Implicaţii farmacoterapeutice asupra peptidelor natriuretice cerebrale în disfuncţia diastolică de geneză hipertensivă

Prevalenţa insufi cienţei cardiace cu fracţie de ejecţie păstrată (ICFEP) atinge până la 50%. Pentru defi nirea diagnosticului de ICFEP este necesară prezenţa a trei elemente obligatorii: semne şi simptome de insufi cienţă cardiacă, funcţie sistolică a ventriculului stâng (VS) normală sau marginal anormală (FEVS≥45-50%), dovezi pentru relaxare anormală a VS, rigiditate diastolică şi elemente de susţinere – dimensiunea atriului stâng (volumul), hipertrofi a VS, prezenţa fi brilaţiei atriale şi nivelul seric de peptide natriuretice cerebrale (BNP sau NT-proBNP). BNP este secretat de miocard în condiţii de creştere a stresului parietal. La valori ale BNP>200 pg/ml sau NT-proBNP>220 pg/ml este probabil diagnosticul de ICFEP. Medicaţia ghidată de nivelele NT-proBNP şi BNP poate fi utilă în scopul reducerii mortalităţii la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă

Некоторые клинические проблемы применения ингибиторов ренин-ангиотензинальдостероновой системы у больных сердечной недостаточностью

Use of renin-angiotensin-aldosterone system inhibitors in patients with heart failure and reduced ejection fraction is associated with functional improvement, an increase in perceived quality of life, a reduction in the probability of cardiovascular death, and a decrease in the number of hospitalizations. Some of these drugs are also efficacious in patients with chronic kidney disease and albuminuria as well as in patients with resistant hypertension. Despite their numerous benefits, renin-angiotensin-aldosterone system inhibitors are associated with an increase in incidence of hyperkalemia, especially in patients with concomitant chronic kidney disease. Hyperkalemia is a common electrolyte disorder that is defined as an elevation in plasma concentrations of potassium above 5 mEq/L. It has been related to rehospitalizations, malignant arrhythmias, and an increase in mortality. On the other hand, optimized treatment with renin-angiotensinaldosterone system inhibitors requires progressive dose increases which can in turn entail a greater probability of hyperkalemia.Utilizarea inhibitorilor sistemului renină-angiotensină-aldosteron la pacienții cu insuficiență cardiacă și fracție de ejecție redusă este asociată cu ameliorarea capacitatii funcționale, o creștere a calității si sperantei de viața percepute, o rata de deces cardiovascular scazuta și o reducere a numărului de spitalizări din exacerbarea insuficientei cardiace. Unele dintre aceste medicamente sunt, de asemenea, eficiente la pacienții cu boală renală cronică și albuminurie, precum și la pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă. În ciuda numeroaselor beneficii, inhibitorii sistemului renină-angiotensină- aldosteron sau asociat cu creșterea incidenței hiperkalemiei, în special la pacienții cu boală cronică de rinichi concomitenta. Hiperkalemia este o tulburare electrolitică comună care este definită ca o creștere a concentrațiilor plasmatice de potasiu peste 5 mEq/L. Hiperkalemia s-a asociat cu cresterea ratei de respitalizari, aritmii maligne și o creștere a mortalității. Pe de altă parte, tratamentul optimizat cu inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron necesită creșteri progresive ale dozei care pot determina, la rândul lor, o probabilitate mai mare de hiperkaliemie. Din toate aceste motive, aducem recomandarile ghidului de conduita și tratament pentru aceasta categorie de pacienti.Применение ингибиторов ренин-ангиотензин-альдостероновой системы у пациентов с сердечной недостаточностью и сниженной фракцией выброса связано с функциональным улучшением и качества жизни, снижением вероятности сердечно-сосудистой смерти и снижением риска госпитализаций. Некоторые из этих препаратов также эффективны у пациентов с хронической болезнью почек и альбуминурией, а также у пациентов с резистентной артериальной гипертензией. Несмотря на многочисленные преимущества, ингибиторы ренин-ангиотензин-альдостероновой системы могут привести к гиперкалиемии, особенно у пациентов с сопутствующим хроническим заболеванием почек. Гиперкалиемия - распространенное электролитное нарушение, которое определяется как повышение концентрации калия в плазме выше 5 мэкв/л. Это связано с повторными госпитализациями, злокачественными аритмиями и увеличением смертности. С другой стороны, оптимизированное лечение ингибиторов ренин-ангиотензин-альдостероновой системы требует постепенного увеличения дозы, что, в свою очередь, может повлечь за собой большую вероятность гиперкалиемии

New approaches on hypertensive diastolic dysfunction

IMSP Institutul de CardiologiePrincipala cauză de disfuncţie diastolică (DD) a VS, având cea mai mare prevalenţă, este HTA. Progresia cardiopatiei hipertensive spre insuficienţă cardiacă include diverse modificări survenite la nivelul ventriculului stâng – remodelare concentrică şi hipertrofie ventriculară stângă (HVS), a căror valoare prognostică este recunoscută. Disfuncţia diastolică are importanţă prognostică şi existenţa acesteia califică pacientul într-o clasă de risc cardiovascular sporit. Depistarea precoce a anomaliilor de relaxare miocardică necesită combinaţia mai multor tehnici de ecocardiografie Doppler, inclusiv Doppler tisular pulsat. Peptidele natriuretice au un rol diagnostic complementar cu examenul ecocardiografic.Alterations of diastolic function are frequent among hypertensives with high prevalence of hypertension, especially in the older population. Diastolic dysfunction predicts subsequent heart failure, and is associated with an increased incidence of all cause mortality. There is evidence that diastolic dysfunction increases the cardiovascular risk. For the assessment of global left ventricular diastolic function, it is recommended to apply diverse techniques of Doppler ecocardiography, such as transmitral Doppler and tissue Doppler. Natriuretic peptides plays a diagnostic role, complementary with ecocardiographic examination

Некоторые клинические аспекты при первичном гиперальдостеронизме

Some clinical aspects on primary aldosteronism.În articol se abordează unele aspecte fiziopatologice, clinice și de diagnostic al hiperaldosteronismului primar, care este o cauză a hipertensiunii arteriale secundare și reprezintă una din formele de HTA endocrine cu o prevalență crescută. Luând în considerație heterogenitatea fenotipică a hiperaldosteronismului primar sunt necesare investigații complexe pentru precizarea formei etiopatogenice și alegerea tratamentului corect. De o importanță vădită sunt testele bazale și dozările hormonale în screening-ul pacienților hipertensivi, deoarece hiperaldosteronismul corect tratat duce la vindecarea HTA sau la scăderea necesarului de medicamente hipotensoareНекоторые клинические аспекты при первичном гиперальдостеронизм

Endoteliul - o integrală cu mai multe funcții

Laboratorul «Hipertensiuni arteriale», IMSP Institutul de Cardiologie, Departamentul «Hipertensiuni arteriale», IMSP «Institutul de Cardiologie», Primul Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor cu participare internaţională dedicat jubileului de 50 ani de la fondarea serviciului endocrinologic din Republica Moldova 9-11 octombrie 2014Endoteliul reglează homeostazia vasculară prin elaborarea unei varietăți de factori cu rol paracrin, care acționează local la nivelul peretelui vascular și lumenului2. În condiții de normalitate, suma efectelor acestor factori rezultă în menținerea tonusului vascular, fluidității sangvine, limitarea inflamației vasculare și proliferarea celulelor musculare netede. Totuși, în pezența anumitor factori de risc, endoteliul poate adoptă un astfel de fenotip, care ar facilita inflamația, tromboza, vasoconstricția și, în final, ateroscleroza6. Acest fenotip maladaptiv este frecvent asociat dislpidemiilor, obezității, diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale, hiperhomocistenemiei sau inflamației sistemice.Vascular endothelium-an integral with many functions The endothelium regulates vascular homeostasis by elaborating a variety of paracrine factors that act locally in the blood vessel wall and lumen. Under normal conditions, the sum of total effect of these endothelial factors is to maintain normal vascular tone, blood fluidity, and limit vascular inflammation and smooth muscle cell proliferation. This maladaptive endothelial phenotype is associated with traditional risk factors such as hypercholesterolemia, hypertension, and diabetes mellitus and with emerging risk factors such as hyperhomocystinemia, obesity, and systemic inflammation

Diastolic dysfunction and heart failure with preserved ejection fraction – general physiopathology and management

IMSP “ Institutul de Cardiologie”În ultimii ani insuficienţa cardiacă cu fracţia de ejecţie păstrată este considerată ca o entitate separată cu simptome de insuficienţă cardiacă congestivă la aproximativ jumătate din pacienţi cu insuficienţa cardiacă, în prezenţa funcţiei ventriculare stângi normale în repaus şi cu predominarea disfuncţiei diastolice. Îmbătrânirea populaţiei şi creşterea incidenţei hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat şi cardiopatiei ischemice va determina majorarea numărului pacienţilor cu disfuncţie diastolică. Se consideră că insuficienţa cardiacă cu fracţia de ejecţie păstrată are un prognostic mult mai rezervat, decât insuficienţa cardiacă sistolică, dar frecvenţa spitalizărilor este similară în ambele situaţii. Examenul Doppler ecocardiografic este o metodă non-invazivă, utilizată pentru evaluarea pacienţilor cu funcţia ventriculului stâng alterată. Tratamentul insuficienţei cardiace cu fracţia de ejecţie păstrată se bazează pe reducerea consecinţelor disfuncţiei diastolice şi eliminarea factorilor cauzali ai disfuncţiei diastolice.In the last years heart failure with preserved ejection fraction is considered as a separate clinical entity with symptoms of congestive heart failure in around half of patients diagnosed with heart failure, in the presence of normal left ventricular systolic function at rest and a predominant abnormality in diastolic function. Ageing population and the increasing incidence of hypertension, diabetes and coronary disease will determine the increase of patients with diastolic dysfunction. Heart failure with preserved ejection fraction have better prognosis than systolic heart failure, but frequency of hospitalizations is comparable in the both situations. Doppler echocardiography is rutinely used for the non-invasive assessment of the patients with left ventricular disfunction. The treatment of heart failure with preserved ejection fraction is based on the reducing the consequences of diastolic dysfunction and elimination of causal factors of diastolic dysfunction

Biomarkeri noi în diagnosticul insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie preservată

În pofida progreselor realizate în diagnosticul precoce și stratificarea riscului insuficienţei cardiace (IC), puţine metode există pentru detecţia precoce și prezicerea pronosticului în IC [1, 2]. Recent, cardiotropina-1, endoglina solubilă, ST2, factorul 15 de diferenţiere creştere, galectina-3 şi alţi biomarkeri noi, dar şi asocierea lor, s-au propus în confirmarea diagnosticului IC. Aceşti, biomarkeri noi, au fost cercetaţi în multiple studii la pacienţi cu isuficienţă cardiacă cu fracţia de ejecţie redusă şi prezervată

Сердечная недостаточность с сохранной фракцией выброса: новые эпидемиологические, патофизиологические данные, завершенные и перспективные исследования

Heart failure with preserved ejection fraction: new epidemiologic, pathophysiology and treatment aspects.Circa 50% din pacienţii cu semne şi simptome de insuficiență cardiacă cronică au funcţie sistolică normală sau aproape normală. Sunt cunoscute riscurile sporite de evenimente cardiovasculare şi mortalitate crescută la pacienţii cu insuficiență cardiacă şi fracția de ejecție preservată. Interesul sporit pentru insuficiența cardiacă cu fracția de ejecție preservată a condus la o explozie de cercetări clinice şi iniţierea mai multor trialuri în ultimii 20 de ani. În acest articol au fost elucidate date epidemiologice, fiziopatologice, trialuri existente şi studii clinice de perspectivă.Сердечная недостаточность с сохранной фракцией выброса: новые эпидемиологические, патофизиологические данные, завершенные и перспективные исследовани

Perspective noi în tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente

Hipertensiunea arterială (HTA) rezistentă la tratament, este definită atunci când, tensiunea arterială rămâne necontrolată în pofi da medicaţiei antihipertensive combinate de minim 3 agenţi din diverse clase (unul din trei este un diuretic şi restul sunt indicate în doze optimale) şi a fost respectat un stil de viaţă corespunzător. Prevalenţa HTA rezistente la tratament în rândul populaţiei generale variază între 5 şi 18%. Pronosticul este nefavorabil la fel ca şi la pacienţii cu istoric hipertensiv prelungit şi valorile tensionale controlabile insuficient. În practica clinică, au fost introduse două metode de tratament intervenţional a HTA rezistente la tratament: denervarea renală simpatică şi stimularea baroreceptorilor

Клинические дилеммы: бета-адреноблокаторы при атеросклерозе

Beta-blockers are the cornerstone of treatment for various cardiovascular conditions. Beta-blockers were discovered as antianginal drugs in the 1960s and are currently widely used in heart failure, arrhythmias, and ischemic heart disease. In this article, we review the evidence for the beneficial effects of beta-blockers in these conditions, as well as the current recommendations in clinical practice guidelines for their use. Surprisingly, despite having been prescribed for more than 4 decades, new, previously unnoticed mechanisms of action on cellular compartments are still being discovered, which continues to open up new horizons for their use. All in all, beta-blockers are one of the most fascinating drug groups in our therapeutic armamentarium.Beta-blocantele sunt considerate drept “piatra de temelie” în tratamentul multor boli cardiovasculare. Deși beta-blocantele au proprietăți comune “de clasă” ele diferă mult în funcție de caracteristicile farmacocinetice (liposolubilitate, metabolizare) și farmacodinamice (intensitatea blocarii receptorilor beta β, β1 – selectivitatea, activitatea simpatomimetica intrinseca, prezenta efectului alfa blocant etc.). Beta-blocantele au fost descoperite grație efectului antianginal în anii 1960 și în present sunt pe larg utilizate în insuficiența cardiacă, aritmii cardiace și cardiopatia ischemica. In acest articol, vor fi relatate efectele benefice ale beta-blocantelor în ateroscleroza, la fel ca și recomandarile date de ghidurile clinice in utilizarea acestor remedii. Surprinzator, este ca au trecut mai mult de 4 decenii de la descrierea primelor mecanisme ale beta-blocantelor, și, până present se mai descopera noi mecanisme celulare de acțiune, anterior neelucidate și continue sa deschidă noi perspective de utilizare a acestei clase de remedii.Бета-адреноблокаторы считаются «краеугольным камнем» в лечении многих сердечно-сосудистых заболева- ний. Хотя бета-адреноблокаторы обладают общими «классовыми» свойствами, они различаются в зависимости от своих фармакокинетических (жирорастворимость, метаболизм) и фармакодинамических характеристик (интен- сивность блокирования и селективность блокады β1-рецепторов, внутренняя симпатомиметическая активность, наличие альфа-блокирующего эффекта и др.). Бета-блокаторы были открыты благодаря их антиангинальному эффекту в 1960-х годах и в настоящее время широко используются при сердечной недостаточности, сердечных аритмиях и ишемической болезни сердца. В этой статье речь пойдет о благотворном влиянии бета-адреноблока- торов при атеросклерозе, а также о рекомендациях клинических руководств по применению этих средств. Уди- вительно, но с тех пор, как были описаны первые механизмы действия бета-адреноблокаторов, прошло более 4 десятилетий, и до сих пор новые клеточные механизмы действия, ранее необъяснимые, продолжают открывать новые перспективы для применения этого класса средств