu și a celei psihice. Concluzii. La persoanele cu obezitate și exces ponderal s-a demonstrat o afectare semnificativă a calității vieții comparativ cu persoanele normoponderale.Background. Obesity is a serious medical condition worldwide. It is an independent risk factor for a variety of chronic physical diseases and mental health conditions such as sleep disorders, anxiety, low self-esteem, motivational disorders, and impaired body image. Objective of the study. To examine the relationship of excess weight and health-related quality of life (HRQoL) in a general population sample from Republic of Moldova. Material and methods. Data come from 450 participants aged 18-78 years with a mean age of 39±15.38 years. Body weight and height were assessed by anthropometric measurements (classified by body mass index using WHO standards). Normal weight was defined as BMI <25, overweight as BMI 25-29.9, and obesity as BMI ≥30 kg/m2. HRQoL was measured using the 12-item Short-Form Health Survey (SF-12). Results. In this population sample, slightly more than half of the subjects (52%) were of normal weight, one-third (29%) were overweight and 19% were obese (26% of men and 74% of women). In physical well-being dimensions, participants who were overweight and obese had significantly poorer health on the SF-12 (F = 4.6; P < 0.001) than normal weight subject. In mental well-being dimensions, obesity was also significantly associated with different mood disorders like feelings of accomplishing less or having less energy (F = 5.2; P<0.001). As age, increased, excess weight was associated with worse physical, but not mental quality of life. Conclusion. The results of the current study demonstrate a relevant impairment of quality of life in overweight and obese subjects in comparison with population norms

COMPARISON OF HIGH SENSITIVITY C-REACTIVE PROTEIN LEVEL IN AUTOIMMUNE HYPOTHYROIDISM BEFORE AND AFTER TREATMENT WITH LEVOTHYROXINE

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Hipotiroidismul reprezintă o problemă medicală actuală pentru că este una din cele mai răspândite maladii endocrine. Inflamația este o parte componentă importantă a imunității înnăscute. Există corelații între hipotiroidismul autoimun și inflamația subclinică, cu rezultate contradictorii a evoluției biomarkerilor inflamatori în timpul tratamentului. Scopul lucrării. Evaluarea nivelului proteinei C reactive înalt sensibile (hsPCR) înainte și după tratamentul cu levotiroxină la pacienții cu hipotiroidism autoimun. Material și Metode. În studiu au fost incluși 51 pacienți cu hipotiroidism primar depistat, care nu administrau tratament de substituție. 30 pacienți au fost investigați la interval de 2 și 4 luni de tratament cu levotiroxină în doza de 0,7-1,6 mcg/kg/zi. Indicii investigați au fost TSH, T4 liber, hsPCR. Rezultate. Din cei 51 pacienți cu TSH crescut, 26 aveau T4 liber scăzut (hipotiroidism manifest), iar 25 – T4 liber în limitele valorilor de referință (hipotiroidism subclinic). Toți pacienții au avut nivel crescut de anticorpi anti-TPO și/sau anti-tireoglobulină. A fost determinată o scădere semnificativă a TSH în timp (p = 0,003) (nivel inițial în medie 44,2 μIU/mL și 6,78 μIU/mL după 4 luni). A fost o creștere semnificativă a T4 liber (p < 0,005) (nivel inițial în mediu 0,5 ng/dL și 1,1 ng/dL după 4 luni). A fost observată o scădere a hsPCR (nivel inițial în medie 2,2 mg/L, 1,63 mg/L la 2 luni (p = 0,02) și 1,85 mg/L la 4 luni, p = 0,07). Concluzii. Acest studiu a evidențiat scăderea hsPCR la pacienții cu hipotiroidism tratați cu levotiroxină.Background. Hypothyroidism is an undeniable medical problem because it is one of most widespread endocrine diseases. Inflammation is an important part of innate immunity. There are several correlations between autoimmune hypothyroidism and subclinical inflammation, with contradictory results regarding changes in inflammatory biomarkers during treatment. Aim of the study. To evaluate the level of high-sensitivity C-reactive protein (hsCRP) before and after levothyroxine therapy in patients with autoimmune hypothyroidism. Material and Methods. The study included 51 patients with recently diagnosed hypothyroidism, who did not receive hormone replacement therapy. 30 patients were investigated after 2 and 4 months of treatment with levothyroxine with an average dose of 0.7-1.6 mcg/kg/ day. The investigated parameters were TSH) freeT4 (fT4), hsCRP. Results. Out of 51 patients with elevated TSH, 26 had low fT4 (overt hypothyroidism) and 25 had normal fT4 (subclinical hypothyroidism). All the patients had increased anti-TPO and/or anti-thyroglobulin antibodies level. There was a significant decrease in TSH over time (p=0.003) (initial level was on average 44.2 μIU/mL and 6.78 μIU/mL at 4 months). There was a significant increase in FT4 (p < 0.005) (initial level was on average 0.5 ng/dL and 1.1 ng/dL at 4 months). A decrease in hsCRP was observed over time (initial level was on average 2.2 mg/L, 1.69 mg/L at 2 months (p = 0.02) and 1.85 mg/L at 4 months, p = 0.07). Conclusion. This study showed a decrease of hsCRP in patients treated with levothyroxine

Метаболическое воздействие первичного ожирения у детей

Institute of Mother and Child, Chisinau, Republic of Moldova, State University of Medicine and Pharmacy, ”Nicolae Testemițanu”, Chisinau, Republic of MoldovaIntroducere: Obezitatea infantilă este considerată cea mai frecventă patologie cronică la copii și adolescenți, afectând fiecare grupă de vârstă. Constituind o tulburare cronică a stării de nutriție, caracterizată prin creșterea greutății corporale datorată țesutului adipos, obezitatea este însoțită și de dereglarea verigilor evidente ale metabolismului glucidelor, lipidelor și proteinelor și a riscului metabolic și cardiovascular pe termen lung. O abordare terapeutică și o intervenție eficientă și cât mai curând posibil la copiii cu modificări metabolice, previne instalarea complicațiilor ireversibile la vârsta de adult. Materiale și metode: Materiale și metode. Studiul a inclus 100 de copii, cu vârste cuprinse între 6 - 18 ani, raportul dintre fete: băieți este 1: 2, cu participare liber consimțită. Au fost înregistrate măsurătorile antropometrice și rezultatele examinării. După 10 orede post alimentar, a fost prelevat sângele pentru evaluarea profilului lipidic, insulinei serice, glicemiei și enzimelor hepatice. Testul oral de toleranță la glucoză s-a făcut cu 1,75 g / kg glucoză Steatoza hepatică a fost estimată prin evaluarea modificărilor caracteristice la ultrasonografie și nivelul crescut de ALT. Rezultate și discuții: Au fost studiați 100 de copii. Diverse tulburări cauzate de creșterea în greutate au fost detectate la majoritatea copiilor înscriși în studiu. Toți pacienții au avut CA (circumferința abdomenului) > percentila 98. Conform criteriilor propuse de IDF (Federația Internațională a Diabetului), în 47,5% cazuri a fost confirmat SM (sindrom metabolic) și în 31,6% cazuri cu factori de risc pentru acesta. Steatoza hpatică a fost confirmate în 34%. Profilul lipidic modificat și riscul aterogen crescut Profilul lipidic a celor 100 de copii examinați a exprimat diferite abateri, astfel încât în 27% există valori crescute ale colesterolului, valori ale LDL> 150. Concluzii: Obezitatea primară la copii implică un risc metabolic crescut și necesită o abordare terapeutică li intervenție cât mai curând posibil, pentru a preveni instalarea unor compicații ireversibile la vârsta de adult.Введение. Детское ожирение считается наиболее частой хронической патологией у детей и подростков, поражающей все возрастные группы. Являясь хроническим нарушением питания, характеризующимся увеличением массы тела из-за жировой ткани, ожирение сопровождается нарушениями очевидных звеньев углеводного, липидного и белкового обмена и долгосрочным метаболическим и сердечно-сосудистым риском. Раний терапевтический подход и эффективное вмешательство у детей с метаболическими изменениями предотвращают возникновение необратимых осложнений во взрослом возрасте. Материалы и методы: В исследование были включены 100 детей в возрасте от 6 до 18 лет, соотношение девочек: мальчиков 1:2, при свободном согласии. Фиксировались антропометрические измерения и результаты обследований. После 10 часов голодания был произведен забор крови для оценки липидного профиля, сывороточного инсулина, глюкозы в крови и ферментов печени. Тэст на толерантность к глюкозе проводился с 1,75 г / кг глюкозы. Стеатоз печени оценивался путем оценки характерных изменений на УЗИ и повышенных уровней АЛТ.Результаты и обсуждения: Обследовано 100 детей. У большинства детей, включенных в исследование, были выявлены различные нарушения, вызванные увеличением веса. У всех пациентов был AЖ (окружность живота)> 98 перцентиля.Согласно критериям, предложенным МФД(Международная федерация диабета), в 47,5% случаев был подтвержден РС (метаболический синдром), а в 31,6% случаев - с факторами риска этого заболевания. Стеатоз печени подтвержден у 34%. Изменения липидного профиля и повышенный риск атерогенности. Липидный профиль 100 обследованных детей выражал различные отклонения, так что у 27% наблюдались повышенные значения холестерина, значения ЛПНП> 150. Выводы. Первичное ожирение у детей связано с повышенным метаболическим риском и требует терапевтического подхода и как можно ранего вмешательства, чтобы предотвратить возникновение необратимых осложнений во взрослом возрасте

Bradiaritmiile şi stimularea cardiacă la adult: protocol clinic naţional PCN-213

IMSP Institutul de CardiologieAcest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, constituit din colaboratorii IMSP Institutul de Cardiologie, departamentul „Urgenţe cardiace şi tulburări de ritm”. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind bradiaritmiile şi stimularea cardiacă la adult şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale, pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional